Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 1435/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(1631/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1435/
Ședința publică de la 08 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Dumitru Mirancea
JUDECĂTOR 2: Iuliana Ciolcă
JUDECĂTOR 3: Adriana Elena
GREFIER - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de către inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 166/13.02.2009 pronunțată de Judecătoria Slobozia și a deciziei penale nr.88/A din data de 05.06.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurentul-inculpat, aflat în stare de libertate și intimat-parte civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea hotărârilor pronunțate în cauză, având în vedere că inculpatul și-a îndeplinit obligațiile pe care le avea în cadrul societății comerciale, a dispus angajarea unui contabil autorizat care să intocmească toate documentele, i-a pus la dispoziție toate documentele contabile necesare.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor, achitarea inculpatului in baza art. 10 lit c Cpp rap. la art. 11 Cpp în sensul că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, invederează că prin declarația de recurs a inculpatului acesta solicită numai achitarea și aplicarea unei amenzi administrative, ceea ce rezultă că recunoaște săvârșirea faptei.
Consideră că recursul este nefondat cu privire la cererea de achitare. Arată că, din materialul probator administrat in cauză, rezultă că activitatea omosivă a inculpatului referitoare la neevidențierea documentelor contabile și nedeclararea la organul fiscal a tuturor operațiunilor comerciale efectuate, veniturilor realizate de societate, cuantumul impozitelor, taxelor și contribuțiilor datorate in scopul sustragerii de la indeplinirea obligațiilor fiscale, a constat in aceea că in repetate rânduri, cu intenție, a prezentat persoanelor care se acupau de contabilitatea firmei, doar o parte din actele primare întocmite in perioada 1 ianuarie 2001 - 30 iunie 2005, ceea ce a avut drept consecință denaturarea rezultatelor financiare și crearea unui prejudiciu bugetului de stat.
Cu privire la individualizarea pedepsei, în condițiile in care inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă de numai un an și șase luni cu suspendarea condiționată a pedepsei, consideră că pedeapsa este corect individualizată și nu se impune aplicarea unei amenzi administrative.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin decizia penală nr.88 din 5.06.2009, pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Ialomița, s-a dispus, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admiterea apelului declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 166 din 13.02.2009 pronunțată de Judecătoria Slobozia pe care o desființează cu privire la încadrarea juridică dată faptelor pentru a fost trimis în judecată inculpatul, cuantumul pedepselor aplicate.
Rejudecând, în baza art. 334.pr.pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din infracțiunea de evaziune fiscală, săvârșită în formă continuată, prev. de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. și art. 13.pen. în infracțiunea de evaziune fiscală, săvârșită în formă continuată, prev. de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. și infracțiunea de stopaj la sursă, săvârșită în formă continuată prev. de art. 280 din Legea nr. 53/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. și art. 13.pen.
În baza art. art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. art. 74 lit. a și c pen. art. 76 lit. d pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de evaziune fiscală, săvârșită în formă continuată.
În baza art. 280 din Legea nr. 53/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. și art. 13.pen. art. 74 lit. a și c pen. art. 76 lit. e pen.a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru infracțiunea de stopaj la sursă, săvârșită în formă continuată.
În baza art. 33 lit. a - art. 34 lit. b pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 81.pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni, stabilit în condițiile art. 822.pen.
În baza art. 359.pr.pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83.pen. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Au fost menținute celelalte dispoziții.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 166 din 13.02.2009 pronunțată de Judecătoria Slobozia, în baza art. 334 Cod procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul (fiul lui și, născut la data de 01.01.1946 în comuna, jud. O, domiciliat în B, sector 4,-, bloc 35, scara 1, etaj 2,. 11, cetățenie română, studii superioare, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, CNP -) dintr-o infracțiune de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal și art. 13 Cod penal în două fapte penale și anume:
- infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal și art. 13 Cod penal;
- infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal și art. 13 Cod penal.
În baza art. 9 lit. b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 13 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a și c Cod penal și art. 76 lit. d Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 6 din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal și art. 13 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a și c Cod penal și art. 76 lit. d Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.
În baza art. 33 lit. a - 34 lit. b Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II - a și b Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81-82 Cod penal și art. 71 alin 5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii precum și a pedepsei accesorii pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Inculpatului i s-au adus la cunoștință prevederile art. 359 Cod procedură penală, a căror nerespectare are drept consecință revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, caz în care aceasta va fi executată în regim de detenție.
Cât privește latura civilă a cauzei, în baza art. 14 Cod procedură penală, art. 346 Cod procedură penală, art. 998-999 cod civil a fost obligat inculpatul către partea civilă Agenția Națională de Administrație Fiscală (B, sector 5,- ) la plata sumei de 86.074 lei despăgubiri, la care se adaugă penalități de întârziere și dobânzi calculate conform art. 120 Cod procedură fiscală.
S-a respins cererea de instituire a măsurii asigurătorii formulată de partea civilă.
În baza art.21 lit. g din Legea 26/1990 s-a dispus ca, după rămânerea definitivă a hotărârii, o copie de pe aceasta să fie comunicată Registrului Comerțului.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul a fost administrator la SC Cons SRL S, societate înființată in anul 1994 având ca obiect principal de activitate: construcții clădiri și lucrări de geniu civil. Potrivit mențiunilor cuprinse în adresa nr.793/25.03.2008 transmisa de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Ialomița, SC Cons SRL Saf ost radiata din data de 23.03.2006 pentru motivul prevăzut de art. 31 din Legea Nr. 359/2004.
In cursul anului 2006 legalitatea operațiunilor comerciale derulate de SC Cons SRL a fost verificata din punct de vedere fiscal și contabil de către organele de control fiscal și cele de cercetare penala ale politiei. Cu această ocazie, inspectorii de control fiscal din cadrul I, Activitatea de Control Fiscal au întocmit un proces-verbal de control înregistrat sub numărul -/23.05.2006, perioada supusa verificării fiind de la 01.01.2001-30.06.2005, datorita faptului ca SC Cons SRL Saî ntocmit balanțe contabile de verificare și a depus la organul fiscal situații financiare pana la data de 30,06.2005. Pentru perioada 01.07.2003-30.06.2005 reprezentantul societății, a declarat ca nu a mai desfășurat activitate comerciala.
În urma verificărilor efectuate de organele de control s-a stabilit un prejudiciu în valoare totala de 102.429 lei reprezentând impozite, taxe, contribute stabilite suplimentar, obligații fiscale și accesorii ale acestora care nu au fost plătite de societate in termenele legale de scadenta.
Pentru stabilirea prejudiciului cert, în cauză s-a dispus și efectuarea unei expertize contabile.
Conform constatărilor expertului, la SC Cons SRL evidența contabilă a intrărilor de mărfuri a fost ținută pe total societate valoric, nefiind desfășurată pe gestiuni sau locuri de depozitare, ceea ce a condus la concluzia ca a funcționat pe o singura gestiune sub răspunderea administratorului societății.
de mărfuri au fost înregistrate in contabilitate începând cu octombrie 2001 doar pe baza facturilor emise de furnizor, fără a se întocmi note de recepție pentru fiecare document care consemnează primire de mărfuri. Nu a fost organizat un circuit al documentelor care sa facă posibila înregistrarea la zi in ordine cronologica a documentelor de intrare mărfuri.
In ceea ce privește evidenta contabila a vânzărilor de mărfuri expertiza contabila a constatat ca nu s-au respectat prevederile Legii contabilității nr. 82/1991, precum si ale altor acte normative referitoare la contabilitatea gestiunii de mărfuri întrucât nu exista o evidenta a carnetelor facturiere sau chitanțiere distribuite persoanelor ce se ocupau de vânzări, pentru a fi justificate carnetele primite iar pentru mărfurile care rămâneau nevândute, distribuitorii le restituiau la magazia centrala pe baza unor documente de retur mărfuri. Procedeul legal ar fi trebuit sa constea in întocmirea unei evidente operative pe fiecare distribuitor (agent de vânzări) care sa cuprindă contravaloarea mărfurilor primite, un centralizator al facturilor si chitanțelor emise de distribuitori pe fiecare beneficiar al mărfii vândute si documentul de retur mărfuri. Prin adunarea sumelor din centralizatorul chitanțelor de vânzări cu suma din documentul de retur marfa, trebuia justificata contravaloarea mărfii primite.
În legătură cu cuantumul obligațiilor datorate de SC Cons SRL S la bugetul de stat pe perioada controlului, din conținutul expertizei contabile au rezultat următoarele: potrivit datelor din balanța de verificare pe anii 2001 -2003 SC Cons SRL a calculat si evidențiat pentru această perioada impozit pe profit în suma de 97.202.653 lei vechi, din care nu a plătit nimic, în vreme ce expertiza contabila a calculat un impozit pe profit în suma de 186.940.181 lei vechi, de asemenea neplătit, rezultând astfel o diferența de 89.737.528 lei vechi.
S-a stabilit că SC Cons SRL a calculat si evidențiat pentru perioada verificata TVA de plată suma de 410.614.522 lei vechi din care a achitat suma de 204.628.207 lei, în timp ce expertul contabil a calculat TVA de plata suma de 512.990.470 lei rezultând o diferență de 102.275.948 lei astfel ca TVA-ul rămas de plata este în cuantum de 308.360.000 lei vechi. De asemenea s-a constatat o diferența de 59.237.687 lei reprezentând impozit pe veniturile din salarii, declarata în minus de societate la Administrația Financiara, suma ce nu a fost achitata.
Suma de 10.290.000 lei vechi reprezentând impozit pe dividente deși a fost calculata corect nu a fost achitata la bugetul statului. Și impozitul pentru susținerea învățământului în cuantum de 1.569.647 lei vechi a fost calculat corect, dar această suma nu a fost declarata la organul fiscal si nici nu a fost achitata.
În legătură cu fondul special privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, s-a stabilit că societatea a înregistrat în contabilitate suma de 8.250.000 lei vechi dar nu a declarat-o la organele fiscale, în vreme ce expertiza contabilă a constatat că acest impozit a fost calculat în minus cu suma de 3.761,364 lei vechi, față de suma reală de 12.011.364 lei astfel că în total datoria la bugetul statului nedeclarată la Administrația finanțelor publice, conform prevederilor legale și neachitată este în sumă de 12.011.364 lei.
Expertiza contabilă a constatat că nu au fost depuse declarații la Casa de Asigurări de Sănătate privind fondul de sănătate angajator așa cum era prevăzută această obligație prin lege. S-a constatat astfel că suma nedeclarata este în valoare de 39.310.000 lei vechi din care s-a achitat suma de 6.310.000 lei vechi, rămânând de plată suma de 33.000.000 lei vechi.
În ceea ce privește fondul de sănătate asigurări, expertiza contabilă a constatat că societatea nu a depus declarație la Casa de Asigurări de Sănătate privind acest fond așa cum era obligată prin lege, stabilindu-se că suma nedeclarata este în valoare de 52.041.685 lei vechi, din care s-a achitat suma de 9.310.000 lei vechi, rămânând de plata suma de 42.730.000 lei.
Suma cu titlu de Contribuție la Asigurările Sociale Angajator a fost calculată de societate cu 37.690.629 lei vechi mai puțin si a declarat mai puțin suma de 17.944.439 lei vechi la Casa de Pensii, față de prevederile legale. În urma calculelor efectuate de expert a rezultat o diferență neachitată și nedeclarata organului fiscal în suma de 127.410.000 lei.
Expertiza contabilă a constatat că datoria la buget din CAS asigurați
(constatată și de organele de control) pentru acest fond este de 64.470.000 lei pentru care s-a achitat 13.870.000 lei, rezultând o diferența neachitata organului fiscal în suma de 50.600.000 lei.
Datoria constatată de expertiza contabilă cat privește Contribuția de Asigurări pentru accidente de muncă si boli profesionale este de 970.000 lei, neachitata si nedeclarata organului fiscal.
Datoria la bugetul statului constatată de expertiza dar si de organele de control fiscal pentru contribuția asigurări pentru șomaj angajator este de 28.190.000 lei pentru care s-a achitat 3.920.000 lei, rezultând o diferență neachitata si nedeclarata organului fiscal în suma de 24.270.000 lei vechi
Datoria la bugetul statului pentru fondul reprezentând contribuția asigurări pentru șomaj asigurați este de 6.530.000 lei, pentru care s-a achitat 3.160.000 lei, rezultând o diferența neachitata și nedeclarata organului fiscal în suma de 3.370.000 lei.
Expertul contabil concluzionează că datoria la bugetul de stat este de 86.074 lei RON, la care se pot adăuga accesoriile, fiind constituită din următoarele sume: impozit pe profit - 18.694 lei; taxă pe valoarea adăugată - 30.836 lei; impozit pe veniturile salariale - 5.922 lei; impozit pe veniturile din dividente - 1.029 lei; fond special pentru susținerea învățământului -157 lei; fond special pentru persoanele cu handicap -201 lei; fond sănătate angajator-3.300 lei; fond sănătate asigurați -4.273lei; contribuția asigurări sociale angajator-12.741 lei; contribuția asigurări sociale asigurați -5.060 lei; contribuție asigurări sociale pentru accidente de munca si boli profesionale -97 lei; fond șomaj angajator -2.427 lei; fond șomaj asigurați-337 lei.
Din cuprinsul expertizei reiese că producerea prejudiciul cauzat bugetului de stat s-a datorat neefectuării plății datorate bugetului de stat deși unele dintre aceste datorii erau calculate și evidențiate în contabilitate; neefectuarea plății datorate bugetului de stat deși unele dintre aceste datorii erau declarate în formularele de declarații de conturi depuse la Administrația finanțelor publice; unde dintre datoriile stabilite de expertiza contabilă, cât și de organele de control fiscal, nu au fost evidențiate în contabilitatea firmei și nici nu au fost declarate organului fiscal.
Prima instanță a reținut o corectă situație de fapt, pe baza analizei probatoriului administrat, stabilind că în perioada 01.01.2001-30.06.2005, in baza aceleași rezoluții infracționale, în calitate de administrator la SC Com S prin omisiune nu a înregistrat in evidenta contabila a societății si nici nu a declarat organului fiscal toate operațiunile comerciale efectuate, veniturile realizate precum si cuantumul impozitelor, taxelor si contribuțiilor datorate in scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, producând bugetului statului un prejudiciu penal in cuantum de 86.074 lei întrunesc elementele constitutive a două infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 lit.b din Legea nr.241/2005 și art. 6 din Legea 241 / 2005 ambele cu aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal și art. 13 Cod penal, materialul probator confirmând vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii acestor fapte penale.
În ceea ce privește individualizarea pedepselor, tribunalul în raport de prevederile art. 72.pen. ținând cont de împrejurările în care au fost comise faptele și datele favorabile ce caracterizează persoana inculpatului (lipsa antecedentelor penale, în condițiile în care la comiterea faptelor avea o vârstă înaintată, atitudinea cooperantă, constând în prezentarea la solicitarea organelor judiciare și cooperarea cu organele de anchetă) considerat că în cauză se impune stabilirea unor pedepse coborâte sub minimul special, urmare valorificării circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a, c pen.
Împotriva hotărârilor a declarat recurs inculpatul, care, prin apărător, a solicitat achitarea, pe considerentul că acesta și-a achitat obligațiile pe care le avea în calitatea declinată în cadrul societății.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat și-l va respinge ca atare, pentru următoarele considerente:
Apărarea inculpatului în sensul că nu se face vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care a fost condamnat pentru că a avut contabil autorizat nu poate fi primită, întrucât declarațiile acestuia nu satisfac exigențele art. 69 od procedură penală, respectiv nu se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din materialul probator administrat în cauză.
Astfel, din materialul probator administrat în cauză rezultă în mod evident că activitatea omisivă a inculpatului, referitoare la neevidențierea în documentele contabile și nedeclararea la organul fiscal a tuturor operațiunilor comerciale efectuate, veniturilor realizate de societate, cuantumul impozitelor, taxelor și contribuțiilor datorate, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor financiare către stat a constat în aceea că, în repetate rânduri, cu intenție, a prezentat persoanelor care se ocupau de contabilitatea firmei (martorele și ) doar o parte din actele primare întocmite în perioada 01.01.2001-30.06.2005, ceea ce a avut drept consecință denaturarea rezultatelor financiare și crearea unui prejudiciu bugetului de stat.
Concluzia reținută mai sus se impune cu atât mai mult cu cât inculpatul, în declarația olografă aflată la fila nr. 347 din dosarul de urmărire penală, a recunoscut că în contabilitate erau înregistrate actele pe care el le preda, afirmație de natură să confirme poziția și rolul pe care-l avea în cadrul societății și să înlăture ca subiective depozițiile următoare prin care a încercat să acrediteze ideea unei implicări minime din partea sa în activitatea de ținere a contabilității.
În consecință modalitatea defectuoasă în care a fost ținută contabilitatea nu este imputabilă martorelor și ci inculpatului care, în calitate de administrator, așa cum în mod corect a constatat și celelate două instanțe, răspunde, potrivit art. 10 alin. 1 din Legea 82/1991 pentru organizarea si conducerea evidentei contabile.
Aceeași concluzie se impune și în raport de mențiunile procesului verbal al inspectorilor de control fiscal, aflat la filele 10-32 din dosarul de urmărire penală și de expertiza efectuată în aceeași fază a procesului penal.
Așa cum în mod corect a reținut atât instanța de fond, cât și cea de apel faptele săvârșite de inculpat întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni iar nu pe cele ale unei singure infracțiuni de evaziune fiscală, în raport de împrejurarea că activitatea sa infracțională constă atât în sustragerea de la plata impozitului, TVA- ului etc, cât și neachitarea contribuțiilor către stat (CAS, șomaj, alte contribuții).
În raport de exigențele legii penale mai favorabile, dar și de practica instanței supreme care, în soluționarea unui recurs în interesul legii, prin decizia nr. 8 din 21.01.2009 a stabilit că, în cazul faptelor săvârșite sub imperiul Legii nr. 87/1994 și a judecării lor după intrarea în vigoare a Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, pot beneficia de cauzele de impunitate sau de reducere a pedepsei reglementate de art. 10 din această lege numai cei în sarcina cărora s-a reținut, prin aplicarea art. 13 din Codul penal, săvârșirea unei infracțiuni fiscale prevăzută de art. 9 din Legea nr. 241/2005, în mod corect tribunalul a constatat, în ceea ce privește infracțiunea de stopaj la sursă, că incriminarea inițială, prevăzută de art. 280 din Legea nr. 53/2003 este în mod evident mai favorabilă decât cea actuală din moment ce sancțiunea prevăzută de art. 280 din Legea nr. 53/2003 este închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendă iar în baza art. 6 din Legea 241/2005 inculpatul ar trebui sancționat cu închisoare de la 1 an la 3 ani sau amendă.
Cât privește individualizarea judiciară a pedepselor, Curtea constată că instanța de fond a dat semnificația cuvenită criteriilor generale de individualizare judiciară, enumerate în art. 72 Cod penal, soluție împărtășită și de către instanța de apel.
Având în vedere aceste aspecte, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod proc. pen, Curtea va respinge recursul ca nefundat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat împotriva sentinței penale nr.166 din 13.02.2009, pronunțată de Judecătoria Slobozia și a deciziei penale nr.88/A din 5.06.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița.
Obligă inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare statului.
Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 lei se suportă din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, azi, 8 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./13.10.09.
- jud.:;
Președinte:Dumitru MiranceaJudecători:Dumitru Mirancea, Iuliana Ciolcă, Adriana Elena
