Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Încheierea /2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 27 martie 2008
PREȘEDINTE: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara - este reprezentat de procuror.
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 308/A din 17.10.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent, personal și asistat de avocat, lipsă fiind inculpatul, pentru care se prezintă avocat, părțile civile intimate Administrația Națională de Administrare Fiscală B, A, partea responsabilă civilmente SC SRL.
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nefiind formulate cereri sau invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul inculpatului, av., solicită, față de motivele de recurs depuse la dosarul cauzei, admiterea recursului, în principal achitarea inculpatului în temeiul prev. art. 11 pct.2 lit.a Cpp rap. la art. 10 lit.c și/sau d Cpp, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 lit.b din Legea nr. 241/2005, iar în subsidiar, aplicarea unei amenzi administrative în conformitate cu prev. art. 10 alin.1 din Legea nr. 241/2005.
Apărătorul inculpatului, av., solicită, în principal admiterea recursului, achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.d Cpp, din probele administrate rezultând faptul că societatea era în fapt administrată exclusiv de inculpatul, acesta fiind mandatat să se ocupe de operațiunea de vânzare și de gestionarea prețului. În cauză nu există probe solide care să dovedească că inculpatul, cu intenție nu a achitat suma cuvenită bugetului de stat, acest lucru nefiind posibil întrucât inculpatul era plecat în Italia. În subsidiar, solicită aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, având în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, nu s-a sustras procesului penal și a avut o atitudine sinceră, starea de fapt declarată fiind cea reală.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursurilor inculpaților, starea de fapt reținută fiind cea corectă.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, susține concluziile apărătorului său.
CURTEA,
vând nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la 01.04.2008
Dată în ședință publică azi, 27.03.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G - - - - -
GREFIER
- -
Tehnored. /30.03.08
RO MANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.379/
Ședința publică din 1 aprilie 2008
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR: - -
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Pe rol se află pronunțarea soluției privind recursurile formulate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 308/A din 17.10.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Dezbaterile asupra recursurilor, concluziile apărătorilor și ale procurorului, ultimul cuvânt al inculpatului au avut loc în ședința publică de la 27.03.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 01.04.2008, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1579/19.07.2007 pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Arad, n baza art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 lit. a, b și c, raportat la art. 76 lit. d Cod penal, l- condamnat pe inculpatul la 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală;
În baza art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005, prima instanță l-a condamnat pe inculpatul la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 alin. 5 Cp, le-a interzis inculpaților de mai sus exercitarea dreptului prevăzut de art. 64 lit. a, b și c Cp, iar în baza art. 65 Cp, i-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. c Cp pe o durată de 2 ani, stabilind ca pedeapsa să fie executată după executarea pedepsei principale.
În baza art. 81, art. 82 Cp, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicată inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 1 an și 4 luni, iar pentru inculpatul, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat, pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
Li s-a atras atenția ambilor inculpați asupra dispozițiilor art. 83 Cp, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni, revocare ce va atrage executarea cumulată a pedepselor.
În baza art. 346, raportat la art. 14 Cpp și art. 998-999 Cod civil, instanța a constatat reparat parțial prejudiciul cauzat părții vătămate - în sumă de 45.000 lei; a fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea vătămată Statul Român, prin Agenția Națională de Administrate Fiscală, DGFP A și au fost obligați inculpații, în solidar și în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL, la plata sumei totale de 53.095 lei reprezentând impozit pe profit, precum și a majorărilor și penalităților aferente acestei sume, actualizate până la data efectivă a plății;
În baza art.11 din Legea nr. 241/2005, s-a instituit sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale părții responsabile civilmente și a inculpaților, până la concurența sumei de mai sus.
Prin încheierea dată ulterior pronunțării hotărârii, a fost îndreptată eroarea materială din dispozitivul sentinței în sensul că termenul de încercare stabilit pentru inculpatul este de 2 ani și 4 luni, în loc de 1 an și 4 luni.
Drept urmare, aplicând prevederile art.81, art.82 Cp, instanța de fond a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare de 2 ani și 4 luni.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, la data de 20.06.2007, Agenția Națională de Administrare Fiscală Aad epus o plângere penală împotriva inculpaților și - administratori la SC SRL A, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin.1 lit. și din Legea nr. 241/2005 și art.43 din Legea nr. 82/1991. Sesizarea a avut la bază verificarea efectuată de către Direcția Generală a Finanțelor Publice A în data de 20.06.2006, la sediul societății, cu privire la impozitul pe profit.
Se arată totodată, că din actul constitutiv nr.709/13.02.2002, rezultă că SC A, a fost înființată în anul 2002 având ca asociați pe inculpatul cu 33,33 % din capital și inculpatul cu 66,67 %.
Prin încheierea nr. 1000/13.02.2006 a Tribunalului Arad, s-a dispus înregistrarea în Registrul Comerțului a mențiunilor cu privire la asociați, în sensul că s-a retras din societate, acesta cesionând toate acțiunile fiului său, inculpatul - noul acționar.
Pe perioada verificată, societatea a fost reprezentată de inculpatul, în calitate de administrator. Administrarea societății era asigurată însă de ambii inculpați.
Verificarea documentelor ce au stat la baza înregistrării cheltuielilor și veniturilor societății s-au efectuat prin sondaj.
Pe perioada supusă verificării, s-a constatat că societatea nu a înregistrat venituri, iar unicul client al societății a fost SC SA.
S-a reținut de asemenea că, în cursul lunii februarie 2006, societatea administrată de inculpați a vândut către SC SA un teren intravilan în suprafață de 15.192 mp înscris în CF nr.63573 A încheindu-se cu acea ocazie contractul de vânzare-cumpărare nr.731/21.02.2006, în formă autentică. Contravaloarea terenului, în sumă de 841.0008 lei RON ( echivalent a 240.000 euro ) a fost încasată în aceeași zi, conform ordinelor de plată nr.1216/ 21.02.2006 în sumă de 13.000 RON și nr.1217/21.02.2006, în sumă de 828.008 lei RON.
S-a arătat în același timp că, din analiza documentelor contabile ale societății, rezultă că societatea nu a facturat vânzarea terenului, mai precis, nu a emis factura fiscală prevăzută de art.155 pct.2 din Legea nr. 571/2003 republicată, respectiv, pct.59 (3) din HG44/2004 privind normele de aplicare a Codului fiscal.
Față de împrejurarea că societatea nu deținea documentele cu regim special personalizate, impuse de 1849/2003, organele de control au procedat la calcularea impozitului pe profit potrivit art.19 din Legea nr. 271/2003 privind codul fiscal, luând în considerare cheltuielile generate de achiziționarea terenului și investițiilor aferente, precum și cheltuielile înregistrate la data de 31.03.2006, reprezentând un impozit pe profit suplimentar, în sumă de 93,513 lei RON.
Pentru nevirarea impozitului pe profit, la termenul legal de plată, prevăzut de art. 34 din Legea nr. 571/2003- cu modificările și completările ulterioare, organele de control au calculat majorări de întârziere până la data de 13.06.2006 în sumă de 4 582 lei RON.
S-a menționat că inculpatul a recunoscut fapta comisă, arătând însă că nu a avut intenția de a se sustrage de la plata impozitului pe profit, dovedit de faptul că în contabilitatea firmei a fost evidențiată contravaloarea terenului, însă nu a fost emisă factura personalizată conform legislației în vigoare deoarece în acel moment firma nu deținea un asemenea tip de factură. Inculpatul a mai arătat că, în mod practic, în luna februarie 2006, nu s- ocupat nimeni de contabilitatea firmei pentru că aceasta și-a schimbat sediul, iar toate actele societății se aflau la .
Inculpatul mai declarat că între el, inculpatul și fostul asociat au existat unele neînțelegeri din cauza cărora nu s-au putut achiziționa facturile personalizate și, în plus, ștampila societății era deținută de inculpatul.
Instanța de fond a apreciat că neînțelegerile dintre inculpați și fostul asociat nu justifică apărarea formulată de inculpați și că aceștia, din momentul vânzării terenului - 20.02.2006, până la controlul efectuat de Direcția Generală a Finanțelor Publice A, 20.06.2006, au avut suficient timp să procure imprimatele tipizate.
S-a reținut totodată că inculpatul a făcut dovada achitării prejudiciului cauzat în sumă de 45.000 lei, din sursă proprie, considerând că suma reprezintă J din prejudiciul cauzat raportat la cota sa în societate de 33,33 % și a solicitat achitarea sa potrivit disp. art. 10 din Legea nr. 241 /2005.
Instanța de fond a luat în considerare buna credință a inculpatului și faptul că acesta a achitat o parte din prejudiciu, însă a apreciat că nu se poate da eficiență dispozițiilor Legii nr. 241/2005, fiind necesară repararea integrală a prejudiciului.
S-a reținut că inculpatul nu s-a prezentat nici în fața organelor de urmărire penală nici în fața instanței însă a fost reprezentat de apărătorul său ales prin intermediul căruia a depus la dosar note de ședință și a solicitat achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art 10 lit.d Cpp, arătând că în ce-l privește, lipsește latura subiectivă a infracțiunii întrucât cel care se ocupa exclusiv de administrarea firmei, era inculpatul.
Apărarea inculpatului a fost respinsă avându-se în vedere că la dosar nu s-a depus vreun înscris din care să rezulte că inculpatul a fost mandatat să se ocupe doar el de administrarea societății, iar din hotărârea adunării generale a societății din data de 14.02.2006, rezultă că inculpatul a fost desemnat să se ocupe doar de actele necesare vânzării terenului în discuție.
În urma analizei actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut în sarcina inculpaților săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit.b din Legea nr. 241/2005.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului s-a avut în vedere faptul că inculpatul a recunoscut fapta, a avut o atitudine sinceră, conduită bună atât în timpul urmăririi penale, cât și în fața instanței, a făcut eforturi pentru recuperarea prejudiciului achitând 45.000 lei, de asemenea, că este căsătorit și are un copil minor în întreținere. Pentru considerentele arătate, instanța de fond i-a aplicat acestui inculpat pedeapsa de 4 luni închisoare cu suspendarea condiționată executării pedepsei.
În ce-l privește pe inculpatul, instanța a reținut că acesta nu s-a prezentat nici în fața instanței și nici în faza de urmărire penală și nu a făcut eforturi pentru achitarea prejudiciului, împrejurare în care, a apreciat că în favoarea acestuia nu se pot reține circumstanțe atenuante și i-a aplicat inculpatului pedeapsa de 2 ani închisoare, făcând însă aplicarea disp. art.81 Cp, raportat la faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.
Referitor la acțiunea civilă exercitată în cauză de Agenția Națională de Administrare Fiscală, care a solicitat obligarea inculpaților la suma totală de 98.095 lei, având în vedere că inculpatul a achitat o parte din prejudiciu, instanța a constatat prejudiciul reparat parțial și a admis în parte acțiunea civilă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații, și Direcția Generală a Finanțelor Publice A.
În motivele de apel Direcția Generală a Finanțelor Publice Aas olicitat modificarea în parte sentinței atacate în sensul obligării inculpatului în solidar cu persoana responsabilă civilmente-SC SRL A, la plata întregii sume cu care instituția s-a constituit parte civilă, respectiv cu suma de 98.095 lei, reprezentând impozit pe profit, cu accesoriile aferente.
S-a solicitat în același timp, menținerea instituirii măsurilor asiguratorii dispuse prin sentință.
Ulterior, prin înscrisul depus la Tribunalul Arad în data de 19.09.2007, Direcția Generală a Finanțelor Publice A și-a retras apelul, arătând că își reconsideră poziția față de sentința primei instanțe în sensul că o consideră temeinică și legală.
Inculpatul a criticat hotărârea în sensul că instanța de fond nu luat în considerare circumstanțele care ar fi condus la achitarea inculpaților, respectiv faptul că aceștia nu au intenționat să se sustragă de la plata sumelor datorate bugetului de stat atâta timp cât au evidențiat sumele respective în contabilitate. S-a susținut în același timp, că instanța de fond nu a apreciat în mod corespunzător, la adevărata valoare, probele administrate în cauză.
Prin apelul promovat, inculpatul a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul individualizării răspunderii și a pedepsei; a solicitat desființarea în parte a sentinței în sensul modificării ei cu consecința achitării sale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 lit.b din Legea nr. 241/2005, în temeiul prevederilor art.11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.c, d Cpp.
În subsidiar, a solicitat să i se aplice o sancțiune administrativă în consens cu prevederile art.10 alin. 1 din Legea nr. 241/2005. Referitor la latura civilă, a solicitat să fie exonerat de la plata sumei de 53.095 lei în solidar cu inculpatul, și obligarea numai a inculpatului la plata către bugetul de stat acestei sume.
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, ținând seama și de dispozițiile art.371 alin.2 Cpp, tribunalul a constatat că apelurile promovate în cauză sunt nefondate, iar hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Astfel, tribunalul a apreciat că în mod corect prima instanță a analizat și interpretat probațiunea administrată în cauză și a reținut o stare de fapt corespunzătoare adevărului, susținută de probatoriul cauzei, atât cel desfășurat în fața instanței, cât și cel administrat în faza de urmărire penală.
Este de menționat că inculpatul a recunoscut fapta comisă, dar a subliniat că nu a avut vreo intenție infracțională, ci, comiterea faptei s-a datorat unui concurs de împrejurări, legate în principal de neînțelegerile dintre asociați. Chiar dacă instanța ar reține ca veridice apărările inculpatului, nu ar putea considera că acesta este exonerat de răspundere penală, câtă vreme nu a făcut nici un demers pentru procurarea imprimatelor tipizate, deși avea nu numai posibilitatea, ci și obligația legală în calitatea sa de administrator.
Altfel spus, rămânerea inculpatului în pasivitate (susținând că nu a avut vreo intenție infracțională, singura vină purtând-o coinculpatul ), nu poate conduce instanța la concluzia lipsei sale de vinovăție, cu eventuala consecință a achitării sale.
La rândul său, inculpatul nu s-a prezentat niciodată în fața autorităților pentru a fi audiat în legătură cu fapta de care e acuzat, dar interesele sale au fost apărate de avocatul angajat, care, de asemenea, a susținut nevinovăția inculpatului.
Instanța de apel a împărtășit în totalitate punctul de vedere al primei instanțe, privitor la existența vinovăției inculpatului, care, în calitate de administrator al societății, la fel ca și inculpatul, avea obligația legală de a se preocupa de evidențierea în contabilitate a operațiunilor comerciale efectuate. Întrucât inculpatul, nu s-a prezentat în fața autorităților judiciare și nici nu a făcut demersuri pentru repararea prejudiciului, instanța a considerat că nu se justifică cererea subsidiară a apărării privind reținerea unor circumstanțe atenuante.
Reținând vinovăția inculpaților, Judecătoria Arada procedat la o justă încadrare juridică a faptelor penale comise, acestea întrunind toate elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit.b din Legea nr. 241/2005.
Din fișele de cazier judiciar a rezultat că inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale.
Sub aspectul cuantumurilor pedepselor aplicate, instanța de apel a apreciat că acestea sunt bine dozate, fiind adaptate gravității infracțiunilor comise, astfel că nu se impune reducerea pedepselor ( pentru inculpatul reținându-se în mod corect efectele circumstanțelor atenuante prev. de art.74 lit. a,b,c Cpp ), prima instanță, ținând seama la stabilirea lor de disp. art. 72 Cod penal, privitor la criteriile generale de individualizare a pedepselor și de dispozițiile art.52 Cp, privitor la scopul pedepsei, acela de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.
Așadar, ținând seama că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, justificat s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate celor doi inculpați, cărora li s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83 Cp.
În ce privește latura civilă a cauzei, instanța de apel a împărtășit opinia Judecătoriei Arad, în sensul că se impune obligarea în solidar a inculpaților la plata sumei totale de 53.095 lei (cuprinzând impozitul pe profit, majorări aferente sumei), actualizate la data plății.
Este adevărat că inculpatul a înțeles să repare parțial prejudiciul cauzat, achitând suma de 45.000 lei, motiv pentru care instanța a reținut în favoarea sa dispozițiile art. 74 lit. Cod penal.
Cu toate acestea, în favoarea inculpatului nu au putut fi reținute dispozițiile art. 10 din Legea nr. 241/2005, întrucât prejudiciul nu a fost achitat integral. Or, câtă vreme răspunderea civilă este solidară, nu este posibilă stabilirea prejudiciului defalcat, pentru fiecare inculpat, în funcție de diverse criterii, cum ar fi cota de participare la capitalul social, etc.
Împotriva deciziei Tribunalului Arad au declarat recurs inculpații și.
Inculpatul a criticat decizia pentru netemeinicie și nelegalitate, motivând că nu s-a dovedit că s-a urmărit de către inculpat sustragerea de la plata obligațiilor fiscale, și, independent de voința sa, a fost în imposibilitatea de a achita suma datorată statului și că această sumă este evidențiată din punct de vedere al dosarului bancă, registru casă, documente primare, note contabile, prinderea contractului de vânzare-cumpărare printre documentele primare, iar singurul lucru care nu s-a putut face a fost scrierea facturii, însă această faptă constituie contravenție și nu infracțiune.
s-a mai arătat că emiterea facturii nu a avut loc, întrucât ștampila societății se afla la, tatăl actualului asociat și nu a fost recuperată decât la sfârșitul anului.
Impozitul datorat statului nu poate constitui un prejudiciu, din moment ce acesta este o taxă datorată statului, nefiind o pierdere suferită ca urmare a săvârșirii unei faptei penale, suma fiind înregistrată în contabilitate.
Inculpatul, a criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, pe motiv că el nu a comis nici o infracțiune, singurul vinovat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, este coinculpatul, care a administrat de fapt societatea, inculpatul fiind mai mult plecat în Italia.
În subsidiar, se solicită aplicarea unei pedepse orientate sub minimul special prevăzut de lege.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și din oficiu, conf. prev. art. 38510alin.21Cpp se constată că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:
Din actele de la dosar se reține că inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005, reținându-se că inculpații, în calitate de administratori, s-au sustras de la plata obligațiilor față de bugetul de stat, cu suma de 93513 Ron, reprezentând impozitul pe profit și 4582 Ron majorări, întrucât nu a fost trimisă factura fiscală pentru suma încasată ca urmare a vânzării unui teren, operațiunea nefiind înregistrată în evidențele contabile ale societății.
Din actul de control întocmit de Agenția Națională de Administrare Fiscală intitulat "proces-verbal din 20.06.2006", rezultă că urmare a verificărilor efectuate, s-a constatat că societatea administrată de cei doi inculpați, SC SRL, nu a facturat suma de 841.008 Ron încasată urmare a vânzări unui teren către SC SA.
Potrivit prevederilor art. 9 alin.1 lit.a și b din Legea nr. 241/2005, constituie infracțiune "ascunderea bunului impozabil ori a sursei impozabile sau taxabile, respectiv omisiunea în tot sau în parte a evidențierii în acte contabile sau a veniturilor realizate în scopul de a nu plăti ori a diminua impozitul, taxa sau contribuția."
Din examinarea textului mai sus arătat, se reține așadar că, pentru a fi îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 9 lit.a și b din Legea nr. 241/2005, nu este suficient de a avea o datorie către stat, ci se cere ascunderea bunului impozabil sau omisiunea evidențierii în acte contabile a veniturilor realizate.
Actul de control menționat mai sus, nu face referire la această situație, respectiv dacă s-a evidențiat sau nu în acte contabile, operațiunea comercială, ci doar se menționează că nu a fost facturată suma rezultată în urma vânzării terenului, ceea ce nu ar fi suficient pentru reținerea infracțiunii în sarcina inculpaților.
În motivele de recurs formulate de inculpatul, se arată că această operațiune a fost evidențiată în actele contabile ale societății, respectiv registrul casă, note contabile, etc.
În consens cu susținerea inculpatului, se observă din balanța de verificare analitică a SC SRL aflat în dosarul de urmăriri penală, că suma de 841.008 lei este evidențiată în acest act contabil.
Atât instanța de fond cât și instanța de apel nu s-au preocupat însă de a se lămuri acest aspect, respectiv de a se stabili în ce măsură operațiunea comercială a fost evidențiată în contabilitate.
Curtea apreciază însă că doar o expertiză contabilă ar fi proba cea mai concludentă și care ar da un răspuns la problema ridicată, probă pe care Curtea o apreciază ca relevantă și care însă nu a fost administrată de către cele două instanțe.
Prin urmare, fiind incident motivul de recurs prev. de art. 3859pct.10 Cpp, va fi admis recursul inculpaților în baza art. 38515pct.2 lit.c Cpp și se va dispune casarea deciziei și a sentinței instanței de fond și se va dispune rejudecarea cauzei de către Judecătoria Arad.
Cu ocazia rejudecării cauzei, instanța de fond va dispune efectuarea unei expertize contabile, pentru a se stabili dacă suma rezultată în urma vânzării terenului de către SC SRL A, a fost înregistrată în evidența contabilă a acestei societăți și, în funcție de concluziile acesteia, se va aprecia dacă fapta inculpaților constituie infracțiunea de evaziune fiscală.
Cu ocazia rejudecării cauzei, vor fi avute în vedere și celelalte motive de recurs invocate de inculpați.
Văzând și prevederile art. 192 alin.2 Cpp,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.2 lit.c Cpp admite recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 308/A/2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Casează decizia recurată și sentința penală nr. 1579/2007 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr- și dispune rejudecarea cauzei de către Judecătoria Arad.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 1.04.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G - - - - -
GREFIER
- -
Red. /04.04.08
Tehnored. ex. /04.04.08
PI. - - Jud.
-; - Trib.
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea, Victor Ionescu
