Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 289/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 289
Ședința publică de la 14 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Anton
JUDECĂTOR 2: Elena Scriminți
JUDECĂTOR 3: Ciubotariu
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
La ordine fiind pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul V împotriva deciziei penale nr. 472 din data de 17 noiembrie 2008 Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, cât și cu privire la faptul că dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 30 aprilie 2009, în ședință publică, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi când,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr. 85/22 mai 2008 pronunțată de Judecătoria Răducănenis - hotărât următoarele:
În temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. "a" Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. "d" Cod procedură penală achită pe inculpatul fiul lui și născut la data de 30.07.1960, în comuna,județul cu domiciliul în sat, comuna, județul I, căsătorit, pensionar, fără antecedente penale cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 208 al 1 art. 209 lit. a Cod penal.
Respinge cererea de despăgubiri civile formulata de SC" " P N, cu sediul în mun. P N,-, - 60, județul
Obligă partea civilă la plata cheltuielilor judiciare in suma de 300 lei din care 200 lei cheltuieli făcute în cursul urmăririi penale.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond, pe baza probatoriului administrat în cauză a reținut următoarele aspecte:
Inculpatul este frate al numitului, în anul 2004 unic asociat si administrator al SC " " SRL.
În această calitate, la data de 20.06.2005 inculpatul a fost solicitat de fratele său să ridice de la fostul sediu al societății - proprietatea R - mai multe utilaje ce au deservit realizării obiectului de activitate al societății - producție confecții - mașini de cusut industriale.
În acest sens, inculpatul s-a deplasat în comuna R însoțit de doua camioane - - si -- l-a contactat pe, contabil la societatea lui care i-a pus la dispoziție cheia imobilului, a încărcat mașinile de cusut si s-a deplasat la Ocolul Silvic, com, jud
Acesta le-a încredințat lui, pădurar care le-a primit fără a cunoaște proveniența bunurilor și le-a încredințat ulterior unor persoane care le-au solicitat, chiar la rugămintea prealabila a pădurarului care avea nevoie să i se elibereze spațiul din canton.
Se retine din declarația acestui martor ca materialele respective au fost ridicate de alte persoane decât inculpatul, cărora le-a fost anunțată prezența de către, fratele inculpatului, interesat sa recupereze bunurile.
Se retine ca utilajele au fost transportate cu cele doua camioane însoțite până la canton de inculpat. Transportul a fost oprit de organele de politie de la Secția Politie din zona, care au verificat legalitatea transportului, fata de reclamația formulata de partea vătămată SC SRL.
Organele de politie au oprit transportul pe care inculpatul îl realiza partea vătămată acuzându-l că ar fi furat utilajele din proprietatea sa. In acest sens, se reține din declarația martorului coroborata cu cea a lui din care reiese că în fața lucrătorilor de la politie i s-a cerut inculpatului să facă dovada provenienței si a proprietății utilajelor pe care le transporta, acuzându-l ca se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Partea vătămată nu a făcut la rândul sau, insă, dovada proprietății asupra mașinilor transportate de inculpat, motiv pentru care organele de politie au lăsat inculpatului in custodie acele utilaje, recomandând fi depozitate într-un loc cunoscut de toate persoanele interesate.
Din examinarea probelor administrate în cauză, sub aspectul laturii obiective a infracțiunii,nu se poate reține că inculpatul nu a ridicat utilajele de la sediul R în scopul de a le însuși pe nedrept.
Se retine din situația de fapt ca inculpatul a fost solicitat de fratele sau, sa ridice bunurile respective pe care sa le depoziteze, scopul prezentat de fiind acela de eliberare a spațiului comercial respectiv.
Această situație de fapt se deduce din coroborarea declarației inculpatului cu cea a lui și a martorului.
Scopul săvârșirii faptei de către inculpat a fost de a transporta bunurile pe care le considera proprietatea fratelui sau de la o locație la alta. Acțiunea sa a fost de a transporta bunurile fără a avea intenția de a si le însuși. Se poate retine ca transportul a fost însoțit de inculpat care avea la acel moment calitate de polițist și, sub aceasta calitate ar fi putut înlătura o verificare eventuala a transportului sub aspectul provenienței bunurilor si a actelor de însoțire a mărfurilor respective.
Ca urmare, se impune a se constata că inculpatul a acționat fără a avea intenția însușirii pe nedrept a bunurilor respective.
Instanța retine că lipsește intenția infracțională ce caracterizează latura subiectivă a infracțiunii prevăzute în art. 208-209 al 1 lit. Cod penal. Inculpatul nu a luat bunurile in scopul de a le însuși pe nedrept ci a făcut un serviciu fratelui sau,. Se impune concluzia că fapta există, dar nu întrunește, sub aspectul laturii subiective, elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, fiind incidente prevederile art. 10 alin. (1) lit. d) Cod procedură penală.
Fapta pentru care a fost trimis inculpatul in judecata este de evidenta natura comerciala, urmând a se verifica proprietatea bunurilor făcând obiectul material al cauzei de față.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Răducăneni, criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
- probatoriile administrate în cauză demonstrează că este dovedit scopul acțiunii inculpatului, cel de a-și însuși bunurile pe care acesta le-a luat de la sediul unității din R;
- probele demonstrează că inculpatul a cunoscut, în momentul opririi în trafic a mijlocului de transport ce deplasa bunurile ridicate de la sediul menționat, că acestea nu sunt proprietatea fratelui său, însă și în acest context a urmărit cu necesitate însușirea bunurilor în folosul fratelui său;
- aceleași probe demonstrează că intenția cât și scopul inculpatului erau acelea de a li se pierde urma bunurilor spre a fi valorificate ulterior, cum de altfel s-a întâmplat -aspect dovedit cu declarația martorului;
- lipsa intenției poate fi invocată în favoarea inculpatului doar
pentru momentul în care acesta a transportat, conform cererii fratelui său, mașinile de cusut de la sediul din R până la sediul Secției V al Poliției Municipiului I, deoarece ulterior acestui moment, toate probele converg spre dovedirea faptului că inculpatul a dorit să-și însușească aceste bunuri și să le valorifice;
- nu există nici un element probatoriu în favoarea susținerii inculpatului că bunurile depozitate de el pe raza comunei ar fi fost luate de către o altă persoană, respectiv de .
În raport de criticile formulate Parchetul a solicitat admiterea apelului, desființarea integrală a sentinței și condamnarea inculpatului.
Sentința a fost apelată în termen legal și de partea civilă criticând-o sub aspectul netemeinicie, deoarece:
- din probele cauzei rezultă fără putință de tăgadă că scopul
acțiunii inculpatului, respectiv însușirea bunurilor pe care acesta le-a luat de la sediul R și pe care le-a depozitat în incinta ocolului Silvic, comuna, județul I;
- latura subiectivă a infracțiunii, respectiv intenția directă este evidentă, atât timp cât inculpatul, din momentul în care a aflat că bunurile nu sunt proprietatea fratelui său, nu a procedat la lăsarea bunurilor în custodia Poliției - secția a V-a I;
-sentința apelată are la bază interpretare eronată a probelor, concluzia instanței de fond că faptei din 20.06.2005 îi lipsește unul din elementele constitutive a infracțiunii de furt calificat, respectiv intenția inculpatului fiind incorectă.
În raport de aceste critici, solicitat desființarea integrală a sentinței și condamnarea inculpatului.
Tribunalul Iași prin decizia penală nr. 472/17 noiembrie 2008 admis apelurile declarate de procuror și a părții civile " " SRL P N, a desființat integral sentința atacată și în rejudecare a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. "a" Cod penal.
În baza art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea dreptului prev. de art. 64 lit. "a,b" Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 5 ani.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal a suspendat executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 și art. 999 cod civil a admis acțiunea civilă formulată de " " SRL P neamț și a obligat inculpatul la plata sumei de 49.67,23 lei RON reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase, actualizată în raport cu indicele de inflație calculat de la 20.06.2008 până la achitarea integrală.
A obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat și la 400 lei către partea civilă reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de aceasta în cursul procesului penal.
În pronunțarea acestei decizii tribunalul a rețin ut următoarele:
Analiza actelor și lucrărilor dosarului de fond impune concluzia că prima instanță făcând o apreciere și interpretare eronată a probelor dosarului a pronunțat o soluție contrară acestora, soluția de achitare a inculpatului in baza art.10 lit. d Cod penal fiind nelegala si netemeinica.
Astfel, greșit se retine ca inculpatul, prin acțiunile sale a înțeles doar sa presteze un service fratelui său, potrivit unei convorbiri telefonice anterioare scoaterii bunurilor din sediul, din moment ce pe parcursul deplasării bunurilor spre locul de depozitare, respectiv la oprirea in trafic de către lucrătorii de politie, deși a luat cunoștință despre împrejurarea ca bunurile constituie proprietatea SC SRL(potrivit clauzelor contractuale stabilite la punctele 4 si 5 din actul adițional nr.1 /10.01.2005 aferent contractului de vânzare cumpărare nr.8 din 12.10.2004 si nr.9/19.10 2004 )acesta a continuat demersul început in sensul transportării si depozitarii bunurilor, pe care ulterior le-a valorificat, aspect ce rezulta din declarațiile martorilor audiați in cauza.
Scopul însușirii pe nedrept a bunurilor, respectiv a 32 de mașini de cusut montate pe blaturi de lemn, cum se retine in procesul-verbal încheiat de lucrătorii de politie la oprirea in trafic a inculpatului, este ilustrat,cu pregnanta de acțiunile ulterioare ale acestuia, constând în aceea că, aflând despre proprietarul real al acestora, in loc sa redirecționeze cele doua camioane încărcate cu bunurile menționate spre sediul R spre a fi predate proprietarului, cum de altfel i s-a solicitat, ori de a curma demersul sau într-un alt mod, acesta a dispus în continuare de acele bunuri prin transportarea si depozitarea lor in incinta Ocolului Silvic comuna, județul I de unde au fost ulterior vândute.
Lipsa intenției poate fi reținută în favoarea inculpatului doar la contactul direct al acestuia și al celor doua camioane cu bunuri cu lucrătorii de politie, moment pana la care s-ar putea retine ca a acționat in baza cererii exprese a fratelui său, însă, ulterior acestui moment, conduita adoptata demonstrează ca acesta a urmărit să-și însușească aceste bunuri și să le valorifice, cum în realitate s-a și întâmplat.
Așadar, constatând nelegalitatea și netemeinicia soluției de achitare a inculpatului, Tribunalul, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, va admite apelurile declarate de partea civila și Parchetul de pe lângă Judecătoria Răducăneni, și va desființa integral sentința menționată.
Rejudecând, potrivit art. 345 Cod procedură penală, constatând ca fapta săvârșită de inculpat prezintă conținutul constitutiv al infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 al.1-209 al 1 lit. a Cod penal, va dispune condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii, tratamentul sancționator fiind stabilit în acord cu criteriile prescrise de art. 72 Cod penală (gradul de pericol social al faptei, urmările acesteia, limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor în textul sancționator, circumstanțele personale ale inculpatului-infractor primar, vârsta, pregătirea profesionala ).
Se va aplica acestuia și pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, pe durata și în condițiile art. 71 al.1 și 2 Cod penal.
Apreciind că în raport de datele personale ale inculpatului, scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia, în baza art. 81 Cod penal se va dispune suspendarea condiționată a executării acesteia pe durata termenului de încercare de 5 ani stabilit conform art. 82 Cod penal.
Va fi atenționat inculpatul asupra respectării dispozițiilor 83, 84 Cod penal.
Potrivit al. 5 din art. 71 Cod penal, se va dispune suspendarea pedepsiei accesorii aplicate pe durata termenului de încercare stabilit anterior.
În latura civilă a cauzei, Tribunalul, constatând îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, în baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 998, 999 Cod civil, va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată SC SRL, prin reprezentantul sau legal, în sensul ca va obliga pe inculpat să plătească acesteia cu titlul de daune materiale suma de 49167,23 lei (Ron) reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase (32 de mașini de cusut a căror valoare totala a fost determinata pe baza datelor inserate în factura fiscală aflată la fila 10 dosar urmărire penala ) suma ce va fi actualizata în raport de indicele de inflație calculat de la data de 20.06.2005 pana la achitarea integrala a debitului, si nu suma de 745.000.000 lei precizata in acțiunea civila de la fila 59 din dosarul de fond, neexistând alte dovezi concludente în susținerea pretențiilor în cuantumul arătat. și disp. art. 193 Cod procedură penală, se va dispune obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare suportate de partea civila în cursul procesului penal.(onorariu avocat ales).
În termen legal, decizia pronunțată în apel a fost recurată de inculpatul, care prin motivele invocate în scris a formulat următoarele critici de nelegalitate și netemeinicie constând în:
1) nu s-au analizat excepțiile invocate în fața primei instanțe respectiv la nerespectarea dispozițiilor procesuale privind sesizarea instanței incident fiind cazul de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 pct. 2 Cod procerdură penală, justificat de faptul că nu au fost respectate dispozițiile art. 264 alin. 3 Cod procedură penală privind verificarea rechizitoriului sub aspectul temeiniciei și legalității de către procurorul ierarhic;
2) decizia prin care s-a dispus condamnarea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția - incident fiind cazul de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct.9 teza I Cod procedură penală, cu motivația fără a se analiza probele cauzei, respectiv declarațiile martorilor și împrejurările concrete de comitere a faptei, ceea ce constituie o nemotivare tipică întrucât nu răspunde exigențelor textului care consacră principiul că hotărârile trebuie să fie motivate; și
3) eroare de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare, incident fiind cazul de casare prevăzut de art. 385 in. 9 alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală, constând în aceea că instanța de apel a acordat credit doar probelor în acuzare; furtul este reținut ca fiind săvârșit de două sau mai multe persoane în condițiile neanalizării mijloacelor de probă spre a se stabili forma coautorului sau a complicității simultane, martorul a fost ascultat numai în faza de urmărire penală iar în fața judecății a precizat că-și menține declarațiile date ceea ce echivalează cu neaudierea acestuia.
S-a solicitat admiterea recursului casarea deciziei tribunalului și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat criticilor formulate cât și din oficiu, Curtea va reține următoarele:
Cea dintâi critică formulată de inculpat vizând excepția nelegalității sesizării instanței fondului este neîntemeiată.
Dispozițiile art. 264 alin. 2 și 3 Cod procedură penală, reproduse astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 17 din nr.OUG 60/2006, obligă procurorul ierarhic celui care a întocmit rechizitoriul să procedeze la o verificare sub aspectul legalității și temeiniciei iar în condițiile confirmării se impune efectuarea cuvenitelor mențiuni urmată de înaintarea dosarului la instanța competentă.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 9/18 februarie 2008 decis lipsa mențiunii "verificat sub aspectul legalității și temeiniciei" atrage neregularitatea actului de sesizare în condițiile art. 300 alin. 2 Cod procedură penală în sensul că poate fi înlăturată după caz, fie de îndată, fie prin acordarea unui termen în acest scop.
Din actele dosarului rezultă că Judecătoria Răducănenia fost sesizată cu rechizitoriul procurorului nr. 513/P/2005 din 31 mai 2007 la data de 15 iunie 2007 și deci anterior pronunțării recursului în interesul legii.
În cursul cercetării judecătorești în fața primei instanțe, rechizitoriul a fost verificat și semnat de primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași la 7 noiembrie 2007, fapt atestat de adresele aflate la filele 39 și 43 din dosar.
Această excepția a fost examinată de instanța fondului prin încheierea de ședință din 8 noiembrie 2008, situație în care, Curtea constată că sesizarea instanței respectă normele procesual penale nefiind necesară restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale (art. 300 alin. 2 Cod procedură penală).
A doua critică a inculpatului vizând cazul de casare prevăzut de art.385 ind. 1 alin. 9 teza I Cod procedură penală, se constată a fi întemeiată.
În cauză, în apelul declarat de procuror și partea civilă, instanța de control judiciar a desființat sentința primei instanțe și a pronunțat o nouă hotărâre constând în condamnarea inculpatului (art. 379 pct. 1 lit. "a" Cod procedură penală.
În rejudecare tribunalul era obligat să se conformeze disp. art. 345 și următoarele privind judecata pe fond, iar potrivit art. 356 lit. "b și c" Cod procedură penală impunea ca în conținutul expunerii să se regăsească, descrierea faptei, arătarea timpului și locului unde a fost săvârșită, încadrarea juridică cât și analiza probelor ce au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale, cât și a celor care au fost înlăturate, motivarea soluției în latura civilă și analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluția dată în cauză.
Motivarea hotărârii trebuie să răspundă capetelor de acuzare și mijloacelor de apărare prin examinarea chestiunilor esențiale ce sunt prezentate instanței.
În speță instanța fondului a constatat lipsa intenției infracționale a inculpatului concluzionând că se impune achitarea acestuia.
În calea de atac a apelului s-a dat o nouă apreciere a probelor administrate în fața primei instanțe, stabilindu-se condamnarea acestuia prin reținerea unei situații faptice nesusținută de probele administrate în ambele faze procesuale: urmărirea penală și judecată pe fond.
Alăturat mijloacelor de probă propuse prin rechizitoriu (cinci martori), prin nota depusă la fila 54 dosar fond inculpatul a propus audierea a altor opt martori fiind audiați patru dintre ei.
În soluționarea acțiunii penale și a celei civile instanța de fond a procedat la ascultarea a nouă martori, atât în apărare cât și în acuzare.
Prin considerentele deciziei se arată că inculpatul "a continuat demersul început în sensul transportării și depozitării bunurilor, pe care ulterior le-a valorificat aspect ce rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză" fără a se preciza care sunt acești martori cât și împrejurările din depozițiile lor care să ateste aspectele reținute.
În contextul hotărârii de condamnare bazat în exclusivitate pe probele administrate în faza urmăririi penale și a cercetării judecătorești, Tribunalul avea obligația motivării soluției pentru a da posibilitatea părților din proces să-și formuleze convingerea cu privire la legalitatea și temeinicia hotărârii adoptate iar instanței de recurs, elementele necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc.
Motivarea hotărârilor de către instanțele naționale constituie o obligație impusă acestora prin prevederile art.6 paragraful 1 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
S-a decis că motivarea incompletă poate impieta asupra dreptului la un proces echitabil mai ales atunci când decizia este susceptibilă de a fi verificată pe fond la o instanță superioară.
În speță se impune a se evidenția datele concrete care conduc la formularea unei concluzii logice, cu arătarea, pentru situația de fapt, a probelor administrate, din care rezultă existența acelor date atât în acuzare cât și în apărare.
Aceeași preocupare trebuie să se refere și la motivarea soluției, în latura civilă, raportat înscrisurilor de l filele 10 și 25 dosar urm. penală și a susținerilor inculpatului (fila 12 dosar fond).
Constatându-se ca fiind întemeiat motivul prevăzut de art. 385 ind. 9 alin. 1 pct. 9 teza I Cod procedură penală, ceea ce atrage casarea hotărârii pronunțate și rejudecarea de către instanța de apel conform art. 385 ins. 15 pct. 2 lit. "c" Cod procedură penală, Curtea va proceda în consecință.
Cât privește a treia critică bazată pe eroarea gravă de fapt, cu preponderență ascultarea martorului și încadrarea juridică, urmează a fi examinată în contextul probelor administrate conform principiului devolutiv al căii de atac.
Față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor mai sus menționate se va admite recursul declarat de, se va casa decizia pronunțată în apel iar cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
Văzând și dispozițiile articolului 192 alin. 3 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN N UMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 472 din 17 noiembrie 2008 Tribunalului Iași, pe care o casează, și, trimite cauza spre rejudecarea apelurilor declarate de procuror și partea civilă SC " " SRL P N, la aceiași instanță - Tribunalul Iași.
Cheltuielile judiciare în sumă de 50 lei rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
21.05.2009
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Dan AntonJudecători:Dan Anton, Elena Scriminți, Ciubotariu
