Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 155/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.155/R/2009
Ședința publică din 02 aprilie 2009
Complet de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 3: Soane Laura
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui și al lui, născut la 08 Martie 1968, deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva deciziei penale nr. 294/A din 03 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, prin care s-a desființat în parte pe latura penală, sentința penală nr.1848 din 24.09.2004 pronunțată de Judecătoria Oradea, inculpatul recurent fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzută și pedepsită de art. 12 din 87/2004, cu aplic. art. 13 Cod penal și art. 37 lit. a și art. 13 din 87/1994 cu aplic. art. 13 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de apărător ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.58046 din 19.03.2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, lipsă fiind partea responsabilă civilmente intimată - SRL, intimații F B și P
Ministerul Public este reprezentat de domnul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent, susține recursul, solicită admiterea acestuia, casarea hotărârilor recurate și a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Oradea, pentru a se administra probe. În susținerea recursului, arată că hotărârea primei instanțe a fost dată fără ca inculpatul să fi beneficiat de o apărare corectă și efectivă, fiind încălcate prevederile articolelor 6 și 171 din Codul d e procedură penală, cât și cele ale articolului 6, paragraful 3 litera c din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Consideră că deși inculpatului i s-a asigurat un apărător din oficiu, apărarea a fost formală și acest fapt rezultă din încheierea de ședință din 10 septembrie 2004 și din concluziile scrise depuse de apărătorul din oficiu, la dosar. Apărătorul din oficiu al inculpatului nu a făcut nici o referire cu privire la faptul că la dosar nu se află documentele fiscale originale iar copiile acestora nu sunt atestate sub aspectul conformității cu originalul, deși această observație putea fi făcută doar prin simpla observare a actelor dosarului și nici că nu sunt probe care să ateste faptul că produsele petroliere au fost comercializate și că astfel s-ar fi obținut profit. Inculpatul a fost obligat la plata accizelor deși la dosar nu erau probe din care să rezulte că - SRL era producător, importator sau că prelucrase produsele petroliere ce fac obiectul dosarului. Se mai arată că s-au audiat doar doi martori din cei șapte indicați în rechizitoriu. Faptul că instanța de fond nu s-a conformat dispozițiilor referitoare la efectuarea cercetării judecătorești, nu exonerează pe avocat de responsabilitățile ce-i revin în ce privește asigurarea unei apărări corecte și efective. În acest sens sunt și hotărârile instanței de la Strasbourg date în cauza Czekalla contra Portugaliei și cauza Artico contra Italiei. Judecătoria Oradeaa judecat cauza în lipsa inculpatului și a dispus condamnarea acestuia în lipsa cercetării judecătorești. In apel deși judecata s-a făcut în prezența inculpatului, care era arestat în altă cauză, a menținut hotărârea primei instanțe, fără ca procesul să fi parcurs faza cercetării judecătorești, care trebuia suplinită în calea de atac a apelului. Cele două instanțe nu au verificat probele strânse în faza de urmărire penală, prin administrarea lor în ședință publică, oral, nemijlocit și în condiții de contradictorialitate, în condițiile în care la judecarea apelului inculpatul a fost prezent și a cerut audierea tuturor martorilor din acte precum și efectuarea unei expertize contabile și a unei expertize grafologice. Deși se impunea efectuarea unei expertize contabile, ambele instanțe au considerat că administrarea acestei probe nu este utilă cauzei. Se impunea efectuarea expertizei contabile pentru a lămuri cine a plătit la SRL P contravaloarea produselor petroliere cumpărate în numele C SRL și pe baza acestor constatări se putea stabili care a fost motivul pentru care C SRL Oap lătit apriximativ2/3 din respectivul preț, cine a plătit contravaloarea produselor petroliere și valoarea totală a costurilor acestor servicii, că C SRL nu datora accize și nici penalități și majorări de întârziere la acestea, în valoare totală de 2.708.578.177 ROL, cum greșit s-a reținut prin nota de constatare a Gărzii Financiare. Potrivit OG nr. 27/2000 " plătitorii de accize pentru uleiurile minerale, motorina, benzina sunt agenții economici producători, procesatori sau importatori de astfel de produse". Or, C SRL nu era producător, procesator sau importator de astfel de produse și prin urmare nu era plătitor nu era plătitor de accize către bugetul de stat. În faza apelului nu s-a putut efectua expertiza grafologică din lipsa documentelor originale, dar acest fapt nu poate fi imputat inculpatului. Lipsa de diligență a organului de urmărire penală în a ridica actele originale a condus la condamnarea inculpatului care, deși declara că documentele fiscale ce i-au fost prezentate în copie nu sunt semnate de el, nu-și poate dovedi afirmația și implicit nevinovăția în lipsa probei cu expertiza grafologică. În mod greșit s-a reținut de ambele instanțe că faptele deduse judecății întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzute de articolele 12 și 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea articolului 13 din Codul penal. S-a reținut prin rechizitoriu că inculpatul nu a depus la organul fiscal competent declarațiile pentru veniturile ce le-a realizat pentru ca respectivul organ să poată stabili impozitul și data până la care acesta trebuia plătit. Din actele dosarului rezultă că operațiunile comerciale efectuate în numele C SRL nu au fost evidențiate în actele contabile ale societății, după cum nu au fost evidențiate și veniturile realizate. Fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 12 din Legea nr. 87/1994, întrucât în cauză nu există dovezi din care să rezulte că, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, a fost ascuns bunul, ori sursa impozabilă sau taxabilă. Prin Legea nr. 241/2005 care a abrogat Legea nr. 87/1994, articolul 12 din vechea lege se regăsește în noua reglementare la articolul 9 litera a, dar cu un nou conținut.
În actuala redactare a articolului 9 aliniatul 1 litera a din Legea nr. 241/2005 constituie infracțiune fapta de a ascunde bunul ori sursa impozabilă sau taxabilă în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, astfel că, în raport de probele dosarului se impune achitarea inculpatului în temeiul articolului 11 punctul 2 litera a raportat la articolul 10 lit. b Cod procedură penală.
Reprezentantul parchetului, pune concluzii de respingere a recursului ca fiind nefondat, a se menține ca legale și temeinice hotărârile recurate. Consideră că inculpatul nu a fost lipsit de apărare, legea nu prevede o dimensiune efectivă a apărării. Cu privire la lipsa cercetării judecătorești invocată de apărătorul inculpatului, arată că legea nu instituie obligația instanței de a administra toate probele din faza de urmărire penală, unele probe ne mai putând fi administrate. Pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, arată că este nevinovat și că nu a făcut acele tranzacții cu firma sa.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1848/24.09.2004, pronunțată de Judecătoria Oradea în baza art. 12 din Legea nr. 87/1994 cu aplic art. 13 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic art. 13 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a - 34 lit. b Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare cu aplic. art. 71 și 64 Cod penal.
În baza art.83 Cod penal s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an 6 luni închisoare aplicată prin decizia penală nr.1630/2000 a Curții Supreme de Justiție, pedeapsă pe care inculpatul o va executa alături de pedeapsa din prezenta cauză, prin privare de libertate.
În baza art. 65 al.1 și 2 Cod penal s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 al.1 lit. a,b,c Cod penal pentru o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 14 Cod de procedură penală raportat la art. 998 și 1000 cod civil a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente C L la plata sumei de 3.508.871.673 lei despăgubiri în favoarea părții civile Ministerul Finanțelor prin DGFP
S-a dispus comunicarea prezentei hotărâri către ORC
Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei a fost suportat din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 191 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 15.000.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 10.04.2002, comisarii din cadrul Gărzii Financiare B, au încheiat o notă de constatare privind prejudiciul cauzat bugetului de stat de către - L O, prin neînregistrarea în contabilitate a unor activități desfășurate, administrator al societății fiind inculpatul.
Din comunicarea Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Oar ezultat că societatea nu a depus la organul fiscal decontul TVA și declarații privind calculul impozitului pe profit, pe perioada cât a funcționat, nedepunând nici un bilanț până la data de 30.06.2001.
Garda Financiară Pac omunicat Gărzii Financiare B în copie toate livrările de produse petroliere de la C SRL P către C SRL O stabilindu-se că în perioada 24.08.2001 - 27.09.2001 a livrat cantitatea de 305.850 litri combustibil în valoare totală de 3.686.668.195 lei pentru care au fost emise un nr. de 12 facturi fiscale.
În urma controlului efectuat s-a constatat că C SRL O nu a calculat și nu a virat la bugetul de stat sume de bani aferente TVA, impozit pe profit și accize în sumă totală de 2.878.641.356 lei din care TVA 523.935.319 lei, impozit pe profit 134.320.339 lei și accize 2.230.367.698 lei.
reprezintă taxe speciale de consumație care se datorează bugetului de stat pentru anumite produse și grupe de produse din tară și din import precum sunt produsele petroliere. de impozite pentru produse petroliere sunt agenții economici care au calitatea de producători, prestatori sau producători de astfel de produse în anumite condiții expres prev. de OUG 209/2000 în această categorie fiind inclusă și - SRL
Având în vedere această stare de fapt organul de control financiar a procedat la estimarea prejudiciului cauzat bugetului de stat prin neevidențierea în contabilitate și implicit prin necalcularea și nevirarea la bugetul de stat a accizelor, TVA și a impozitului pe profit pe baza unui număr de 12 facturi fiscale, luându-se în calcul un adaos comercial d e 10%. Situația calculului prejudiciului cauzat s-a făcut cuprinzând majorările de întârziere pentru nevirarea în termen a acestora precum și penalitățile aferente rezultând un prejudiciu de 3.508.871.673 lei.
Din constatarea Gărzii Financiare B rezultă că inculpatul nu a depus declarațiile pentru veniturile ce le-a realizat în vederea stabilirii obligațiilor față de stat, prin neconducerea evidenței contabile, prin nedeclararea veniturilor impozabile în scopul sustragerii de la plata obligațiilor față de stat.
Instanța de fond a constatat că prejudiciul cauzat bugetului de stat nu a fost recuperat până în prezent, motiv pentru care inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente - SRL O la plata sumei de 3.508.871.673 lei, despăgubiri în favoarea DGFP
Împotriva hotărârii instanței de fond, a declarat apel inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Un prim aspect arătat de inculpat în dezvoltarea motivelor de apel este acela al nerespectării a instanței de fond a dispozițiilor art. 291 Cod de procedură penală, nefiind citate legal toate părțile. Astfel, în cauză nu a fost citat Statul Român prin F B, neavând astfel posibilitate de a se constitui parte civilă, participarea B putându-se efectua în cauză doar prin existența unui mandat special, ceea ce în cauză nu s-a putut constata.
O a doua critică este aceea a lipsei unei apărări eficiente, inculpatului fiindu-i afectat dreptul la apărare, fiind lipsit de acest drept de vreme ce, chiar avocatul acestuia, cu ocazia dezbaterilor judiciare, s-a rezumat la a pune concluzii în sensul aplicării unei pedepse just individualizate.
Un ultim aspect invocat de către apelant este acela că nu se face vinovat de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa. Din evidențele activității desfășurate de inculpat, nu rezultă că acesta ar fi cumpărat produse petroliere și că ar fi comercializat astfel de produse.
Din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul ar fi obținut venituri din vânzarea unor produse accizabile, accizele plătindu-se doar de către producător și implicit, nu avea nici o obligație de plată a impozitelor către stat. Singurul aspect care poate fi reținut în sarcina inculpatului este aceea a unei forme de participație și nicidecum de autorat.
Prin decizia penală nr. 294/A din 3 decembrie 2008, Tribunalul Bihor, în baza art. 379 pct. 2 lit. cod procedură penal a admis apelul penal declarat de către inculpatul împotriva sentinței penale nr. 1848 din 24.09.2004 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a desființat-o în sensul că a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II- lit. și Cod penal pe durata executării pedepsei principale precum și pe o durată de 3 ani ulterior executării acesteia, menținând restul dispozițiilor sentinței apelate.
Pentru a pronunța în acest mod instanța de apel a constatat că hotărârea atacată este legală și temeinică, în ceea ce privește stabilirea vinovăției și a prejudiciului adus Statului Român ca urmare a săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală.
Prima instanță, în mod corect, a reținut vinovăția inculpatului, probele administrate în cauză conducând în mod clar la dovedirea implicării inculpatului în activități de vânzare a unor produse petroliere fără a vira la bugetul statului român sume de bani aferente TVA-ului, impozitului pe profit și accizelor. De asemenea, s-a constatat și dovedit că inculpatul nu a depus la organul fiscal competent documente și declarații privind veniturile realizate pentru a se putea stabili impozitul aferent încercând astfel să se sustragă, în mod evident, de la plata obligațiilor fiscale către bugetul de stat.
Inculpatul a fost legal citat însă nu s-a prezentat să-și susțină poziția în cauză, fiindu-i asigurată însă apărarea de un avocat din oficiu. Împrejurarea că apărătorul din oficiu nu a susținut în cursul dezbaterilor judiciare concluzii prin care să se refere la toate elementele probatorii le cauzei, precum și la situația concretă a inculpatului ce deriva din împrejurările concrete ale cauzei, nu poate fi considerată ca o lipsă a dreptului la apărare. Acest drept a fost pe deplin respectat în cursul cercetării judecătorești prin administrarea probatoriului în contradictoriu și nu poate fi considerată prestația unui apărător, din punct de vedere cantitativ, cu ocazia dezbaterilor judiciare, ca fiind echivalentă cu o lipsă completă de apărare, ce ar determina reținerea incidenței dispozițiilor art. 197 al.1 Cod de procedură penală.
Apelul inculpatului s-a reținut că este fondat, însă pentru alte considerente decât cele invocate. Astfel, instanța de fond în mod nelegal a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie dreptul de a vota, acesta nefiind în legătură directă cu fapta săvârșită. S-a impus așadar, modificarea hotărârii atacate interzicând inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, dar și cu titlu de pedeapsă complementară, interzicerea doar a drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza II-a, lit. b și c Cod penal, pe durata stabilită prin hotărârea atacată. Restul dispozițiunilor sentinței atacate au fost menținute în totalitate.
Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs penal inculpatul, solicitând personal și prin apărător, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru a se administra probe. Se solicită achitarea inculpatului în baza articolului 11 punctul 2 litera a raportat la articolul 10 litera b Cod procedură penală, pentru motivele expuse oral.
Examinând hotărârile atacate cu recurs, din oficiu și potrivit motivelor invocate, raportat la prevederile art. 385/9 și 385/6 aliniatul 2 precum și art. 385/14 Cod procedură penală, Curtea de Apel constată că decizia penală atacată este legală și temeinică, iar recursul inculpatului fiind neîntemeiat urmează a fi respins, în baza art. 385/15 punctul 1 litera b Cod procedură penală.
Prima instanță a reținut corect starea de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a materialului probator administrat în cauză dând faptelor săvârșite de acesta încadrarea juridică corespunzătoare. Totodată s-a dovedit că inculpatul se face vinovat de infracțiunile de evaziune fiscală reținute în sarcina sa, respectiv infracțiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal, respectiv art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal. S-a reținut în fapt că inculpatul având calitatea de asociat unic și administrator al C SRL O, în cursul anului 2001 achiziționat produse petroliere de la SRL P dar nu a calculat și nu a virat la bugetul de stat sume de bani aferente TVA-ului, impozit pe profit și accize. S-a constatat că inculpatul nu a depus la organul fiscal competent declarațiile pentru veniturile realizate, astfel că acesta nu a declarat veniturile impozabile și de asemenea nu a evidențiat în întregime veniturile realizate, urmând să se sustragă de la plata obligațiilor fiscale către bugetul de stat.
Astfel criticile apărării vizând achitarea în mod corect au fost înlăturate de ambele instanțe, de fond și de apel.
Totodată, în mod corect a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare și s-a făcut aplicarea art. 83 Cod penal. Pedeapsa aplicată a fost individualizată cu justețe și în limite legale, aptă să asigure scopul de prevenție și reeducare.
De menționat că s-a făcut o cercetare judecătorească completă, probele administrate în cursul urmăririi penale fiind verificate în faza cercetării judecătorești. Legea nu instituie obligația instanței de a administra toate probele din faza de urmărire penală.
Cu privire la susținerea că inculpatul a fost lipsit de apărare, aceasta este nefondată, întrucât rezultă că inculpatul nu a fost lipsit de apărare, acesta având desemnat apărător din oficiu.
Față de cele ce preced, cum nu sunt motive de casare, urmează a fi respins recursul declarat de inculpatul ca fiind nefondat, cu păstrarea în totul a hotărârilor recurate, în baza art. 385/15 punctul 1 litera b Cod procedură penală.
Se va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza articolului 192 aliniatul 2 Cod procedură penală inculpatul recurent va fi obligat la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza articolului 38515punctul 1 litera "b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, născut la 08 martie 1968, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea împotriva deciziei penale nr. 294/A din 03 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
DEFINITIVĂ
Pronunțată în ședința publică azi, 02 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
,
decizie /15.04.2009.
Judecători apel - M -
Judecător fond -
2 ex./15.04.2009,
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela, Pătrăuș Mihaela, Soane Laura
