Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 1379/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2258/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1379
Ședința publică din data de 7 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Găgescu Risantea
JUDECĂTOR 2: Bădescu Liliana
JUDECĂTOR 3: Cârstoiu Veronica
GREFIER: - -
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de inculpat și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I împotriva deciziei penale nr.122/A/28.08.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-intimat-inculpat, personal și asistat de apărător ales, cu delagație la fila 12 din dosar, lipsă fiind recurenta-intimată-parte civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-au depus motivele de recurs formulate de recurentul-intimat-inculpat.
Apărătorul ales al recurentului-intimat-inculpat solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și în cadrul acestei probe depune la dosar copie fișă sintetică.
Reprezentantul Ministerului Public invocă excepția tardivității recursului formulat de recurentul-intimat-inculpat. Arată că acesta a declarat recurs la data de 9.09.2009, în condițiile în care a fost prezent la dezbateri la data de 28.08.2009, fiind asistat și de apărător ales. De asemenea, invocă excepția tardivității recursului formulat de recurenta-intimată-parte civilă, comunicarea hotărârii către aceasta fiind făcută la 3.09.2009, iar recursul declarat la 15.09.2009. În plus, acest recurs apare ca fiind și inadmisibil, întrucât recurenta-parte civilă nu a declarat apel, iar motivele de recurs nu privesc modificarea adusă în apel, respectiv schimbarea încadrării juridice, ci se referă la latura civilă asupra căreia nu au intervenit modificări în apel, Tribunalul menținând dispozițiile sentinței penale referitoare la latura civilă.
Apărătorul ales al recurentului-intimat-inculpat solicită respingerea excepției tardivității recursului formulat de acesta, având în vedere că decizia penală a Tribunalului a fost pronunțată la 28.08.2009, zi care cade într-o zi de vineri, 10 septembrie fiind ultima zi de declarare a recursului, fiind deci în termenul prevăzut de lege.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față:
Prin sentința penală nr. 245/12.03.2009, pronunțată de Judecătoria Slobozia, inculpatul a fost condamnat în baza art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicare art. 74 și art. 76 Cod penal la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 3 ani și 6 luni, ce constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art. 82 alin.1 Cod penal și care urmează a se socoti de la data rămânerii definitive a hotărârii.
S-a făcut în cauză aplicarea art. 359 Cod procedură penală.
În temeiul art. 71 alin. 2 Cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a,b și cu referire la art. 64 lit. c Cod penal dreptul de a mai avea calitatea de administrator al unei societăți comerciale; în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, executarea pedepsei accesorii se suspendă pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 21 lit. g din Legea nr. 26/1990 s-a dispus înregistrarea mențiunilor privind hotărârea de condamnare a inculpatului în Registrul Comerțului și la data rămânerii definitive, prezenta hotărâre va fi comunicată Oficiului Național al Registrului Comerțului.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 967.151,92 lei din care 960.1 13,66 lei reprezintă TVA și 7.038,26 lei impozit pe profit.
In baza art. 191 alin 1.pr.pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de prim grad a reținut următoarea situație de fapt:
În vara anului 2005 inculpatul a înființat firma AGRO CEREAL SRL cu sediul în satul, județul C, având ca principal obiect de activitate cumpărarea și valorificarea produselor agricole, el fiind asociat unic și administrator, neavând angajată vreo persoană iar contabilitatea firmei era ținută de numita "".
În cursul anului 2005 achiziționat diferite cantități de cereale de la producători persoane fizice și juridice, fiind ajutat în această activitate de numitul., după ce identificau vânzătorii de produse agricole și stabileau cantitatea și prețul de vânzare, încheiați factura fiscală și avizul de expediție, marfa însă rămânea în custodia vânzătorului până când inculpatul găsea cumpărători și apoi marfa era expediată de la primul vânzător la ultimul cumpărător. Plățile se efectuau prin sistem bancar.
La data de 09.01.2006 societatea AGRO CEREAL SRL a fost cesionată numitului. în perioada 20-27 iunie 2006 Garda financiară Secția Iae fectuat un control asupra activității desfășurate de societate în perioada august - decembrie 2005, pe baza unor facturi emise și a rulajelor conturilor deschise de societate deoarece documentele justificative contabile nu s-au găsit iar inculpatul nu a pus la dispoziția comisarilor actele contabile ale firmei.
În urma controlului s-a stabilit că în perioada august - decembrie 2005 societatea a încasat suma totală de 6.556.277,42 lei și a emis către clienți facturi cu o valoare de 6.013.343,34 lei din care TVA 960.113,66 lei. în ceea ce privește TVA deși societatea avea obligația să o înregistreze în evidența contabilă și să o declare la organul fiscal teritorial, societatea a depus decont TVA doar pentru luna septembrie 2005, la data de 25.10.2005, cu suma de
177.823 lei tară însă a exista documente justificative care să demonstreze dreptul de deducere.
Sumele încasate de societate au fost retrase în totalitate de către inculpat, în numerar iar în privința persoanei căreia i s-a cesionat societatea s-au făcut demersuri în vederea identificării acesteia însă s-a stabilit că nu exista o asemenea persoană iar datele menționate în cartea de identitate aparțin unei alte persoane.
A reținut totodată instanța de fond, din răspunsurile date de Oficiul Registrului Comerțului A, că persoana indicată de inculpat nu figurează la ORC A ca asociat sau acționar la vreo firmă înregistrată în acest județ iar conform adresei nr. 1928 22.02.2008, eliberată de, județul C societatea înființată de către inculpat nu a depus bilanțul contabil din luna octombrie 2005.
În raport de aceste aspecte a concluzionat că nu se poate reține inducerea în eroare a inculpatului de către cesionar deoarece, dacă inculpatul ar fi respectat toate procedurile privind cesionarea drepturilor sale asupra societății și ar fi înregistrat toate actele privitoare Ia cesiune conform art. 203 din Legea nr. 31/1991, nu s-ar fi ajuns în această situație.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b Cod procedură penală, întrucât nu a avut intenția de a săvârși infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicare art. 74 și art. 76 Cod penal.
Prin decizia penală nr. 122/A/28.08.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Penală, a fost admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale susmenționate.
În baza art. 334 Cod procedură penală a fost schimbată încadrarea juridică din infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal in infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicare art. 41 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicare art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 74 lit. a, art. 76 lit. d Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 81 Cod penal.
În baza art. 82 Cod penal s-a stabilit un termen de încercare de 3 ani și 6 luni și s-a făcut aplicarea art. 83 Cod penal.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Pentru a decide astfel, Tribunalul analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele:
In cauză au fost administrate, prin mijloace legale, probe certe, din care rezultă că inculpatul, în calitate de asociat unic și administrator al SC AGRO CEREAI. SRL, societate pe care a înființat-o în vara anului 2005, achiziționat de la producători (persoane fizice și juridice). în luna august a aceluiași an. diferite cantități de cereale ( și -soarelui) pe care ulterior le-a vândut unor societăți mai mari.
Operațiunile comerciale efectuate de inculpat, nu au fost evidențiate în contabilitate iar pe data de 09.01.2006 acesta a încheiat un contract de cesiune părți sociale cu numitul, persoană care nu a putut 11 identificată, întrucât datele menționate în cartea de identitate prezentată consilierului juridic de la Camera de Comerț și Industrie A, care a atribuit dată certă actului adițional subsecvent, corespund unei alte persoane.
Contractul de cesiune nu a fost înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului iar ultimul act întocmit de inculpat, în calitate de administrator și asociat al SC AGRO CEREAL SRL, este procura din 02.02.2006, prin care 1-a împuternicit pe numitul - persoană care de asemenea nu a putut fi identificată. întrucât datele consemnate în cartea de identitate nu sunt reale - să efectueze orice fel de operațiuni bancare la. SA - Sucursala
Așa cum în mod corect a apreciat instanța de prim grad, apărările inculpatului, care susține că până la data cesionării a înregistrat în contabilitate toate operațiunile comerciale iar după acest moment nu s-a mai interesat de îndeplinirea obligațiilor financiare către stat întrucât a avut convingerea că acestea reveneau noului administrator, nu pot fi primite.
Deși invocă buna sa credință și încearcă să convingă organele judiciare că în lealitate a fost indus în eroare, a fost înșelat de. toate probele din dosar dovedesc contrariul și anume că inculpatul a imaginat sau a fost de acord cu toate aceste manopere tocmai pentru a se sustrage de la plata taxelor și impozitelor pe care le datora statului.
In acest sens este de observat că inculpatul, care a susținut că toate documentele au fost înregistrate în evidența contabilă a societății, nu a oferit datele necesare pentru identificarea persoanei care a ținut contabilitatea (o anume din C), în condițiile în care a fost interogat cu privire la acest aspect la scurt timp după comiterea faptei și a declarat că o contacta telefonic pe numita, recunoscând că este posibil să mai aibă acasă numărul ei de telefon (a se vedea declarația din 13.01.2006, aflată la fila nr. 81 din dosarul de urmărire penală).
Ulterior, nu numai că nu a adus la cunoștința organelor judiciare numărul de telefon al acelei persoane dar pe data de 02.02.2006, în calitate de administrator al SC AGRO CEREAL SRL a dat o procură numitului, persoană care așa cum s-a arătat, la fel ca nu a putut fi identificată, pentru a efectua operațiuni bancare la. SA Sucursala
Cu privire la această operațiune inculpatul a susținut că ar fi fost contactat de care i-ar fi cerut procura cu motivarea că se temea că inculpatul va retrage bani din cont.
B credință a inculpatului s-ar putea reține în situația în care, el nu ar fi fost interogat de organele de cercetare penală cu puțin timp în urmă (pe data de 13.01.2006) și nu ar fi aflat că se efectuează cercetări în legătură cu activitate desfășurată de societatea sa în perioada august - decembrie 2005.
Ori, în acest context, nu numai că nu a întreprins nici un demers pentru finalizarea cesiunii, prin înregistrarea contractului la Oficiul Registrului Comerțului dar a fost de acord să dea procură altei persoane, decât, tară să ia măsuri pentru a-i putea contacta pe sau pe, în cazul în care ar fi fost din nou interogat de organele de cercetare penale în legătură cu situația societății.
Nu trebuie omis nici faptul că acordarea procurii de către inculpat, după încheierea contractului de cesiune, dovedește faptul că acesta avea cunoștință de dispozițiile art. 203 din Legea nr. 31/1990 referitoare la momentul de la care transmiterea părților sociale produce efecte față de terți, și anume momentul înscrierii în registrul comerțului.
Inculpatul știa așadar că până la această dată răspunde de neachitarea obligațiilor financiare către stat iar predarea tuturor actelor contabile tară un minim de precauție (nu a putut să ofere date pentru identificarea contabilului care l-ar 11 însoțit pe cu ocazia întocmirii contractului de cesiune) nu poate 11 în nici un fel explicată.
Susținerea inculpatului în sensul că a predat toate actele contabile ale societății nu poate 11 primită ca reală dar, în schimb, întărește concluzia că cesionarea părților sociale ale SC AGRO CEREAL SRL. a fost făcută cu scopul de a evita stabilirea răspunderii sale penale pentru fapta comisă: neevidențierea în contabilitate a operațiunilor comerciale efectuate, consecința reprezentând-o sustragerea de la plata obligațiilor fiscale către stat.
Apelul declarat de inculpat este însă fondat cât privește încadrarea juridică dată faptei.
Astfel, tribunalul a reținut că, în mod greșit, inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat în baza art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005, care incriminează fapta de a evidenția, în actele contabile sau în alte documente legale, cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale ori de a evidenția alte operațiuni fictive deși, ceea ce se reține în sarcina sa constă în neînregistrarea în contabilitate a facturilor fiscale și a celorlalte documente contabile și în consecință neevidențierea operațiunilor comerciale, faptă incriminată prin dispozițiile art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005.
Pentru aceste considerente tribunalul a admis apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 245 din 12.03.2009 pronunțată de Judecătoria Slobozia, pe care o va desființa cu privire la încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată.
Constatând că sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, săvârșită în formă continuată, în perioada august decembrie 2005, tribunalul a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pedeapsă coborâtă sub minimul special, urmare reținerii circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a pen. (din examinarea fișei de cazier judiciar că anterior săvârșirii infracțiunii deduse judecății nu a mai suferit condamnări) și stabilită în raport de criteriile de individualizare impuse de art. 72.pen. cu respectarea principiului reglementat prin dispozițiile art. 372.pr.pen. - neagravarea situației în propriul apel.
Respectând același principiu tribunalul a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, în baza art. 81.pen. iar în baza art. 359.pr.pen. a pus în vedere inculpatului apelant dispozițiile art. 83.pr.pen. conform cărora, dacă în termenul de încercare cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune, pentru care se pronunță o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată și dispune executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
Cât privește latura civilă a cauzei tribunalul a constatat că aceasta a fost corect soluționată de instanța de prim grad care a dispus obligarea inculpatului la plata sumelor datorate bugetului de stat cu titlu de TVA și impozit pe profit, sume care au fost stabilite prin procesele - verbale întocmite de Garda Financiară - secția I și nu au fost contestate în apel d e inculpat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I și inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul său, partea civilă a solicitat ca în raport de cazul de casare prev. de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală, să-i fie acordate dobânzi și penalități de întârziere calculate de la data încheierii proceselor - verbale nr. -/06.07.2006 și nr. -/07.08.2006 până la data achitării integrale a debitului.
În schimb, inculpatul a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859pct. 10 Cod procedură penală susținând că în cauză i-a fost respinsă proba cu expertiză contabilă, din care ar fi rezultat inexistența prejudiciului și implicit achitarea sa în raport de dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
În ședința publică de astăzi, 07.10.2009 procurorul de ședință a invocat excepția tardivității recursurilor declarate de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I, cât și de inculpatul.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 3853Cod procedură penală termenul de recurs este de 10 zile dacă legea nu dispune altfel.
În art. 363 alin. 3 Cod procedură penală se prevede că pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare termenul curge de la pronunțare.
Pentru părțile care au lipsit atât la dezbateri cât și la pronunțare (.), termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.
Or, din încheierea de ședință rezultă că inculpatul a fost prezent la dezbateri, ceea ce însemnează că termenul de recurs curge de la data pronunțării deciziei atacate, respectiv 28.08.2009.
La fila 2 dosar nr. 2258/2009 se află cererea de recurs a inculpatului ce a fost înregistrată de Tribunalul Ialomița sub nr- la data de 09.09.2009.
Susținerea apărării în sensul că, data pronunțării deciziei nr. 122 de către instanța de apel a fost într-o zi de vineri, respectiv 28.08.2009, ceea ce face ca termenul de declarare a recursului să se împlinească la data de 10.09.2009, este în totală contradicție cu dispozițiile art. 186 Cod procedură penală.
Pentru a crea garanția unei mai largi posibilități de a exercita un drept procesual condiționat de un termen, legiuitorul a adoptat sistemul de calcul al termenelor procedurale pe ore și pe zile libere.
În atare situație, zilele nelucrătoare intră în calculul termenului de recurs atunci cânt sunt în interiorul termenului, care se prelungește potrivit art. 186 alin. 4 Cod procedură penală, până la sfârșitul primei zile lucrătoare.
În speța de față, termenul de recurs de 10 zile a început să curgă de la data pronunțării hotărârii, 28.08.2009 și s-a împlinit la data de 08.09.2009, potrivit art. 186 alin. 3 Cod procedură penală.
În consecință, Curtea constată că ultima zi de declarare a recursului a fost 08.09.2009 și nu 10.09.2009, cum susține apărarea, așa încât excepția tardivității recursului invocată de către procurorul de ședință este întemeiată.
Curtea constată, de asemenea că întemeiată este și excepția tardivității recursului declarat de către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Astfel, copia dispozitivului deciziei penale atacate a fost comunicată de instanța de apel, părții civile la data de 03.09.2009, ceea ce însemnează, în raport de dispozițiile art. 363 Cod procedură penală rap. la art. 186 Cod procedură penală că, în ultima zi de declarare a recursului era 14.09.2009 și 15.09.2009.
Așa fiind, Curtea în conformitate cu art. 38515pct. 1 lit. a Cod procedură penală va respinge ca tardive recursurile declarate de partea civilă și inculpat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca tardive, recursurile declarate de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I și inculpatul împotriva deciziei penale nr. 122/A/28.08.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare recurent la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact./13.10.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul Ialomița - Secția Penală
Președinte:Găgescu RisanteaJudecători:Găgescu Risantea, Bădescu Liliana, Cârstoiu Veronica
