Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 206/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr.87/1994 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR.206
Ședința publică din 25 mai 2009
PREȘEDINTE: Motan Traian
JUDECĂTOR 2: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 3: Frunză Sanda
Grefier C -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul,
domiciliat în B, sector 1,-,. 3,. 8, împotriva deciziei penale nr. 45 din 11 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
La apelul nominal s-a prezentat din oficiu avocat pentru inculpatul recurent, lipsă fiind acesta, partea responsabilă civilmente SC GRUP SRL prin lichidator S și părțile civile intimate Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală B și Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, constatând recursul în stare de judecată a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru inculpat, a solicitat instanței admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță în temeiul art.385 alin.1 pct.9 și 10 Cod procedură penală, considerând că instanța de fond nu și-a îndeplinit rolul activ potrivit principiului înscris în art.287 Cod procedură penală, întrucât nu a efectuat o cercetare judecătorească în sensul administrării de probe atât în apărare cât și în acuzare.
Procurorul, având cuvântul, a pus concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat de inculpat și de menținere a hotărârilor pronunțate în cauză ca fiind legale și temeinice, considerând că nu există nici un caz care să justifice casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond.
Declarând închise dezbaterile care au fost înregistrate în sistem audio,
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.726 din 30 noiembrie 2007 Judecătoriei Rădăuți, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.11 alin.1 lit.c din Legea nr.87/1994 prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.13 din Legea nr.87/1194, cu aplicarea art.74,76 pen. la 6(șase) luni închisoare, parte civilă fiind Agenția națională a Administrației și Finanțelor Publice B - prin mandatar Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, cu sediul în mun. S-, jud. S, iar parte responsabil civilmente fiind SC " Grup" SRL - prin lichidator SC " Lichidator.SRL S, cu sediul în mun. S-,.44,.A,.6 jud.
În baza art.81,82 pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe o durată de 2(doi) ani și 6(șase) luni. Pe aceeași durată a fost suspendată condiționat și executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.l lit,"a" teza a Ii-a și lit."b" pen. S-au pus în vedere inculpatului prev. art.83 pen.
S-a admis în parte acțiunea civilă și inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabil civilmente SC " Grup" SRL - reprezentată prin lichidator SC " Lichidator "SRL S, să plătească părții civile suma de 11.816,81 lei, cu titlu de daune.
Inculpatul a fost obligat și la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în urma unui control efectuat de Direcția de Control Fiscal S la SC " Grup" SRL în perioada aprilie - decembrie 2003, s-a constatat că au fost înregistrate mai multe cheltuieli cu diverse materiale (ciment, cabluri cuie, electrozi, vată minerală, vopsele), în valoare totală de 472.672.000 lei ROL, având la bază drept document "borderouri de achiziție" fără ca acestea să îndeplinească calitatea de document justificativ, conform prevederilor nr.425/1998 secțiunea I lit."b" pct.2. Astfel, acestea nu aveau menționate părțile care au participat la efectuarea operației economico - financiare, respectiv datele de identificare a persoanelor fizice de la care s-au făcut achizițiile.
În urma actului de control a reieșit că suma de 472.672.000 lei rol, este nedeductibilă la calculul impozitului pe profit conform art.9 alin.7 lit."j" din Lg.nr.414/2002, privind impozitul pe profit și care stabilește că "sunt nedeductibile cheltuielile înregistrate în contabilitate care nu au la bază un document justificativ potrivit legii contabilității nr.82/1991 și prin care să se facă astfel dovada operațiunii". Borderourile de achiziție care nu au calitatea de document justificativ sunt: nr. l din 16.04.2003 în valoare de 69.803.800 lei rol, nr. l din 26.06.2003 în valoare de 74.500.000 lei rol, nr. l din 16.08.2003 în valoare de 95.000.000 lei rol, nr. l din 24.09.2003 în valoare de 130.280.100 lei rol și nr. l din 16.12.2003 în valoare de 103.088.100 lei rol.
Prejudiciul cauzat Agenției Naționale Administrației și Finanțelor Publice B, în sumă de 118.168.123 lei rol, nu a fost recuperat.
Apărările inculpatului privind nevinovăția sa au fost respinse de prima instanță.
Astfel, s-a reținut că nu are importanță dacă cheltuielile au fost sau nu efectuate în realitate, atâta timp cât ele au la bază borderouri de achiziție care nu îndeplinesc calitatea de documente justificative, în sensul prev. de nr.425/1998, și că infracțiunea de evaziune fiscală are ca subiect activ administratorul societății, iar nu contabilul, deoarece numai administratorul poate fi interesat de fraudarea legii, în scopul realizării unui profit nelegal.
În ce privește încadrarea juridică a faptei s-a reținut că activitatea infracțională s-a desfășurat în perioada aprilie - decembrie 2003 așa încât este aplicabil art.11 alin.1 lit.c din Legea nr.87/1994, în forma publicată în nr.545 din 29 iulie 2003.
În consecință, în temeiul art.334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului s-a avut în vedere faptul că acesta nu are antecedente penale și a avut o poziție sinceră în cursul procesului. S-au avut în vedere de asemenea împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta.
Față de aceste criterii s-a apreciat că se impune reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului.
În ce privește modalitatea de executare s-a reținut că se justifică suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Soluționând latura civilă a cauzei, prima instanță a obligat inculpatul la plata sumei de 11.816,81 lei cu titlu de daune, apreciind că suma pe care partea civilă a solicitat-o este cea calculată în procesul-verbal din 13 iulie 2005 în care sunt indicate mai multe activități considerate ilicite, în timp ce obiectul judecății îl constituie doar fapta menționată la punctul 3.2.
Apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr.45 din 11 februarie 2009 Tribunalului Suceava - secția penală.
Prin aceeași decizie s-a admis apelul părții civile, s-a desființat în parte sentința și inculpatul a fost obligat să plătească părții civile, în solidar cu partea responsabilă civilmente suma de 168.135 lei cu titlu de daune materiale la care urmează a se adăuga accesoriile fiscale prevăzute de OG92/2003, respectiv dobânzi și penalități de întârziere până la 31 decembrie 2005 și majorări de întârziere începând cu 01 ianuarie 2006, până la data plății efective.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că atât situația de fapt cât și încadrarea în drept au fost corect reținute, vinovăția inculpatului fiind dovedită.
S-a reținut astfel că, în perioada aprilie - decembrie 2003, inculpatul, în calitatea de administrator al SC " Grup" SRL, a evidențiat în contabilitatea societății cheltuieli cu diverse materiale în valoare totală de 472.572.000 ROL în baza unor borderouri de achiziție care nu îndeplinesc calitatea de documente justificative conform nr.425/1998 secțiunea I lit."b" pct.2, întrucât nu aveau menționate părțile care au participat la efectuarea operației economico-financiare, respectiv datele de identificare a persoanelor fizice de la care s-au făcut achizițiile.
Relativ la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului s-a apreciat că aceasta a fost just și proporțional individualizată, cu respectarea criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal, dându-se eficiență sporită circumstanțelor atenuante prev. de art.74 Cod penal.
În ce privește modalitatea de executare s-a reținut că aceasta a fost corect individualizată, reeducarea inculpatului putând avea loc și fără privarea de libertate.
Soluționând latura civilă a cauzei, Tribunalul a apreciat că sunt întrunite cerințele art.998 Cod civil, prejudiciul total cauzat părții civile fiind însă de 168.135 lei și constând în contravaloarea impozitului pe profit, a dobânzilor la impozitul pe profit, a penalităților pe profit, a TVA - ului, a dobânzilor la TVA și a penalităților de întârziere la TVA astfel după cum s-a apreciat prin procesul verbal întocmit la 13 iulie 2005, înregistrat de Direcția Controlului Fiscal S, precum și a accesoriilor fiscale prevăzute de nr.OG92/2003 respectiv dobânzi și penalități de întârziere până la 31 decembrie 2005 și majorări de întârziere începând cu 01 ianuarie 2006.
În ce privește instituirea măsurilor asiguratorii s-a reținut că soluția primei instanțe este corectă atâta timp cât partea civilă nu a individualizat bunurile asupra cărora a solicitat instituirea acestor măsuri.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că instanța de fond și cea de apel nu au efectuat o cercetare judecătorească ca etapă distinctă a procesului penal, încălcând principiul rolului activ statuat de dispozițiile art.287 Cod procedură penală.
A arătat de asemenea că nu au fost administrate probele necesare rezolvării cauzei, inculpatul fiind lipsit de beneficiile unui proces echitabil în sensul dispozițiilor art.6 din CEDO.
În al doilea rând s-a arătat că în cauză nu s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, probă absolut necesară în cazul infracțiunilor de prejudiciu.
Inculpatul a invocat de asemenea faptul că soluția de condamnare nu a fost motivată, neexistând probe certe care să-i confirme vinovăția.
Astfel, în pronunțarea hotărârii de condamnare, instanța și-a întemeiat convingerea pornind de la procesul verbal încheiat de Direcția de Control Fiscal S căruia i-a dat valoare probatorie absolută.
Pentru aprecierea corectă a situației financiar - fiscale a societății, organul de control ar fi trebuit să procedeze la un inventar faptic și să aibă în vedere ansamblul mărfurilor achiziționate în perioada controlului, nu doar pe cele prezente în borderourile de achiziții.
Sub aspectul laturii civile recurentul a arătat că acțiunea civilă a fost greșit admisă în condițiile în care nu s-a dovedit de către partea civilă caracterul nereal al cheltuielilor înregistrate și nici lipsa calității de document justificativ al actului intitulat "borderou de achiziție".
Verificând recursul prin prisma motivelor invocate precum și cauza în conformitate cu dispozițiile art.3859alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este întemeiat doar sub aspectul laturii civile.
Potrivit art.287 Cod procedură penală, instanța de judecată își exercită atribuțiile în mod activ, în vederea aflării adevărului și a realizării rolului educativ al judecății.
Analizându-se modalitatea în care a fost efectuată cercetarea judecătorească în fața instanței de fond se constată că instanța a dat dovadă de rol activ și a respectat inculpatului drepturile procesuale despre a căror încălcare face vorbire în motivarea recursului.
Astfel, la termenul din 14 mai 2007 inculpatul a fost prezent și audiat în prezența apărătorului. Acesta din urmă a propus proba cu trei martori și proba cu înscrisuri.
Instanța a admis aceste solicitări, însă la termenul din 12 septembrie 2007 apărătoarea inculpatului a renunțat la audierea martorilor și a depus înscrisuri la dosar.
În fața instanței de apel la termenul din 10 noiembrie 2008 inculpatul prin apărător a solicitat din nou proba cu înscrisuri și audierea a doi martori. Înscrisurile au fost depuse la dosar, iar cu privire la cealaltă probă s-a constatat la termenul din 02 februarie 2009 că apărătoarea inculpatului nu a mai insistat așa încât s-a trecut la soluționarea apelului.
De menționat este și faptul că atât în fața instanței de fond cât și a celei de apel apărătoarea inculpatului a solicitat în repetate rânduri amânarea cauzei din motive medicale. Termenele solicitate au fost acordate de către instanță cu respectarea dreptului la apărare.
În ce privește lipsa beneficiilor unui proces echitabil este de reținut că, în sensul dispozițiilor art.6 din CEDO, text invocat de recurent în motivarea recursului, respectarea dreptului la un proces echitabil presupune oferirea tuturor garanțiilor procesuale care să asigure desfășurarea în bune condiții a procesului.
De altfel, recurentul nu a indicat în ce constă această încălcare făcând referire la textul menționat în același context în care a criticat modalitatea de administrare a probelor, ori acest aspect a fost analizat.
Proba cu expertiză nu a fost solicitată nici în fața instanței de fond și nici în fața celei de apel, așa încât susținerile recurentului în sensul omisiunii instanțelor de a administra această probă sunt nefondate, neputând duce la casarea hotărârii în temeiul art.3859alin.1 pct.10 Cod procedură penală.
Motivul de recurs vizând nemotivarea soluției de condamnare este de asemenea neîntemeiată.
Ambele instanțe au motivat soluțiile pronunțate atât în fapt cât și în drept având în vedere probatoriul administrat în cauză.
Criticile vizând modalitatea de administrare a probelor nu sunt întemeiate în condițiile în care cu ocazia administrării acestora sau ulterior, inculpatul nu a formulat obiecțiuni.
Cert este că, în intervalul aprilie - decembrie 2003, la SC Grup SRL s-au înregistrat cheltuieli cu materiale în valoare de 472.672.000 lei ROL având la bază drept document "borderouri de achiziție" fără ca acestea să îndeplinească calitatea cerută de nr.425/1998 secțiunea I lit."b" pct.2, în sensul că nu aveau menționate părțile care au participat la efectuarea operației economico-financiare respectiv datele de identificare a persoanelor fizice de la care s-au făcut achizițiile.
Actul de control întocmit de Sac oncluzionat că impozitul pe profit aferent sumei mai sus menționate era de 118.168.123 lei ROL.
Cu ocazia audierii în fața instanței de fond inculpatul a recunoscut că a cumpărat mai multe produse fără ca pentru acestea să existe documente justificative în sens legal, ci numai borderouri de achiziție.
Față de cele arătate, Curtea apreciază că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.11 alin.1 lit.c din Legea nr.87/1994 așa încât în mod corect s-a dispus condamnarea sa.
Sub aspectul laturii civile a cauzei este de reținut că, deși în procesul verbal încheiat la 13 iulie 2005 s-a menționat suma de 168.135 RON reprezentând totalul obligațiilor fiscale ale inculpatului, au fost indicate mai multe activități considerate ca fiind ilicite decât cele care au format obiectul judecății.
Doar pentru fapta menționată la punctul 3.2. (13 dosar urm.pen.), inculpatul a fost condamnat așa încât celelalte datorii ale societății pe care o administra, chiar dacă ar fi reale, nu pot forma obiectul laturii civile în prezenta cauză.
Față de cele arătate, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală raportat la art.3859pct.18 Cod procedură penală, recursul va fi admis, decizia penală nr.45 din 11 februarie 2009 Tribunalului Suceava și sentința penală nr. 724 din 30.11.2007 pronunțată de Judecătoria Rădăuți, casate în parte, iar în rejudecare inculpatul va fi obligat să plătească părții civile suma de 11.816, 81 lei în loc de 168.135 lei cu titlu de daune materiale, la care urmează a se adăuga accesoriile fiscale prev. de nr.OG92/2003.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 45 din 11.02.2009 a Tribunalului Suceava.
Casează în parte decizia penală nr. 45 din 11.02.2009 a Tribunalului Suceava precum și sentința penală nr. 724/30.11.2007 a Judecătoriei Rădăuți și în rejudecare:
În temeiul art. 14 Cod procedură penală rap. la art. 346 alin. 1 Cod procedură penală obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Grup SRL reprezentată prin lichidator SC Lichidator SRL S la plata sumei de 11.816,81 lei, în loc de 168.135 lei către partea civilă Statul Român prin ANAF cu titlu de daune materiale la care se vor adăuga accesoriile fiscale prevăzute de OG nr. 92/2003 (respectiv dobânzi și penalități de întârziere până la data de 31.12.2005 și majorări de întârziere începând cu data de 01.01.2006) până la data plății efective.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor criticate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, inclusiv suma de 350 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu care se va avansa din fondul către BA
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 25 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
Red.
Thred.
3 ex.29.05.2009
Jud.fond
apel
Poziție executări 282/2009
Președinte:Motan TraianJudecători:Motan Traian, Ilieș Titiana, Frunză Sanda
