Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 177/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 177/R/2008
Ședința publică din 11 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Purice Președinte Secția Penală
JUDECĂTORI: Delia Purice, Maria Boer Iuliana Moldovan
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul împotriva deciziei penale nr. 232 din 4 septembrie 2007 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. și ped. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 și a infracțiunii de fals intelectual prev. și ped. de art. 289 pen. cu aplicarea art. 40 și art. 43 din Legea 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. 2 pen. și art. 33 lit. a pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru inculpatul G, apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei, lipsă fiind părțile.
Se prezintă apărător desemnat din oficiu, avocat R din cadrul Baroului C, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei, pentru a asigura asistența juridică a inculpatului G, ca urmare a solicitării formulate la termenul anterior.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul registratură la data de 24 februarie 2008 o cerere de scutire de la plata amenzii aplicată prin încheierea din data de 12 februarie 2008, formulată de către apărătorul din oficiu al inculpatului G, avocat, anexând acte doveditoare în susținerea cererii. De asemenea se constată că s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul registratură la data de 4 martie 2008 concluzii scrise de către partea civilă ANAF S M, solicitând a fi avute în vedere la soluționarea cauzei.
Apărătorul din oficiu al inculpatului G, avocat arată că respectă faptul că Baroul Cluja desemnat un alt apărător care să asigure asistența juridică a inculpatului, însă solicită să rămână ca titular.
Apărătorul din oficiu al inculpatului G, avocat R, având în vedere că d-nul avocat a fost desemnat de la început în cauză, nu se opune.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului G, avocat solicită admiterea recursului declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 160/2007 a Judecătoriei Vișeu d S u s, precum și împotriva deciziei penale nr. 232/2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș, în temeiul art. 3859alin. 1 pct. 13, 14 pr.pen. și, rejudecând, să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b,1și d pr.pen. Solicită să se constată că fapta săvârșită de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Apreciază că se poate reține că este vorba doar de niște acte de comerț îndeplinite de administratorul unei societăți comerciale, care din neglijență nu a înregistrat la timp niște facturi, care sunt cu regim special. Susține că nu poate să coexiste infracțiunea de fals intelectual cu cea privind omisiunea de a înregistra niște facturi, respectiv infracțiunea de evaziune fiscală. S-a reținut de către instanța de apel că a fost vorba doar de 5 facturi neînregistrate, dar de fapt două dintre aceste facturi au fost totuși înregistrate.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei susține că nu i se poate imputa inculpatului plata de impozite, TVA și penalități.
În subsidiar, în temeiul art. 38515alin. 1 pct. 2 lit. c pr.pen. solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și rejudecând să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare instanță de fond, fiind incidente motivele de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 9 și 10 pr.pen. respectiv instanța nu s-a pronunțat asupra unor probe administrate în cauză.
Cu privire la amenda aplicată prin încheierea din data de 12 februarie 2008 solicită să se dispună scutirea de la plata acesteia.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpatul G ca nefondat. Precizează că critica adusă de inculpat atât la instanța de fond, cât și la instanța de apel a fost cea referitoare la un număr de facturi, reținute ca fiind obiectul infracțiunii de evaziune fiscală. Instanța de apel a admis apelul declarat de inculpat și a dispus schimbarea încadrării juridice din concursul infracțiunilor de fals intelectual și evaziune fiscală în infracțiunea de evaziune fiscală. Din întreg probatoriul administrat în cauză rezultă fără putință de dubiu vinovăția inculpatului. De asemenea apreciază că latura civilă a cauzei a fost soluționată în mod corect. Toate apărările inculpatului au fost verificate, astfel încât nu este vorba de 7 facturi, ci de 5 facturi, motiv pentru care s-a redus prejudiciul. Nu este incindent niciunul dintre cazurile de achitare invocate.
În concluzie, solicită menținerea hotărârilor pronunțate în cauză ca temeinice și legale.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului constată că Judecătoria Vișeu d e prin sentința penală nr.160 din 9 iulie 2007, a condamnat pe inculpatul G, fiul lui și, născut la 27.12. 1956 în sat comuna,județul O, cetățean român, stagiul militar satisfăcut, studii superioare, căsătorit, cu 2 copii majori,administrator la SC " SRL, fără antecedente penale, domiciliat în, nr.4. județul M;
- pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. și ped. de art.9 al.1 lit. "b" din Legea 241/2005, cu aplic.art.74 și 76 lit. "d" pen.la 6 (șase) luni închisoare;
- pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. și ped. de art.289 pen.comis în condițiile art.37 din Legea 82/1991 modif.și rep.cu aplic.art.41 al.2 pen. art.3 3 lit." a" pen. art. 74 și 76 lii." e" pen. la 3 (trei) luni închisoare.
În baza art.33 lit. "a" și 34 lit. "b" pen.inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 6(șase) luni închisoare.
In baza art.81 și 82.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, atrăgându-i-se atentia inculpatului asupra consecintelor prev. de art.83 pen.
In baza art.14 pr.pen.rap.la art.998 civ. obligă pe inculpat în solidar cu SC " " SRL să plătească Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) B, suma de 21.210 lei, din care 9502 lei impozit pe profit și 11708 lei TVA, cu dobânzi și penalități calculate, conform art.108 pr.fiscală.
În baza art.191 pr.pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 120 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin sentința penala nr. 627/19.12.2006 a Judecătoriei Viseu de, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii, s-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei conform art 81 si 82 pen si a fost obligat sa plătească in solidar cu societatea, bugetului de stat prin DGFP M, suma de 21210 lei cu dobânzi si penalitati.
Prin Decizia penala nr 55/A/27.02.2007, Tribunalul Mad esființat hotărârea si a trimis cauza in rejudecare instanței de fond. S-a reținut in considerente ca Direcția Generala a Finanțelor Publice M nu are calitate procesuala, conform art 24 alin 2 pct 42 din HG 208/2005, statul este reprezentat de ANAF, iar aceasta instituție nu a fost citata in proces.
In rejudecare cauza a fost înegistrata sub nr -.
Partea civila ANAF, prin mandatar, a solicitat extinderea acțiunii penale pentru alte fapte materiale întrucât parchetul considera ca sumele reprezintă TVA, nu ar face obiectul infracțiunii de evaziune fiscala, constituirea sa de parte civila privește si aceste sume iar expertiza contabila efectuata in cauza este nula, nulitatea urmând sa fie contestata de instanța conform art 197.pr.pen.
Inculpatul trebuie obligat la plata sumei de 22069 lei, reprezentând impozit pe profit si 14831 lei TVA cu accesoriile legale aferente, in solidar cu societatea pe care au chemat-o in garanție, obligații care au fost constatate prin actul de controlfiscal din 7.04.2006.
Prezent fiind inculpatul a recunoscut ca nu s-a înregistrat un număr de 5 facturi si nu 7 cate se rețin in actul de acuzare, ca aceasta se datorează unei neglijente a sa, in a nu fi verificat la timp actele si pe contabila sa, considera ca a achitat toate sumele datorate statului si ca nu l-a prejudiciat cu nimic.
Analizând dosarul cauzei, instanta retine următoarele:
Inculpatul îndeplinește funcția de administrator al se se " " SRL, cu sediul in având ca obiect de activitate producerea si desfacerea produselor de panificație.
Din documentele existente la societate si analizate de expertiza contabil judiciara efectuata in cauza, rezulta ca in cursul anului 2004 nu s-au înregistrat un număr de 5 facturi pentru aprovizionarea cantității de 46.000 kg faina, cu o valoare de 485.760.000 lei vechi si taxa pe valoare adăugata 92.294.400 lei vechi (facturile nr -/9.01.2004, -/11.02.2004, -/12.05.2004, -/10.07.2004 si -/27.08.2004).
Facturile -/8.12.2004 si -/15.11.2005 mentionate in rechizitoriu, au fost înregistrate pe luna noiembrie 2005 pozițiile 16 si 17, respectiv pe luna decembrie pozițiile 22 si 23, precum si in balanțele de verificare ale celor doua luni. Sub acest aspect apararile inculpatului sunt întemeiate.
Prin neînregistrarea in contabilitate a facturilor s-au incalcat prevederile Legii contabilității nr 82/1991 modificata si republicata si Legii 241/2005 privind evaziunea fiscala.
In ceea ce privește sumele datorate bugetului de stat, instanța nu impartaseste nici punctul de vedere al inculpatului (nu datorează nimic) si nici al parții civile care solicita 22069 lei impozit pe profit si 14831 lei TVA, total 36900 lei.
(Nota: Aceasta nu a observat ca si suma menționata in rechizitoriu 21210 lei se compune din impozit pe profit 9502 lei si TVA 11708 lei, solicitând nejustificat extinderea acțiunii penale pentru alte fapte materiale).
Susținerea inculpatului ca societatea înregistrează pierderi si nu datora bugetului de stat nici o suma, este aplicabila in situația in care ar fi condus evidentele contabile in mod corect si numai pentru impozitul pe profit, TVA-ul fiind plătibil si de către societățile fara profit.
Obiecțiunile parții civile la stabilirea obligațiilor către bugetul de stat sunt legate de venitul estimat (baza de impozitare) si deducerea de către expert a unor cheltuieli indirecte si a unor adausuri de fabricație.
Ori, inculpatul este ținut la plata prejudiciului cauzat reprezentând lucrum cessans si nu si la damnum emergens.
Din acest motiv nu se poate considera ca venitul realizat (baza de impozitare) ar fi producția de pâine aferenta cantității de faina din cele 5 facturi neînregistrate mai puțin materia prima, ignorându-se celelalte cheltuieli cu care s-ar fi produs (transport, combustibil, energie, apa, amortizarea, salarii, cheltuieli de administrație, etc).
Venitul estimat de expert este de 380.090.000 lei, pentru care se datorează impozit pe profit 95.022.500 lei (9502 Ron). De asemenea, se mai datorează suplimentar taxa pe valoare adaugata in suma de 117.079.710 lei (11708 Ron) ce nu a facut declarata si nici platita.
In drept faptele inculpatului constituie infracțiunile de evaziune fiscala prev si ped de art 9 alin 1 lit. b din Legea 241/2005 sifals intelectual prev si ped de art. 289 pen, comise in condițiile art. 37 din Legea 82/1991 modificata si republicata, cu aplicarea art. 41 alin 2 pen. si 33 lit. a pen, motive pentru care instanța reținând circumstanțe atenuante personale, urmează sa-i aplice cate o pedeapsa cu închisoarea sub minimul special prevăzut de lege.
In baza art. 33 lit. *a* si 34 lit. *b* pen, s-a dispus ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea.
In baza art. 81 si 82 pen, s- dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei pe durata termenului de încercare atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra consecințelor prev de art. 83.pen.
La individualizarea pedepsei si a modului de executare, instanța a avut in vedere conduita inculpatului, lipsa antecedentelor penale si faptul ca are doi copii in întreținere.
Aplicarea unei sancțiuni administrative conform art. 181pen raportat la art 91 pen, nu poate fi însușita de instanța deoarece rejudiciul p. nu a fost achitat iar condiția este expres prev de Legea 241/2005.
In baza art. 14.pr.pen raportat la art 998 civ, inculpatul a fost obligat in solidar cu societatea chemata in garanție, la plata sumei de 21210 lei către partea civila ANAF B cu dobânzi si penalitati legale.
In baza art. 191.pr.pen, inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul G solicitând desființarea acesteia întrucât a omis a înregistra în contabilitate doar un număr de 5 facturi și nu 7 cum s-a reținut în actul de trimitere în judecată, considerând că din punctul său de vedere este vinovat doar de o oarecare neglijență întrucât nu a verificat la timp toate actele contabile.
Tribunalul Maramureș prin decizia penală nr.232 din 4 septembrie 2007, a admis apelul declarat de inculpatul G împotriva sentinței penale nr.160 din 9.07.2007 a Judecătoriei Vișeu d S u s, pe care, în temeiul art.379 pct.2 lit.a, art.382 alin.2 din Codul d e procedură penală a desființat-o în parte, doar cu privire la încadrarea juridică a faptelor și în consecință:
În temeiul art.334 din proc.pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului din concursul infracțiunilor de evaziune fiscală și fals intelectual prev.și ped.de art.9 pct.1 lit.b din Legea 241/2005 cu aplicarea art.74, 76 lit.d pen. și de art.289 pen. cu aplic.art.37 din Legea 82/1991 și cu aplicarea art.41 alin.2 pen. art.74, art.76 lit.e pen. în infracțiunea de evaziune fiscală prev.de art.9 pct.1 lit.b din Legea 241/2005 cu aplicarea art.74, art.76 lit.d pen. și art.41 alin.2 pen. și a menținut pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru această faptă.
S-a înlăturat aplicarea disp.art.33 lit.a, art.34 lit.b pen.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.
Conform art.192 alin.3 proc.pen.cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva deciziei tribunalului și implicit a sentinței judecătoriei a declarat recurs inculpatul G solicitând admiterea acesteia, casarea hotărârilor și rejudecând cauza, a se dispune achitarea inculpatului în baza art.10 lit.b, b/1 și lit.d proc.pen.raportat la art.11 pct.2 lit.a proc.pen.
Apreciază că fapta comisă de inculpat este o contravenție, în subsidiar nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni iar în al treilea rând susține că lipsește latura subiectivă a infracțiunii.
Dacă nu se va admite acest petit, apărătorul din oficiu al inculpatului solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond întrucât aceasta nu s-a pronunțat cu privire la oportunitatea unor probe necesar a fi administrate în cauză, fiind incidente cazurile de casare de la punctele 9 și 10 al art.385/9 proc.pen. raportat la art.38515pct.2 lit.c proc.pen.
Curtea examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu potrivit dispoz.alin.3 al art.3859proc.pen. constată că acesta este nefondat:
Dispozițiile art.63 alin.3 proc.pen.exclud o ordine de preferință, nefăcându-se distincție în ceea ce privește valoarea în stabilirea adevărului, în raport de faza în care au fost administrate, criteriul determinant în aprecierea probelor constituindu-l forța acestora de a exprima adevărul, indiferent de momentul procesual căruia aparține, sau de organul care le-a administrat.
Dând sens și dispozițiilor art.3 din Codul d e procedură penală privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, instanța a reținut și apreciat numai acele probe care reflectă adevărul, ținând seama de întregul material administrat în cauză.
Cum potrivit art.64 proc.pen.nu se face distincție între valoarea probantă a mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale și a judecății, se poate concluziona că nu există un temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile inculpatului.
Pe de altă parte, declarația inculpatului dată în faza judecății poate servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu alte probe.
În cauză a fost administrat un vast material probator pe baza căruia instanțele de fond au reținut corect starea de fapt, vinovăția inculpatului, elementele constitutive ale infracțiunii, încadrarea juridică și pedeapsa aplicată.
Cu privire la critica privind greșita condamnare prin care inculpatul susține în esență că probele administrate în cauză, nu conduc cu certitudine la vinovăția sa, ci mai degrabă profită acestuia potrivit principiului "in dubio pro reo", cu alte cuvinte susținând că rezultatul la care au ajuns instanțele nu concordă cu probele administrate în cauză, critică examinată prin prisma disp.pct.18 al art.3859proc.pen.se constată următoarele:
În cauză, s-au administrat următoarele mijloace de probă: declarații ale inculpatului, raportul de inspecție fiscală, facturile fiscale, raport de expertiză contabilă judiciară.
Concluzia la care au ajuns instanțele a fost aceea că urmare administrării acestor probe s-a reținut o situație de fapt conformă cu realitatea, iar încadrarea juridică a faptei se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii prev.de art.9 pct.1 lit.b din Legea 241/2005, așa cum în mod corect a decis Tribunalul Maramureș. Dând sens dispozițiilor art.3 din Codul d e procedură penală privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, instanțele au reținut numai acele probe care reflectă adevărul, ținând seama de întreg materialul probator administrat în cauză și excluzând o ordine de preferință în ceea ce privește valoarea acestora în raport de faza în care au fost administrate.
Verificând probele existente în cauză și știut fiind că o eroare gravă de fapt constă în esență în contradicția evidentă și esențială între ceea ce spune dosarul prin actele lui și ceea ce afirmă instanța, se poate conchide că există concordanță între probe și hotărârea dată, că s-a acordat eficiență deplină dispozițiilor legale ce reglementează probele și mijloacele de probă.
Așa fiind, primul motiv de recurs se va respinge, fapta inculpatului constituind infracțiune și fiind prevăzută de legea penală, neimpunându-se achitarea în baza art.10 lit.b proc.pen.
Referitor la aplicarea art.181pen. curtea reține că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă precum și de persoana și conduita infractorului.
Atunci când se apreciază dacă fapta săvârșită prezintă sau nu gradul de pericol social al unei infracțiuni, trebuie să se aibă în vedere, printre altele, dacă urmările faptei sunt reduse.
De altfel, sancțiunea aplicată, penală sau cu caracter administrativ, își poate îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, numai în măsura în care corespunde gravității faptei, potențialului de pericol social pe care-l prezintă în mod real, persoana infractorului, cât și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența măsurii luate față de el.
În speță, fapta inculpatului nu întrunește condițiile cerute de art.181pen.
Astfel, în aprecierea gradului de pericol social concret, nu se poate face abstracție de circumstanțele reale în care s-a comis fapta.
Or, din probe rezultă că inculpatul nu aevidențiat în actele contabile un număr de 5 facturi prejudiciind bugetul de stat cu suma de 21.210 lei iar pe de altă parte, a completat și a omis cu știință înregistrarea în bilanțul contabil a veniturilor realizate.
Pe de altă parte, este dovedită pe deplin intenția inculpatului în săvârșirea faptei respectiv neevidențierea în actele contabile a veniturilor realizate neefectuându-se decât cu intenție directă astfel că nici achitarea în baza art.10 lit.1și lit.d pen. nu poate fi primită.
Sub aspectul circumstanțelor personale, se constată că inculpatul nu a dat dovadă de sinceritate încercând să-și atenueze răspunderea penală prin declarații neveridice și care nu se coroborează între ele.
Din copia fișei de cazier, rezultă că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.
Curtea reține că nu este fondată nici cererea subsidiară de trimitere a dosarului pentru rejudecare, deoarece nu au fost administrate probe esențiale pentru justa soluționare a cauzei, întrucât în speță a fost efectuat un raport de expertiză contabilă care stabilește modul în care s-a produs prejudiciul cauzat bugetului de stat, și valoarea totală a pagubei.
Proba științifică lămurește pe deplin că în contabilitatea firmei inculpatului nu au fost înregistrate un număr de 5 facturi în valoare de 578.054.400 lei, iar pe de altă parte, cele trei facturi invocate de inculpat au fost găsite ca fiind înregistrate în contabilitate și luate în considerare ca atare.
În sinteză, deși organul de urmărire penală a susținut că inculpatul nu a înregistrat în contabilitatea firmei un număr de 8 facturi fiscale privind făina cumpărată pentru SC SRL, în realitate raportul de expertiză contabilă efectuat în faza de urmărire penală lămurește pe deplin realitatea faptelor constatând că în sarcina inculpatului nu se poate reține decât că, cu știință nu a înregistrat în cadrul firmei sale un număr de 5 facturi privind făina achiziționată, cauzând în acest mod bugetului de stat prejudiciul de mai.
Pentru motivele ce preced, recursul inculpatului se va respinge ca nefondat în baza art.38515pct.1 lit.b proc.pen.
Prin încheierea penală din 12 februarie 2008 Curtea de Apel Clujl -a amendat pe apărătorul din oficiu al inculpatului av. cu suma de 5000 lei, în baza art.198 alin.8 proc.pen. pentru absență nejustificată la termenul de judecată.
Întrucât, ulterior, apărătorul din oficiu a depus acte medicale doveditoare din care rezultă că a fost victima unui accident de circulație și că din motive obiective, sanitare, nu s-a putut prezenta la termen, curtea în baza art.199 proc.pen.va dispune scutirea acestuia de amenda aplicată în sumă de 5000 lei.
Văzând disp.art.192 alin.2 proc.pen.inculpatul va plăti statului 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorarul apărătorului din oficiu, iar în baza art.189 proc.pen.va stabili în favoarea Baroului de avocați C suma de 100 lei onorar pentru apărătorul din oficiu ce se va plăti din
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G domiciliat în comuna nr.4. jud.M, împotriva deciziei penale nr.232 din 4.09.2007 a Tribunalului Maramureș.
Dispune scutirea de amendă aplicată apărătorului în sumă de 5000 lei prin încheierea din 12.02.2008 a Curții de Apel Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red./PD/CA
14.03.2008 - 3 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Delia PuriceJudecători:Delia Purice, Maria Boer Iuliana Moldovan
