Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 305/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 305/
Ședința publică din 05 Mai 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr.G --vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Diaconu
JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu dr.-
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror-
S-a luat în examinare, recursul penal declarat de inculpatul, domiciliat în Râmnicu V,-, județul V, împotriva deciziei penale nr. 174/A din 26 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
S-a înregistrat ședința de judecată potrivit art. 304 al. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a fost prezent recurentul inculpat, asistat de avocați aleși și, în baza delegațiilor de la dosar, lipsă intimatul parte civilă MF-ANAF B și intimata parte responsabilă civilmente SC " " SRL Râmnicu
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța a pus în discuție inculpatului dacă este de acord să fie audiat.
Inculpatul, învederează instanței că este de acord să fie audiat.
Potrivit art. 38514Cod procedură penală, s-a procedat la ascultarea inculpatului, răspunsurile fiind consemnate în proces verbal care s-a atașat la dosar.
Avocat depune la dosar acte cu borderou și precizează că nu mai are de formulat cereri prealabile.
Avocat depune la dosar motivele de recurs și precizează că nu mai are de formulat cereri prealabile.
Procurorul precizează că nu mai are de formulat cereri prealabile.
Nemaifiind cereri prealabile, curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul.
Avocat, pentru inculpatul, solicită a se constata că modul de calcul al prejudiciului nu este corect, că nu au fost luate în calcul 298 facturi. De asemenea, nu au fost luate în calcul 34 facturi care pot influența asupra prejudiciului.
Inspectorii fiscali ai DGFP- V nu au precizat în procesul verbal de control fiscal din 7 noiembrie 2003, că s-au prezentat în urma săvârșirii unei infracțiuni s-au contravenții, așa cum prevăd dispozițiile art. 14 din Legea 87/1994.
În situația în care lipseau o parte din facturi, potrivi art. 26 din Legea 82/1991, celor în cauză li se acordau un termen de recomandare de 15-30 zile.
Instanța de apel nu a avut în vedere că există și metoda de calcul prin încrucișare, întrucât este posibil ca unele facturi de la SC " " să fie prinse în contabilitate la SC " " sau invers. De asemenea, nu a avut în vedere toate probele administrate.
În legătură cu latura penală, pedeapsa aplicată este prea mare și nu există egalitate de tratament în raport cu celălalt inculpat căruia i s-a aplicat dispozițiile art.86/1 Cod penal.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea cu rejudecare, pentru calcularea corectă a prejudiciului, în caz că acesta a existat.
În subsidiar, solicită redozarea pedepsei cu suspendare sub supraveghere.
Avocat, pentru inculpatul solicită a se constata că un număr de 50 facturi sunt înregistrate greșit la SC "".
Dacă s-ar fi avut în vedere toate facturile, nu ar mai fi existat prejudiciu și deci nici faptă penală.
În principal, solicită a se constata că pentru unele facturi,fapta s-a prescris.
Solicită casarea cu reținere pentru efectuarea unei expertize care să aibă în vedere toate facturile depuse azi și care nu au fost avute în vedere până în prezent.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului menținerea deciziei ca legală și temeinică.
În cauză s-au efectuat mai multe expertize contabile care au concluzionat că există prejudiciu și deci și faptă penală. Nu se impune casarea cu reținere.
Cu privire la prescripție nu se poate reține numai pentru o anumită perioadă, prescripția începe de la ultimul act material și deci nu se poate reține această excepție.
Pedeapsa este just individualizată, iar modalitatea de executare a pedepsei a fost corect aplicată.
Nu sunt cazuri de casare care să fie luate în discuție din oficiu, solicită respingerea recursului declarat.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt arată că nu se face vinovat de nici-o faptă penală.
CURTEA
Din actele și lucrările dosarul, constată că:
Prin sentința penală nr. 263 din 21 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Rm. V în dosarul nr. 1611/288/, în baza art.334 pr.pen, s-a dispus schimbarea încadrării juridice în cazul inculpatului din infr.prev. de art.13 din Legea 87/1994 cu aplic. art.13 pen și art.11 lit. din Legea 87/1994 republicat, cu aplic. art.41 alin.2 și art.13 pen, ambele cu aplic. art.33 lit. a pen, în infr.prev. de art.11 lit. c din Legea 87/1994 republicată cu aplic. art.41 alin.2 și art.13 pen și din infr.prev. de art. 37 din Legea 82/1991 și art.37 din Legea 82/1991 republicată, rap.la art.289 pen, cu aplic. art.41 alin.2 pen, ambele cu aplic. art. 33 lit. a pen, în infr.prev. de art.37 ( devenit art.43) din Legea 82/1991, republicată, rap.art.289 pen, cu aplic. art.41 alin.2 pen.
În baza art.11 lit. c din Legea nr.87/1994 republicată, cu aplic. art.41 alin.2 și art.13 pen, inculpatul, fiul lui și, născut la 04.04.1970 în Rm.V, CNP -, studii 4 clase, necăsătorit, doi copii minori, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, cu domiciliul în Rm.V,-, jud.V, a fost condamnat la 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a-c pen, pe o durată de 2 ani.
În baza art.37 ( devenit art.43 ) din Legea 82/1991 republicată, rap.la art.289 pen, cu aplic. art.41 alin.2 pen, același inculpat a fost condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.33 lit. a, art.34 lit. b și art.35 pen, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a-c pen.
S-au aplicat disp. art.57 și art.71 rap.art.64 lit. a-c pen.
S-a dispus înregistrarea condamnării în registrul comerțului.
În baza art.11 lit. c din Legea 87/1994 republicată cu aplic. art.41 alin.2 și art.13 pen, inculpatul, fiul lui și, născut la 31.12.1941, în Rm.V, CNP -, fără studii, necăsătorit, 7 copii majori, stagiul militar nesatisfăcut, pensionar, a fost condamnat la 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a-c pen, pe o durată de 2 ani.
În baza art.37 ( devenit art.43) din Legea 82/1991 republicată rap. la art.289 pen, cu aplic. art.41 alin.2 pen, același inculpat a fost condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a, art.34 lit. b și art.35 pen s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a-c pen.
I s-au aplicat acestuia art.57 și art.71 rap.art.64 lit. a-c pen.
S-a dispus înregistrarea condamnării în registrul comerțului.
În baza art.14 pr.pen, art.998 și urm.Civil, inculpații au fost
obligați, în solidar, la plata sumei de 7.895.806.771 lei ( ROL), plus dobânzi și penalități de întârziere, până la data plății efective, către partea civilă MINISTERUL FINANTELOR prin Agenția Națională de Administrare Fiscală cu sediul în B,-, sector 5.
S-a respins ca inadmisibilă, acțiunea civilă față de partea responsabilă SC ""SRL Rm.V prin lichidator SC SRL cu sediul în Rm.V,-, jud.
În baza art.191 pr.pen, inculpații au fost obligați la câte 300 lei, cheltuieli judiciare, către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 803/P/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.13 din 87/1994 cu aplic. art.13 și art.37 din 82/1991 cu aplic. art.33 lit.a, reținându-se că inculpatul, administrator al SC SRL Rm.V nu a înregistrat în evidența contabilă o factură de livrare marfă în valoare de 423.640.000 lei cauzând un prejudiciu bugetului de stat de 72.980.000 lei.
În urma admiterii apelurilor declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Rm.V și inculpat, sentința penală nr. 1577/2005 pronunțată în cauză de Judecătoria Rm.V a fost desființată prin decizia penală nr. 42/A/2006 a Tribunalului Vâlcea, dispunându-se trimiterea, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Ulterior, prin rechizitoriul nr. 321/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTIs -a dispus trimiterea în judecată a inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 11 lit. din 87/1994 republicată cu aplic. art.41 al.2 și art.13 și art. 37 din 82/1991 republicată raportat la art. 289, cu aplic. art.41 al.2 și art.33 lit.a, stabilindu-se că în perioada 1995-2003 inculpații nu au înregistrat în evidența contabilă a SC SRL Rm.V toate veniturile obținute ori au înregistrat cheltuieli nereale, denaturând în acest fel și datele ce se reflectă în bilanțul contabil, prejudiciul cauzat bugetului de stat ridicându-se la suma de 7.895.806.771 lei.
La termenul de judecată din 28.06.2006, fiind în prezența unei situații de indivizibilitate (existența unei infracțiuni continuate), în cazul inculpatului s-a procedat la reunirea celor două cauze.
În fapt s-a reținut că în cursul anului 1991 inculpații și au înființat SCD. SRL Rm.V, cei doi având calitatea de asociați și administratori ai societății, ce avea ca obiect de activitate confecții metalice, prelucrare materiale neferoase și comercializare produse.
Urmare a unui control efectuat de V, ce a vizat intervalul 01.06.1995-30.09.2003 în care s-au desfășurat activități de aprovizionare mărfuri preponderent industriale și revânzarea acestora, s-a stabilit că reprezentanții societății s-au sustras de la plata impozitelor și taxelor către bugetul de stat în sumă totală de 9.546.124.984 lei. În urma verificărilor a reieșit faptul că dintr-un număr de 750 facturi achiziționate de către inculpați pentru societate, numai 252 au fost înregistrate în contabilitate, 131 dintre acestea au fost anulate sau neîntocmite, iar diferența de 367 nu au fost puse la dispoziția organului de control.
S-a constatat că inculpații au dedus TVA de pe facturi în xerocopie, contrar normelor legale în materie. De asemenea s-a recurs la deducerea TVA de pe facturi emise de diverse societăți comerciale din țară, inexistente în baza de date a Ministerului Finanțelor Publice, operațiunile înscrise în facturile respective fiind fictive, multe dintre aceste facturi, precum și chitanțele aferente fiind completate de inculpatul, conform raportului de constatare tehnico-științifică grafică (filele 308-314, vol.I dosar nr. 321/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI ). De asemenea, a reieșit că societatea administrată de inculpați s-a aprovizionat cu mărfuri de la SC SA S, prețurile de revânzare către beneficiari situându-se sub cele de achiziție, având drept consecință diminuarea bazei de impunere a profitului impozabil cu scopul păgubirii bugetului de stat. Întrucât, în cursul cercetărilor, inculpații au depus un număr de 298 facturi fiscale, s-a procedat la refacerea actului de control, din care a rezultat că obligațiile societății către bugetul de stat, neonorate, se ridică la 7.895.806.771 lei, reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar - 182.991.595 lei, impozit pe venit microîntreprinderi- 525.881 lei, TVA suplimentar- 7.712.288.895 lei. Aceste constatări ale organelor de inspecție fiscală au fost confirmate de expertiza contabilă dispusă în cauză și cele două completări (suplimente) întocmite.
Prima instanță a reținut că prin neînregistrarea în contabilitate a tuturor documentelor contabile, ca și prin evidențierea unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, au fost denaturate și datele din bilanțul contabil.
S-a notat că, printre facturile care nu au fost contabilizate se numără și factura seria - - nr. - din 27.07.2002 prin care se livrau către SC SA S piese auto în valoare de 423.640.000 lei.
În legătură cu această neînregistrare și consecințele unei asemenea omisiuni, inculpatul a fost trimis în judecată printr-un rechizitoriu distinct, însă faptele sale, ținând seama și de data săvârșirii, au fost considerate de instanța de fond ca acte materiale ce intră în conținutul acelorași infracțiuni unice, continuate, cu atât mai mult cu cât verificarea modului de determinare, evidențiere și virare a taxelor și impozitelor datorate bugetului de stat de către SC SRL și cercetările ulterioare au avut în vedere și această factură apreciind că nu sunt în concurs, iar pe plan civil nu există și un alt prejudiciu.
La stabilirea pedepselor s-au avut în vedere întinderea activității infracționale, valoarea ridicată a prejudiciului, nerecuperat, conduita anterioară a inculpaților, fără antecedente penale și atitudinea procesuală a acestora care nu au recunoscut comiterea faptelor,
Întrucât prin sentința civilă nr. 397/C/21.03.2003 a Tribunalului Vâlceas -a declarat deschisă procedura de reorganizare judiciară și faliment față de SC SRL, pentru ca prin încheierea nr. 191/F/11.04.2003 pronunțată de aceeași instanță să se dispună trecerea la faliment fiind desemnat lichidator, iar apoi SC SRL Rm. V, iar potrivit Legii nr. 64/1995 se prevede că de la data deschiderii procedurii se suspendă toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale (art.42), dispoziții similare regăsindu-se și în 85/2006 (art.36), s-a apreciat de către instanța de fond că valorificarea creanței înregistrate față de societatea urmează a se realiza în condițiile stipulate de aceste norme speciale.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații și.
Inculpatul a criticat sentința susținând că în mod greșit a fost condamnat, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, iar prejudiciul nu este corect stabilit,iar pentru recuperarea unui eventual prejudiciu, V se poate adresa instanței civile. S-a mai susținut că nu există infracțiunea de evaziune fiscală și nu s-a verificat întreaga arhivă a firmei și actele aflate la
Inculpatul, prin apărător, critică sentința, susținând că se impune achitarea în baza disp.art. 10 lit. e Cod procedură penală, în momentul săvârșiri faptei fiind iresponsabil conform actelor medicale depuse la dosar.
Prin decizia penală nr. 174/A din 26 noiembrie 2008, Tribunalul Vâlceaa admis apelurile declarate de inculpații și, a desființat, în parte, sentința și a descontopit pedepsele aplicate ambilor inculpați.
În baza art.334 Cod pr.penală, a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin sentința penală nr.263 din 21 martie 2007 pentru ambii inculpați din art.11 lit.c din Legea nr.87/1994 republicată cu aplicarea art.41 alin.2 și art.13 Cod penal și art.37(devenit art.43) din Legea nr.82/1991 republicată rap.la art.289 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.33 lit.a Cod penal, în art.9 alin.1 lit. și c din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 și art.13 Cod penal.
În baza art.9 alin.1 lit.b și c din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.13 Cod penal, a condamnat pe inculpatul, la 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b și c Cod penal (mai puțin dreptul de a alege) pe o perioadă de 2 ani.
A aplicat art.57 Cod penal și art.71 rap.la art.64 lit.a, b și c Cod penal (mai puțin dreptul de a alege).
În baza art.9 alin.1 lit.b și c din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.13 Cod penal, a condamnat pe inculpatul, la 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a, b și c Cod penal pe o perioadă de 2 ani.
În baza art.81 și art.82 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind termenul de încercare de 5 ani.
A atras atenția inculpatului asupra art.83 Cod penal.
A aplicat art.71 rap.la art.64 lit.a, b și c Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
A menținut restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut că prin decizia nr.4 din 21.01.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată într-un recurs în interesul legii, s-a stabilit că fapta de omisiune în tot sau în parte, ori evidențierea în actele contabile sau alte documente legale a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, ori evidențierea în actele contabile ori alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale, ori evidențierea altor operațiuni fictive constituie infracțiunea complexă de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b și c din Legea nr. 241/2005, nefiind incidente disp.art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 din Codul penal. Avându-se în vedere dispozițiile obligatorii ale deciziei s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor, pentru ambii inculpați, din art.11 lit.c din Legea nr.87/1994 republicată cu aplicarea art.41 alin.2 și art.13 Cod penal și art.37(devenit art.43) din Legea nr.82/1991 republicată rap.la art.289 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.33 lit.a Cod penal, în art.9 alin.1 lit. și c din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 și art.13 Cod penal.
În ceea ce privește criticile aduse hotărârii apelate, tribunalul a constatat că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Analizând probatoriul administrat în dosar prima instanță a constatat că cei doi inculpați au săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută și pedepsită de disp.art. 9 alin. 1 lit. b și c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod Penal și art. 13 Cod Penal.
Astfel, cu ocazia efectuării unui control de către Direcția de Control Fiscal V la SC SRL, unde cei doi inculpați aveau calitatea de asociați și administratori, s-a constatat că cei doi au achiziționat pentru societate o serie de carnete de facturi din care numai o parte au fost înregistrate în contabilitate, iar cea mai mare parte au fost anulate, neîntocmite sau lipseau din carnetul de facturi.
S-a notat că din totalul de 750 de facturi achiziționate numai 252 au fost evidențiate în contabilitate, 132 fiind anulate sau neîntocmite, iar alte 367 de facturi nefiind puse la dispoziția organului de control.
În plus, inculpații au dedus TVA-ul de pe facturi xerocopiate, contrar dispozițiilor legale prevăzute de art. 19 din nr.OUG 3/ 1992 republicată, HG nr. 512/1998, HG nr. 401/2000 și HG nr. 598/2002.
SC SRL s-a aprovizionat de la SC SA S la prețuri foarte mari, care au fost vândute cu prețuri inferioare, având drept consecință diminuarea bazei de impozitare a profitului impozabil.
Cei doi inculpați au dedus TVA-ul de pe facturi emise de diverse societăți care nu figurează în baza de date a Ministerului Finanțelor Publice, operațiunile înscrise în acele facturi și înregistrate în contabilitatea firmei nefiind reale.
În acest mod, s-a reținut că cei doi s-au sustras de la plata impozitului și taxelor către bugetul de stat.
în contabilitate toate documentele contabile sau evidențiind cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, cei doi au denaturat și datele din bilanțul contabil, iar expertizele judiciare contabile efectuate în dosar au concluzionat că prejudiciul creat în acest mod statului este de 7.895.806.771 lei (ROL).
Nu se pune problema achitării inculpatului, în baza disp.art. 10 lit. e Cod procedură penală, față de împrejurarea că expertizele medico-legale psihiatrice au concluzionat că la data săvârșirii faptelor acesta avea discernământ, deși diminuat.
Față de cele reținute, tribunalul a procedat la descontopirea pedepselor aplicate inculpaților și în baza disp.art. 9 alin. 1 lit. b și c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod Penal și art. 13 Cod Penal l-a condamnat pe inculpatul la 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c Cod Penal (mai puțin dreptul de alege) pe o perioadă de 2 ani.
La stabilirea pedepsei aplicate acestui inculpat s-au avut în vedere pe de-o parte valoarea foarte mare a prejudiciului, iar pe de altă parte împrejurarea că nu este cunoscut cu antecedente penale.
Ca modalitate de executare, s-au aplicat disp.art. 57 Cod Penal și art. 71 raportat la art. 64 lit. a, b, c Cod Penal (mai puțin dreptul de a alege).
În baza disp.art. 9 alin. 1 lit. b și c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod Penal și art. 13 Cod Penal, inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, și c Cod Penal pe o perioadă de 2 ani.
Față de împrejurarea că inculpatul suferă de grave afecțiuni psihice, având la data soluționării prezentei cauze discernământul abolit, iar o executarea în penitenciar a pedepsei ar putea avea consecințe grave asupra sănătății sale psihice, s-a dispus în baza disp.art. 81 și 82 Cod Penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilindu-se un termen de încercare de 5 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp.art. 83 Cod Penal.
S-a aplicat disp.art. 71 raportat la art. 64 lit. a, b și c Cod Penal.
În baza disp.art. 71 alin. 5 Cod Penal s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a avut în vedere la interzicerea dreptului de a alege împrejurarea că acesta având discernământul abolit, astfel încât nu își poate exercita în cunoștință de cauză dreptul sus amintit.
S-a apreciat că deși inculpatul este bolnav mintal, acesta nu se află într-o stare care prezintă pericol pentru societate, astfel încât nu s-a dispus măsura de siguranță a internării medicale.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, invocând critici asupra legalității și temeiniciei în sensul că, în mod greșit, a fost condamnat câtă vreme la calculul pretinsului prejudiciu ce i se impută au stat alte criterii decât cele legale, solicitând reevaluarea acestuia printr-o nouă expertiză tehnică de specialitate.
De asemenea, a cerut a se lua în considerare faptul că în cauză operează prescripția răspunderii penale, în raport de data certă a unor facturi fiscale incriminate.
Într-o apărare subsidiară, s-a solicitat schimbarea modalității de executare a pedepsei aplicate pe considerente ce țin de principiul egalității de tratament juridic, în condițiile în care coinculpatul a beneficiat de dispozițiile art.86/1, respectiv suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate.
Curtea apreciază ca nefondat recursul.
Recurentul-inculpat a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art.11 al.(1) lit.c din Legea nr.87/1994, faptă comisă în perioada 1.06.1995 - 30.09.2003.
Reținându-se existența faptei și vinovăției sale, prin decizia penală nr. 174/A din 26 noiembrie 2008, Tribunalul Vâlcea conform art.334 Cod pr.penală, a dispus schimbarea încadrării juridice dată activității infracționale prin rechizitoriu în dispozițiile art.9 alin.1 lit. și c din Legea nr.241/2005 în vigoare la data soluționării cauzei, text de lege în baza căruia inculpatul a fost condamnat.
Analiza comparativă a celor două reglementări penale confirmă concluzia că incriminarea actelor materiale din art.11 alin.1 lit.c din Legea nr.87/1994 ( fost art.13 din Legea nr.87/1994), constând în " omisiunea în tot sau în parte, a evidențierii în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau veniturilor realizate cu scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, au fost preluate integral în art.9 alin.1 lit.b și c din Legea nr.241/2005, infracțiune de evaziune fiscală (a se vedea Decizia nr.4 din 21.01.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată într-un recurs în interesul legii).
Prin urmare, prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și a coroborat probele care au condus la stabilirea vinovăției inculpatului, iar instanța de apel a schimbat în mod corect încadrarea juridică pentru fapta inculpatului ( ), reținând absorbirea infracțiunii prevăzută în legea contabilității în infracțiunea de evaziune fiscală.
Raportat la criticile formulate, curtea reține că ceea ce a fundamentat declanșarea cercetărilor împotriva inculpatului, reprezintă constatările DGFP V cu ocazia controlului efectuat la SC SRL Râmnicu V cu obiect de activitate prelucrare metale neferoase și comercializare produse, unde inculpații și aveau calitatea de asociați și administratori.
Cu ocazia verificărilor efectuate, pe perioada 01.06.1995 - 30.09.2003, s-a constatat că inculpații s-au sustras de la plata taxelor și impozitelor către bugetul de stat, prejudiciul fiind inițial de 9.546.124.984 lei, contribuția lor infracțională constând, în concret, în aceea că dintr-un număr de 750 facturi achiziționate de către inculpați pentru societate, numai 252 au fost înregistrate în contabilitate, 131 dintre acestea au fost anulate sau neîntocmite, iar diferența de 367 nu au fost puse la dispoziția organului de control.
S-a reținut că inculpații au dedus TVA de pe facturi în xerocopie contrar normelor legale în materie sau de pe facturi emise de diverse societăți comerciale din țară, inexistente în baza de date a Ministerului Finanțelor Publice, operațiunile înscrise în facturile respective fiind fictive, multe dintre acestea fiind completate de inculpatul conform raportului de constatare tehnico-științifică grafică.
De asemenea, s-a constatat că inculpații au cumpărat mărfuri pe care le-au revândut la prețuri sub cele de achiziție, cu scopul vădit de a păgubi bugetul de stat prin diminuarea bazei de impunere a profitului impozabil.
Pe parcursul procesului penal, inculpații au depus un număr de 298 facturi fiscale care au determinat refacerea actului de control, finalizat prin constatarea că datoriile societății către bugetul de stat sunt de 7.895.806.771 lei, reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar - 182.991.595 lei, impozit pe venit microîntreprinderi - 525.881 lei, TVA suplimentar - 7.712.288.895 lei.
, s-a constatat, în urma controlului efectuat de organele financiare abilitate, că prin neînregistrarea în contabilitate a tuturor documentelor contabile, ca și prin evidențierea unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale au fost denaturate și datele din bilanțul contabil.
În cauză s-a dispus efectuarea mai multor expertize contabile, iar utilitatea expertizei contabile suplimentare efectuate în fața instanței de apel ( având ca obiectiv clarificarea modului de calcul aplicat la stabilirea prejudiciului, în special pentru facturile lipsă, cu indicarea actelor normative în vigoare) nu se pune la îndoială sub aspectul determinării întinderii prejudiciului suferit de partea civilă, DGFP -
Astfel, din expertiza contabilă rezultă un aspect cu deosebită relevanță juridică în cauză și anume acela că TVA-ul calculat prin estimare ( la facturile lipsă) reprezintă suma de 707.231 lei, iar impozitul pe profit calculat prin estimare reprezintă 18.299 lei, deci în total 725.530 lei, sub acest aspect, neexistând diferențe între expertiză și actul de control al organului financiar încheiat la 31.01.2006.
De asemenea, prin expertiză se confirmă că prejudiciul total de 789.580 lei se regăsește și în procesul-verbal de control efectuat la cea de-a doua inspecție fiscală, care se compune din:
TVA calculat prin estimare la facturi lipsă - 707.231 lei;
TVA dedus pe facturi de la societăți care nu există - 57.720 lei;
TVA care nu a fost înregistrat la facturi din anul 2000 -6.278 lei;
Total TVA 771.229 lei
Impozit profit prin estimare la facturi lipsă l8.299 lei;
Impozit pe venit microîntreprinderi 52 lei.
Sigur că toate aceste elemente de probă, care conturează existența unui prejudiciu cert și deosebit de mare creat bugetului statului, cât și circumstanțele în care inculpatul a acționat, prin neînregistrarea în contabilitate a unor facturi fiscale sau evidențiind cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, reprezintă aspecte care nu găsesc o explicație plauzibilă în contextul împrejurărilor cauzei, motiv pentru care critica recurentului privind calculul greșit al prejudiciului nu poate fi primită.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate se constată că aceasta s-a realizat prin coroborarea criteriilor prevăzute de art.72 din Codul penal, respectiv gradul de pericol social concret ridicat al faptei săvârșite, persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale și atitudinea pe care acesta a avut-o pe parcursul procesului penal, astfel încât nu se impune o diminuare a pedepsei aplicate și nici schimbarea modalității de executare a pedepsei, privarea de libertate a inculpatului fiind de natură a asigura reeducarea și reintegrarea în societatea civilă a acestuia.
Referitor la intervenția prescripției răspunderii penale a inculpatului, în raport de data emiterii unora din facturile fiscale incriminate, curtea constată că aceasta nu operează în cauză întrucât fiind vorba de o infracțiune de evaziune fiscală săvârșită în formă continuată, (infracțiune unică prin voința legiuitorului) cursul termenului de prescripție se raportează la momentul epuizării acesteia.
În condițiile reținute, nu se impune achitarea inculpatului și nici reducerea pedepsei aplicate sau schimbarea modalității de executare a acesteia, așa cum s-a cerut într-o apărare subsidiară, pedeapsa fiind chiar mică față de prejudiciul destul de important produs bugetului de stat și față de modalitatea în care s- săvârșit fapta.
Situația de fapt rezultă nu doar din expertiza contabilă, așa cum a fost completată, ci ea s-a stabilit și pe baza activității desfășurate de fiecare dintre coinculpații în cauză, care la verificarea efectuată de organul fiscal au refuzat prezentarea unui număr de 367. facturi ( a câte 3 exemplare), motiv pentru care organul de control a procedat la estimarea veniturilor și TVA-ului pentru aceste facturi, rezultând inițial un prejudiciu, ca apoi să se depună un număr de 298 facturi fiscale în vederea reaprecierii valorii acestui prejudiciu, ajuns în final la suma de 789.580 lei.
Trebuie, de asemenea, menționat și faptul că inculpatul nu a declarat recurs, fapt ce poate fi interpretat în sensul că acesta e de acord cu situația de fapt stabilită și cu cuantumul pedepsei aplicate.
Față de cele arătate, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, care va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care 100 lei onorariu avocat oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E I D
Respinge ca nefondat recursul penal, formulat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.174/A din 26 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la 600 lei cheltuieli judiciare avansate de stat din care 100 lei onorariu avocat oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.Gh. dr.
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
3 ex./25.05.2009.
Jud.fond:
Jud.apel:,
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Gabriel Săndulescu, Marius
