Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 1434/2009. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

(2011/2009)

DECIZIA PENALĂ NR.1434/R

Ședința publică de la 08 octombrie 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Dumitru Mirancea

JUDECĂTOR 2: Iuliana Ciolcă

JUDECĂTOR 3: Adriana Elena

GREFIER - -

* * * * *

MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.

Pe rol soluționarea recursurilor declarate de către inculpata și asigurător de răspundere civilă Societatea de Reasigurarea SA, împotriva sentinței penale nr. 34/06.02.2009 pronunțată de Judecătoria Buftea și a deciziei penale nr.410/A din data de 24.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru recurent asigurător de răspundere civilă Societatea de Reasigurarea SA consilier juridic în baza împuternicrii depuse la dosar, intimat-parte civilă și personal, lipsă fiind recurenta-inculpat, pentru care răspunde avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/11.09.2009 emisă de Baroul București -Cabinet Individual, intimați-parte civilă, reprezentat de, Spitalul Clinic de Urgență, Spitalul Clinic CF nr.2.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.

Apărătorul recurentei-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea cercetării tuturor motivelor de apel invocate.

În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate. Cu privire la latura penală, solicită achitarea inculpatei in baza art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 alin.1 lit. d Cpp, sau să se rețină culpa comună a părții vătămate împreună cu inculpata. Cu privire la latura civilă, solicită respingerea in totalitate a pretențiilor civile ca urmare a achitării inculpatei, sau reindividualizarea obligațiilor ca urmare a reținerii culpei comune.

Arată că in fața instenței de apel a formulat o cerere de efectuare a unei expertize criminalistice, care a fost respinsă de instanța de apel. Mai mai arată că instanța de apel nu s-a pronunțat pe declarațiile martorilor, nu s-a pronunțat asupra motivelor de apel constând in nelegalitatea reținerii ca agravantă a faptului că inculpata a încercat să inculpe victima.

Consilierul juridic al recurentei-asigurător de răspundere civilă Societatea de Reasigurare SA, având cuvântul, invederează că motivul de recurs se referă la latura civilă. Consideră că societatea Sa nu poate să fie trasă la răspundere, având in vedere că polița de asigurare care este depusă la dosarul cauzei are înscris ca proprietar o societate comercială, iar in locul numărului auto este trecut un număr de sasiu. Arată că a solicitat ca inculpata să depună la dosar un talon sau o copie a certificatului de înmatriculare al autoturismului din care să reiasă numele proprietarului, seria de sasiu coroborat cu numărul auto pentru a se putea face legătura între poliță și eveniment. Solicită să se dovedească dacă polita de asigurare este valabilă pentru inculpată.

Al doilea motiv de recurs se referă la despăgubirile acordate pe latură civilă, respectiv depunerea la dosar a unor documente justificative privind achiziționarea protezei.

Un alt motiv de recurs se referă la suma de 100.000 lei acordate ca daune morale și consideră că suma este exagerat de mare.

In ceea ce priveste recursul declarat de inculpată, arată că lasă la aprecierea instanței.

Apărătorul recurentei-inculpat, având cuvântul față de recursul declarat de asigurătorul de răspundere civilă, invederează că polița subzistă in mod clar, fiind identificat autovehicolul prin menționarea seriei acestuia și a numărului de înmatriculare. Solicită respingerea recursului față de acest aspect.

In ceea ce priveste celelalte motive de recurs, arată că este de acord întrucât are aceeași susținere în sensul că despăgubirile civile sunt prea mari față de suferințele pricinuite.

Intimat-parte civilă, având cuvântul, solicită respingerea ambelor recursuri declarate.

Intimat-parte civilă, având cuvântul, solicită respingerea ambelor recursuri declarate.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, față de recursul declarat de inculpată, solicită respingerea acestuia ca nefondat. Consideră că instanța s-a pronunțat cu privire la toate cererile formulate de inculpată în apel, înțeles să le valorifice și de aceea a menținut soluția instanței de fond, astfel nu sunt aplicabile dispozitiile art. 385 ind.9 pct.10 Cpp.

Cu privire la pronunțarea unei soluții greșite de condamnare, consideră că nu există discrepanță vădită și de contestat între conținutul real al probelor și aspectele reținute de instanță, soluția se bazează pe probele administrate, astfel consideră nefondat recursul și cu privire la dispozițiile art. 385 ind.9 pct.18 Cpp.

Față de motivul de recurs privind individualizarea pedepsei și pretențiile civile la care a fost obligată inculpata, solicită să se aibă în vedere că aceasta a fost condamnată la o pedeapsă de cinci luni cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, reținându-se circumstanțele atenuante, astfel consideră că în mod corect instanța a individualizat pedeapsa, dar a ținut seama și de consecințele săvârșiri infracțiunii.

Cu privire la pretențiile civile, consideră că in mod corect și instanța de fond și instanța de apel au obligat inculpata la acoperirea daunelor morale și materiale.

În ceea ce privește recursul formulat de asigurător de răspundere civilă Societatea de Reasigurarea SA, solicită respingerea recursului ca nefondat, având in vedere că in dosarul de fond există contractul de asigurare in care se menționează seria se sasiu al mașinii în care este individualizat și autoturismul, astfel consideră că autoturismul implicat in accident a fost asigurat la Sa și trebuie obligată la plata despăgubirilor. Apreciază că față de consecințele săvârșirii faptei sumele la care a fost obligată inculpata sunt judicios acordate.

CURTEA,

Asupra cauzei penale de fata:

Prin sentința penală nr.34 din 06.02. 2009 pronunțată de Judecătoria Buftea, în dosarul nr-, în temeiul art. 184 alin. 2 si 4 Cod penal cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a, c Cod penal, art. 74 alin. 2 Cod penal, art. 75 alin. 2 Cod penal, art. 80 Cod penal a condamnat pe inculpata - la pedeapsa închisorii de 5 luni pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

In temeiul art. 71 alin. 1 Cod penal a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei principale, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a ll-a și lit. b Cod penal.

In temeiul art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 5 luni, stabilit conform art. 82 Cod penal.

In temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, a suspendat, pe durata suspendării executării pedepsei principale, executarea pedepsei accesorii.

In temeiul art. 359 Cod procedura penala, a pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 83 Cod penal și art. 84 Cod penal, privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.

In temeiul art. 346 alin. 1 Cod procedura penala și art. 14 Cod procedura penala raportate la art. 998 si urm. Cod civil, a admis în parte acțiunea civila formulata de partea civila - împotriva inculpatei și în contradictoriu cu asigurătorul . ASTRA - cu sediul în municipiul B, sector 3,-, -. 10.

A obligat inculpata să plătească acestei părți civile suma de 100.000 lei - reprezentând daune morale si suma de 5.000 lei - reprezentând daune materiale (în parte), asigurătorul răspunzând in condițiile Legii nr. 136/1995, modificata.

In temeiul art. 346 alin. 1 Cod procedura penala și art. 14 Cod procedura penala raportate la art. 998 si urm. Cod civil, a admis acțiunea civila formulată de partea civila - împotriva inculpatei și în contradictoriu cu asigurătorul . ASTRA

A obligat inculpata sa plătească acestei părți civile suma de 20.000 lei, cu titlul de daune morale (in parte), asigurătorul răspunzând în condițiile Legii nr. 136/1995, modificata.

In temeiul art. 346 alin. 1 Cod procedura penala și art. 14 Cod procedura penala raportate la art. 998 si urm. Cod civil, a admis in parte acțiunea civila formulata de partea civila - prin reprezentant legal - i în contradictoriu cu asigurătorul .

obligat inculpata să plătească acestei părți civile suma de 20.000 lei, cu titlul de daune morale, asigurătorul răspunzând in condițiile Legii nr. 136/1995.

S-a respins ca neîntemeiată solicitarea formulată de aceasta parte civilă cu privire la daunele materiale.

In temeiul art. 346 alin. 1 Cod procedura penală și art. 14 Cod procedura penala raportate la art. 998 si urm. Cod civil, art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificata s-a admis acțiunea civila formulata de partea civila SPITALUL CLINIC DE URGENTA B- - împotriva inculpatei si in contradictoriu cu asigurătorul . ASTRA

A obligat inculpata sa plătească acestei părți civile suma de 7549,30 lei, la care s-a adăugat dobânda legala de la data pronunțării prezentei hotărâri pana la achitarea debitului, cu titlul de daune materiale, asigurătorul răspunzând in condițiile Legii nr. 136/1995, modificata.

In temeiul art. 346 alin. 1 Cod procedura penala si art. 14 Cod procedura penala raportate la art. 998 si urm. Cod civil, art. 313 din Lg. nr. 95/2006, modificata s-a admis acțiunea civila formulata de partea civila SPITALUL CLINIC CF NR. 2 B - împotriva inculpatei si in contradictoriu cu asigurătorul . ASTRA

A obligat inculpata sa plătească acestei părți civile suma de 2380 lei, la care s-a adăugat dobânda legala de la data pronunțării prezentei hotărâri pana la achitarea debitului, cu titlul de daune materiale, asigurătorul răspunzând in condițiile Lg. nr. 136/1995, modificata.

In temeiul art. 193 alin. 1 si 2 Cod procedura penala a obligat inculpata să plătească părților civile, - prin reprezentant legal suma de 2.000 lei, iar părților civile, - prin reprezentant legal suma de 400 lei- cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de aceste parti civile, in parte, asigurătorul . ASTRA răspunzând in condițiile Lg. nr. 136/1995, modificată.

In temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedura penala, a obligat inculpata la plata sumei de 1000 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru pronunța această sentință instanța de fond reținut că e p. data de 21.07.2006, în jurul orelor 10,00, organele de poliție au fost sesizate în legătura cu faptul că în comuna, județul I s-a produs un accident de circulație din care a rezultat rănirea a doua persoane.

S-a mai arătat că în urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că accidentul de circulație s-a produs pe data de 21.07.2006, în jurul orelor 09,45, în intersecția dintre str. - și breteaua de acces spre 1, că în accident au fost angajate autoturismul marca Renault cu nr. de înmatriculare B-58-, condus de învinuita și bicicleta condusă de partea vătămata și că din accident a rezultat vătămarea corporală a numitei, în vârsta de 31 de ani și a fiului său minor, în vârstă de 3 ani și 6 luni.

S-a arătat că în momentul efectuării cercetării la fața locului s-au descoperit și fixat urmele și mijloacele materiale de probă, urme de târâre și au fost consemnate avariile autoturismului.

S-a mai arătat ca în urma accidentului numita și fiul sau minor, au fost conduși la Spitalul Clinic de Urgenta, unde au rămas internați.

S-a precizat că potrivit Raportului de expertiza medico-legală nr. A1/J/421/2006 întocmit de I numita prezintă leziuni de violența ce pot data din 21.07.2006, care s-au putut produce prin lovire cu si de corpuri dure in condițiile unui accident rutier si care necesita, spre vindecare, circa 120 de zile de îngrijiri medicale, iar potrivit Certificatului medico-legal nr. A2/J/876/05.01.2007 emis de SML I minorul prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce pe data de 21.07.2006, prin lovire cu și de corpuri dure, in condițiile unui accident rutier, leziuni care nu i-au pus in pericol viața și care au necesitat, spre vindecare, circa 8 zile de îngrijiri medicale.

S-a arătat că, inițial, în ziua producerii accidentului, învinuita a arătat ca a acroșat scuarul in momentul efectuării virajului, la intrarea pe str. -, revenind ulterior asupra acestei declarații.

S-a mai arătat ca, fiind audiata, partea vătămata a arătat ca impactul a avut loc in apropiere de trecerea de pietoni de pe str. -.

S-a precizat că în cauza au fost audiați martorii oculari si, care au arătat ca au văzut când mașina condusa de inculpata a intrat pe str. -, cu viteza, a acroșat scuarul si a intrat pe contrasens, lovind-o pe partea vătămata în apropierea trecerii de pietoni.

S-a mai arătat că în cauza a fost efectuata o expertiză, fiind depus la dosar Raportul de expertiza tehnica auto nr. 626/04.09.2007, prin care s-a reținut si culpa învinuitei in producerea accidentului, fiind atașata la dosar si opinia separata nr. 6292/04.09.2007 emisa de expertul recomandat de învinuita, care a susținut culpa exclusiva a victimei .

Sub aspectul laturii civile a cauzei, s-a arătat că pe parcursul urmăririi penale partea vătămata nu s-a constituit parte civila.

Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de proba: proces verbal de cercetare la fata locului si planșe foto; declarații martori oculari; declarații parte vătămata; declarații învinuita; raport de expertiza tehnica auto; raport de expertiza medico-legala; cazier judiciar.

In fața instanței, asistenta juridica a inculpatei si a pârtilor civile, - prin reprezentant legal a fost asigurată de apărători aleși.

S-au efectuat verificări cu privire la domiciliile inculpatei, părtii vătămate si ale martorilor din acte, fiind comunicate si atașate la dosar relațiile aferente emise de MAI-.

De asemenea, s-au efectuat verificări cu privire la o eventuala stare de arest sau deținere a inculpatei, fiind comunicate si atașate la dosar relațiile emise de MAI- IGPR si de ANP.

Pe parcursul cercetării judecătorești, anterior citirii actului de sesizare a instanței, s-a dispus din oficiu introducerea în cauză a asigurătorului Reasigurare (conform poliței de asigurare depuse in copie la dosar- 111 si a relațiilor comunicate de - 174- 179 dosar) si a Spitalului Clinic de Urgenta B, a Spitalului Clinic CF nr. 2 B- in calitate de parti civile.

Anterior citirii actului de sesizare, Spitalul Clinic CF nr. 2 B s-a constituit parte civila cu suma de 2380 lei cu titlul de daune materiale si dobânda legala aferenta, depunând la dosar înscrisuri justificative.

De asemenea, anterior citirii actului de sesizare a instanței, Spitalul Clinic de Urgenta s-a constituit parte civila cu suma totala de 7549,30 lei, precum si dobânda legala de la data pronunțării hotărârii pana la achitarea integrala a debitului, cu titlul de daune materiale, depunând la dosar înscrisuri justificative- deconturi de plata.

Anterior citirii actului de sesizare a instanței, partea vătămata s-a constituit parte civila cu suma de 50.000 lei- cu titlul de daune materiale si suma de 100.000 lei- cu titlul de daune morale.

Totodată, anterior citirii actului de sesizare a instanței, partea vătămata - prin reprezentant legal s-a constituit parte civila cu suma de 5000 lei- cu titlul de daune materiale si suma de 20.000 lei- cu titlul de daune morale, iar partea vătămata s-a constituit parte civila cu suma de 20.000 lei- cu titlul de daune morale.

Fiind audiata, conform art. 323 Cod procedura penala, inculpata a arătat ca, la intrarea pe str. -, a acroșat scuarul, insa a precizat ca impactul s-a produs pe breteaua de acces către 1.

Fiind audiata, conform art. 326 Cod procedura penala, partea vătămata a arătat ca impactul s-a produs pe str. -, în zona trecerii de pietoni, după ce inculpata a acroșat scuarul.

Conform art. 326 Cod procedura penala, a fost audiat partea civila.

Deliberând asupra probelor propuse, instanța a încuviințat reprezentantului Ministerului Public proba cu înscrisuri si proba testimoniala- martorii din acte-, pârtilor civile- proba cu înscrisurile de la dosar si proba testimoniala- martorii din acte, doi martori pe situația de fapt, un martor pe latura civila-, iar inculpatei- proba cu înscrisurile de la dosar, proba testimoniala- martorii din acte- si proba cu înscrisuri in circumstanțiere, apreciindu-le ca fiind pertinente, concludente si utile cauzei.

A fost prorogata discutarea probei cu cercetare la fata locului si a probei cu expertiza tehnica auto.

Din oficiu, a fost pusă în discuție si s-a dispus suplimentarea raportului de expertiza medico- legala.

Conform art. 327 Cod procedura penala si art. 289 Cod procedura penala, au fost audiați martorii si, martori ascultați si pe parcursul urmăririi penale, declarațiile acestora fiind consemnate si atașate la dosar.

Conform art. 327 Cod procedura penala au fost audiați martorii, - martori propuși de părțile civile-, declarațiile acestora fiind consemnate si atașate la dosar.

Conform art. 320 alin. 3 Cod procedura penala, instanța a pus in discuție si a revenit asupra audierii celui de-al doilea martor propus de părțile civile pe situația de fapt.

A fost depusa la dosar adresa nr. A1/J/511/2008 emisa de I la 19.11.2008, adresa însoțită de un set de acte.

Instanța a pus in discuție si a respins probele cu cercetare la fața locului si expertiza tehnica auto, apreciindu-le ca nefiind utile cauzei.

Inculpata a depus la dosar un set de înscrisuri in circumstanțiere (caracterizare in original, certificate de stare civila in copie- 239- 241).

Părțile civile, - prin reprezentant legal au depus la dosar chitanțe atestând achitarea onorariului apărătorului ales.

La solicitarea instanței, a fost depusa la dosar fisa de cazier a inculpatei.

Asigurătorul Reasigurare a depus la dosar note scrise.

Inculpata, prin apărător, a depus la dosar concluzii scrise.

Analizând întregul material probator administrat in cauza, conform art. 63 alin. 2 Cod procedura penala, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Din declarația inculpatei, coroborata cu declarația părtii vătămate, declarațiile martorilor oculari, procesul verbal de accident de circulație rutiera din 21.07.2006, procesul- verbal de conducere in teren din 20.09.2007, planșele foto aflate la dosar, raportul de expertiza tehnica auto nr. 6261/04.07.2007 întocmit de dl expert a rezultat ca pe data de 21.07.2006, in jurul orelor 09,45, inculpata conducea autoturismul marca Renault cu nr. de înmatriculare B-58- pe 1, din direcția B către P si, la intersecția cu str. - din. Balotesti, jud.I, intenționând sa se înscrie pe direcția de mers P- B, a efectuat virajul stânga pentru a intra pe str. - si, de acolo, pe breteaua de acces către 1. si a pătruns cu viteza pe str. -.

Din coroborarea acelorași mijloace de proba a rezultat ca, intrând cu viteza pe str. -, inculpata a acroșat, in zona mediana (zona unde era amplasata trecerea de pietoni) scuarul ce despărțea cele două sensuri de mers, a pierdut controlul asupra direcției de mers si a pătruns pe contrasens, acroșând cu partea stânga- față a autoturismului din fața a bicicletei conduse de victima.

De asemenea, din coroborarea acelorași mijloace de proba a rezultat ca impactul s-a produs pe str. -, in zona intersecției dintre aceasta strada si breteaua de acces către 1, in apropiere de de destinat reducerii vitezei din apropierea trecerii de pietoni (aspect stabilit prin raportul de expertiza tehnica auto nr. 6261/04.07.2007 întocmit de dl expert ), victimele fiind transportate pe mașinii câțiva metri și cazând pe breteaua de acces către 1, după care mașina condusa de inculpata s-a oprit.

Totodată, din coroborarea acelorași mijloace de proba a rezultat ca victima transporta pe portbagajul bicicletei pe fiul sau minor,.

Din analiza mijloacelor de proba arătate anterior a rezultat că inculpatei îi revine exclusiv culpa pentru producerea accidentului, întrucât aceasta nu a respectat dispozițiile art. 160 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a nr.OUG 195/2002 privind efectuarea manevrelor de schimbare a direcției de mers, inculpata pătrunzând pe contrasens si declanșând o stare de pericol reala, efectiva si iminenta pe drumul public.

Împrejurarea ca victima transporta pe portbagajul bicicletei pe fiul sau minor, încălcând dispozițiile art. 195 lit.g din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 nu prezintă relevanta in cauza, având in vedere faptul ca eventualul dezechilibru produs de acest transport este neglijabil in ipoteza impactului dintre un autovehicul si o bicicleta.

Pentru a retine aceasta situație de fapt, instanța înlăturat ca netemeinice susținerile inculpatei si concluziile expertului sau- parte privind locul impactului, întrucât aceste susțineri sunt in mod vădit infirmate prin declarațiile martorilor oculari anterior amintiți si- astfel cum s-a arătat si prin raportul de expertiza tehnica auto nr. 6261/04.07.2007 întocmit de dl expert - au fost infirmate si prin aspectul avariilor produse celor doua vehicule implicate in accident.

Împrejurarea ca victima a circulat, anterior producerii accidentului, pe un sens interzis (venind dinspre 1 pe breteaua de acces) nu prezintă relevanta sub aspectul culpei, având in vedere faptul ca impactul s-a produs in momente în care victima circula regulamentar.

In ceea ce privește schița locului accidentului s- constatat ca aceasta nu are valoare probatorie, nefiind semnata si stampilata de un reprezentant al I; de altfel, acest înscris nu este semnat si datat, astfel încât proveniența sa nu este, în opinia instanței, certă.

Din Raportul de expertiza medico- legala nr. A1/J/421/2006 intocmit de I, astfel cum a fost suplimentat la 07.04.2007, rezulta ca victima prezintă leziuni de violenta ce pot data din 21.07.2006, leziuni care s-au putut produce prin lovire cu si de corpuri dure in condițiile unui accident rutier si care necesita, spre vindecare, circa 120 de zile de îngrijiri medicale, leziunile nu i-au pus in pericol viata si nici nu i-au produs infirmitate fizica.

Din fisa de cazier a inculpatei a rezultat ca aceasta nu este cunoscuta cu antecedente penale, iar din înscrisurile depuse de aceasta la dosar rezulta ca inculpata are o conduita corespunzătoare in societate (are un loc de munca, este apreciata la locul de munca, este căsătorita, are doi copii minori in întreținere).

In drept, fapta inculpatei de a provoca, din culpa, vătămarea corporala a unei persoane, in timpul exercitării unei activități reglementate de lege- conducerea unui autoturism pe drumurile publice-, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale incidente (nerespectarea regulilor privind efectuarea manevrelor de schimbare a direcției de mers), provocând victimei o vătămare corporala ce au necesitat, spre vindecare, circa 120 de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporala din culpa, prevăzuta de art. 184 alin. 2 si 4 Cod penal.

Pentru a decide cu privire la pedeapsa ce urmează a fi aplicata, instanța a avut in vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal.

Astfel, având in vedere faptul ca inculpata nu este cunoscut cu antecedente penale, are in general o conduita corespunzătoare, a recunoscut si regretat in parte fapta comisa, a dat dovada de o conduita cooperanta pe parcursul desfășurării procesului penal, instanța a reținut în beneficiul inculpatei circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a si c Cod penal.

Având in vedere împrejurările producerii accidentului, astfel cum au fost reținute, instanța a reținut în beneficiul inculpatei circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 2 Cod penal.

Insa, având in vedere faptul ca in mod constant inculpata a încercat sa inculpe victima, neasumându-si in mod real culpa, instanța a făcut aplicarea art. 75 alin. 2 Cod penal.

In consecința, instanța, văzând si dispozițiile art. 80 Cod penal, a aplicat inculpatei pedeapsa închisorii de 5 luni, pedeapsa apreciata de instanța ca fiind corespunzătoare gradului concret de pericol social.

Pentru a decide astfel cu privire la pedeapsa ce a fost aplicata, instanța a avut in vedere gravitatea deosebita a leziunilor produse părtii civile, apreciind ca aplicarea unei pedepse cu amenda penala, chiar dacă s-ar dispune executarea acesteia, nu ar răspunde gradului ridicat de pericol social al faptei reținute in sarcina inculpatului.

In temeiul art. 71 alin. 1 Cod penal a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei principale, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal.

Pentru a decide astfel cu privire la drepturile interzise, instanța a avut în vedere natura faptei pentru care inculpata a fost condamnata, precum si circumstanțele personale ale inculpatei.

Astfel, s- constatat in cauza de fata nu se poate aplica art. 64 alin. 1 lit. c Cod penal, atât timp cat inculpata nu a săvârșit fapta in exercitarea profesiei sale.

In ceea ce privește dreptul de a alege, s-a constatat faptul ca acesta constituie un drept politic fundamental al oricărui cetățean român major, drept garantat de Constituția României si de reglementările internaționale în materie.

Interzicerea unui asemenea drept este condiționata, in opinia instanței, de săvârșirea unei fapte grave de natura sa atragă nedemnitatea inculpatului de a-si exprima voința politica, împrejurare ce nu se regăsește in prezenta cauza.

In ceea ce privește interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. d si e Cod penal, pentru considerentele arătate anterior (natura faptei, persoana inculpatei), instanța a apreciat ca nu se impune aplicarea acestei pedepse accesorii in cauza de fata.

In privința drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a ll-a si lit. b Cod penal, instanța a apreciat ca interzicerea acestora se impune, fiind vădit faptul ca o persoana ce a suferit o condamnare, pana la executarea acesteia sau considerarea sa ca executata, nu poate fi ales in autorități publice sau in funcții elective publice si nici nu poate ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Pentru a decide cu privire la conținutul pedepsei accesorii, s-a avut în vedere si cauza Sabou si Pircalab c României.

Apreciind, in raport cu circumstanțele personale ale inculpatei (lipsa antecedentelor penale, studiile, faptul ca inculpata are o familie si un loc de munca stabil, atitudinea relativ sincera si cooperanta a acesteia), faptul ca scopul pedepsei, astfel cum este reglementat prin dispozițiile art. 52 Cod penal, poate fi atins si fara executarea pedepsei, instanța a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei.

In consecința, in temeiul art. 81 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durata de 2 ani si 5 luni, termen de încercare stabilit conform art. 82 Cod penal.

In temeiul art. 359 Cod procedura penala, a pus inculpatei in vedere dispozițiile art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, cu privire la acțiunea civila formulata de partea civila împotriva inculpatei si in contradictoriu cu asigurătorul Reasigurare SA, instanța a reținut următoarele:

Fapta inculpatei care, din culpa, a produs un accident de circulație soldat cu vătămarea corporala a părtii civile, producându-i părții civile un prejudiciu material (cheltuielile necesitate de îngrijirile medicale) si moral, întrunește, conform art. 998 si urm. Cod civil, condițiile răspunderii civile delictuale, atât sub aspect obiectiv (fapta ilicita, prejudiciul, legătura de cauzalitate), cat si sub aspect subiectiv (culpa).

In privința cuantumului daunelor materiale, instanța a avut în vedere declarația martorului audiat in cauza, respectiv martorul.

In consecința, instanța a apreciat ca suma de 5.000 lei corespunde prejudiciului material produs pârtii civile (contravaloarea protezei achiziționate de partea civila).

In privința cheltuielilor făcute de partea civila, reprezentate de "onorariul" plătit medicilor, cheltuieli despre care a făcut vorbire acest martor, instanța a apreciat ca asemenea cheltuieli nu sunt licite, astfel încât inculpata nu poate fi obligata la achitarea unor asemenea cheltuieli.

Cu privire la valoarea daunelor morale solicitate de partea civila, instanța a apreciat ca, deși asemenea daune nu pot fi cuantificate, pentru a retine temeinicia pretențiilor pârtii civile se impune a se avea in vedere suferința fizica si morala, intense si de durata, produse părții civile prin leziunile produse, prin raportare la gravitatea leziunilor suferite de aceasta, la durata tratamentului, la natura afecțiunilor suferite de partea civila si efectele acestora (: durata mare a spitalizării, operațiile suferite succesiv).

In consecința, instanța a apreciat că suma de 100.000 lei corespunde prejudiciului moral produs pârtii civile.

In raport cu acestea, in temeiul art. 346 alin. 1 Cod procedura penala si art. 14 Cod procedura penala raportat la art. 998 si urm. Cod civil, a admis in parte acțiunea civila formulata de partea civila împotriva inculpatei si in contradictoriu cu asigurătorul - Reasigurare

A obligat inculpata sa plătească acestei părți civile suma de 5.000 lei cu titlul de daune materiale, asigurătorul răspunzând in condițiile nr. 136/1995.

A obligat inculpata să plătească acestei părți civile suma de 100.00 lei- cu titlul de daune morale, asigurătorul răspunzând in condițiile nr. 136/1995.

Cu privire la acțiunea civila formulata de partea civila împotriva inculpatei si in contradictoriu cu asigurătorul Reasigurare, s-a constatat următoarele:

Fapta inculpatei care, din culpa, a produs un accident de circulație soldat cu vătămarea corporala a părții civile, producându-i părții civile (soțul victimei ) un prejudiciu moral, întrunește, conform art. 998 si urm. Cod civil, condițiile răspunderii civile delictuale, atât sub aspect obiectiv (fapta ilicita, prejudiciul, legătura de cauzalitate), cat si sub aspect subiectiv (culpa).

Cu privire la valoarea daunelor morale solicitate de partea civila, instanța a apreciat ca, deși asemenea daune nu pot fi cuantificate, pentru a retine temeinicia pretențiilor părții civile se impune a se avea în vedere suferința morala produsa acestei părți civile, prin raportare la gravitatea leziunilor suferite de soția sa, la durata tratamentului, la natura afecțiunilor suferite de soția sa si efectele acestora, la problemele familiale generate de problemele soției sale.

In consecința, in temeiul art. 346 alin. 1 Cod procedura penala si art. 14 Cod procedura penala raportate la art. 998 si urm. Cod civil, a admis acțiunea civila formulata de partea civila împotriva inculpatei și în contradictoriu cu asigurătorul Reasigurare

A obligat inculpata sa plătească acestei părți civile suma de 20.000 lei, cu titlul de daune morale, asigurătorul răspunzând in condițiile nr. 136/1995, modificata.

Cu privire la acțiunea civila formulata de partea civila - prin reprezentant legal împotriva inculpatei si in contradictoriu cu asigurătorul Reasigurare, s-a constatat următoarele:

Fapta inculpatei care, din culpa, a produs un accident de circulație soldat cu vătămarea corporala a pârtii civile, producându-i părții civile (fiul victimei ) un prejudiciu moral, întrunește, conform art. 998 si urm. Cod civil, condițiile răspunderii civile delictuale, atât sub aspect obiectiv (fapta ilicita, prejudiciul, legătura de cauzalitate), cât și sub aspect subiectiv (culpa).

Cu privire la valoarea daunelor morale solicitate de partea civila, instanța a apreciat ca, deși asemenea daune nu pot fi cuantificate, însă pentru a reține temeinicia pretențiilor părții civile si a aprecia asupra cuantumului acordat se impune a se avea in vedere suferința morala produsa acestei părți civile, prin raportare la gravitatea leziunilor suferite de mama sa, la durata tratamentului, la natura afecțiunilor suferite de mama sa si efectele acestora, la problemele generate de lipsa afecțiunii si îngrijirii materne firești si importante pentru victima la o asemenea vârsta frageda.

In consecința, in temeiul art. 346 alin. 1 Cod procedura penala si art. 14 Cod procedura penala raportate la art. 998 si urm. Cod civil, a admis in parte acțiunea civila formulata de partea civila - prin reprezentant legal si in contradictoriu cu asigurătorul Reasigurare

A obligat inculpata sa plătească acestei parti civile suma de 20.000 lei, cu titlul de daune morale, asigurătorul răspunzând in condițiile nr. 136/1995.

A respins ca neîntemeiata solicitarea formulata de aceasta parte civila cu privire la daunele materiale, având in vedere faptul ca existenta si cuantumul acestor daune nu au fost dovedite in cauza, conform exigentelor stipulate prin dispozițiile art. 1169 Cod civil- dreptul comun in materia probațiunii.

Cu privire la aciunea civila formulata de partea civila Spitalul Clinic de Urgenta B, instanța a retinut următoarele:

Fapta inculpatei care, din culpa, a produs un accident de circulație soldat cu vătămarea corporala a victimei, fiind necesara acordarea de îngrijiri medicale acestuia si producându-i părtii civile Spitalul Clinic de Urgenta B un prejudiciu material reprezentat de contravaloarea cheltuirilor de spitalizare a victimei, întrunește, conform art. 998 si urm. Cod civil, condițiile răspunderii civile delictuale, atât sub aspect obiectiv (fapta ilicita, prejudiciul, legătura de cauzalitate), cat si sub aspect subiectiv (culpa).

In consecința, in temeiul art. 346 alin. 1 Cod procedura penala si art. 14 Cod procedura penala raportat la art. 313 din nr. 95/2006, modificata, art. 998 si urm. Cod civil,a admis acțiunea civila formulata de partea civila Spitalul Clinic de Urgenta B împotriva inculpatei si in contradictoriu cu asigurătorul -Reasigurare

A obligat inculpata sa plătească acestei părți civile suma de 7.549,30 lei cu titlul de daune materiale (contravaloare cheltuieli de spitalizare), la care s- adăugat dobânda legala de la data pronunțării prezentei hotărâri si pana la achitarea integrala a debitului, asigurătorul răspunzând in condițiile nr. 136/1995.

Cu privire la acțiunea civila formulata de partea civila Spitalul Clinic CF nr. 2 B, instanța a retinut următoarele:

Fapta inculpatului care, din culpa, a produs un accident de circulație soldat cu vătămarea corporala a părții civile, fiind necesara acordarea de îngrijiri medicale acesteia si producandu-i părții civile Spitalul Clinic CF nr. 2 B un prejudiciu material reprezentat de contravaloarea cheltuielilor de spitalizare a victimei, întrunește, conform art. 998 si urm. Cod civil, condițiile răspunderii civile delictuale, atât sub aspect obiectiv (fapta ilicita, prejudiciul, legătura de cauzalitate), cat si sub aspect subiectiv (culpa).

In consecința, in temeiul art. 346 alin. 1 Cod procedura penala si art. 14 Cod procedura penala raportat la art. 313 din nr. 95/2006, modificata, art. 998 si urm. Cod civil, a admis acțiunea civila formulata de partea civila Spitalul Clinic CF nr. 2 B împotriva inculpatei si in contradictoriu cu asigurătorul Reasigurare

A obligat inculpata sa plătească acestei parti civile suma de 2380 lei cu titlul de daune materiale (contravaloare cheltuieli de spitalizare), la care s-a adăugat dobânda legala de la data pronunțării prezentei hotărâri si pana la achitarea integrala a debitului, asigurătorul răspunzând in condițiile nr. 136/1995.

In raport cu soluția data, având in vedere culpa procesuala, soluția data acțiunilor civile, in temeiul art. 193 alin. 1 si 2 Cod procedura penala a obligat inculpata sa plătească pârtilor civile, - prin reprezentant legal suma de 2.000 lei, iar părților civile, - prin reprezentant legal suma de 400 lei- cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de aceste părți civile, în parte, asigurătorul Reasigurare răspunzând in condițiile nr. 136/1995, modificata.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpata, părțile civile, prin reprezentant legal și asiguratorul SC. ASTRA SA.

In motivele de apel d epuse de către inculpata s-a arătat că sentința instanței de fond este nelegală, deoarece probatoriul administrat este insuficient, fiind necesara audierea martorilor, care a semnat procesul verbal de cercetare la fața locului, care a ridicat actele aparținând victimei din zona impactului indicat de către inculpata.

De asemenea, inculpata în motivele de apel arata că s-ar fi impus si administrarea probei cu expertiza criminalista a accidentului auto.

Pe latura penala, în principal, inculpata a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct 2 lit. rap la art 10 alin 1 lit.d C.P.P. iar în subsidiar, a solicitat să se rețină culpa comuna părții vătămate și a sa in producerea accidentului cu consecința reindividualizarii sancțiunii aplicata de instanța de fond.

Pe latura civila, in principal, inculpata solicita respingerea pretențiilor părții civile, iar in subsidiar reindividualizarea obligațiilor stabilite de către instanța de fond.

Dezvoltând aceste cereri in motivele de apel, se arata ca soluționarea corecta a cauzei nu se putea face decat prin efectuarea unei expertize criminalistice a accidentelor de trafic si nu a unei expertize tehnice auto care se limiteaza la examinarea starii mecanice a autovehiculului, constând in verificarea sistemului de franare, de directie, de semnalizare si alte astfel de chestiuni.

Se sustine in acest sens de catre aparatori in motivarea apelului ca aceasta expertiza criminalistica ar fi fost relevanta pentru stabilirea producerii accidentului analizand urmele de târâre, resturile desprinse din caroserie, urmele lasate pe celelalte vehicule, etc.

Totodata, in motivele de apel inculpata sustine ca prin incheierea de sedinta din data de 17.12.2008 privind cererea de efectuarea unui supliment de expertiza, s-a respins aceasta cerere in mod nejustificat, deoarece situatia de fapt nu era pe deplin lamurita si de asemenea nu a inlaturat ca nesincere declaratiile martorilor si, cat si declaratia partii vatamate, prin raportare la locul accidentului surprins in expertiza tehnica efectuata in cauza.

Se arata in motivele de apel ca declarațiile martorilor nu coincid cu aspectele relevate de expertiza tehnica efectuata in cauza si cu declarațiile inculpatei, cu privire la dinamica producerii accidentului, unele ipoteze fiind plauzibile,in sensul ca inculpata a lovit cu stânga spate scuarul,iar alte declarații descriind ipoteze imposibil de realizat, cum ar fi circularea cu viteza, intrarea pe mijlocul scuarului, lovirea bicicletei, circularea pe contra-sens, cu consecința lovirii bicicletei si ulterior intrarii pe breteaua DN 1, care presupunea efectuarea unui viraj la aproape in unghi drept.

In motivele de apel se arata ca singura ipoteza in care s-ar fi putut atrage raspunderea penala a inculpatei era aceea in care accidentul a avut loc pe trecerea de pietoni, dupa denivelarea de, deoarece punctajul in care accidentul ar fi avut loc in intersectie, respectiv pe strada -, la intrarea pe drumul de acces catre DN 1,culpa era partii vatamate.

In motivele de apel se mai critica sentinta instantei de fond si cu privire la gresita stabilire a vitezei cu care circula autoturismul, deoarece expertiza tehnica efectuata in cauza a concluzionat ca aceasta viteza nu se poate determina prin calcul din lipsa datelor necesare.

Concluzia este ca instanta de fond nu putut stabili cu certitudine modul in care s-a produs accidentul,fiind in culpa in ceea ce priveste administrarea probatoriului, insuficient si irelevant in opinia apararii.

Referitor la inlaturarea din randul inscrisurilor probatorii a schitei de la locul producerii accidentului, pe care instanta de fond nu a luat-o in calcul deoarece nu fost semnata si stampilata de un reprezentant al IPJ,inculpata,in motivele de apel, critica modalitatea de a proceda a instantei de fond,in sensul ca acest aspect nu ar fi fost pus in discutia partilor si instanta nu a depus minimul de diligente in a verifica daca schita a fost intocmita de organul de cercetare penala la data producerii accidentului, caz in care consemnarile de acolo ar fi fost foarte importante la stabilirea corecta a situatiei de fapt.

Un alt motiv de netemeinicie invocat in apelul inculpatei se refera la circumstanta agravanta aplicata de instanta de fond, constand in prevederile art 75 alin 2.Cod Penal, care se refera la faptul ca inculpata a incercat sa invinovateasca victima de producerea accidentului, neasumandu-si in mod real culpa.

Din acest punct de vedere,in motivele de apel, se arata ca exercitarea drepturilor procesuale ale inculpatei care incearca sa isi dovedeasca nevinovatia, nu poate fi considerata circumstanta agravanta deoarece o astfel de interpretare ar restrange in mod nepermis dreptul la aparare al partilor,punand partea in pozitia de a nu-si face apararea pentru a evita ca exercitarea acestor drepturi sa fie considerate de catre instanta ca circumstanta agravanta.

Sub aspectul laturii civile cauzei se critica de catre inculpata hotararea instantei de fond, sub aspectul ca daunele morale acordate sunt prea mari in raport de probele administrate in cauza si cu prejudiciul produs,iar criteriile de individualizare a cuantumului acestor despagubiri nu se regasesc in hotararea atacata.

Astfel, se arata ca despăgubirile de 5000 lei acordate cu titlu de daune materiale partii civile nu au fost dovedite, suma fiind stabilita pe baza unei declarații a unei martore, care face vorbire despre cumpărarea unei proteze de catre victima dupa prima operatie suferita si care martora o evalueaza de cca 50.000.000 lei vechi.

Referitor la despagubirile morale,de asemenea se critica modalitatea arbitrara de stabilire a cuantumului lor si nemotivarea de catre instanța de judecata a acordarii acestora.

In motivele de apel d epuse la dosar de catre apelanta SC - Reasigurare SA, se critica hotararea instantei de fond in ceea ce priveste latura civila a cauzei, aratandu-se ca nu a fost stabilit cu certitudine daca autoturismul condus de inculpata la momentul producerii accidentului era sau nu asigurat la aceasta societate,intrucat hotararea nu cuprinde nici o mentiune cu privire la acest aspect.

Astfel, se arata ca prin Polita emisa de societatea apelanta a fost asigurat un autoturism Renault identificat prin seria de sasiu mentionata in polita apartinand SC 3G Markting SRL si nu printr-un numar de inmatriculare, asa cum este identificat autoturismul condus de catre inculpata.

Se arata ca pentru a putea stabili cu certitudine daca autoturismul condus de inculpata era asigurat la societatea apelanta SA prin Polita RCA depusa la dosarul cauzei la fila 111,trebuia verificat daca seria de sasiu inscrisa in polita corespunde autoturismului cu nr. de inmatriculare B-58-.

Un al doilea aspect criticat in apelul formulat de SC - Reasigurare SA este referitor la cuantumul despagubirilor acordate partilor civile si modul in care acestea au fost stabilite.

Astfel, se arata ca daunele materiale in cunatum de 5000 lei, acordate partii civile sunt nejustificate,fiind dovedita doar cu un martor,in conditiile in care o proteza nu se poate achizitiona decat de la o institutie de specialitate, care trebuie sa emita un document justificat in acest sens.

Referitor la daunele morale acordate partii civile, apelanta SC SA apreciaza ca sunt prea mari in raport de prejudiciul produs in urma evenimentului rutier din data de 21.07.2006,exprimandu-se totodata dezacordul nu numai in raport de cuantumul acestora, ci si de modul de evaluare, in absenta existentei unui criteriu concret prin care sa se stabileasca suma de 100.000 RON.

Se subliniaza ideea ca practica din ultima vreme a instantelor judecatoresti reprezinta o compensatie pentru suferintele pricinuite victimei accidentelor rutiere, insa este o practica nesanatoasa care creaza inechitati sociale si care nu mai produce efectul urmarit de legiuitor, ci duce la o imbogatire nejustificata a partii vatamate in acest gen de cauze.

Se mai arata de asemenea, ca daunele morale celorlate parti civile, respectiv in calitate de sot al victimei si al lui in calitate de fiu al acesteia, reprezinta in fapt tot despagubiri acordate partii vatamate,astfel incat prin acordarea acestor despagubiri nu s-a facut altceva decat sa se majoreze cuantumul daunelor morale acordate partii vatamate cu sumele acordate sotului si fiului.

Apelantii -parti civile, si pe latura civila a cauzei arata ca despagubirile acordate de catre instanța de fond sunt intr-un cuantum mai mic decat cel dovedit cu acte, respectiv decât suma de 5000 lei acordata cu titlu de daune materiale, partii vatamate,dar in ansamblu, apreciaza ca despagubirile au fost corect stabilite in ceea ce priveste daune morale, iar referitor la stabilirea situatiei de fapt apelantii parti civile isi exprima acordul cu solutia pronuntata de instanta de fond.

Prin decizia penală nr. 410/A din 24.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală s-au respins ca nefondate, apelurile declarate de inculpata, părțile civile, prin reprezentant legal și asiguratorul SC. ASTRA SA împotriva sentinței penale nr.34 din 06.02. 2009 pronunțată de Judecătoria Buftea, în dosar nr-.

A obligat pe fiecare apelant la plata a câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat

Examinând legalitatea si temeinicia sentinței penale apelate, atat prin prisma motivelor invocate de apelanti, cat si din oficiu sub toate aspectele, potrivit art 371 alin.2 C.P.P. tribunalul a apreciat ca apelurile sunt nefondate pentru urmatoarele considerente:

Astfel, in ceea ce priveste stabilirea situației de fapt, tribunalul a reținut ca instanta de fond s-a bazat pe probele ce in mod obiectiv au putut fi administrate in cauza, pe declarațiile martorilor si expertiza tehnica dispusa in cauza, insusindu-și concluziile raportului de expertiza întocmit de expertul tehnic ing. la data de 4.09.2007.

Faptul criticat de către apelanta inculpata al imposibilității determinării prin calcul a vitezei de circulație a autoturismului Renault este un aspect neimuptabil instantei de fond, care s-a văzut in situația de a corobora diverse probe printre care si expertiza tehnica la care s-a facut referire mai sus, cu declaratiile martorilor oculari si cu deducțiile logice pe care oricine le poate face coroborand anumite date obținute prin administrarea celorlalte mijloace de proba, astfel ca o efectuare a unei noi expertize dispusa de catre instanta de fond, mai exact o expertiza criminalistica, asa cum s-a solicitat de catre inculpata, nu-si mai avea rostul in raport de mentiunile detaliate continute de raportul de expertiza intocmit deja si aflat la dosarul de fond, filele 58-66.

Potrivit acestui raport de expertiza,rezulta ca accidentul de circulatie s-a produs la data de 21.07.2006, ora 9,45 in comuna Balotesti Jud I, in intersectia dintre str. - si breteaua de acces spre DN 1.

Se descrie in acest raport de expertiza la cap. Constatări - zona in care s-a produs accidentul, aratandu-se ca la mijlocul scuarului este amenajata o trecere pentru pietoni prevazuta cu marcaje si precedata cu benzi din material plastic, montate transversal pe carosabil, pentru reducerea vitezei de deplasare.

In dreptul trecerii pentru pietoni inaltimea scuarului este mai redusa.

De asemenea, continuand descrierea locului accidentului, expertul arata ca pe str.-, inainte de intersectia cu breteaua de acces spre DN 1 sunt montate cu indicatorul de prioritate " trecerea" si indicatorul de obligare "Inainte sau la dreapta". Expertul examinează declarațiile conducătoarei auto, respectiv inculpata, din data de 21.07.2006 si 5.10.2006, in care prima data inculpata recunoaște ca bicicleta a fost acroșată de autoturism si tarata cca. 4., iar persoanele de pe bicicleta au căzut pe carosabil pe partea dreapta a autoturismului care s-a oprit pe partea a drumului, dupa care in urmatoarea declaratie inculpata nu mai recunoaste ca a acrosat scuarul in momentul efectuarii virajului la, sustinand ca bicicleta a intrat in autoturism, lovindu-se de aripa dreapta fata, femeia si băiețelul care circula cu bicicleta cazand pe si apoi pe partea autoturismului.

De asemenea, expertul a mai constatat că autoturismul prezenta unele avarii pe care inculpata sustine ca acesta le avea inainte de accident si chiar inainte de a-l fi cumparat, aspecte care sunt constatate si de către organele de politie rutiera, care au făcut cercetarea la fata locului.

Totodată, pentru a-si formula concluziile expertul tehnic Dr. ing examinează si declarațiile martorilor din 7.09.2006 si ale lui din 6.01.2007, care descriu ca stăteau de vorba când au văzut un autoturism de culoare deschisa care venind dinspre DN 1 efectuat virajul către, trecând peste scuarul de beton aflat pe mijlocul carosabilului, intrând pe contrasens si in dreptul trecerii pentru pietoni lovind o femeie, care circula pe bicicleta si avea pe portbagaj un copil.

Pe baza acestor declarații de martori, coroborate cu procesul verbal de cercetare la fata locului întocmit de organele de politie rutiera in momentul producerii accidentului, expertul tehnic a descris in cuprinsul raportului de expertiza următoarele avarii pe care le-a constatat la autoturismul Renault: protectie fata zgariata; aripa fata zgariata; motor zgariata; usi fata zgariata; prag spate deformat.

Prin comparatie, expertul a stabilit ca avariile au fost preponderent la partea din fata si partea lateral fata, la unele dintre partile componente ale autoturismului (aripa fata), suprapunandu-se peste cele existente anterior datei accidentului, constatate prin raportul de risc întocmit de Directia Asigurari Auto la data de 10.07.2006, cand s-au constata următoarele avarii: spoiler fata dreapta lovit; usi dreapta fata plus spate vopseaua exfoliata; aripa fata deformata.

Iata, deci, o examinare atenta si exhaustiva a autoturismului implicat in producerea acidientului facuta de catre expertul tehnic, care facea inutila examinarea din doua acestui autoturism de catre un alt expert criminalist, asa cum se sustine in motivele de apel d e catre inculpata. O expertiza este proba stiintifica pe care instanta o are in vedere in considerarea informatiilor de specialitate furnizate de expertul desemnat si numai in masura in care constata ca aceste informatii nu sunt suficiente sau contrazic logica lucrurilor, ori prezinta alte vicii grave, instanta dispune efectuarea unei alte expertize.

In speta, nu era cazul a mai fie dispusa efecuarea unei noi expertize de catre un alt expert, eventual avand o alta calificare, de vreme ce au fost examinate exhaustiv toate datele avute la dispozitie, pe baza probelor administrate in cauza,iar concluziile la care s-a ajuns in finalul raportului de expertiza nu vin sa contrazica logica producerii accidentului rutier.

Dimpotriva, instanta considera ca mai mult decât ceea ce s-a făcut in cauza ca probatoriu in scopul elucidării condițiilor de producere a accidentului si dinamicii acestuia,nu se putea face.

făcut de către aparatorul inculpatei instantei de fond, in sensul ca ar fi luat in considerare concluziile unui expert tehnic, si, deci, care nu este expert criminalist, este nejustificat, cu atât mai mult cu cat expertul parte desemnat de catre inculpata, dl., are aceeași specializare ca si expertul desemnat de instanta.

In concluzie, critica referitoare la insuficienta probatoriului de specialitate administrat in cauza este neîntemeiată, având în vedere considerentele expuse mai sus, acesta fiind si motivul pentru care nici instanța de apel nu a considerat ca fiind necesar sa administreze proba cu expertiza criminalistica solicitata de catre inculpata prin aparator, atat la instanta de fond,cat si in fata tribunalului.

Un al doiela motiv de apel invocat atât de apelanta inculpata cat si de Asiguratorul -Reasigurarea SA este cel referitor la cuantumul despăgubirilor acordate de către instanța de fond, atât cu titlu de daune materiale, cat si cu titlu de daune morale.

Pe acest aspect, tribunalul a constatat ca in ceea ce priveste daunele materiale in legatura cu cuantumul acestora, instanta de fond le-a apreciat in mod corect ca fiind dovedite prin declaratia martorei (fila 210 di), deoarece in aceasta materie este admisa proba cu martori, știut fiind faptul ca nu se pot reconstitui toate mijloacele de proba necesare dovedirii pretentiilor civile in integralitatea lor. De aceea, instanțele au posibilitatea sa coroboreze înscrisurile ca mijloace de proba unanim acceptate cu declarațiile martorilor audiati pe latura civila a cauzei si sa ajunga la stabilirea unui cuantum rezonabil, dupa imprejurari, a daunelor materiale.

Instanta de fond, de altfel, nu si-a întemeiat doar pe declarația unui singur martor solutia cu privire la latura civila, ci a avut depuse la dosar si acte medicale, precum biletele tratament balnear pe numele partii vătămate si sotului acesteia, de unde rezulta ca s-au achitat sumele de 1428 lei, pentru fiecare, pentru un sejur de 18 zile, in statiunea Slanic

Desigur ca recuperarea in urma unui accident grav ca cel suferit de partea vatamata este un proces de durata care adeseori lasa urme iremediabile,asa cum rezulta de altfel din actele medicale depuse la dosar pentru termenul din data de 3.12.2008.

Astfel, din raportul de expertiza medico-legala intocmit pe data de 9.10.2006 de către Autoritatea de Sanatate Publica I - Spitalul Clinic de Urgenta I- Serviciul Medicina Legala, a rezultat ca partea vatamata, în vârsta de 32 ani, la data reexaminarii, respectiv in ziua de 25.09.2007, se afla in urma unei perioade de spitalizare si de convalescenta pentru vindecarea leziunilor traumatice suferite in urma accidentului de circulație din data de 21.07.2006, care au necesitat cca. 120 zile îngrijiri medicale, constatându-se totodata ca leziunile traumatice suferite nu i-au pus in primejdie viata.

De asemenea, din raportul de expertiza medico-legala întocmit de medicul primar legist la SML I-, rezulta ca in urma accidentului din data de 21.07.2006, partea vatamata a suferit traumatism cranio cerebral minor, fractura cu deplasare infundare tibie ruptura de menisc la genunchiul stang, fractura iliaca, tasare corp vertebral T7, fiind operata pentru reducerea fracturii tibiale si fiindu-i montata o placa cu suruburi si practicata menscectomie externa.

In urma acestor afectiuni rezulta ca partea vatamata a ramas cu dureri si impotenta functionala la nivelul genunchiului stang, fiindu-i instituit tratament hidroknetobalnear (bazin, bai de namol, parafina) si masokinetoterapie.

Rezulta deci, ca o serie întreaga de proceduri constând in tratament balneare, masaj, împachetări cu parafina pe zonele afectate, sunt proceduri medicale recomandate de medicul curant, pe care partea vatamata trebuie sa le urmeze pentru a-si ameliora disfunctia de la piciorul stang ramasa in urma accidentului.

Este lesne de realizat de către un observat obiectiv ca aceste proceduri nu sunt gratuite si totodata dovada costurile pe care le implica nu se poate face in mod absolut cu inscrisuri constatatoare, pe care partea vatamata sa le poata procura de fiecare data si pe care sa le depuna la dosar.

De aceea, instanta de fond a procedat corect, luand in considerare in completarea dovezilor cu acte depuse la dosar a declarației martorei care, fiind in relații apropiate cu victima si familia sa, a aratat ca partea vatamata a suferit 4 operații in urma accidentului de circulatie, avand nevoie de 7 luni de recuperare, perioada in care mergea cu ajutorul unui cadru.

De asemenea, martora declara ca dupa prima operatie partea vatamata si-a cumparat o proteza pe care a platit cca. 50 milioane lei.

In concluzie, dovedirea daunelor materiale pe baza actelor si a declaratiei de martor ( ) este suficienta, astfel incat in mod corect a procedat instanta de fond, luându-le in considerare in mod coroborat si stabilind cuantumul despagubirilor materiale acordate partii vatamate la suma de 5000 lei RON.

In mod corespunzator a procedat instanta de fond si in stabilirea cuantumului daunelor morale de 100.000 lei pentru partea civila si de cate 20.000 lei pentru partile civile, sotul partii vatamate si respectiv, fiul acesteia.

Este stiut ca daunele morale reprezinta o despagubire acordata pentru prejudiciul moral suferit de partea vatamata ce pretinde respectivele despagubiri, in cauza fiind cert ca intreaga familie a partilor vatamate accidentate, respectiv si, a suferit traume de pe urma acestui accident produs in data de 21.07.2006.

Daca partea vătămata are acte medicale cu prisosință in dovedirea operațiilor la care fost supusa, a sechelelor ramase in urma acestor intervenții chirurgicale impuse pentru restabilirea starii de sanatate ca urmare a accidentului suferit si care desigur ca implica suferinte fizice si psihice insemnate, cu privire la minorul si la tatal acestuia, respectiv celelalte doua parti civile constitutie in cauza, sarcina probei este mai dificila, fiind oarecum la dispozitia instantei in aprecierea cuantumului despagubirilor morale cere li se cuvin.

Minorul a suferit leziuni usoare, fiind sub aspect fizic repede restabilita starea sanatatii sale, insa aceasta nu exclude suferinta fizica provocata de fapta inculpatei si nici suferinta morala ulterioara provocata de imprejurarea imposibilitatii mamei lui de a-i putea acorda îngrijirea necesara si corespunzatoare pe care o primise pana atunci, datorita starii precare a sanatatii acesteia pentru un indelung interval de timp (aprox.6 luni de la data producerii accidentului).

Din declaratia martorei rezulta ca de gospodarie si de copii s-au ocupat alte femei, care au fost angajate pentru a suplini absenta partii vatamate din familie pe perioada cat fost internata in spital si in care fireste ca nu s-a mai putut implica in activitatea gospodareasca si in viata de familie.

Aceleasi considerente sunt valabile si in ceea ce priveste pe sotul partii vatamate, care a insotit-o la spital pe partea vatamata, lasand gospodaria si copiii pe seama unor persoane straine, angajate pentru a avea grija de copii, aspecte ce rezulta din declaratia aceleiasi martore, o apropiata a sotilor pe care ii cunoaste de cca 20 de ani.

In privinta existentei politei de asigurare a autoturismului Renaul avand nr in inmatriculare B-58-, condus de inculpata la momentul producerii accidentului, tribunalul constata ca este indubitabila existenta asigurarii de raspundere civila obligatorie la SC -Reasigurare SA, motivul de apel invocat de catre asigurator in sensul nedovedirii apartenentei numarului de sasiu la autoturismului Renaul avand nr. in înmatriculare B-58-, fiind nefondat. In acest sens, exista la dosarul instantei de fond la filele 174-176 raspunsul din partea Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor in care se arata ca "Prin adresa inregistrata la CSA sub nr.23308/23.09.2008, SC -Reasigurare SA a confirma existenta asigurarii obligatorie RCA valabila in perioada 10.05.2006 - 9.05.2007, avand seria - si nr. - pentru autoturismul Renault, serie sasiu VF 1LA0F-, la aceasta adresa a fost anexata adresa nr.3314/22.09.2008 a SC -Reasigurare SA inregistrata la CSA sub nr.23308/23.09.2008, precum si copia Politei de asigurare.

Rezulta, asadar, fara echivoc, ca exista corespondenta intre autoturismul Renaul condus de inculpata si seria sasiului pe care il are acest autoturism.

Prin urmare, dovada existentei valabile a unei asigurări de raspundere civila auto la momentul producerii accidentului, in ceea ce o privește pe inculpata, s-a facut in mod indubitabil, astfel ca in mod legal a procedat instanta de fond obligand asiguratorul in condițiile Legii 136/1995 la plata despagubirilor acordate in cauza partii civile.

In concluzie, nici unul dintre motivele de apel invocate de cei trei apelanti, respectiv inculpata, asiguratorul SC -Reasigurare SA si părțile civile, si, nu sunt întemeiate, motiv pentru care apelurile acestora vor fi respinse ca nefondate.

Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs inculpata și asiguratorul de răspundere civilă Societatea de -Reasigurare SA, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, inculpata a solicitat achitarea, în baza art.10 lit.d Cod procedură penală iar în subsidiar reținerea culpei comune a părții vătămate și a inculpatei și reducerea despăgubirilor la care a fost obligată.

Recurenta Societatea de -Reasigurare SA a solicitat exonerarea de răspunderea despăgubirilor, arătând că nu s-a făcut dovada asigurării mașinii conduse de către inculpată, iar în subsidiar reducerea despăgubirilor potrivit dovezilor făcute.

Analizând recursurile declarate în raport de motivele invocate cât și din oficiu, Curtea constată că nu sunt întemeiate și le va respinge în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală.

Situația de fapt a fost corect reținută de către instanța de fond și confirmată de instanța de apel și se întemeiază pe probele administrate în cauză.

Vinovăția inculpatei a fost stabilită prin concluziile raportului de expertiză tehnică efectuată în cauză, prin declarațiile părții vătămate și declarațiile martorilor, precum și prin procesele-verbale încheiate de organele de poliție.

Din raportul de expertiză tehnică nr.6261 din 4.09.2007, rezultă că starea de pericol a fost creată de inculpata care a schimbat direcția de mers fără a se asigura, iar vinovăția accidentului îi aparține inculpatei care nu a respectat prevederile art.160 alin.1 din Regulamentul de aplicare nr.OUG195/2002.

Concluziile raportului de expertiză tehnică se coroborează cu declarațiile martorilor, ale părții vătămate și cercetările la fața locului, făcute de organele de poliție.

suferite de partea vătămată și copilul acesteia, au fost dovedite cu certificatele medico-legale aflate la dosar, iar cheltuielile materiale cu actele medicale și declarațiile martorilor.

Având în vedere dovezile convingătoare care duc la concluzia vinovăției inculpatei, rezultă că în mod obiectiv a fost reținută culpa exclusivă a acesteia, precum și vinovăția în culpa accidentului.

În aceste condiții apare cu totul nejustificată solicitarea de a se dispune achitarea în baza art.10 lit.d Cod procedură penală, precum și solicitarea de a se reduce daunele la care a fost obligată inculpata.

Instanța de fond și instanța de apel au arătat pe larg care sunt motivele care au determinat obligarea la daune materiale și daune morale.

Este cert că victimele au fost nevoite să facă cheltuieli materiale pentru îngrijiri medicale, așa cum rezultă din actele de la dosar și din declarațiile martorilor.

La stabilirea daunelor morale s-au avut în vedere, în primul rând, suferințele suportate de către părțile vătămate, urmările accidentului și zilele de îngrijiri medicale, așa cum rezultă din certificatele medico-legale.

Se observă că potrivit raportului de expertiză medico-legală, partea vătămată a avut nevoie de îngrijiri medicale de circa 120 zile, și față de această durată mare a îngrijirilor medicale este justificată acordarea daunelor morale, precum și a cheltuielilor materiale.

De asemenea, instanța de fond a justificat că dovada cheltuielilor materiale nu se putea face doar cu înscrisuri, pe care partea vătămată nu avea obiectiv cum să le producă, astfel că s-a ținut cont de declarațiile martorilor, precum și de aprecierea cheltuielilor făcute în mod obișnuit, în asemenea situații.

În ceea ce privește recursul Societății de -Reasigurare SA, se constată că nu este întemeiată critica acesteia, deoarece din răspunsul primit de la Comisia de supraveghere a asigurărilor, rezultă că mașina implicată în accidentul, respectiv Renault, cu nr.de înmatriculare B-58- era asigurată la această societate de asigurare, aspect care rezultă și din polița de asigurare.

În ceea ce privește daunele morale și materiale acordate către cele două victime este valabilă și în cazul recursului societății de asigurare, motivarea instanței de la analiza recursului inculpatei.

Susținerea inculpatei că instanța de fond și instanța de apel nu s-au pronunțat pe toate cererile nu poate fi primită deoarece nu corespunde realității.

Atât instanța de fond cât și instanța de apel au arătat de ce nu mai este necesară efectuarea unei expertize noi, la dosar existând o expertiză efectuată în cursul urmăririi penale care a răspuns tuturor obiectivelor necesare soluționării cauzei.

Faptul că instanța a apreciat că nu mai este necesară administrarea altor probe, că a respins anumite solicitări care nu erau necesare rezolvării dosarului, nu înseamnă că instanța nu s-a pronunțat pe aceste probe.

Apărarea inculpatei se face confundând respingerea unor probe care nu mai erau necesare cauzei cu refuzul de a administra aceste probe.

Referitor la reindividualizarea pedepsei și a despăgubirilor civile, Curtea apreciază că ținând cont de motivele arătate anterior, precum și de motivele arătate de instanța de fond și de instanța de apel, că s-a făcut o justă aplicare a prevederilor art.72 Cod penal privind stabilirea pedepsei și a prevederilor art.14 Cod procedură penală și art.998 Cod civil, privind stabilirea despăgubirilor, astfel că nu se impune modificarea hotărârilor recurate sub aceste aspecte.

Deși părțile recurente nu au arătat care sunt temeiurile de drept ale recursurilor, din modul cum au fost susținute, rezultă că este vorba de prevederile art.3859pct.14 și 18 Cod procedură penală.

În concluzie, Curtea constată că hotărârile recurate sunt legale și temeinice și nu sunt motive pentru casarea acestora.

Recurenții vor fi obligați la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenta inculpată și asigurătorul de răspundere civilă Societatea de Reasigurare împotriva sentinței penale nr. 34 din 06.02.2009 pronunțată de Judecătoria Buftea, în dosar nr- și a deciziei penale nr. 410/A/24.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală.

Obligă recurenții la câte 500 lei cheltuieli judiciare statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 8 octombrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Red.

Dact.

2 ex.-14.10.2009

Președinte:Dumitru Mirancea
Judecători:Dumitru Mirancea, Iuliana Ciolcă, Adriana Elena

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 1434/2009. Curtea de Apel Bucuresti