Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 290/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 290
Ședința publică de la 14 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Anton
JUDECĂTOR 2: Elena Scriminți
JUDECĂTOR 3: Ciubotariu
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
La ordine fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ prin P I și inculpații și împotriva deciziei penale nr. 482 din data de 18 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, cât și cu privire la faptul că dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 30 aprilie 2009, în ședință publică, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi când,
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 2019/5.07.2007, Judecătoria Iașia dispus următoarele:
Condamnă pe inculpatul, fiul lui și -, născut la data de 24.10.1967 în municipiul G, județul G, domiciliat în I,-, județul I, CNP--, cetățean român, studii superioare, căsătorit, necunoscut cu antecedente penale la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "complicitate la evaziune fiscală" prev. și ped. de art. 26 Cod penal, raportat la art. 11 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, conform dispozițiilor art. 334 Cod procedură penală, din infracțiunea prev. de art. 26 Cod penal, raportat la art. 11 lit. b din Legea nr. 87/1994, modificată prin Legea nr. 161/2003.
Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a, c, Cod penal, pe o perioadă de 4 (patru) ani.
În baza art. 81 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pentru o perioadă de 4 (patru) ani ce constituie termen de încercare, potrivit art. 82 Cod penal.
Atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate.
Interzice inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 lit. a,b,c cod penal pe durata și în condițiile art. 71 Cod penal.
În baza art. 71 alin.5 Cod penal pe durata suspendării executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 11, pct. 2 lit. b și art. 10 lit. g Cod procedură penală, raportat la art. 122 și art. 124 Cod penal, încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de "evaziune fiscală" prev. și ped. de art. 10 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cod penal.
În baza art. 334 Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu, astfel:
- din infracțiunea prev. și ped. de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 Cod penal, în infracțiunea prev. și ped. de art. 37 din Legea nr. 82/1991, republicată, raportat la art. 289 Cod penal;
- din infracțiunea prev. și ped. de art. 31 alin.2 Cod penal, raportat la art. 289 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și art. 291 cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, în infracțiunea prev. de art. 31 alin.2 Cod penal, raportat la art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, reținerea dispozițiilor art. 13 Cod penal, raportat la toate infracțiunile prevăzute de Legea nr. 87/ 1994 și reținute în sarcina inculpatului.
Condamnă pe inculpatul, fiul lui și -, născut la data de 04.08.1973 în I, domiciliat în I,-, bloc 568,. C,. 4..3 județul I, CNP -, cetățean român, studii medii, căsătorit, la următoarele pedepse:
- 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea în luna iunie 2001 infracțiunii de "evaziune fiscală" prev. și ped. de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și art. 13 Cod penal;
- 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 11 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, și art. 13 Cod penal;
- 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin.2 cod penal și art. 13 Cod penal;
- 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 11 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cod penal.
Pentru toate aceste infracțiuni, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a, c din codul penal, pe o perioadă de 4 (patru) ani;
- 10 (zece) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 31 alin. 2 Cod penal, raportat la art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În baza dispozițiilor art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal contopește pedepsele cu închisoarea aplicate inculpatului prin prezenta sentință penală în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 35 alin.3 cod penal, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a, c Cod penal pe o perioadă de 4 (patru) ani.
În baza art. 81 Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe o perioadă de 4 (patru) ani ce constituie termen de încercare potrivit art. 82 Cod penal.
Atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate.
Interzice inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 lit. a,b,c Cod penal pe durata și în condițiile art. 71 cod penal.
În baza art. 71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării executarea pedepsei închisorii se suspendă și pedeapsa accesorie.
În baza art. 88 Cod penal deduce din pedeapsa stabilită inculpatului perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 14.11.2001 până la data de 18.12.2001.
În baza art. 11, pct.2 lit. b și art. 10 lit. g Cod procedură penală, raportat la art. 122 și art. 124 Cod penal, încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru următoarele infracțiuni:
- infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin.2 cod penal și art. 13 Cod penal, faptă săvârșită în aprilie 1999;
- infracțiunea prev. și ped. de art. 37 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 cod penal, și infracțiunea prev. și ped. de art. 10 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 Cod penal.
În baza dispozițiilor art. 348 Cod procedură penală, dispune anularea înscrisurilor falsificate, respectiv:
- factura fiscală seria - nr. - din 02.03.2000, fila 211, dosar urmărire penală din dosarul nr. 19176/2002; factura fiscală seria - nr. - din 31.01.2000 (fila 216 dosar urmărire penală din dos. nr. 19176/2002); factura fiscală seria - nr. - din 14.10.1998 (fila 229 dosar urmărire penală din dosarul nr. 19176/2002; factura fiscală seria - nr. - din 20.06.1998 (fila 233 dosar urmărire penală din dosarul nr. 19176/2002); factura fiscală seria - nr. - din 15.01.1999 (fila 49 dosar urmărire penală din dosarul nr. 13053/2003); cele 17 chitanțe fiscale aflate toate, în original, la filele 50-66 dosar urmărire penală din dosarul nr. 13053/2003 al Judecătoriei Iași.
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998 Cod civil, obligă pe inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente prin lichidator judiciar Cipi, cu sediul în I, nr. 8, -. 3,. 7,. 27 și - prin lichidator judiciar - cu sediul în I, - de nr. 16, bloc 408. C,. 1. 7, județul I să plătească părții civile - -Direcția Generală a Finanțelor Publice I, suma de 996.507.282 lei ROL cu titlu de despăgubiri civile, suma la care se vor adăuga majorări de întârziere calculate până la momentul pronunțării prezentei hotărâri.
În baza dispozițiilor art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998 din codul civil obligă pe inculpații și în solidar cu părțile responsabile civilmente să achite - - Direcția Generală a Finanțelor Publice I, suma de 944.961.698 lei ROL, cu titlu de despăgubiri civile, la care se va adăuga dobânda de 0,06 % pe fiecare zi de întârziere începând cu data pronunțării și până la achitarea integrală a debitului.
Menține măsura sechestrului asigurator instituită asupra unui teren și construcții compuse din demisol, parter, etaj și mansardă, situat în I, str. - nr. 53, județul I, transcris la Biroul de Carte Funciară sub nr. 5169/1999 proprietatea inculpatului, precum și măsura sechestrului asigurator instituită asupra imobilului proprietatea inculpatului situată în I,-,. 569,. C,. 4.. 3, județul I, măsură dispusă prin ordonanța din 16.11.2001 dată în dosarul penal nr. -/2000 al Poliției Municipiului
Suma de 200 lei, reprezentând onorariul avocat desemnat din oficiu va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției, urmând să fie inclusă în cheltuielile judiciare avansate de stat - 1713, 3706.
În baza art. 191 Cod procedură penală, obligă pe inculpați să achite câte 300 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond, pe baza probatoriului administrat în cauză, a reținut următoarea situație de fapt:
Societatea comercială Iaf ost înființată de către inculpatul în luna noiembrie 1993, fiind înregistrată la Registrul Comerțului cu nr. /2873-1993, având codul fiscal nr. -, și având ca obiect principal de activitate comerțul cu amănuntul (cu excepția autovehiculelor și motocicletelor) și repararea bunurilor personale și gospodărești.
Inculpatul a îndeplinit calitatea de administrator și a fost asociat unic al acestei societăți.
Conform datelor furnizate de către I, I, societate ce nu a avut nici un angajat, a avut la data de 31.12.2006 o cifră de afaceri de 2 miliarde lei vechi, conform bilanțului anual depus și raportarea semestrială depusă la organele fiscale la data de 30.06.1997 a figurat cu cifră de afaceri zero.
Până la această dată, în baza unei înțelegeri verbale, contabilitatea societății a fost ținută de către martora, căreia inculpatul îi aducea la domiciliu, la diferite intervale de timp, documente contabile primare ale societății, în vederea ținerii evidenței contabile.
Ulterior acestei date, martora a renunțat să mai țină evidența contabilă a societății, moment după care inculpatul nu a mai depus la organul de control fiscal decontul și declarațiile lunare, bilanțurile contabile și raportările semestriale deși și-a continuat activitatea comercială pe această firmă.
Astfel, până la data de 30.06.1997 inculpatul nu a predat martorei toate documentele de evidență primară, denaturând astfel rezultatele financiare reflectate în bilanțurile contabile depuse la datele de 31.12.1995 și respectiv 31.12.1996, astfel:
În anul 1995 n-au fost evidențiate în contabilitatea societății: - factura fiscală seria - -/21.12.1995 ( 27 dosar urmărire penală), emisă de către B de la care inculpatul a achiziționat mărfuri în valoare de 6.323.808 lei pe care le-a valorificat la prețul de 6.781.432 lei, rezultând colectat în sumă de 559.935 lei și venit sustras de la impozitare în sumă de 321.547 lei; - factura fiscală seria - -/24.12.1995 (29. dosar urmărire penală), emisă de către B de la care inculpatul a achiziționat mărfuri în valoare de 536,646 lei pe care a valorificat-o la prețul de 568.894 lei, rezultând colectat în sumă de 86.323 lei și venit sustras de la impozitare în sumă de 20.647 lei; - factura fiscală seria - -/14.12.1995 (56 dosar urmărire penală ) emisă de către I către B căruia inculpatul i-a vândut mărfuri în valoare de 52.548.361 lei (cu inclus). În acest mod societatea s-a sustras de la plata - ului în sumă de 8.015.851 lei. Întrucât inculpatul nu a prezentat organelor de control documente de intrare pentru aceste mărfuri, valoarea de livrare de 44.532.510 lei va fi considerată venit neînregistrat și i se va aplica cota de impozitare.
Astfel, prin neînregistrarea în contabilitate a celor trei facturi fiscale cumulând venituri în sumă totală de 44.874.704 lei - inculpatul s-a sustras de la plata - ului în sumă de 8.662.108 lei și impozitul pe profit în sumă de 17.052.387 lei.
În anul 1996 n-au fost evidențiate în contabilitatea societății:
- factura fiscală seria - -/18.01.1996 (64 dosar urmărire penală) emisă de către I către B, căruia inculpatul i-a vândut mărfuri în valoare de 4.450.715 lei. Nu s-a putut stabili, datorită lipsei de cooperare a inculpatului, de unde a achiziționat marfa. În acest mod societatea s-a sustras de la plata - ului în sumă de 801.114 lei;
- factura fiscală seria - -/09.01.1996 (62 dosar urmărire penală) emisă de către către căruia inculpatul i-a vândut mărfuri în valoare de 47.536 lei (fără ). Nu s-a putut stabili, datorită lipsei de cooperare a inculpatului, de unde a achiziționat marfa. În acest mod societatea s-a sustras de la plata - ului în sumă de 8.636.905 lei;
- factura fiscală seria - 46779/12.02.1996 (36 ) dosar urmărire penală emisă de către S,C, S,R,L, B de la care inculpatul a achiziționat mărfuri în valoare de 26.698.950 lei (fără ) pe care a valorificat-o la prețul de 32.439.224 lei (fără ), rezultând A.colectat în sumă de 2.410.803 lei și venit sustras de la impozitare în sumă de 5.740.274 lei;
- factura fiscală seria - 46778/12.02.1996 (34 dosar urmărire penală ) emisă de către B de la care inculpatul a achiziționat mărfuri în valoare de 9.733.140 lei (fără ) pe care a valorificat-o la prețul de 11.825.765 (fără ) rezultând colectat în sumă de 1.751.965 lei și venit sustras de la impozitare în sumă de 2.092.625 lei; - factura fiscală seria - 46851/19.02.1996 (38 dosar urmărire penală) emisă de către B de la care inculpatul a achiziționat mărfuri în valoare de 236.000 lei (fără ) pe care a valorificat-o la prețul de 286.740 lei (fără ) rezultând colectat în sumă de 42.480 lei și venit sustras de la impozitare în sumă de 50.740 lei; - factura fiscală seria - 46812/19.03.1996 (40 dosar urmărire penală) emisă de către B de la care inculpatul a achiziționat mărfuri în valoare de 50.039.360 lei (fără ) pe care a valorificat-o la prețul de 60.797.822 lei (fără A) rezultând colectat în sumă de 5.471.804 lei și venit sustras de la impozitare în sumă de 10.758.462 lei;
- factura fiscală seria - -/30.08.1996 (111 dosar urmărire penală) emisă de către I către, căruia inculpatul i-a vândut mărfuri în valoare de 10.661.047 lei (fără ). În acest mod societatea s-a sustras de la plata - ului în sumă de 1.918.899 lei și a unui impozit pe profit aferent în sumă de 4.051.197 lei;
- factura fiscală seria - -/30.08.1996 (110 dosar urmărire penală) emisă de către s Ic ătre, căruia inculpatul i-a vândut mărfuri în valoare de 20.611.047 lei (fără ). În acest mod societatea s-a sustras de la plata - ului în sumă de 3.709.988 lei și a unui impozit pe profit aferent în sumă de 7.832.197 lei;
- factura fiscală seria - -/30.10.1996 (112 dosar urmărire penală) emisă de către I către, căruia inculpatul i-a vândut mărfuri în valoare de 14.177.620 lei (fără ). În acest mod societatea s-a sustras de la plata - ului. în sumă de 2.551.972 lei și a unui impozit pe profit în sumă de 5.387.495 lei;
- factura fiscală seria - -/09.12.1996 (113 dosar urmărire penală) emisă de către I către căruia inculpatul i-a vândut mărfuri în valoare de 404.000 lei (fără ). In acest mod societatea s-a sustras de la plata - ului în sumă de 72.720 lei și a unui impozit pe profit aferent în sumă de 153.520 lei.
Astfel, prin neînregistrarea în contabilitate a celor 10 facturi fiscale inculpatul s-a sustras de la plata - ului în sumă de 28.263.272 lei și a impozitului pe profit în sumă de 44.433.037 lei.
În anul 1997 inculpatul nu a evidențiat în contabilitatea societății:
- factura fiscală seria - 79726/10.02.1997 (44 dosar urmărire penală) emisă de către B de la care inculpatul a achiziționat mărfuri în valoare de 17.481.018 lei (fără ) pe care a valorificat-o la prețul de 21.239.473 lei (fără ) rezultând colectat în sumă de 3.823,099 lei și venit sustras la impozitare în sumă de 3.758.418 lei;
- factura fiscală seria - -/03.02.1997 (60 dosar urmărire penală) emisă de către - SRL către - SRL B căruia inculpatul i-a vândut mărfuri în valoare de 18.000.000 lei (fără TVA). În acest mod inculpatul s-a sustras de la plata TVA-ului în sumă de 1.005.025 lei;
- factura fiscală seria - 79692/04.03.1997 (49 ) emisă de către - SRL B de la care inculpatul a achiziționat mărfuri în valoare de 7.627.140 (fără TVA) pe care a valorificat-o la prețul de 9.266.975 lei (fără TVA) rezultând TVA colectat în sumă de 1.668.056 lei și venit sustras de la impozitare în sumă de 1.639.835 lei;
- factura fiscală - -/04.03.1997 (58 ) emisă de către - SRL I către - SRL B căruia inculpatul i-a vândut mărfuri în valoare de 32.335.700 lei (fără TVA). În acest mod societatea s-a sustras de la plata TVA-ului în sumă de 5.820.425 lei;
- factura fiscală seria - -/21.05.1997 (114 ) emisă de către - SRL I către - - căruia inculpatul i-a vândut mărfuri în valoare de 32.561.242 lei (fără TVA). În acest mod societatea s-a sustras de la plata TVA-ului în sumă de 4.966.968 lei;
- factura fiscală seria - -/05.08.1997 (115 ) emisă de către - SRL I către - SRL I căruia inculpatul i-a vândut mărfuri în valoare de 8.725.638 lei (fără TVA). În acest mod societatea s-a sustras de la plata TVA-ului în sumă de 1.570.615 lei.
Astfel, prin neînregistrarea în contabilitatea celor 7 facturi fiscale, totalizând venituri neînregistrate în sumă de 102.604.307 lei, inculpatul s-a sustras de la plata TVA-ului în sumă de 22.094.188 lei și a impozitului pe profit în sumă de 38.989.636 lei.
În anul 1998 inculpatul nu a evidențiat în contabilitatea societății:
- factura fiscală seria - - -/12.06.1998 (25 ) emisă de către - SRL I către - - I căruia inculpatul i-a vândut mărfuri în valoare de 37.900.000 lei (fără TVA). In acest mod societatea s-a sustras de la plata TVA-ului în sumă de 8.338.000 lei;
- factura fiscală seria - -/29.06.1998 (22 ) de către - SRL I către - - I căruia inculpatul i-a vândut mărfuri în valoare de 6.800.000 lei (fără TVA). În acest mod societatea s-a sustras de la plata TVA-ului în sumă de 1.496.000lei;
- factura fiscală seria - -/27.02.1998 (99 ) emisă de către - SRL I către - - căruia inculpatul i-a vândut mărfuri în valoare de 40.020.840 lei (fără TVA). În acest mod societatea s-a sustras de la plata TVA-ului în sumă de 8.804.585 lei;
- factura fiscală seria - -/06.05.1998 (100 ) emisă de către - SRL I către - -, căruia inculpatul i-a vândut mărfuri în valoare de 38.192.000 lei (fără TVA). În acest mod societatea s-a sustras de la plata TVA-ului în sumă de 8.402.438 lei;
- factura fiscală seria - -/10.06.1998 (101 ) emisă de către - SRL I către - -, căruia inculpatul i-a vândut mărfuri în valoare de 17.298.900 lei (fără TVA). În acest mod societatea s-a sustras de la plata TVA-ului în sumă de 3.803.778 lei;
- factura fiscală seria - -/30.06.1998 (102 ) emisă de către - SRL I către - -, căruia inculpatul i-a vândut mărfuri în valoare de 25.401.100 lei (fără TVA). În acest mod societatea s-a sustras de la plata TVA-ului în sumă de 5.588.242 lei;
- factura fiscală seria - -/29.06.1998 (98 ) emisă de către - SRL I către - - I, căruia inculpatul i-a vândut mărfuri în valoare de 25.230.000 lei (fără TVA). În acest mod societatea s-a sustras de la plata TVA-ului în sumă de 5.560.600 lei;
- factura fiscală seria - -/29.06.1998 (103 ) emisă de către - SRL I către - - I, căruia inculpatul i-a vândut mărfuri în valoare de 19.548.000 lei (fără TVA). În acest mod societatea s-a sustras de la plata TVA-ului în sumă de 4.300.560 lei;
- factura fiscală seria - -/29.06.1998 (104 ) emisă de către - SRL I către - - I căruia inculpatul i-a vândut mărfuri în valoare de 7.700.000 lei (fără TVA). În acest mod societatea s-a sustras de la plata TVA-ului în sumă de 1.694.000 lei;
- factura fiscală seria - -/29.06.1998 (106 ) emisă de către - SRL I către - - căruia inculpatul i-a vândut mărfuri în valoare de 42.910.000 lei (fără TVA). În acest mod societatea s-a sustras de la plata TVA-ului în sumă de 9.440.200 lei.
Astfel, prin neînregistrarea în contabilitate a celor 11 facturi fiscale, totalizând venituri neînregistrate în sumă de 265.717.214 lei, inculpatul s-a sustras de la plata TVA-ului în sumă de 63.292.616 lei și a impozitului pe profit în sumă de 100.972.541 lei.
În același interval de timp, deși nu era autorizat să efectueze acte de comerț cu produse petroliere, inculpatul a derulat numeroase activități în acest domeniu, activități pe care le-a omis, de asemenea, să le înregistreze în contabilitatea societății în ideea de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale și anume:
În anul 1996, inculpatul nu a evidențiat în contabilitatea societății: - factura fiscală seria - -/05.04.1996 (42 ) emisă de către - SRL B de la care inculpatul a achiziționat produse petroliere în valoare de 22.183.825 lei (fără TVA) pe care a valorificat-o la prețul de 26.953.347 lei (fără TVA) rezultând TVA colectat în sumă de 4.851.603 lei și venit sustras de la impozitare în sumă de 4.769.522 lei.
În anul 1997 inculpatul nu a evidențiat în contabilitatea societății:
- factura fiscală seria - 79771/20.03.1997 (47 ) emisă de către - SRL B de la care inculpatul a achiziționat produse petroliere în valoare de 24.886.056 lei (fără TVA) pe care a valorificat-o la prețul de 30.236.558 lei (fără TVA) rezultând TVA colectat în sumă de 5.442.580 lei și venit sustras de la impozitare în sumă de 5.350.502 lei;
- factura fiscală seria - 79784/24.03.1997 (51 ) emisă de către - SRL B de la care inculpatul a achiziționat mărfuri petroliere în valoare de 518.646 lei (fără TVA) pe care a valorificat-o la prețul de 630.155 lei (fără TVA) rezultând TVA colectat în sumă de 113.428 lei și venit sustras de la impozitare în sumă de 111.580 lei;
- factura fiscală seria - -/18.07.1997 (72 ) emisă de către - SRL I către - - I căruia inculpatul i-a vândut mărfuri petroliere în valoare de 35.146.306 lei (fără TVA). În acest mod societatea s-a sustras de la plata TVA-ului în sumă de 6.325.155 lei;
- factura fiscală seria - -/21.07.1997 (73 ) emisă de către - SRL I către - - I căruia inculpatul i-a vândut produse petroliere în valoare de 88.554.870 lei (fără TVA). În acest mod societatea s-a sustras de la plata TVA-ului în sumă de 15.939.897 lei;
- factura fiscală seria - -/25.07.1997 (74 ) emisă de către - SRL I către - - I căruia inculpatul i-a vândut produse petroliere în valoare de 33.893.550 lei (fără TVA). În acest mod societatea s-a sustras de la plata TVA-ului în sumă de 6.100.839 lei;
- factura fiscală seria - -/29.07.1998 (75 ) emisă de către - SRL I către - - I, căruia inculpatul i-a vândut produse petroliere în valoare de 33.33.893.550 lei (fără TVA). În acest mod societatea s-a sustras de la plata TVA-ului în sumă de 6.100.899 lei;
- factura fiscală seria - -/04.08.1997 (76 ) emisă de către - SRL I către - - I căruia inculpatul i-a vândut produse petroliere în valoare de 34.819.614 lei (fără TVA).În acest mod societatea s-a sustras de la plata TVA-ului în sumă de 6.264.691 lei;
- factura fiscală seria -/11.08.1997 (77 ) emisă de către - SRL I către - - I căruia inculpatul i-a vândut produse petroliere în valoare de 41.202.000 lei (fără TVA). În acest mod societatea s-a sustras de la plata TVA-ului în sumă de 4.401.079 lei;
- factura fiscală seria - -/13.08.1997 (78 ) emisă de către - SRL I către - - I căruia inculpatul i-a vândut produse petroliere în valoare de 40.054.230 lei (fără TVA). În acest mod societatea s-a sustras de la plata TVA-ului în sumă de 7.209.761 lei;
- factura fiscală seria - -/21.08.1997 (80 ) emisă de către - SRL I căruia inculpatul i-a vândut produse petroliere în valoare de 41.362.884 lei (fără TVA). În acest mod societatea s-a sustras de la plata TVA-ului în sumă de 7.445.319 lei.
În anul 1998 inculpatul nu a evidențiat în contabilitatea societății:
- factura fiscală seria - F 025 -/19.01.1998 (20 ) emisă de către - - O de la care inculpatul a achiziționat produse petroliere în valoare de 35.125.093 lei (fără TVA) pe care a valorificat-o la prețul de 42.676.951 lei (fără TVA), rezultând TVA colectat în sumă de 7.681.858 lei și venit sustras de la impozitare în sumă de 7.551.895 lei;
- factura fiscală seria - -/19.01.1998 (81 ) emisă de către - SRL I către - - I căruia inculpatul i-a vândut produse petroliere în valoare de 41.697.150 lei (fără TV). În acest mod societatea s-a sustras de la plata TVA-ului în sumă de 7.505.487 lei;
- factura fiscală seria - -/30.01.1998 (94 ) emisă de către - SRL I către - SRL I căruia inculpatul i-a vândut produse petroliere în valoare de 34.622.330 lei (fără TVA). În acest mod societatea s-a sustras de la plata TVA-ului în sumă de 5.176.990 lei;
- factura fiscală seria - -/30.02.1998 (95 ) emisă de către - SRL I către - SRL căruia inculpatul i-a vândut produse petroliere în valoare de 35.396.475 lei (fără TVA). În acest mod societatea s-a sustras de la plata TVA-ului în sumă de 7.787.225 lei;
- factura fiscală seria -/26.06.1998 (105 ) emisă de către - SRL I către - SRL I căruia inculpatul i-a vândut produse petroliere în valoare de 53.713.400 lei (fără TVA). În acest mod societatea s-a sustras de la plata TVA-ului în sumă de 11.816.948 lei.
În anul 1999 inculpatul nu a evidențiat în contabilitatea societății:
- factura fiscală seria - - -/21.04.1999 (54 ) emisă de către - SRL B de la care inculpatul a achiziționat produse petroliere în valoare de 184.826.432 lei (fără TVA) pe care a valorificat-o la prețul de 224.564.115 lei (fără TVA), rezultând TVA colectat în sumă de 49.404.105 lei și venit sustras de la impozitare în sumă de 39.737.682 lei.
Astfel, prin neînregistrarea în contabilitate a celor 17 facturi fiscale totalizând venituri neînregistrate în sumă de 596.327.911 lei, inculpatul s-a sustras de la plata TVA-ului în sumă de 166.775.165 lei și a impozitului pe profit în sumă de 226.604.606 lei.
Inculpatul este administrator și la - - I, societate înființată în luna iulie 1997 și înregistrată la Registrul Comerțului cu nr. -1162-1997, având codul fiscal R - și sediul social în I,-. Asociați la această societate sunt inculpatul cu 96 % din acțiuni și numiții, -, și; toate aceste persoane deținând 1 % din acțiuni, împreună, societatea având ca obiect principal de activitate intermediere în comerțul cu ridicata.
Conform datelor de la. I - - Iaa vut la data de 31.12.1998 o cifră de afaceri de 1.485.523.000 lei, conform bilanțului anual depus, iar raportarea semestrială depusă la data de 30.06. 1999 figura cu o cifră de afaceri de 1.451.946.000 lei. Ulterior acestei date, inculpatul nu a mai depus la organele de control fiscal deconturile și declarațiile anuale, bilanțurile contabile și raportările semestriale deși și-a continuat activitățile comerciale.
În cursul derulării activității comerciale prin această societate, inculpatul l-a cunoscut pe inculpatul care, reprezentant al - SRL I, ambii inculpați implicându-se în activități de intermediere cu produse petroliere.
În împrejurări ce nu au putut fi lămurite pe deplin, datorită lipsei de cooperare a celor doi inculpați pe întreg parcursul procesului penal și datorită caracterului fictiv al documentelor de evidență primară întocmite de către aceștia, la data de 15.01.1999 cei doi inculpați au achiziționat cantitatea de 192 tone motorină din municipiul
Cu acest prilej, inculpatul, deși a susținut că a verificat personal cele 5 cisterne în care era încărcată motorina și, deși cunoștea faptul că inculpatul era administrator la - - I, la solicitarea acestuia din urmă, cu știință, inculpatul a întocmit în fals mai multe documente de evidență primară, având ca emitent - Com SRL B, societate neînmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului și anume:
- factura fiscală seria B - nr. -/15.01.1999 (40 ) ce atestă în mod nereal achiziționarea de către - - I de la - Com SRL B, societate neînmatriculată la ORC conform înscrisurilor existente la fila 34, a cantității de - litri motorină în valoare de 501.123,935 lei și în care este menționat ca delegat numitul, posesor al BI seria - nr. - eliberat de Poliția B, persoană inexistentă la Evidența populației, nefiind menționat mijlocul de transport al motorinei;
Un număr de 17 chitanțe fiscale, și anume:
- seria B - nr. - din 25.01.1999 (50 ) ce atestă nereal plata către reprezentanții - Com SRL Bas umei de 30.000.000 șei în contul mărfurilor achiziționate cu factura fiscală seria B - nr. -/15.01.1999 (4 ); - seria B - nr. -/26.01.1999 (50 ) ce atestă nereal plata către reprezentanții - Com SRL Bas umei de 30.000.000 lei în contul mărfurilor achiziționate cu factura fiscală B - nr. -/15.01.1999 (49 ); - seria B - nr. -/27.01.1999 (52 ) ce atestă nereal plata către reprezentații - Com SRL Bas umei de 30.000.000 lei în contul mărfurilor achiziționate cu factura fiscală seria B - nr. -/15.01.1999 (49 ); - seria B - nr. -/01.02.1999 (53 ) seria B - nr.-/03.02.1999 (54 ), seria B - nr. -/03.02.1999 (55 ), seria B - nr. -/21.01.1999 (56 ), seria B - nr.-/22.01.1999 (57 ), seria nr. B - nr. -/23.01.1999 (58 ), seria B - nr. -/28.01.1999 (59 ), seria B - nr. -/29.01.1999 (60 ), seria B - nr. -/30.01.1999, seria B - nr. -/19.01.1999, seria B - nr. -/18.01.1999, seria B - nr. -/16.01.1999, seria B - nr. -/15.01.1999 și seria B - nr. -/20.01.1999 (filele 60-66 ), fiecare dintre aceste chitanțe atestând în mod nereal plata către - Com SRL Bas umei de 30.000.000 lei pentru fiecare chitanță. În contul mărfurilor achiziționate cu factura fiscală seria B - nr. -/15.01.1999 (49 ).
Ulterior, inculpatul, fără a întocmi documente de livrare a cantității de motorină către - SRL I, a facturat această marfă care figura în documentele primare, așa cum am arătat anterior, din contul - SRL I către alți 5 beneficiari conform facturilor fiscale aflate, în copie la filele 69-73, indicând alți delegați și alte mijloace de transport.
În modul descris anterior. cu concursul inculpatului, - - I s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale în sumă totală de 239.338.226 lei reprezentând TVA - 160.449.306 lei și impozit pe profit 78.888.920 lei.
Situația de fapt așa cum a fost aceasta reținută de către instanță și descrisă anterior, este dovedită cu întreg ansamblul probator administrat în cauză, respectiv:
- procesul verbal de control nr. -.01.2002 întocmit de I, facturile fiscale neînregistrate de către inculpatul în contabilitatea - SRL I aflate în copie la filele 161-163, 165, 167, 169 și 171;
- copiile chitanțelor în baza cărora - - Baf ăcut plata mărfurilor livrate cu factura seria - nr. -/08.09.2000 filele 175-191;
- sesizarea formulată de Garda Financiară I;
- procesul verbal de control întocmit de Garda Financiară I;
- raportul de constatare tehnico-științifică nr. 183/04.10.2000 din care rezultă că facturile fiscale cu seriile B nr. 46751 și nr. - și chitanțele fiscale seriile B nr. - și nr. - emise de - - Com SRL B nu au fost scrise de numitul, filele 245-254;
- verificările referitoare la numiții și, fila 221-223, 227-228 din care rezultă că aceste persoane cu seria și nr. de buletin indicate în facturi nu există la Evidența populației;
- relațiile Gărzii Financiare B referitoare la - Com SRL B, 34, din care rezultă că această societate nu este înmatriculată la. B;
- copie a procesului verbal de control nr. 419/22.01.2002 întocmit de DGFP I la - -, filele 35-42;
- factura fiscală seria B - nr. -/15.01.1999 ce atestă în mod nereal achiziționarea de către - - I de la - Com SRL B (societate neînregistrată la. B) a cantității de - litri motorină în valoare de 501.123.935 lei și în care este menționat ca delegat o persoană inexistentă, respectiv numitul și în care nu este menționat mijlocul de transport, fila 49;
- cele 17 chitanțe ce atestă plata către reprezentanții - Com SRL Bac ontravalorii mărfurilor pretinse a fi achiziționate din factura fiscală seria B - nr. -/15.01.1999, filele 50-66;
- proces verbal de percheziție domiciliară a inculpatului;
- relații referitoare la - SRL
În ceea ce îl privește pe inculpatul, acesta nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa prin ambele rechizitorii, motivând, pe de o parte, că facturile fiscale ce fac obiectul dosarului nr. 19176/2002 al Judecătoriei Iași au fost semnate de către el și a motivat neînregistrarea lor în contabilitate prin faptul că le-a pierdut la o dată pe care nu și-o amintește.
În ceea ce privește faptele reținute în dosarul nr. 13053/2003 al Judecătoriei Iași, inculpatul a susținut, pur și simplu, că nu își amintește condițiile în care a fost preluată marfa de la - Com SRL B, iar inculpatul a declarat că a luat 5 cisterne cu motorină în contul - SRL B, dar că nu cunoaște furnizorul inițial al mărfurilor și a admis că a întocmit factura fiscală și cele 17 chitanțe fiscale, precizând că nu își amintește împrejurările în care a făcut acest lucru.
Inculpatul și-a menținut aceeași poziție procesuală cu ocazia audierii sale în instanță, iar inculpatul a declarat în fața instanței, la termenul din 07.06.2005 că nu cunoaște învinuirile care i se aduc și că nu a primit citațiile la domiciliu (deși a fost legal citat conform adresei din buletinul de identitate al inculpatului) motivat de faptul că la acea adresă locuiesc mai multe persoane.
Ulterior acestui termen de judecată, inculpatul nu s-a mai prezentat la instanță pentru a fi interogat.
În apărarea sa, inculpatul a solicitat efectuarea unei expertize contabile, probă admisă de către instanță, iar din raportul de expertiză contabilă încheiat la data de 20.05.2003 de expert I și depus (complet) la dosarul cauzei, rezultă că prejudiciul cauzat de către - SRL I statului, este în valoare de 996.507.289 lei, iar prejudiciul cauzat de către - - I (prejudiciu avut în vedere la data efectuării raportului de expertiză doar în ceea ce privește dosarul 19176/2002 al Judecătoriei Iași ) este în valoare de 380.333.855 lei.
Din întreg ansamblul probator administrat în cauză, așa cum a fost acesta prezentat anterior, inclusiv expertiza contabilă efectuată la solicitarea inculpatului, rezultă pe deplin vinovăția ambilor inculpați, în ceea ce privește toate infracțiunile reținute în sarcina acestora prin ambele rechizitorii.
În drept, faptele inculpatului, așa cum au fost acestea descrise anterior și reținute de către instanță, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. și ped. de art. 10 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea dispozițiilor art. 13 Cod penal și art. 26 Cod penal, raportat la art. 11 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea dispozițiilor art. 13 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu di infracțiunea prev. de art.26 Cod penal, raportat la art. 11 lit. b din Legea nr. 87/1994, modificată prin Legea nr. 161/2003, instanța, având în vedere la schimbarea încadrării juridice data săvârșirii faptei de către inculpatul, acest moment aflându-se sub influența Legii nr. 87/1994, succesiunea legilor în timp de modificare a Legii nr.87/1994, precum și aplicarea legii mai favorabile acestui inculpat, faptele fiind comise în forma concursului real de infracțiuni.
Faptele inculpatului, așa cum au fost acestea descrise anterior și reținute de instanță, întrunesc elementele constitutive al infracțiunilor prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin.2 Cod penal și art. 13 cod penal, prev. și ped. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și art. 13 Cod penal, prev. și ped. de art. 11 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin.2 Cod penal și art. 13 Cod penal, prev. și ped. de art. 12 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin.2 Cod penal și art. 13 Cod penal, prev. și ped. de art. 37 din Legea nr. 82/1991, republicată, raportat la art. 289 Cod penal, prev. și ped. de art. 31 alin.2 Cod penal, raportat la art. 290 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin.2 Cod penal, prev. și ped. de art. 11 din Legea nr.87/1994 cu aplicarea dispozițiilor art. 13 Cod penal, și prev. și ped. de art. 10 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea dispozițiilor art. 13 Cod penal, instanța reținând aplicarea legii mai favorabile inculpatului, raportat la momentul comiterii tuturor infracțiunilor prev. de Legea nr. 87/1994 și a succesiunii în timp al legilor de modificare a acesteia.
Instanța a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu, din infracțiunea prev. de art. 31 alin.2 Cod penal, raportat la art. 288 alin.1 Cod penal și art. 192 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin.2 Cod penal, în infracțiunea prev. de art. 31 alin.2 Cod penal, raportat la art. 290 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin.2 Cod penal, având în vedere faptul că cele 4 facturi fiscale întocmite în fals de către inculpatul sunt înscrisuri sub semnătură privată și nu înscrisuri oficiale în sensul legii penale și din infracțiunea prev. de art. 40 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 Cod penal, în infracțiunea prev. de art. 37 din Legea nr. 82/1991 republicată, raportat la art. 289 Cod penal având în vedere faptul că, în urma republicării Legii nr. 82/1991 au fost renumerotate articolele acestei legi.
Pentru infracțiunile comise, cei doi inculpați vor fi pedepsiți cu o pedeapsă prevăzută în legea specială și partea specială a Codului penal.
La individualizarea judiciară a pedepselor și a modalităților de executare, instanța, având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prescrise de art. 72 Cod penal, respectiv numărul mare de infracțiuni comise de inculpatul denotând o perseverență infracțională deosebită a acestuia, modul de comitere al faptelor, iar pe de altă parte, având în vedere persoana inculpaților (inculpatul fiind necunoscut cu antecedente penale, iar inculpatul având antecedente penale, dar acestea neconstituindu-se în prim termen al unei recidive) poziția procesuală a inculpaților de nerecunoaștere a faptelor reținute în sarcina lor, gravitatea faptelor comise de către ambii inculpați, instanța deci, funcție de toate aceste criterii, va aplica fiecărui inculpat câte o pedeapsă cu închisoarea pentru fiecare infracțiune comisă, dozată în mod corespunzător, cu excepția celor printre care s-a prescris executarea penală și va aplica fiecărui inculpat pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin.1 lit. a - c Cod penal, stabilindu-se fiecăruia intervalul de timp pe durata căruia se va executa această pedeapsă complementară.
Verificând datele săvârșirii infracțiunilor, instanța va constata că pentru unele infracțiuni s-a prescris răspunderea penală împlinindu-se până în momentul pronunțării hotărârii termenele prescripției speciale prevăzute la art. 122 Cod penal și 124 cod penal.
Astfel, infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art.10 din Legea nr. 87/1994 este pedepsită cu închisoarea de la 6 (șase) luni la 5 (cinci) ani.
Ambii inculpați se presupune că au săvârșit aceste infracțiuni în anul 1999. Din anul 1999 și până în prezent au trecut mai mult de 7,5 ani, ceea ce înseamnă că termenul prescripției speciale s-a împlinit.
De asemenea, infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art.13 din Legea nr. 87/1994, presupusă a fi săvârșită de inculpatul în aprilie 1999 și infracțiunea prevăzută de art. 37 din Legea 82/1991, raportat la art. 289 Cod penal, presupusă a fi săvârșită de același inculpat în anul 1998, sunt pedepsite cu pedepse cu închisoarea cuprinse între 6 luni și 5 ani, termenul prescripției speciale fiind în această situație tot de 7,5 ani, termen care s-a împlinit.
Pe cale de consecință, în baza art. 11 pct.2, lit. b și art. 10, lit. g Cod procedură penală, raportat la art. 122 și art. 124 Cod penal, va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de "evaziune fiscală" prev. de art. 10 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 cod penal și împotriva inculpatului, pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin.2 cod penal, și art. 13 Cod penal, faptă săvârșită în aprilie 1999 pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 37 din Legea 82/1991, raportat la art. 289 Cod penal, faptă săvârșită în anul 1998 și pentru infracțiunea prev. de art. 10 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 cod penal. Faptă săvârșită în anul 1999.
Pedepsele aplicate inculpatului pentru celelalte infracțiuni, vor fi contopite în pedeapsa cea m ai grea, având în vedere că aceste infracțiuni au fost săvârșite înainte de a se fi pronunțat o hotărâre definitivă de condamnare pentru vreuna dintre ele.
Văzând infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, modalitatea de comitere a acestora, posibilitatea de recuperare a prejudiciului datorită instituirii sechestrului asigurator și faptul că inculpații nu sunt recidiviști, instanța apreciază că scopul pedepsei prevăzut la art. 52 Cod penal va putea fi atins și prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea cu suspendare condiționată a executării.
Va fixa termene de încercare prevăzute de lege și va atrage atenția inculpaților asupra prevederilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepselor aplicate.
Potrivit art. 71 Cod penal "condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept, interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a-c Cod penal". În aplicarea acestui articol instanța va avea în vedere jurisprudența Curții europene a Drepturilor Omului și dispozițiile art. 53 alin.2 din Constituția României,potrivit căreia restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat- Totodată, instanța reține și considerentele hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului dată în cauza Hirst, împotriva Marii Britanii, în care s-a reținut că interzicerea "ope legis" a drepturilor electorale ale unei persoane condamnate la pedeapsa închisorii reprezintă o încălcare a art. 3 din Protocolul 1 al Convenției.
Pedepsele principale ce urmează a fi aplicate inculpaților prin prezenta sentință îi fac pe aceștia incompatibili cu exercitarea drepturilor de a alege și de a fi aleși în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat,întrucât exercitarea acestor drepturi presupune o ținută morală ireproșabilă.
Instanța va aplica inculpaților și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c, considerând că pericolul social concret al faptei și persoana făptuitorilor justifică aplicarea acestor pedepse.
Potrivit art. 71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepselor închisorii se suspendă și pedepsele accesorii.
Inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 14.11.2001 - 18.12.2001 perioadă care va fi dedusă din pedeapsa stabilită.
- - Direcția Generală a Finanțelor Publice I s-au constituit părți civile în cauză.
Prin infracțiunile săvârșite inculpatul a creat singur un prejudiciu în valoare de 996.507.282 lei ROL, iar împreună cu inculpatul un prejudiciu în valoare de 944.961.698 lei. Acest prejudiciu a fost dovedit prin probele administrate în cauză, implicit a expertizei contabile solicitate de inculpatul.
Pentru aceste motive, instanța, în baza dispozițiilor art. 14, 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998 Cod civil, va obliga pe inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente - - prin lichidator judiciar Cipi, cu sediul în I, nr.8, -.3,.7,.27 și - SRL - prin lichidator judiciar - cu sediul în I, - de nr. 16, bloc 408. C,. 1.7, județul I să plătească părții civile - ANAF -Direcția Generală a Finanțelor Publice I, suma de 996.507.282 lei ROL cu titlu de despăgubiri civile, suma la care se vor adăuga majorări de întârziere calculate până la momentul pronunțării prezentei hotărâri.
În baza dispozițiilor art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998 di codul civil va obliga pe inculpații și în solidar cu părțile responsabile civilmente să achite -ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice I, suma de 944.961.698 lei ROL, cu titlu de despăgubiri civile, la care se va adăuga dobânda de 0,06 % pe fiecare zi de întârziere începând cu data pronunțării și până la achitarea integrală a debitului.
Va menține măsura sechestrului asigurator instituită asupra unui teren și construcții compuse din demisol, parter, etaj și mansardă, situat în I, str. - nr. 53, județul I, transcris la Biroul de Carte Funciară sub nr. 5169/1999 proprietatea inculpatului, precum și măsura sechestrului asigurator instituită asupra imobilului proprietatea inculpatului situată în I,-,. 569,. C,.4..3, județul I, măsură dispusă prin ordonanța din 16.11.2001 dată în dosarul penal nr. -/2000 al Poliției Municipiului
Potrivit art. 348 Cod procedură penală, va dispune anularea înscrisurilor falsificate, respectiv:
- factura fiscală seria - nr. - din 02.03.2000, fila 211, dosar urmărire penală din dosarul nr. 19176/2002;
- factura fiscală seria - nr. - din 31.01.2000 (fila 216 dosar urmărire penală din dos. nr. 19176/2002);
- factura fiscală seria - nr. - din 14.10.1998 (fila 229 dosar urmărire penală din dosarul nr. 19176/2002;
- factura fiscală seria - nr. - din 20.06.1998 (fila 233 dosar urmărire penală din dosarul nr. 19176/2002);
- factura fiscală seria - nr. - din 15.01.1999 (fila 49 dosar urmărire penală din dosarul nr. 13053/2003);
- cele 17 chitanțe fiscale aflate toate, în original, la filele 50-66 dosar urmărire penală din dosarul nr. 13053/2003 al Judecătoriei Iași.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, inculpații și, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Astfel, oral, dar și în scris, prin avocatul ales, inculpatul, a susținut următoarele motive de apel:
- în privința infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 10 alin. 1 din legea nr. 87/1994 despre care se reține greșit că a fost săvârșită împreună cu inculpatul la data de 15.01.1999, deși a intervenit prescripția specială a răspunderii penale, prima instanță, în lipsa unor probe care să ateste că între cei doi inculpați ar fi existat vreo înțelegere în vederea întocmirii de documente contabile false, în loc să constate că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii și să dispună achitarea lor în baza art. 11 pct. 2 lit. a și art. 10 lit. d Cod procedură penală, a dispus condamnarea acestora;
- în ce privește acuzația că el ar fi pus la dispoziția inculpatului factura - nr. -/15.01.1999 și chitanțele aferente acesteia (nr. 17), facilitând astfel sustragerea de către,prin ascunderea sursei impozabile, de la plata unor obligații fiscale către stat în sumă de 239.338.226 ROL, deși la dosarul cauzei nu există nici o probă care să o susțină și în lipsa unui raport de expertiză contabilă, prima instanță a reținut vinovăția sa și l-a obligat, în mod greșit, alături de celălalt inculpat, la repararea unui prejudiciu cauzat bugetului de stat în sumă de 944.961.698 ROL, deși rechizitoriul reține suma de 239.338.226 ROL;
- prima instanță, referitor la acuzația menționată - de punere la
dispoziția inculpatului de documente fiscale false - a omis să constate că la data de 15.01.1999, fapta nu era încriminată de disp. art. 11 lit. din legea nr. 87/1994 modificată prin Legea nr. 161/2003;
- cu privire la aceeași infracțiune, prima instanță a omis să constate lipsa laturii obiective, respectiv existența scopului săvârșirii acesteia, situație ce impune achitarea sa;
- pe fond, a solicitat să se dispună achitarea sa, conform art. 11 pct. 2 lit. a cu art. 10 lit. b Cod procedură penală, întrucât la data de 15.01.1999, fapta de "punere la dispoziție de documente fiscale false" nu era încriminată de nici o normă prohibitivă.
De asemenea, a invocat că inculpatul nu a fost audiat de instanța de fond, fiindu-i încălcat dreptul la apărare, sens în care a solicitat audierea acestuia, în vederea aflării adevărului.
Inculpatul, prin apărătorul ales, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei de evaziune fiscală, respectiv reținerea unui concurs de infracțiuni și nu a caracterului continuat al acesteia, cum greșit a reținut prima instanță, deoarece între actele materiale a căror săvârșire se pretinde s-au consumat intervale de timp extrem de lungi, deci nu se poate reține existența unei rezoluții infracționale unice.
De asemenea, a menționat că pentru unele infracțiuni fiind prescrisă răspunderea penală, instanța de fond a dispus greșit obligarea sa la plata despăgubirilor către statul român.
Prin decizia penală nr. 482/18.11.2008, a Tribunalului Iași, s-a decis:
Admite apelurile declarate de inculpații și împotriva sentinței penale nr. 2019/05.07.2007 pronunțate de Judecătoria Iași, sentință pe care o desființează în parte, în latură penală și în latură civilă, în sensul că:
- înlătură condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 10 luni pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 31 alin. 2 raportat la art. 290 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal;
- înlătură dispozițiile privind obligarea inculpaților și a părților responsabile civilmente la plata despăgubirilor civile către partea civilă Ministerul Economiei și Finanțelor - - Direcția Generală a Finanțelor Publice
Rejudecând:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală apelată în 4 pedepse de 2 ani închisoare și o pedeapsă de 10 luni închisoare.
În baza art.11 pct.2 lit. b raportat la art. 10 lit. g Cod procedură penală încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 31 alin. 2 raportat la art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal contopește cele patru pedepse de 2 ani închisoare aplicate inculpatului prin sentința apelată, urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală raportat la art. 998, 999 și 1000 alin. 3 cod civil obligă pe inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente "" -, prin lichidator judiciar, cu sediul în I,-,. 953,. C,. 4,. 18, jud. I și "" SRL, prin lichidator judiciar -, cu sediul în I,-,. 408,. C,. 1,. 7, jud. I, să plătească părții civile Ministerul Economiei și Finanțelor - - Direcția Generală a Finanțelor Publice I daune materiale în sumă de 99650,72 lei (RON), sumă la care se vor adăuga majorări de întârziere calculate până la momentul pronunțării sentinței apelate.
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală raportat la art. 998, 999 și 1000 alin. 3 Cod civil obligă pe inculpații și să plătească, în solidar cu părțile responsabile civilmente "" -, prin lichidator judiciar și "" SRL, prin lichidator judiciar -, să plătească părții civile Ministerul Economiei și Finanțelor - ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice I, daune materiale în sumă de 23933,82 lei la care se va adăuga dobânda de 0,6% pe fiecare zi de întârziere de la data pronunțării sentinței apelate și până la plata integrală a debitului.
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală raportat la art. 998, 999 și 1000 alin.3 Cod civil obligă pe inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente "" -, prin lichidator judiciar și "" SRL, prin lichidator judiciar -, să plătească părții civile Ministerul Economiei și Finanțelor - - Direcția Generală a Finanțelor Publice I, daune materiale în sumă de 38033,38 lei, la care se va adăuga dobânda de 0,6% pe fiecare zi de întârziere de la data pronunțării sentinței apelate și până la plata integrală a debitului.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În luarea acestei decizii instanța de apel a argumentat după cum urmează:
Corect a reținut prima instanță dispozițiile art. 41 al.2 Cod pen. vizând caracterul continuat al infracțiunilor de evaziune fiscală reținute în sarcina inculpaților (cu excepția aceleia din 1999), din moment ce existenta rezoluției infracționale unice în baza căreia a acționat inculpatul în dauna bugetului de stat, în calitate de administrator al -.. SRL I, și -. - I, este cu suficienta dovedita de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv facturi, chitanțe, procese verbale de control întocmite de organele de control fiscal in perioada incriminată, de actele de control întocmite de Garda Financiara I, de expertiza contabilă efectuată în cursul judecății.
Astfel, întreg probatoriul cauzei relevă că inculpatul, în calitate de administrator și unic asociat al -..SRL I, în perioada 1996 -1998, și-a desfășurat activitatea infracțională în baza unei rezoluții unice, uzând de aceeași modalitate de realizare a scopului infracțional, respectiv acela de a se sustrage anual de la plata obligațiilor fiscale față de stat reprezentând impozit pe profit și TVA, prin neevidențierea în tot sau în parte în evidentele contabile ale societarii menționate a unora dintre facturile fiscale cu care a achiziționat mărfuri, prin neîntocmirea documentelor prin care sa ateste intrările de mărfuri achiziționate.
Relevanță deosebită prezintă sub acest aspect procesele verbale ale organelor de control fiscal, dar si expertiza contabila efectuata in cursul judecății - probe ce demonstrează indubitabil caracterul continuat al infracțiunii, și nu forma concursului real de infracțiuni, cum greșit pretinde inculpatul.
Astfel, expertul contabil, dar și organul de control fiscal al I, relevă că: nu au fost întocmite situațiile financiare lunare in perioada iunie 1997 - 31.12.2000; nu au fost întocmite și depuse declarațiile lunare cu sumele reprezentând obligații fiscale datorate statului; nu există documente din care să rezulte intrări de mărfuri în gestiunea societății (fila 97 și următoarele din expertiza contabilă), nefiind înregistrate în evidența contabilă a societarii SRL numeroase facturi fiscale (enumerate in anexele raportului de expertiză și în actele de control).
Și în privința -. - I, administrată tot de inculpat, expertiza și actele de control ale I rețin că evidența contabilă nu a fost organizată și condusă conform Legii 82 /1991, neexistând balanțele analitice ale conturilor de clienți și furnizori în perioada 1997-2002, balanțele sintetice de verificare în perioada 1997-2000, registrul jurnal din perioada 1997-2000, bilanț contabil din perioada 1997-2000, neînregistrându-se în evidența contabilă facturi fiscale cu care s-au achiziționat, în perioada 1998 -2000, mărfuri în valoare de - lei, prejudiciul total fiind de - lei.
Toate aceste date ce rezultă din probatoriul cauzei determina concluzia ca inculpatul a avut imaginea de ansamblu a activității sale ulterioare concretizata in fiecare an fiscal prin acte de executare separate (caracteristice fiecăreia dintre infracțiunile de evaziune fiscală reținute în sarcina sa) folosind aceleași modalități în săvârșirea acțiunilor componente ale activității infracționale, urmărind realizarea aceluiași scop infracțional în dauna bugetului de stat, astfel că nu se poate retine decât caracterul continuat al fiecăreia dintre infracțiunile de evaziune fiscală cum corect a stabilit și prima instanță.
În ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută și pedepsită de art. 31 al.2 Cod pen. raportat la art. 290 Cod pen. cu aplicarea art. 41. al.2 Cod pen. reținută în sarcina inculpatului, Tribunalul constata din oficiu ca in raport de data săvârșirii aceștia (15 ian. 1999) si până la soluționarea fondului cauzei în apel a intervenit prescripția specială raspunderii penale conform art. 122 si art. 124 Cod pen. aspect ce impune înlăturarea dispoziției de condamnare a acestuia.
Critica aceluiași inculpat privind obligarea sa la dezdăunarea statului în condițiile constatării prin sentința apelată a prescripției speciale a răspunderii penale privind faptele de evaziune fiscală prev. de art. 13 din Legea 87/1994 cu art. 41 al.2 Cod penal și art. 13 Cod penal constând în neevidențierea în contabilitatea -. SRL a facturii fiscale Seria - - -/21.04.1999 emisă de către -. SRL B de la care a achiziționat produse petroliere în valoare de - de lei (fără tva) pe care a valorificat-o la prețul de - lei (fără tva) rezultând tva colectat in suma de - lei si venit sustras de la impozitare de -, nu poate fi primita.
Astfel, reținându-se corect vinovăția acestuia cu privire la această faptă ce a avut drept consecință prejudicierea bugetului de stat (acest prejudiciu fiind inclus in prejudiciul total de - lei cauzat in perioada 1998 - 2000), prima instanță l-a obligat în mod pe deplin întemeiat și la acoperirea acestuia din moment ce prescripția speciala a raspunderii penale nu produce efecte și în privința laturii civile a cauzei în sensul înlăturării răspunderii civile delictuale a celui ce a săvârșit fapta.
În ce privește criticile formulate de inculpatul, Tribunalul constată că acestea sunt întemeiate doar sub aspectul laturii civile a cauzei.
Înscrisurile aflate la dosarul cauzei (factura fiscala BAACA - /15.01.99 si chitanțele fiscale aferente emise in perioada 25.01.1999-3.02.1999, coroborate cu procesul verbal din întocmit de Garda Financiara I (dosar 13053/2003-fila 43 si următoarele din dosar urmărire penală) inclusiv cu declarațiile acestuia (fila 118,119 din același dosar) in care recunoaște ca a întocmit factura fiscală menționată si chitanțele aferente, precum și faptul ca el a procurat aceste acte, demonstrează, fără dubiu, săvârșirea infracțiunilor reținute in sarcina sa prin hotărârea apelata.
În privința faptei de evaziune fiscala incriminata de art. 26 Cod pen. si raportat la art. 11 din Legea 87/1994 cu art. 13 Cod penal, cât și a celorlalte infracțiuni de evaziune fiscală reținute în sarcina inculpatului, Tribunalul constata ca nu a intervenit prescripția specială a răspunderii penale până la momentul pronunțării prezentei decizii, cum greșit pretinde inculpatul, termenul calculat potrivit art.122 și 124 Cod pen. (de 12 ani ) urmând a se împlini abia în cursul anului 2011.
În ce privește prejudiciul cauzat bugetului de stat de către inculpatul prin activitatea infracțională desfășurată în complicitate cu inculpatul, astfel cum a fost relevată mai sus, Tribunalul constata ca potrivit procesului verbal întocmit de Garda Financiară I (plus anexele atașate acestuia -fila 43 și următoarele din dosar 13053/2003 al Judecătoriei Iași ), acesta este de - lei (compus din - ROL reprezentând impozit pe profit si - lei reprezentând TVA -(filele 46-47 din același dosar) si nu de - lei cum greșit retine instanța de fond in dispozitivul hotărârii apelate (deși in considerente retine ca prejudiciu suma de - lei ).
Tribunalul constată din oficiu și că, deși prima instanță reține corect ca fiind dovedit pe baza aceleași expertize ca inculpatul a cauzat bugetului de stat în calitate de administrator al - - I un prejudiciu de - lei (dosar nr. 19176/2002 al Judecătoriei Iași ) a omis a dispune obligarea acestuia la dezdăunarea statului, omisiune ce urmează a fi înlăturată prin desființarea sentinței si sub acest aspect (prejudiciul fiind cauzat in perioada 1998-2000-fila 97 si 98 din expertiza contabila dosar urmărire penală)
Tot din oficiu, Tribunalul constatând că, de la momentul pronunțării hotărârii apelate si până la data pronunțării prezentei decizii situatia juridică a societăților comerciale administrate de inculpat a suferit modificări, potrivit datelor furnizate de al Jud. I și de judecătorul sindic - în sensul că acestea parcurg procedura falimentului, fiind desemnați ca lichidatori judiciari (pentru Sc SRL ) și - (pentru - -), sentinta apelată va fi modificată și sub acest aspect.
Critica inculpatului, formulata in sensul ca prima instanța a procedat la condamnarea sa fără a fi audiat de aceasta,este nefondata, acesta fiind ascultat inclusiv in rejudecarea cauzei.Deși a stăruit in audierea sa in aceasta etapa procesuala, Tribunalul constata că, deși legal citat la adresele indicate de paratorului ales pe parcursul procesului penal nu s-a prezentat la nici unul dintre termenele de judecata stabilite.
Față de aceste considerente, Tribunalul constatând aspectele de nelegalitate si netemeinicie a sentinței astfel cum au fost relevate anterior, in baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod proc. pen. va admite apelurile declarate de inculpați, va desființa sentința în parte în latura penală, și în latura civilă, în sensul că va înlătura dispoziția de condamnare a inculpatului pentru săvârșire infracțiunii prev. de art. 31 al.2 raportat la art. 290 Cod pen. cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și va înlătura dispozițiile privind obligarea inculpaților și a parților responsabile civilmente la plata despăgubirilor civile către stat.
Rejudecând cauza potrivit art. 345 Cod procedură penală, va fi descontopită pedeapsa rezultată de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința apelata (în 4 pedepse de 2 ani închisoare și o pedeapsă de 10 luni închisoare), iar în baza art. 11. pct.2 lit. raportat la art. 10 lit. g Cod procedură penală va înceta procesul penal pornit împotriva acestuia pentru infracțiunea prevăzută de art. 31 al.2 raportat la art. 290 Cod pen. cu art. 41 al.2 Cod penal ca efect al intervenției prescripției speciale a răspunderii penale.
Se vor contopi conform art. 33 lit. a si art. 34 lit. b Cod penal cele 4 pedepse de cate 2 ani închisoare aplicate inculpatului prin sentința apelata, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În latura civilă a cauzei, rejudecând în raport de considerentele arătate, în baza art. 998,999 si art. 1000 al. 3 Cod Civil, se va dispune obligarea inculpatului în solidar cu părțile responsabile civilmente - -, prin lichidator judiciar și C SRL prin lichidator judiciar - să plătească statului reprezentat de Ministerul Economiei si Finanțelor - - I cu titlul de daune materiale suma de - lei plus suma ce se va calcula cu titlul de majorări de întârziere până la momentul pronunțării hotărârii apelate.
De asemenea, ambii inculpați vor fi obligați in solidar cu părțile responsabile civilmente sa plătească statului daune materiale in suma de - lei la care se va adăuga dobânda de 0,6 % pentru fiecare zi de întârziere de la data pronunțării sentinței penale si pana la plata integrala a debitului.
Inculpatul va fi obligat in solidar cu aceleași părți responsabile civilmente sa plătească statului daune materiale in suma de 38033,38 lei (RON), la care se va adăuga dobânda de 0,6 % pentru fiecare zi de întârziere de la data pronunțării sentinței apelatei și până la plata integrală a debitului.
În termen legal, inculpații, și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin I au declarat recurs împotriva acestei decizii criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpații solicită achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală cu motivarea că nu au comis faptele penale care au fost reținute de instanțele de fond și apel.
Partea civilă, in motivarea recursului este nemulțumită de greșita reducere a prejudiciului calculat de instanța de apel și solicită menținerea prejudiciului așa cum a fost reținut de prima instanță de 94.496 lei la care să fie obligați inculpații în solidar și în solidar cu părțile responsabile civilmente.
Examinând actele și lucrările dosarului și cele două hotărâri atacate, Curtea constata că recursurile inculpaților sunt nefondate, iar recursul părții civile este fondat din următoarele considerente:
Prima instanța a administrat un probatoriu complet, pe care 1-a interpretat just în lumina dispozițiilor art. 63 Cod procedură penală și a stabilit vinovăția inculpaților așa cum s-a motivate mai sus. Reevaluând probatoriul administrat de prima instanță, tribunalul a ajuns la aceeași concluzie că inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunilor de "evaziune fiscală" și respectiv "complicitate la evaziune fiscală" și a menținut sentința primei instanțe cu privire la aceste condamnări.
Corect a sesizat Tribunalul că în privința infracțiunii prevăzute de art. 31 alin. 2 raportat la art. 290 Cod penal reținută în sarcina inculpatului a intervenit prescripția specială a răspunderii penale.
Instanța de recurs își însușește motivarea instanței de apel conform căreia inculpatul, în calitate de administrator și unic asociat al -. I, în perioada 1996 - 1998, și-a desfășurat activitatea infracțională în baza unei rezoluții unice, uzând de aceeași modalitate de realizare a scopului infracțional, respectiv acela de a se sustrage anual de la plata obligațiilor fiscale față de stat, reprezentând impozit pe profit și, prin neevidențierea în tot sau în parte în evidentele contabile ale societății menționate a unora dintre facturile fiscale cu care a achiziționat mărfuri, prin neîntocmirea documentelor prin care să ateste intrările de mărfuri achiziționate.
Procesele verbale ale organelor de control fiscal, dar și expertiza contabilă efectuată în cursul judecații - sunt probe ce demonstrează indubitabil caracterul continuat al infracțiunii, și nu forma concursului real de infracțiuni, cum greșit pretinde inculpatul.
Astfel, expertul contabil, dar și organul de control fiscal al I relevă că nu au fost întocmite situațiile financiare lunare în perioada iunie 1997 - 31.12.2000; nu au fost întocmite și depuse declarațiile lunare cu sumele reprezentând obligații fiscale datorate statului; nu există documente din care să rezulte intrări de mărfuri în gestiunea societății, nefiind înregistrate în evidența contabilă a societății numeroase facturi fiscale - enumerate în anexele raportului de expertiză și în actele de control.
Și în privința I administrată tot de inculpat, expertiza și actele de control ale I rețin că evidența contabilă nu a fost organizată și condusă conform Legii nr. 82 /1991, neexistând balanțele analitice ale conturilor de clienți și furnizori în perioada 1997-2002, balanțele sintetice de verificare în perioada 1997-2000, registrul jurnal din perioada 1997-2000, bilanț contabil din perioada 1997-2000, neînregistrându-se în evidenta contabilă facturi fiscale cu care s-au achiziționat în perioada 1998 - 2000 mărfuri în valoare de - lei, prejudiciul total fiind de - lei.
Toate aceste date ce rezultă din probatoriul cauzei determină concluzia că inculpatul a avut imaginea de ansamblu a activității sale ulterioare concretizată în fiecare an fiscal prin acte de executare separate (caracteristice fiecăreia dintre infracțiunile de evaziune fiscală reținute în sarcina sa), folosind aceleași modalități în săvârșirea acțiunilor componente ale activității infracționale, urmărind realizarea aceluiași scop infracțional în dauna bugetului de stat, astfel că nu se poate reține decât caracterul continuat al fiecăreia dintre infracțiunile de evaziune fiscală.
Și cu privire la inculpatul instanțele de fond și de apel au reținut corect că înscrisurile aflate la dosarul cauzei - factura fiscală BAACA - /l5.01.99 și chitanțele fiscale aferente emise în perioada 25.01.1999-3.02.1999,coroborate cu procesul verbal întocmit de Garda Financiara I (dosar 13053/2003-fîla 43 și următoarele din dosarul de urmărire penală - inclusiv cu declarațiile acestuia, prin care recunoaște că a întocmit factura fiscală menționată și chitanțele aferente, precum și faptul că el a procurat aceste acte, demonstrează, fără dubiu, săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa prin hotărârea instanței de fond.
Cu privire la recursul părții civile instanța de apel a greșit când a redus pretențiile civile față de cum au fost stabilite de prima instanță.
Instanța de fond a reținut corect că cei doi inculpați dimpreună au produs un prejudiciu în valoare de 94.496, și nu 61.966 lei, cum greșit a reținut Tribunalul. Acest prejudiciu a fost dovedit prin probele administrate în cauză, implicit a expertizei contabile solicitate de inculpatul.
Pe baza acestor considerente, recursurile celor doi inculpați vor fi respinse ca nefondate iar recursul părții civile va fi admis în privința cuantumului pretențiilor civile indicate mai sus.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 și 3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de Agenția Națională de Administrare Fiscală prin P I, împotriva deciziei penale nr. 482 din 18 noiembrie 2008 Tribunalului Iași, pe care o casează în parte, în latură civilă.
Rejudecând:
Menține dispozițiile din sentința penală nr. 2019 din 05.07.2007 a Judecătoriei Iași privind obligarea inculpaților, în solidar și în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei 94.496 lei, cu titlu de despăgubiri civile, la care se va adăuga dobânda legală de 0,06% pe fiecare zi de întârziere începând cu data pronunțării sentinței și până la achitarea integrală a debitului.
Înlătură dispozițiile contrare din decizie și menține celelalte dispoziții.
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații și împotriva aceleiași decizii.
Obligă inculpații să plătească statului câte 80 lei cheltuieli judiciare.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului părții civile rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 14 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
-
Red.
Tehnored.
02 ex.
04.06.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Dan AntonJudecători:Dan Anton, Elena Scriminți, Ciubotariu
