Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 305/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 305
Ședința publică de la 29 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iulia Elena Ciobanu I - -
JUDECĂTOR 2: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 3: Ciubotariu
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror
La ordine fiind soluționarea recursului penal, având ca obiect " evaziune fiscală " promovat de inculpatul recurent, fiul lui și, născut la data de 12.o8.1981, împotriva deciziei penale nr.19 din data de 18.o1.2oo8, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
Conform disp.art.297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și a celorlalte persoane chemate în proces, constatându-se că lipsește inculpatul recurent pentru care răspunde avocat, reprezentantul părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală B și partea responsabilă civilmente SC" "SRL, județul
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Avocat depune la dosar motivele de recurs care după ce au fost semnate și datate de către președintele de complet s-au atașat la dosarul cauzei.
Nemaifiind de formulat cereri, curtea acordă cuvântul în susținerea recursului promovat de inculpat.
Avocat pentru inculpatul recurent, având cuvântul, susține oral motivele de recurs expuse detaliat în scris, motive care vizează înlăturarea sporului de pedeapsă aplicat și modalitatea de executare a pedepsei.
Consideră apărarea că sancțiunea aplicată de instanța de fond și menținută de instanța de apel este prea severă, raportat la fapta săvârșită și persoana făptuitorului. Solicită instanței a avea în vedere că inculpatul se află la primul contact cu legea penală, a avut pe tot parcursul procesului penal o atitudine corespunzătoare, este neșcolarizat, este căsătorit, are doi copii minori în întreținere. Apreciază apărarea că scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unei pedepse cu suspendare condiționată a executării pedepsei. Recuperarea prejudiciului nu se poate realiza dacă inculpatul va fi privat de libertate.
Reiterează cererea de admitere a recursului.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca fiind nefondat, decizia recurată fiind temeinică și legală.
Cele două instanțe, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, pe baza unui probatoriu legal administrat și temeinic apreciat, au stabilit și reținut corect situația de fapt. Inculpatul a urmărit și a reușit să se sustragă de la satisfacerea obligația legale fiscale datorate bugetului de stat. Sporul de pedeapsă aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă cât și modalitatea de executare a pedepsei sunt corect stabilite.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Analizând actele și lucrările dosarului constată:
Prin sentința penală nr. 4540/2.11.2006, Judecătoria Iașia dispus următoarele:
Condamnă pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 12.08.1981 în jud. I, necunoscut cu antecedente penale, la următoarele pedepse:
- 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped. de
art. 7 alin. 2 din legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal.
În baza disp. art. 7 alin. 2 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 65
alin. 2 Cod penal și art. 66 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod penal.
- 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped.
de art. 9 lit. b din legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal.
În baza disp. art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 65
alin. 2 Cod penal și art. 66 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a- c Cod penal.
În baza disp. art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal dispune ca
inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare pe care o sporește cu 3 (trei) luni închisoare.
Total pedeapsă de executat - 2 (doi) ani și 3 (trei) luni închisoare.
În baza disp. art. 34 alin. 3 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod penal.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal, interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod penal.
În baza disp. art. 14 și art. 346 Cod procedură penală admite acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală cu sediul în B,-, sector 5 și, în consecință, obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente cu sediul în comuna, jud. I (având codul fiscal R - atribuit la data de 14.09.1999) să plătească acesteia suma de 177.208 RON cu titlu de despăgubiri civile.
În baza dispozițiilor art. 349 și art. 191 alin. 1 Cod procedură penală obligă inculpatul să plătească statului 300 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către acesta.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, pe baza probatoriului administrat în cauză a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul este administrator numit al din luna august 1999, asociat unic fiind numita.
Potrivit adresei Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași, societatea administrată de către inculpat are activitate principală comerțul cu ridicata al deșeurilor și resturilor feroase.
La data de 05.01.2004, între, reprezentată de către inculpat și C, reprezentată de către numitul, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 25/05.01.2004, prin care inculpatul se obliga să livreze 1000 tone de materiale feroase (țeavă, capete țeavă, tablă) la prețul de 6.100 lei/Kg fără TVA, durata contractului fiind de 12 luni.
În temeiul contractului mai sus arătat, inculpatul a livrat marfă în perioada: 07.01.2004 - 07.06.2004, în baza a 16 facturi, pentru fiecare livrare existând notă de recepție.
Cele 16 facturi fiscale au fost integral completate de către inculpatul și semnate de primire de către care, cu ordine de plată și pe bază de chitanțe, în perioada: 15.01.2004 - 04.08.2004, a făcut plata mărfurilor, respectiv suma de 3.661.908.226 ROL (preț efectiv) + 695.762.563 ROL TVA.
Aceste venituri realizate de către inculpat nu au fost evidențiate în contabilitatea., în cest mod inculpatul sustrăgîndu-se de la plata obligațiilor fiscale, reprezentînd 915.477.056 ROL impozit pe profit și 695.762.563 ROL TVA conform actelor de control ale Gărzii Financiare
Ca urmare a verificărilor efectuate de organele de poliție din cadrul C, s-a constatat că facturile emise de către inculpat și regăsite în contabilitatea cumpărătorului nu aparțin societății al cărei administrator este acesta, ci altor două societăți comerciale.
Astfel, facturile cu seriile: -, -, -, - și - aparțin și, iar facturile cu seriile: -, -, -, -, -, -, -, -, -, - și - aparțin Metal -.
Situația de fapt, astfel cum a fost aceasta reținută de către instanța de judecată, se probează cu întreg ansamblul probator administrat în cauză, respectiv cu:
-sesizarea Gărzii Financiare I ( 15-16 dosar nr. 295/P/2006
vol. I);
-copiile facturilor emise de învinuit ( 18-30 dosar nr. 295/P/2006 vol. I);
-adresa Administrației Finanțelor Publice I ( 34 dosar nr.
295/P/2006 vol. I);
-adresele I ( 36-37, 39 dosar nr.
295/P/2006 vol.I);
-raportul de inspecție fiscală din 26.11.2004 ( 49-51 dosar nr.
295/P/2006 vol. I);
-adresa I nr. 35323/10.05.2005 ( 53-dosar nr.
295/P/2006 vol. I);
-declarația învinuitului ( 59-60 dosar
295/P/2006 vol. I);
-procesul-verbal de constatare încheiat de I C la
16.08.2004 ( 6-7 dosar 295/P/2006, vol. II);
- contractul de vânzare-cumpărare nr. 25/5.01.2004 ( 21-22 dosar 295/P/2006, vol. II);
- originalul facturilor fiscale emise de învinuit și notele de recepție ( 32-66 dosar nr. 295/P/2006, vol. II);
- dovada plăților efectuate de C ( 68-103 dosar 295/P/2006, vol. II);
- declarația martorului ( 105 dosar nr. 295/P/2006, vol. II).
Instanța constată că, în drept, fapta inculpatului care, în perioada ianuarie - iunie 2004 pus în circulație cu știință formulare tipizate utilizate în domeniul fiscal cu regim special falsificate întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 7 alin. 2 din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 13 Cod penal.
De asemenea, a constatat că fapta aceluiași inculpat care, pentru anul 2004, nu a evidențiat în contabilitate, integral, veniturile obținute în urma tranzacției cu C, sustrăgându-se de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. lit. și ped. de art. 9 lit. b din legea 241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal.
Apărările formulate de inculpat au fost înlăturate deoarece:
-în condițiile în care facturile nu au fost înregistrate în
contabilitatea eroarea asupra apartenenței facturilor (inculpatul a declarat că facturile au ajuns din greșeală în posesia sa, fiind lăsate de niște rude, administratori ai societăților cărora le aparțineau) nu poate fi reținută, fiind certă intenția sa de împiedicare a verificărilor încrucișate;
-deși a susținut că neevidențierea veniturilor se datorează culpei
contabilului societății, care a fost angajat cu contract de muncă, verificările la. I au stabilit că grajduri nu a avut contabil angajat cu contract de muncă. Mai mult, martorul, audiat de către instanța de judecată, a confirmat faptul că a fost angajat de către inculpat ulterior verificării acestuia de către organele Gărzii Financiare;
-nedepunerea în perioada: 01.01.2003 - 30.04.2004 a bilanțurilor
contabile și a rapoartelor semestriale s-a realizat în condițiile în care în perioada: 16.09.1999 - 13.01.2004, și-a procurat de la I, următoarele cantități de documente fiscale: 700 facturi fiscale; 2600 chitanțe fiscale; 150 avize de însoțire a mărfii, documente ridicate personal de către inculpatul.
În latura civilă a cauzei, instanța, constatând întemeiată acțiunea
civilă promovată de B, a admis-o în limita sumei de 1.772.082.139 lei ROL, conform raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 26.11.2004, obligând pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata acestei sume.
În termen legal, sentința a fost apelată de partea civilă B, criticând- ca netemeinică și nelegală deoarece, prima instanță a omis să oblige pe inculpat și partea responsabilă civilmente și la plata dobânzii de 0,06 % pe fiecare zi întârziere calculată până la data plății integrale a debitului pe lângă suma de 177.208 lei, astfel cum s-a solicitat prin acțiunea inițială, conform HG67/2004 și nr.OG 92/93 privind Codul d e procedură fiscală.
Sentința a fost apelată în termen legal și de inculpatul care a solicitat înlăturarea sporului de pedeapsă aplicat și schimbarea modalității de executare a pedepsei stabilite de prima instanță, respectiv aplicarea dispozițiilor privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Prin decizia penală nr. 19/18 ianuarie 2008, Tribunalul Iașia admis apelurile inculpatului și a părții civile, a repus pedepsele în individualitate, a schimbat încadrarea juridică și în consecință a condamnat inculpatul la pedeapsa de câte 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 11 lit. e din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cod penal respectiv infracțiunea prev. de art. 11 lit. "c" din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cod penal.
S-a aplicat pentru ambele fapte pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor enumerate la art.64 lit. "a", "b" Cod penal precum și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a mai fi administrator al unei societăți comerciale pe o perioadă de 5 ani.
Pedepsele au fost contopite urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare sporită cu 3 luni închisoare, o pedeapsă unică de 2 ani și 3 luni închisoare și pedeapsa complementară.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească părții civile suma de 161.123,96 lei cu dobânda de 0,06% pe zi calculată începând cu data de 26.11.2004 până la data plății precum și suma de 16.084,25 lei.
S-au menținut celelalte dispoziții.
Tribunalul a reținut că din analiza raportului de inspecție fiscală depus la dosarul cauzei și necontestat de inculpat și partea responsabilă civilmente rezultă că " " a livrat C produse metalurgice (țeavă), strunguri, în valoare totală de 3.661.908.226 lei din care colectată este de 695.762.563 lei, mărfuri ce au fost livrate în perioada 7.01.2004 - 7.06.2004, în baza a 16 facturi, sume ce nu au fost evidențiate ca venit realizate în contabilitatea societății - aspect reținut corect și de prima instanță.
Organul de control fiscal a stabilit că prin conduita sa ilicită, inculpatul datorează bugetului de stat, în perioada 25.04.2004 - 25.11.2004, un impozit aferent sumei menționate în valoare de915.477.056lei și TVA în valoare de695.762.563lei.
Potrivit raportului menționat, din suma totală de 1.772.082.139 lei, obligațiile fiscale neplătite bugetului de stat reprezintă 1.611.123,96 lei, iar diferența dintre cele două sume reprezentând dobânzile aferente calculate până la 25.11.2004.
Or, prima instanță a reținut ca prejudiciu efectiv suma totală de 1.772.082.139 lei în care se includ și dobânzile pentru suma datorată cu titlu de impozit profit și TVA datorate statului în perioada incriminată.
Având în vedere disp. art. 14 din Cod procedură penală potrivit cărora se acordă despăgubiri bănești pentru folosul de care partea civilă a fost lipsită, văzând și disp. nr.OG 92/2003 precum și art. 1 din HG67/2004, tribunalul a constatat că prima instanță a omis a face aplicarea în cauză a dispozițiilor legale citate, respectiv de a obliga pe inculpat și partea responsabilă civilmente și la plata dobânzilor datorate pentru obligațiile fiscale de la plata cărora s-a sustras, ce vor curge începând cu 26.11.2004 și până la stingerea debitelor reținute (impozit pe profit și TVA).Omisiunea constatată a fost înlăturată.
Apelul declarat de inculpat s-a reținut ca fiind fondat dar pentru alte motive decât cele invocate.
Astfel, din analiza actelor și lucrărilor dosarului de fond, tribunalul a constatat că, pe baza unui probatoriu legal administrat și temeinic apreciat, prima instanță a stabilit și reținut corect situația de fapt, respectiv circumstanțele în care inculpatul-apelant a urmărit și reușit să se sustragă de la satisfacerea obligațiilor legale fiscale datorate bugetului de stat în perioada incriminată, existența infracțiunilor pentru care a fost cercetat și trimis în judecată, vinovăția acestuia privind comiterea faptelor deduse judecății.
Din oficiu însă, tribunalul constată că încadrarea juridică dată faptelor prin sentința apelată este nelegală, aspect ce a fost pus în discuția contradictorie a părților cu prilejul dezbaterilor pe fondul cauzei.
S-a avut în vedere - sub acest aspect - împrejurarea că, faptele reținute în sarcina inculpatului au fost săvârșite sub incidența Legii nr. 87/994 (republicată) - incriminate de disp. art. 11 lit. c și art. 11 lit. e din legea 87/1994 - iar în cursul derulării procesului penal, dispozițiile incriminatoare citate au fost înlocuite cu cele din art. 9 lit. b și respectiv din art. 7 alin. 2 din legea nr. 241/15.07.2005, acestea din urmă însă instituind condiții de pedepsire mai aspre. Prin urmare, se impunea ca prima instanță să dea eficiență dispozițiilor art. 13 Cod penal în sensul aplicării legii penale mai favorabile, respectiv să constate că, în raport de datele speței, dispozițiile incriminatoare mai favorabile (din punctul de vedere al limitelor de pedeapsă) sunt cele din legea veche - Legea nr. 87/1994 (republicată) și, pe cale de consecință, să dispună schimbarea încadrării juridice dată faptelor în actul de sesizare.
În ce privește criticile formulate de inculpat referitoare la greșita individualizare a pedepsei, tribunalul a constatat că acestea sunt vădit nefondate.
Astfel, respectând cerințele din art. 72 Cod penal, prima instanță a aplicat inculpatului o pedeapsă concordantă cu pericolul social al faptelor reținute în sarcina sa, în raport de împrejurările concrete ale săvârșirii infracțiunii, de elementele ce caracterizează persoana inculpatului, de perseverența infracțională a acestuia, astfel încât tribunalul a constatat că nu există temeiuri care să determine înlăturarea sporului de pedeapsă aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă și nici temeiuri de a stabili o altă modalitate de executare a pedepsei.
În termen, hotărârile au fost recurate de inculpat cu motivarea că pedepsele aplicate sunt prea mari iar sporul de pedeapsă este nejustificat.
Recursul formulat nu este fondat.
Prima instanță a reținut o situație de fapt conformă cu probele administrate, a încadrat greșit faptele dar instanța de apel a făcut o corectă încadrare în drept a acestora.
Pedepsele aplicate sunt orientate la minimul special prevăzut de lege iar sporul de pedeapsă este justificat dacă avem în vedere perseverența infracțională a inculpatului.
Circumstanțele personale atenuante au fost avute în vedere de instanța de fond și cea de apel și au justificat aplicarea unor pedepse într-un cuantum redus.
Pentru aceste motive, în baza art. 38515pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile articolului 192 al. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefundat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.19 din 18 ianuarie 2008 Tribunalului Iași, decizie pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 60 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
12.06.2008
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Iulia Elena CiobanuJudecători:Iulia Elena Ciobanu, Aurel Dublea, Ciubotariu
