Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 35/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.35/A/2009
Ședința publică din 17 martie 2009
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela JUDECĂTOR 2: Munteanu Traian
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-au luat în examinare apelurile penale declarate de partea civilă apelantă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O, str.-, nr.2/4, județul B și inculpata apelantă ( ),. în O,-, -.123,.III,.7, județul B, împotriva sentinței penale nr.269/P din 28 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, inculpata fiind trimisă în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art.10, 11, 12, 13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.40 din Legea nr.82/1991 raportat la art.289 alin.1 Cod penal, art.215/1 alin.2 Cod penal, art.297 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal și inculpatul - trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art.26 raportat la art.10 din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata apelantă personal, asistată de apărător ales avocat, în baza împuternicirii avocațiale emisă la 21.02.2009 de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat, lipsă fiind inculpatul intimat, apărătorul său desemnat din oficiu avocat, partea civilă apelantă DGFP B, partea civilă intimată ANAF B și partea responsabilă civilmente intimată - SRL
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Instanța, potrivit dispozițiilor art.378 alin.1/1 din Codul d e procedură penală, procedează la ascultarea inculpatei ( ), declarația acesteia fiind consemnată în procesul-verbal separat atașat la dosar.
Apărătorul inculpatei avocat solicită încuviințarea unei expertize contabile cu aceleași obiective cu cele cerute la prima instanță, având în vedere că această cauză fost casată cu trimitere spre rejudecare pentru a se stabili în concret prejudiciul produs pe fiecare infracțiune în parte și totodată având în vedere că inculpata a fost trimisă în judecată pentru 4 infracțiuni de evaziune fiscală cu laturi obiective diferite, una de înșelăciune și una de delapidare cu privire la calitatea mărfurilor. S-a întocmit o expertiză care a stabilit un prejudiciu global în cauză, respectiv a calculat intrările și ieșirile de produse din firmă pe baza facturilor. Prin completarea de expertiză efectuată expertul și-a menținut aceleași concluzii, după care în fața primei instanțe s-a cerut o nouă expertiză, cerere care a fost respinsă. Depune obiectivele în scris.
Procurorul se opune la efectuarea unei noi expertize, având în vedere că încă din faza de urmărire penală a rezultat foarte clar, defalcat pentru fiecare infracțiune în parte valoarea prejudiciului. Ulterior, prin dispoziția Curții de Apel a fost trimisă spre rejudecare cauza cu motivarea de a se efectua o nouă expertiză în ceea ce privește prejudiciul creat prin delapidare, pentru care a fost achitată, parchetul nu a declarat cale de atac, astfel că apreciază inutilă cauzei efectuarea unei noi expertize. Apărătorul inculpatei avocat arată că s-a avut în vedere la efectuarea expertizei prejudiciul pentru infracțiunea de delapidare, pentru care într-adevăr inculpata a fost achitată, dar a fost preluat același prejudiciu pentru infracțiunea de înșelăciune, condiții în care apreciază că se impune efectuarea expertizei contabile.
Instanța, respinge cererea formulată de către apărare, față de probatoriul existent în cauză și ținând seama și de decizia de casare și de limitele rejudecării după casarea hotărârii, considerând că expertiza solicitată nu este pertinentă, utilă și concludentă cauzei.
Instanța, pune în discuția părților conform art.334 Cod procedură penală, încadrarea juridică reținută de către instanța de fond cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală - art.13 din Legea nr.87/1994 și art.40 din Legea nr.82/1990 în sensul reținerii unei singure infracțiuni și totodată schimbarea încadrării juridice conform art.334 Cod procedură penală, ținând seama de limitele rejudecării cauzei și de principiul neagravării situației în propria cale de atac din dispozițiile art.215 alin.1, 3 și 5 Cod penal în art.297 alin.1 Cod penal.
Apărătorul inculpatei avocat cu privire la apelul declarat de către inculpata arată că este de acord cu schimbarea încadrării juridice pusă în discuție de către instanță, având în vedere că s-a dispus casarea ca urmare a admiterii unui recurs al inculpaților și ca urmare nu se poate agrava situația acestora în propria cale de atac.
Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile, curtea acordă cuvântul asupra apelului.
Apărătorul inculpatului avocat solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate referitor la infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor a se constata că este grațiată conform Legii nr.546/2002, fapta fiind săvârșită anterior apariției acestei legi și se încadrează în dispozițiile legii de grațiere.
În subsidiar, solicită a se reține în favoarea inculpatei dispozițiile art.74 lit.c Cod penal cu aplicarea art.76 lit.d Cod penal, în sensul aplicării unei amenzi penale având în vedere limita minimă a pedepsei sau a unei pedepse cu suspendarea condiționată. Solicită acordarea unui termen de amânare a pronunțării hotărârii pentru a depune la dosar concluzii scrise.
Procurorul, față de schimbarea încadrării juridice pusă în discuție de către instanță, arată că este de acord, infracțiunea prev. de art.13 din Legea nr.87/1994 este o infracțiune complexă care cuprinde și infracțiunea de fals la Legea contabilității și având în vedere că pentru infracțiunea prev. de art.13 din Legea nr.87/1994 a intervenit prescripția specială solicită aplicarea dispozițiilor privitoare la prescripție și înlăturarea soluției de achitare conform art.10 lit.d Cod procedură penală. În ceea ce privește despăgubirile civile cu privire la această infracțiune, solicită obligarea inculpatei la plata acestora.
În ce privește solicitarea de schimbare a încadrării juridice din art.215 alin.1, 3 și 5 în art.297 alin.1 Cod penal, pune concluzii de admitere, deoarece recursul declarat de către inculpat a fost cel care a declanșat rejudecarea cauzei și ca atare s-ar pune problema agravării situației în propria cale de atac. Consideră că, ne aflăm în prezența infracțiunii prev. de art.297 alin.1 Cod penal, deoarece inculpata a substituit produsele, respectiv a vândut un produs inferior calitativ și l-a vândut ca motorină, dar față de dispozițiile Legii nr.543/2002 solicită aplicarea unei pedepse peste 5 ani și ca atare a se omite grațierea acesteia, fiind grațiabile pedepsele până la 5 ani, având în vedere pericolul social concret al faptelor săvârșite de către inculpată, prejudiciul foarte mare la nivelul anului 2001, fiind vorba despre înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, nu au fost individualizate persoanele vătămate, nu s-au solicitat despăgubiri, sens în care solicită menținerea dispozițiilor art.118 Cod penal.
Referitor la apelul declarat de către partea civilă pune concluzii de admitere a acestuia.
Apărătorul inculpatei avocat, solicită menținerea circumstanțelor atenuante judiciare și legale aplicate de prima instanță în favoarea inculpatei pentru a nu i se agrava situația în propria cale de atac, impunându-se aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege. De asemenea, solicită înlăturarea dispoziției de confiscare.
În ceea ce privește recursul declarat de DGFP solicită respingerea acestuia.
Inculpata ( ), având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, înregistrat la instanță la data de 18.05.2001, reînregistrat la Judecătoria Oradea la 18.02.2005, în urma casării cu trimitere spre rejudecare a sentinței penale nr.2080/21.11.2003 a Judecătoriei Oradea, prin decizia penală nr.79/R/3.02.2005 a Curții de Apel Oradea, au fost trimiși în judecată inculpații pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 10,11,12,13 din Legea 87/1994 toate cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, fals intelectual prev de art. 40 din Legea 82/1991 raportat la art. 289 alin.1 Cod penal, delapidare prev. de art. 215/1 alin.2 Cod penal și înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor prev. de art. 297 alin.1 Cod penal și pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală prev de art. 26 Cod penal raportat la art. 10 din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal.
Prin sentința penală nr.2080/21.11.2003 a Judecătoriei Oradea, inculpata a fost condamnată la câte un an închisoare, pentru comiterea infr. prev. de art.10 din 87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, respectiv art.13 din 87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, la 10 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art.215/1 alin.2 Cod penal și la 1 an 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art.297 alin.1 Cod penal, iar inculpatul a fost condamnat la 1 an închisoare, în baza art.26 raportat la art.10 din 87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit. a Cod penal.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea și inculpații, iar prin decizia penală nr.280/A/4.06.2004, Tribunalul Bihora admis apelul Parchetului și a majorat pedeapsa aplicată inculpatei în baza art.13 din 87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, de la 1 an la 3 ani închisoare, pedeapsa rezultantă rămânând cea de 10 ani închisoare. De asemenea, a majorat pedeapsa aplicată inculpatului de la 1 an închisoare la 3 ani închisoare.
Prin decizia penală nr.79/R/3.02.2005 a Curții de Apel Oradea, a fost admis recursul declarat de inculpați și s-a trimis cauza cu rejudecare la Judecătoria Oradea pentru a se efectua o expertiză financiar-contabilă prin care să se stabilească exact valoarea sumei de bani însușită de inculpata, sumă ce face obiectul infracțiunii de delapidare și care nu poate fi aceeași cu suma care face obiectul infracțiunii de evaziune fiscală, urmând ca în raport de acestea să se procedeze la o eventuală recalificare juridică a faptei.
Prin sentința penală nr.1110/29.05.2006, Judecătoria Oradeaa declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, dat fiind faptul că, din expertiza contabilă efectuată în cauză reieșea un prejudiciu mai mare de 2.000.000.000 lei, cauza fiind astfel de competența Tribunalului Bihor.
Prin sentința penală nr.118/P din 12 aprilie 2006, pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art.334 Cod procedură penală, a fost schimbată încadrarea juridică a faptei inculpatei( actuală ), născută la 1.04.1967 în S, jud. B, fiica lui și, cetățenie română, studii liceale, fost administrator la - SRL O, necăsătorită, 2 copii minori,. în O,-, -.56, cu reședința în O,-, -. A.8, jud. B, cu antecedente penale, din infr. prev. și ped de art.297 alin.1 Cod penal în infr. prev. de art.215 alin.1,3 și 5 Cod penal cu aplicarea art.74 lit. c Cod penal, text de lege în baza căruia a condamnat inculpata la o pedeapsă de:
-7 ani închisoare, cu art.71, 64 lit. a teza II, b și c Cod penal și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, b și c Cod penal pe o durată de 3 ani cu titlu de pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.
În baza art.11 pct.2 lit. b cu art.10 lit. g Cod procedură penală raportat la art.122 lit. d și 124 Cod penal, a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.10 din 87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, ca urmare a intervenirii prescripției speciale.
În baza art.11 pct.2 lit. a cu art.10 lit.a Cod procedură penală, a achitat pe aceeași inculpată pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.11 din 87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit. a cu art.10 lit. a Cod procedură penală, a achitat pe aceeași inculpată pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.12 din Legea 87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit. b cu art.10 lit.g Cod procedură penală raportat la art.122 lit. d și 124 Cod penal, a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, ca urmare a intervenirii prescripției speciale.
În baza art.11 pct.2 lit.a cu art.10 lit.d Cod procedură penală, a achitat pe aceeași inculpată pentru comiterea infracțiunii prev. de art.40 din Legea 82/1991, raportat la art.289 alin.1 Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit. a cu art. 10 lit. a Cod procedură penală, a achitat pe inculpată pentru comiterea infracțiunii de delapidare, prev. de art.215/1 Cod penal.
În baza art.88 Cod penal, a dedus reținerea din 14.09.2000 și arestul preventiv de la 15.09.2000 până la 8.11.2000.
A constatat că inculpata este arestată în altă cauză.
II. În baza art.11 pct.2 lit. b cu art.10 lit.g Cod procedură penală raportat la art.122 lit.d și 124 Cod penal, a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului-, născut la 4.07.1965 în F, jud. B, fiul lui și, cetățenie română, studii 12 clase, stagiul militar satisfăcut, fost director la - SRL O, necăsătorit, 2 copii minori,. în F,-, jud. B, cu reședința în O,-, -. A,.8, jud. B, recidivist, pentru comiterea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală prev. de art.26 raportat la art.10 din Legea 87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, ca urmare a intervenirii prescripției speciale.
În baza art.88 Cod penal a dedus din pedeapsă durata reținerii din 21.03.2001.
În baza art.14,346 Cod procedură penală raportat la art.998-999 cod civil a obligat pe inculpata la plata sumei de 17.981.778.625 lei, despăgubiri în favoarea părții civile ANAF prin reprezentant legal DGFPS B, reprezentând impozit pe profit, accize, TVA ( fila 324 dosar urmărire penală ).
În baza art.118 lit. d Cod penal a dispus confiscarea de la inculpata suma de 2.546.347.876 ROL, contravaloarea prejudiciului creat prin săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
A constatat că partea responsabilă civilmente - SRL Oaf ost dizolvată prin faliment conform încheierii nr.112/F/2002 a Tribunalului Bihor, rămasă definitivă prin decizia nr.224/C/2003 a Curții de Apel Oradea și s-a dispus radierea ei din registrul comerțului.
În baza art.348 Cod procedură penală, a dispus anularea ca fiind false a facturilor fiscale nr.-, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, - aflate la filele 105-147 dosar de urmărire penală, iar în baza art.118 lit.b Cod penal a dispus confiscarea lor în favoarea statului.
În baza art.191 Cod procedură penală, a obligat pe inculpata la plata sumei de 3000 RON, iar pe inculpatul la plata sumei de 2000 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În fapt, în sarcina inculpatei s-au reținut prin rechizitoriu următoarele:
Inculpata a întocmit în mod necorespunzător și incomplet documentele primare și de evidență contabilă ale - SRL acceptând în același timp astfel de documente de la alte firme cu scopul de a împiedica verificările financiar-contabile ce ar fi condus la identificarea cazurilor de evaziune fiscală;
- în calitate de administrator la - SRL nu a înregistrat toate facturile provenite de la mai multe societăți comerciale ceea ce a condus la neplata TVA;
- a omis plata accizelor datorate ca urmare a operațiunilor fictive de livrare și aprovizionare cu motorină efectuate cu scopul schimbării calității și denumirii produselor petroliere comercializate din în motorină, dobândind astfel statutul de producător plătitor accize;
- a înregistrat în evidența contabilă a - SRL cheltuieli care nu au la bază operațiuni legale, constând în TVA deductibil, ceea ce a avut ca urmare diminuarea obligațiilor fiscale;
- a omis cu știință să înregistreze în contabilitatea societății documente justificative reflectând operațiuni comerciale, având drept consecință denaturarea rezultatelor financiare și elementelor patrimoniale ce se reflectă în bilanțul contabil;
- a traficat în interesul său și pentru altul bani și bunuri, produse petroliere, pe care le administrase, dar care nu se mai regăsesc printre activele patrimoniale ale - SRL, nici ca marfă, nici ca echivalent bănesc, precum și de a-și însuși diferența dintre prețul cu care a revândut motorina și suma plătită pentru, achiziționat de la - SRL O, constituie o însușire a banilor administrați, ambele constituind acte materiale, fiind modalități alternative ale infracțiunii de delapidare în sumă de 17.083.978.560 lei.
- a efectuat operațiuni comerciale de aprovizionare și livrare cu combustibil lichid ușor și motorină fictive, a importat care apoi, a fost valorificat prin substituire ca motorină.
În fapt, în sarcina inculpatului s-a reținut că în calitatea sa declarată de director executiv al - SRL Oaî ntocmit în mod necorespunzător și incomplet documente primare și de evidență contabilă pe care le-a semnat, acceptând în același timp astfel de documente de la alte firme cu scopul de a împiedica verificările financiar-contabile ce ar fi condus la identificarea cazurilor de evaziune fiscală.
Audiată fiind, inculpata nu a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care a fost trimisă în judecată. Inculpata arată că nu a cunoscut faptul că facturile pe care le-a emis conțin nereguli sau date nereale, nu a înregistrat cheltuieli nereale. Inculpata mai arată că s-a ocupat de contabilitate și de întocmirea documentelor contabile și numai în lipsa sa, inculpatul primea facturi sau ținea legătura cu șoferii pe traseu. pe care a achiziționat-o de la - SRL a fost însoțită întotdeauna de certificate de calitate, care erau apoi transmise mai departe în timpul livrărilor. Inculpata arată că a avut o contabilă care lucra cu o convenție de prestări servicii, însă această convenție nu era înregistrată la finanțe sau autentificată la notar, iar între aceasta și inculpat a existat un contract de mandatare pentru a încheia acte în numele firmei în domeniul bancar și al contractelor pe termen nelimitat. Aceasta mai declară că nu și-a însușit nici o sumă de bani din activitatea sa.
Audiat fiind inculpatul, nu recunoaște săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată. Declară că se întâlnea cu partenerii de afaceri, avea facturierul asupra sa și emitea o factură săptămânal pentru aproximativ 3-4 transporturi, transporturi ce puteau fi efectuate de șoferi diferiți, iar atunci când emitea factura, nu avea la dispoziție datele personale ale șoferilor, motiv pentru care la acea rubrică a tras linie.
Examinând întregul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța a reținut următoarele:
În perioada 22.08 - 13.09.2000, comisari din cadrul Gărzii Financiare B au efectuat un control financiar-contabil la - SRL O, societate înmatriculată la ORC sub nr. J - cu sediul în O,-.
- SRL Oaf ost înființată în anul 1994 de către inculpatul împreună cu numitul. Ultimul și-a cesionat părțile sociale fostei soții a inculpatului, numita, numită prin același act administrator al societății până în anul 1997 când, ca urmare a divorțului, aceasta a cesionat părțile sociale actualei concubine a inculpatului, devenită și administrator al societății, iar inculpatul, directorul acesteia.
Verificările s-au efectuat în prezența administratorului societății - inculpata și a contabilei. În urma verificărilor efectuate s-a constatat că obiectul principal al activității îl constituie comerțul en-gross cu produse petroliere, combustibil lichid ușor, benzină, motorină, fără a avea depozite proprii sau închiriate. S-a reținut de asemenea că societatea s-a aprovizionat cu carburanți de la - și SRL T, - SERV SRL O, - și SRL C, - SRL C și - SRL jud.
Verificând livrările de combustibili, a rezultat că în evidențele contabile ale acestor societăți nu sunt înregistrate facturile emise către și de către - SRL și de asemenea, din declarațiile administratorilor acestor societăți rezultă că nu au cunoștință de aceste operațiuni de vânzare de produse petroliere. Despre acest aspect organele de control au încheiat procese-verbale la sediul acestor societăți la care au fost atașate notele explicative ale administratorilor. Neevidențierea și neînregistrarea în evidențele contabile ale furnizorilor a livrărilor de produse petroliere denotă caracterul fictiv al operațiunilor de aprovizionare din evidențele contabile ale - SRL Fictivitatea intrărilor de produse petroliere a determinat de asemenea nedeductibilitatea TVA cuprins în evidențele contabile ale societății. De asemenea, au fost constatate 6 cazuri de livrări de produse petroliere care apar la destinatar însă nu sunt înregistrate în evidențele contabile ale - SRL O, după cum urmează:
- factura -/23.06.2000 în valoare de 31.150.000 lei din care TVA 5.918.500 lei evidențiată în contabilitatea - SRL;
- factura -/04.05.2000 în valoare de 28.910.000 lei din care TVA 5.490.000 lei evidențiată în contabilitatea - SRL;
- factura -/01.07.2000 în valoare de 214.430.000 lei din care TVA 40.742.089 lei înregistrată în contabilitatea - C;
- factura -/03.06.2000 în valoare de 35.292.000 lei din care TVA 6.705.480 lei înregistrată în contabilitatea - C;
- factura -/17.06.2000 în valoare de 238.799.295 lei din care TVA 45.371.866 lei înregistrată în contabilitatea - C;
- factura -/29.03.2000 în valoare de 140.564.344 lei din care TVA 19.735.407;
Existența acestor documente înregistrate în contabilitatea respectivelor societăți comerciale s-a stabilit în urma controalelor încrucișate efectuate la firmele beneficiare de către comisari ai gărzii financiare.
Astfel, în urma verificării documentelor contabile puse la dispoziție și aferente aprovizionărilor fictive în perioada februarie - iulie 2000 fost calculată, așa cum rezultă din actul de control o taxă pe valoare adăugată datorată bugetului de stat în sumă totală de 3.584.152.679 lei. De asemenea, în perioada martie - iulie 2000 aferent aprovizionărilor fictive menționate s-au calculat accize în valoare de 6.221.368.551 lei. Calculele s-au efectuat conform cantităților aprovizionate, indicilor de densitate la produsele petroliere cuprinse în catalogul produselor petroliere, a accizei în Euro/unitate de măsură transformată în lei la cursul din ultima zi a fiecărei luni.
În urma controlului efectuat s-a stabilit că în cursul anului 2000, - SRL a efectuat comerț cu combustibil atât din import cât și de la rafinăriile românești având relații comerciale cu mai multe societăți de profil din zonă. Indiferent de unde provenea combustibilul, din import sau de la rafinăriile românești, scopul acestora a fost să ascundă traseul real care de altfel era mult mai scurt al acestor produse, ele erau scoase din circuitul comercial neaccizate, urmând ca ulterior să fie introduse din nou în circuitul legal, motorină sau benzină ( contrafăcute, aditivate ori provenind din contrabandă sau furt ) care apoi ajungeau la stațiile de vânzare cu amănuntul.
Astfel, din declarația vamală de import nr. 2940/12.05.2000 - O, a importat din Ucraina 17 vagoane de combustibil lichid ușor tip în greutate de 971.435 kg - valorând 194.287 USD sau 3.912.745.893 lei. Transportul a intrat în țară pe la Vama dar a fost vămuit definitiv prin comisionarul - TRANS SRL O în Vama 8 vagoane din acest transport au fost dirijate spre orașul B unde urmau să fie recepționate de - SRL B dar datorită unor neînțelegeri cu administratorii acestor firme precum și a intervenției organelor de poliție, tranzacția nu a avut loc. celelalte 9 vagoane conținând 529.508 kg au fost dirijate în ziua de 13.05.2000 în incinta - SA O fiind descărcate într-un depozit închiriat de la - societății, conform contractului de închiriere încheiat la 25.05.2000 între cele două societăți (fila 60 din dosar). În urma verificărilor efectuate, s-a stabilit că între cele două societăți au mai avut loc tranzacții asemănătoare în luna noiembrie 1999.
În continuare, - SRL prin inculpata, s-a folosit de documente cu regim special aparținând - și - & cărora le-a vândut formal numai și de la care a cumpărat numai motorină, operațiune care a avut ca singur scop acela de a face pierdut produsul importat și de a procura documente de proveniență pentru produsul motorină pus în circulație sub această denumire, dar acesta fiind de altfel produsul () importat din Ungaria. În această modalitate, inculpata, în numele societății, a vândut către - & SRL - județul T cantitatea de 1067 tone și a facturat către - SERV SRL O 521.030 kg tip III. Aceste cantități de provin dintr-un alt import efectuat de - SRL O și vândut conform facturii nr. -/25.05.2000 către - SRL pentru suma de 2.464.955.909 lei.
De la cele două societăți menționate anterior cărora - SRL le-a vândut, ulterior a "cumpărat" motorină înregistrându-se cu facturi fiscale ce nu proveneau de la acestea și de asemenea nu erau atribuite de Direcția Finanțelor Publice competentă. Facturile înregistrate ca provenind de la - SRV SRL nu au fost date acestei firme, ci societății SRL și declarate de administratoarea societății ca fiind furate din autoturismul acesteia.
Procedându-se la verificarea de la intrarea în țară a combustibilului tip și până la actele întocmite de - privind distribuția motorinei către stațiile de distribuție, rezultă că aceste documente au avut un caracter fictiv, inculpata, așa cum s-a arătat mai sus, a încercat în acest mod să se sustragă de la plata accizei datorată statului, a încercat să ascundă traseul real al combustibilului tip scoțându-l din circuitul comercial, iar ulterior, pe baza unor documente nereale ( facturi ), era introdus în circuitul legal ca fiind motorină.
Procedându-se la o verificare a modului în care inculpata a acționat pentru a transforma scriptic cantitatea de 529.508 kg în motorină, s-a constatat că persoanele indicate în facturi ca fiind delegați ai - & SRL și - SERV SRL nu figurează în evidențele centrale ale Direcției Generale de Evidență Informatizată a Persoanei sau, pe de altă parte, nu au nimic în comun cu operațiunile comerciale menționate.
Conform raportului de constatare tehnico-științifică grafologică efectuată de Serviciul Criminalistic din cadrul B, rezultă că impresiunea de ștampilă a - & aplicate pe cele 45 facturi fiscale, nu este identică cu impresiunea de ștampilă aplicată pe copia certificatului de înregistrare fiscală nr. R - eliberat la 17.06.1993 pentru - & SRL.
Între - SRL și - SRL, ulterior s-au făcut procese-verbale unilaterale de compensare a sumelor de bani datorate, cu toate că anterior, plățile erau efectuate prin viramente bancare, iar între societăți exista o situație reală de compensare a unor sume de bani, rezultând astfel că aceste compensări erau făcute pentru a simula tranzacțiile efectuate. Rezultă de asemenea în această situație că în plan practic nu s-a realizat nici un transfer material de produse petroliere din depozitul închiriat în incinta - SA O spre cele două firme transferurile având un caracter pur scriptic.
În urma controlului efectuat, s-a stabilit că inculpata avea și obligația solicitărilor în cazul aprovizionărilor în care TVA conform facturilor, este mai mare de 20.000.000 lei a documentului legal care atestă calitatea de plătitor de TVA, certificatul de înregistrare fiscală la organul fiscal teritorial, cu toate acestea nu a făcut acest lucru, nefiind identificat nici un certificat atașat la facturile de aprovizionare.
De asemenea au fost audiați doi martori respectiv și care în facturi apăreau delegați ai societății, dar aceștia arată că nu au contribuție la realizarea acestei tranzacții și nici nu o cunoaște pe inculpata sau pe inculpatul.
În urma controalelor încrucișate efectuate de către comisarii Gărzii financiare, s-a stabilit că unele din operațiunile economice efectuate identificate la - SRL nu figurează în evidența contabilă a societăților furnizoare, iar pe de altă parte, anumite operațiuni de livrare de produse petroliere identificate la firmele partenere nu figurează în evidența contabilă a - SRL. S-a stabilit astfel că în perioada noiembrie 1999 - iulie 2000 s-au efectuat aprovizionări fictive de produse petroliere de către inculpată în numele - SRL de la - & și - SRL în sumă totală de 17.524.023.460 lei, iar cuantumul livrărilor fictive către aceleași firme de produse petroliere este de 18.022.988.165 lei. Au fost identificate de asemenea facturi emise de - în sumă totală de 1.447.822.529 lei care au fost găsite la beneficiari dar care nu figurează în evidența contabilă a - SRL precum și facturi emise de la alte firme în sumă totală de 652.546.595 lei dar neînregistrate la beneficiara - SRL Constatându-se această stare de fapt ca o încălcare a legislației fiscale, organele de control financiar au constatat că au influențat modul de calcul al obligaților fiscale ale - SRL față de stat în ceea ce privește impozitul pe profit, accizele și TVA-ul. Astfel, s-a stabilit că impozitul pe profit a fost diminuat cu 3.629.841.918 lei, accizele aferente operațiunilor comerciale efectuate în perioada martire - iulie 2000 au fost calculate la suma de 6.221.358.551 lei, acestea revenind societății - SRL întrucât astfel cum a fost descrisă starea de fapt, - și - & SRL, nu au desfășurat activitățile comerciale menționate anterior și de asemenea, nu au înregistrate în evidența lor contabilă aceste operațiuni, iar TVA-ul a fost calculat la suma de 3.488.325.792 lei.
Prin adresa nr. 3/P/19.04.2001, B arată că se constituie parte civilă cu suma totală de 17.981.785.625 lei reprezentând impozit pe profit, accize și TVA datorate statului de către - SRL O reprezentată de inculpata.
În ceea ce privește activitatea inculpatului, instanța a reținut că acesta a participat nemijlocit la săvârșirea faptei de către inculpata. Inculpatul de altfel a arătat și în declarația sa că a completat mai multe facturi precum și alte documente, îndeosebi atunci când inculpata lipsea de la firmă, inclusiv documente care erau destinate sustragerii de la plata obligațiilor față de stat respectiv facturi care nu corespundeau realității cu scopul de a împiedica verificările financiar contabile. Inculpatul a completat astfel în documente, le-a semnat, iar acestea au fost folosite ulterior în cadrul - SRL la săvârșirea unor fapte de natură penală.
Având în vedere starea de fapt expusă anterior, instanța a reținut că inculpata, în calitatea sa de administrator al societății, a întocmit incomplet și necorespunzător documente primare sau de evidență contabilă și a acceptat astfel de documente cu scopul de a împiedica cazurile de evaziune fiscală și de asemenea nu a evidențiat prin acte contabile veniturile realizate având ca urmare neplata impozitului pe profit, accizelor și TVA -ului, fapte care constituie infracțiunile de evaziune fiscală prev. și ped. de art.10 și 13 din 87/1994 în formă continuată. În ceea ce privește elementul material al laturii obiective al infracțiunii prev. de art.10 din Legea 87/1994, instanța a reținut că acesta s-a realizat printr-o acțiune, aceea de a întocmi incomplet și necorespunzător actele de evidență contabilă cu încălcarea normelor ce constituie cadrul legal în această materie, conducând la împiedicarea verificărilor financiar contabile pentru identificarea cazurilor de evaziune fiscală.
În ce privește infracțiunea prev. de art.11 din 87/1994 prin nesustragerea de la plata impozitelor, taxelor și contribuțiilor datorate statului prin neînregistrarea unor activități pentru care legea prevede obligația înregistrării, instanța a reținut că elementul material al laturii obiective se realizează prin neînregistrarea unor activități pentru care legea prevede obligația înregistrării. Ori, așa cum s-a reținut anterior, inculpata nu a evidențiat prin acte contabile sau alte documente legale în întregime sau în parte veniturile realizate, fapta acesteia fiind prevăzută la art.13 din 87/1994. Pe de altă parte, în ceea ce privește infracțiunea prev. de art.40 din Legea 82/1991, aceea de fals în contabilitate, această activitate este cuprinsă în conținutul constitutiv al infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.13 din 87/1994, pentru care inculpata a fost de asemenea trimisă în judecată și care este o infracțiune complexă, astfel încât, instanța, dat fiind faptul că în prezenta cauză inculpata a fost trimisă în judecată și pentru infracțiunea prev. de art.40 raportat la art.289 Cod penal separat, o va achita pentru această infracțiune în baza art.10 lit.d Cod procedură penală, întrucât nu există latura obiectivă a acestei infracțiuni, care, așa cum am arătat, se regăsește în infracțiunea complexă de evaziune fiscală. În acest sens, s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii prin decizia nr.4/21.01.2008, arătând că "fapta de omisiune în tot sau în parte, ori evidențierea, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, ori, evidențierea în actele contabile sau alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, constituie infracțiunea complexă de evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin.1 lit.b și c din Legea nr. 241/2005 ( fost art.11 lit.c, fost art.13 din Legea nr. 87/1994 ), nefiind incidente dispozițiile art.43 ( fost at.37, fost art.40 ) din Legea nr. 82/1991 - Legea contabilității, raportat la art.289 din Codul penal, aceste activități fiind cuprinse în conținutul constitutiv al laturii obiective a infracțiunii de evaziune fiscală."
Cu privire la infracțiunea de delapidare, instanța a constatat că aceasta nu există, după cum nu există nici infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor prev. de art.297 alin.1 Cod penal, inculpata săvârșind în cauză, alături de infracțiunile de evaziune, infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, astfel că a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art.297 alin.1 Cod penal în infracțiunea prev. de art.215 alin.1,3,5 Cod penal.
Din starea de fapt care reiese din dosarul cauzei, rezultă că inculpata, în calitate de administrator la - SRL a achiziționat marfă de calitate inferioară, în speță, scutită de taxe și accize, pe care a vândut-o drept produse de calitate superioară, purtătoare de taxe și accize, însușindu-și valoarea acestor din urmă componente ale prețului, înșelăciunea fiind comisă în dauna cumpărătorilor. Infracțiunea de delapidare nu poate fi reținută întrucât societatea nu a fost prejudiciată prin fapta inculpatei, tot astfel cum nu poate fi reținută nici infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, întrucât marfa nu a fost falsificată sau substituită, ci inculpata a vândut tot, inducând în eroare pe cumpărători în sensul că vinde motorină. Aceasta este și starea de fapt care reiese în principal din rechizitoriu, stare de fapt care însă în mod greșit a fost grevată pe textul art.215/1 alin.2 Cod penal, care incriminează infracțiunea de delapidare, care așa cum am arătat nu există în speță.
Modalitatea prin care inculpata a reușit să realizeze în acest fel operațiunile comerciale, cumpărând și vânzând mai departe tot, despre care afirma că este motorină, este aceea indicată și în rechizitoriu, în sensul că firma inculpatei - SRL, prin administratorul său, a demarat activitatea de "spălare a " folosindu-se fără drept și fără știința reprezentanților legali, de documentele cu regim special a două firme - și - și cărora le-a vândut numai și de la care a cumpărat numai motorină, operațiuni cu caracter pur formal, efectuate cu scopul de a face pierdut produsul importat și de a procura documente de proveniență pentru produsul "motorină" pus în circulație sub această denumire, în realitate fiind același produs importat din Ucraina. Astfel, inculpata a vândut către - și SRL, jud. T cantitatea de 1067 tone ( filele 282-284 dosar urmărire penală ) și a facturat către - Serv SRL O 521.030 kg tip III ( filele 287-288 dosar urmărire penală ). De menționat că aceste cantități de, superioare celor 529.508 kg achiziționată de la - SRL de la - la data de 16.05.2000, provin dintr-un alt import efectuat de - SRL și vândut pentru 2.464.955.909 lei către -, cu factura nr.-/25.05.2000 ( fila 68 ), deși aceasta îi mai datora 2.241.074.576 lei. De la cele două societăți cărora le "vânduse", - SRL a "cumpărat" motorină, înregistrându-se cu facturi fiscale ce nu proveneau de la acestea și nu le erau atribuite de Direcția Finanțelor Publice competentă ( fila 95 dosar urmărire penală ). Facturile înregistrate și provenind de la - SERV SRL s-a stabilit că nu au fost date acestei firme ci societății SRL și declarate de administratoarea societății, ca furate din autoturismul acesteia ( filele 164-168 dosar urmărire penală ).
Caracterul fictiv al vânzărilor de către - și - și și al cumpărătorilor de motorină de la aceleași firme este probat prin următoarele:
- persoanele indicate în facturi ca fiind delegați ai - și și - SERV SRL s-a stabilit că nu figurează în evidențele centrale ale Direcției Generale de Evidență Informatizată a Persoanei ( filele 90,173,164 dosar urmărire penală ), sau că nu au nimic în comun cu aceste operațiuni comerciale;
- potrivit raportului de constatare tehnico-științifică grafologică ( filele 97-104 ), impresiunea de ștampilă a - și aplicată pe cele 45 facturi fiscale nu este identică cu impresiunea de ștampilă aplicată pe copia certificatului de înregistrare fiscală nr.R-, eliberat la 17.06.1993;
- martorii ( filele 160-162 ) și ( fila 159 ) nu au nici o contribuție la "realizarea" acestei tranzacții fictive și nici unul nu îi cunoaște pe inculpata ( filele 160-162 dosar urmărire ) sau pe inculpatul;
- - a achitat c/v produsului cumpărat la - SRL prin viramente bancare ( filele 68,70, dosar urmărire penală ). În schimb, pentru a împlini simulația de tranzacție cu - și și - Serv SRL, - SRL a întocmit pentru inculpata procese-verbale unilaterale de compensare ( fila 83 );
- nu s-a realizat nici un transfer material de produse petroliere din/în depozitul aflat în incinta - SA O spre/la cele două firme, transferurile având un caracter fictiv;
- deși, în conformitate cu art.25 pct.b lit.b din OG 17/2000, reprezentanta - SRL, inculpata, avea obligația solicitării, în cazul aprovizionărilor în care TVA - conform facturilor - este mai mare de 20.000.000 lei, a documentului legal care atestă calitatea de plătitor TVA ( certificatul de înregistrare fiscală la organul fiscal teritorial ), nu a făcut acest lucru, nefiind identificat nici un certificat atașat la facturile de aprovizionare;
- nerespectarea prevederilor exprese ale art.6 alin.2 și 3 din 82/1991 republicat în anul 2000 și art.119 alin.1 și 2 din Regulamentul de aplicare a Legii contabilității, privind elementele ce trebuie conținute de un înscris pentru a fi document justificativ ( ștampila, codul fiscal, seria și numărul facturilor emise de "furnizorii" societății, respectiv numele delegatului, identificarea acestuia, mijlocul de transport în actele emise de - SRL );
- necontestarea de către - a actului de control preliminar ( fila 20) și nici a procesului-verbal de control ( filele 260-323 dosar urmărire penală ).
În cauză s-a efectuat, în sensul dispozițiilor formulate de instanța de casare, respectiv Curtea de Apel Oradea, un raport de expertiză contabilă aflat în dosarul anexă al cauzei și o completare la raportul de expertiză contabilă judiciară nr.157/2.03.2006 aflată la filele 119-123 dosar, având ca obiectiv stabilirea sumei cu care inculpata a delapidat societatea - SRL, expertul conformându-se dispozițiilor instanței, dar, așa cum am spus din starea de fapt rezultă săvârșirea de către inculpata a infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.1,3,5 Cod penal, iar nu pe cea de delapidare. De altfel, în declarația de la fila 221 dosar, experta, audiată în calitate de martor arată că "din punct de vedere legal, inculpata este administrator și răspunde de prejudiciul creat în baza Legii 31/1990", cu alte cuvinte, și experta afirmă indirect că inculpata nu se poate face vinovată de infracțiunea de delapidare în calitate de administrator al firmei. Experta face referire la infracțiunea prevăzută în Legea societăților comerciale, privind folosirea în interes propriu a bunurilor societății prev. de art.266 din 31/1990, articol care nu este incident în speță, inculpata săvârșind în realitate infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel inculpata ( actualmente ) și DGFP
Partea civilă DGFP Bas olicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea inculpatei la plata sumei de 17.981.778.625 lei reprezentând impozitul de profit, taxa pe valoare adăugată, plus majorările de întârziere aferente acestor obligații, calculate la data stingerii sumei datorate, conform art.119 combinat cu art.120 Cod procedură fiscală ( fila 6 ).
Inculpata apelantă, prin avocatul său, a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună în baza dispozițiilor art.334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.215 alin.1, 3 și 5 Cod penal în infracțiunea prev. de art.297 alin.1 Cod penal și aplicarea unei pedepse just individualizate pentru această infracțiune. Totodată, inculpatul a arătat că, în speță, sunt incidente prevederile art.1 din Legea nr.546/2002.
În subsidiar, inculpatul a solicitat reformarea hotărârii primei instanțe în sensul de a se reține în favoarea sa circumstanțe atenuante judiciare prev. de art.74 lit.c Cod penal și aplicarea unei amenzi penale sau a unei pedepse în condițiile art.81 Cod penal, întrucât o pedeapsă modică este suficientă pentru reeducarea sa.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, conform prevederilor art.371 alin.2 și art.378 Cod procedură penală, instanța de apel constată că aceasta este nelegală și netemeinică, iar apelul formulat de inculpat este fondat și, în consecință, în baza dispozițiilor art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, urmează să fie admis conform dispozitivului prezentei decizii, iar apelul declarat de partea civilă este nefondat astfel că, conform art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca atare.
Hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică.
Instanța de fond a nesocotit dispozițiile procedurale referitoare la limitele rejudecării după casarea hotărârii în calea de atac exercitată de inculpat.
Prin sentința penală nr.2080/21.11.2003 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr.6635/2001 ( fila 219 și urm. ) inculpata a fost condamnată la o pedeapsă rezultantă de 10 ani și 6 luni închisoare cu aplicarea art.71 și 64 Cod penal și 4 ani cu titlu de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, b, c Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.10 și 13 din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.13 Cod penal, art.215 alin.2 Cod penal și art.297 alin.1 Cod penal, iar sub aspectul laturii civile a cauzei instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 17.981.778.625 lei în favoarea părții civile DGFP B, reprezentând impozit pe profit, accize și TVA, conform constituirii de parte civilă din faza de urmărire penală ( fila 324 ).
Prin decizia penală nr.280/A din 4 iunie 2004 pronunțată de Tribunalul Bihors -a respins apelul declarat de inculpata și s-a admis apelul declarat de parchet în sensul că s-a majorat doar pedeapsa aplicată inculpatei pentru infracțiunea prev. de art.10 și 13 din Legea nr.87/1994 de la câte 1 an închisoare la câte 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a, b, c Cod penal pe o durată de 3 ani și procedându-se conform art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal, s-a stabilit ca inculpata să execute pedeapsa finală de 10 ani și 6 luni închisoare cu aplicarea art.71 și 64 Cod penal și pedeapsa complementară de 3 ani privind interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a, b, c Cod penal.
Prin decizia penală nr.79/R din 27.01.2005 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, s-a admis apelul declarat de inculpata, s-au casat ambele hotărâri și s-a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond în vederea rezolvării laturii civile a cauzei, respectiv stabilirii pe baza unei expertize științifice a cuantumului prejudiciului cauzat prin infracțiunea prev. de art.215 alin.2 Cod penal, întrucât instanța de fond reținuse că aceeași sumă ce face obiectul și a infracțiunii prev. de art.13 din Legea nr.87 /1994 și a infracțiunii prev. de art.215/1 alin.2 Cod penal. Totodată, în considerentele hotărârii s-a arătat că prima instanță va analiza și celelalte chestiuni invocate în apărare, cu ocazia soluționării pe fond a cauzei.
Ținând seama de limitele rejudecării, Judecătoria Oradeaa dispus efectuarea unei expertize contabile judiciare ( nr.157 din 2.03.2006 - dosar separat întocmit de experta T ) și față de concluziile raportului de expertiză potrivit căruia cuantumul prejudiciului cauzat prin infracțiunea de delapidare este de 36.881.951.092 lei ( ROL ) sau 24.909.719, 816 lei ( ROL ), văzând și dispozițiile art.146 Cod penal și-a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Bihor ( sentința penală nr.1110/29.05.2006 - filele 121-122 ).
Tribunalul Bihor prin hotărârea atacată a dispus în baza art.334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art.279 alin.1 Cod penal în infracțiunea prev. de art.215 alin.1, 3, 5 Cod penal cu aplicarea art.74 lit.c Cod penal, text de lege în baza căruia i-a aplicat inculpatei pedeapsa de 7 ani închisoare cu aplicarea art.71, 64 lit.a teza II, lit.b Cod penal și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II, lit.b Cod penal. Pentru infracțiunile prev. de art.10 și 13 din Legea nr.87/1994, instanța de fond a constatat că a intervenit prescripția specială, încetând procesul penal conform art.11 pct.2 lit.b și art.10 lit.g Cod procedură penală combinat cu art.122 lit.d și art.124 Cod penal, iar pentru infracțiunea prev. de art.11, 12 din Legea nr.87/1994 și art.215/1 Cod penal a dispus achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a Cod procedură penală. Totodată, pentru infracțiunea prev. de art.40 din legea nr.82/1991 raportat la art.289 alin.1 Cod penal, instanța de fond a dispus achitarea inculpatei, în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a Cod procedură penală.
Sub aspectul laturii civile a cauzei Tribunalul Bihora dispus obligarea inculpatei la plata sumei de 17.981.778.625 lei ( ROL ) către partea civilă ANAF B reprezentată de DGFPS B, potrivit constituirii de parte civilă existentă la fila 324 din dosarul de urmărire penală.
În baza art.118 lit.d Cod penal, instanța de fond a dispus confiscarea în favoarea statului a sumei de 2.546.347.876 lei ( ROL ), reprezentând prejudiciul creat de inculpata prin infracțiunea de înșelăciune, prev. de art.215 alin.1, 3 și 5 Cod penal.
Instanța de fond a reținut că fapta inculpatei de a întocmi în mod necorespunzător și incomplet documentele primare și de evidență contabilă ale - SRL, acceptând documente și de la alte firme, precum și fapta de a înregistra în evidențele societății cheltuieli care nu aveau la bază operațiuni legale - TVA deductibil; ceea ce a avut ca urmare diminuarea obligațiilor fiscale, constituie infracțiunea prev. de art.10 și 13 din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Totodată, instanța a reținut că inculpata a efectuat operațiuni comercial d e aprovizionare/livrare fictivă cu combustibil lichid ușor, pe care l-a substituit și apoi l-a comercializat ca produs de calitate superioară - motorină.
În soluționarea cauzei deduse judecății, instanța de control judiciar este nevoită să țină seama de dispozițiile art.385/15 alin.2 Cod procedură penală combinate cu prevederile art.385/18 alin.1 Cod procedură penală, întrucât prin decizia penalănr.79/R/2005 a Curții de Apel Oradeas -a casat hotărârile pronunțate și s-a dispus rejudecarea cauzei de către instanța de fond.
Decizia de casare cu trimitere spre rejudecare la prima instanță produce efectul de sesizare a instanței judecătorești, determinate prin actul de casare, cu rejudecarea cauzei. Obiectul rejudecării după casare îl formează faptele și persoanele cu privire la care s-a admis recursul și s-au casat hotărârile recurate, în ambele laturi ale procesului penal.
În speță, având în vedere că hotărârea de reformare s-a dispus pe chestiuni de fond, casarea este totală, însă trebuie ținut cont de faptul că această casare s-a produs în recursul exercitat de inculpata.
Instanța de control judiciar, prin indicațiile obligatorii cu privire la faptele și împrejurările ce trebuie lămurite, probele ce se impun a fi administrate, nu a prejudiciat soluționarea fondului în sensul că faptele există sau nu, că aceasta răspunde sau nu potrivit legii penale - acesta fiind atributul instanței de fond.
Totuși, prima instanță avea obligația să respecte efectulnon reformatio in pejus,atâta timp cât, astfel cum am reliefat anterior, hotărârile au fost casate în recursul inculpatei. Prin urmare, la rejudecare, instanța de fond trebuia să țină seama de faptul că, cauza este limitată numai în direcția unei soluții mai favorabile părții căreia i s-a admis recursul, cel mult prin menținerea hotărârii date de instanța a cărei hotărâre a fost casată ( decizia penală nr.280/A din 4 iunie 2004 Tribunalului Bihor ).
Astfel, la rejudecarea cauzei după casare în recursul inculpatei, instanța de rejudecare era limitată la faptele care au format obiectul judecății - art.317 Cod penal - nefiind posibilă o extindere a acțiunii penale pentru noi fapte, chiar dacă s-au descoperit date cu privire la existența acestora. Totodată, instanța de rejudecare nu putea da faptei o încadrare juridică mai gravă, chiar dacă din probele administrate ar fi reieșit, existența unei infracțiuni mai grave - art.215 alin.1, 3, 5 Cod penal.
Procedând la rejudecarea cauzei, instanța de rejudecare avea obligația să respecte dispozițiile art.385/6, art.385/7 și art.385/8 Cod procedură penală, întrucât casarea s-a dispus în recursul inculpatei.
Regula generală în materie de rejudecare a cauzei, după casare, este că, cauza se va soluționa la instanța a cărei hotărâre a fost casată, procesul penal reluându-se în fața instanței care a judecat cauza în primă instanță, în speță - Judecătoria Oradea. Totuși, de la această regulă există și excepții, printre care și cea referitoare la lipsa de competență după materie. În cauza dedusă judecării, conform deciziei de casare, competența trebuia stabilită după efectuarea expertizei contabile care să stabilească valoarea prejudiciului în mod judicios. În funcție de valoarea pagubei instanța urma să încadreze juridic fapta de delapidare, în art.215/1 alin.1 sau 2 Cod penal ( în rechizitoriu fapta fiind încadrată în dispozițiile art.215/1 alin.2 Cod penal ).
Prima instanță a respectat decizia de casare și față de cuantumul prejudiciului stabilit prin expertiza contabilă, văzând și dispozițiile art.27 pct.1 lit.a Cod procedură penală, astfel cum au fost modificate prin OUG nr.109 din 24.10.2003, în baza art.42 Cod procedură penală a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor ( sentința penală nr.1110/29.06.2006 a Judecătoriei Oradea ). Prin urmare, chiar dacă la data sesizării instanței cu rechizitoriu - 15.05.2001 ( dosar nr.633/P/2000 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor - fila 350 și următoarele ), competentă să soluționeze cauza era Judecătoria Oradea (a se vedea art.27 pct.1 lit.a Cod procedură penală modificat prin OUG nr.207/2000 ), având în vedere încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatei, precum și faptul că regulile de procedură penală sunt de imediată aplicare, în mod corect Judecătoria Oradea și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.
Instanța de fond a dispus în baza art.334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art.297 alin.1 Cod penal în infracțiunea prev. de art.215 alin.1, 3 și 5 Cod penal, infracțiune pentru care a reținut și dispozițiile art.74 lit.c Cod penal.
Procedând astfel, instanța de rejudecare a agravat situația inculpatei, încadrând juridic fapta reținută în sarcina acesteia într-o infracțiune mai gravă - art.215 alin.1, 3 și 5 Cod penal.
În consecință, instanța de apel investită cu soluționarea apelului inculpatei, în lipsa apelului procurorului conform art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, va admite apelul penal declarat de inculpata, va desființa hotărârea atacată și în baza art.334 Cod procedură penală, va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art.215 alin.1, 3 și 5 Cod penal cu aplicarea art.74 lit.c Cod penal în infracțiunea prev. de art.297 alin.1 Cod penal.
Întrucât instanța de fond a reținut în favoarea inculpatei circumstanțe atenuante judiciare, văzând dispozițiile art.372 alin.1 Cod procedură penală, instanța de control judiciar va reține prev. art.74 lit.c Cod penal și dându-le eficiență, conform art.76 lit.d Cod penal, va reduce pedeapsa pentru infracțiunea prev. de art.297 alin.1 Cod penal sub limita minimului special prevăzut de lege, aplicând inculpatei pedeapsa de 11 luni închisoare cu aplicarea art.71 și 64 lit.a teza II și lit.b Cod penal. Având în vedere că prin art.1 din Legea nr.543 din 4.10.2002, privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni se prevede că se grațiază în întregime pedeapsa cu închisoarea până la 5 ani, indiferent de modalitatea de executare a pedepsei, iar infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatei la o pedeapsă privativă de libertate de 11 luni închisoare nu este exceptată de la actul de clemență ( art.4 ), instanța de apel va face aplicarea art.1 din Legea nr.543/2002 cu referire la art.120 alin.1 Cod penal și va atrage atenția inculpatei asupra prevederilor art.7 din Legea nr.543/2002.
În speță, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.297 alin.1 Cod penal.
Potrivit art.297 alin.1 Cod penal constituie infracțiune falsificarea și substituirea mărfii sau orice alte procedee, precum și expunerea spre vânzare sau vânzarea de asemenea de bunuri cunoscând că sunt falsificate sau substituite.
Inculpata, în mod constant, pe tot parcursul procesului penal a arătat că a cumpărat, cu diferite ocazii, combustibil pe care l-a valorificat ulterior ca motorină, după ce în prealabil "l-a îmbunătățit cu aditivi" ( fila 239 și urm.; fila 255 - dosar urmărire penală; filele 62-64 - dosar nr.6635/2001; filele 78-79 - dosarul instanței de apel ).
Din economia textului art.297 alin.1 Cod penal, rezultă că falsificarea mărfurilor înseamnă denaturarea lor prin contrafacere sau alterare.
În cauza dedusă judecății, inculpatul a alterat conținutul combustibilului - - respectiv l-a schimbat prin adăugarea de componente străine, apoi i-a dat o altă denumire și un preț care îi conferea aparența de autenticitate ( că este motorină ).
Prin fapta sa, inculpata a înșelat pe cumpărătorii care, fiind convinși că li se livrează motorină au achiziționat, în realitate, produse alterate și de calitate inferioară.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța de apel are în vedere criteriile prev. de art.72 Cod penal, dar și consecințele ce decurg din reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prev. de art.74 lit.c Cod penal, obligatoriu a fi reținute, conform art.372 alin.1 Cod penal. Modul și mijloacele de săvârșire a infracțiunii imprimă acesteia un grad de pericol social ridicat. Ținând seama de elementele care circumstanțiază fapta, de atitudinea ante și postinfracțională a inculpatului - cu antecedente penale, care a recunoscut săvârșirea acestei infracțiuni, negând comiterea infracțiunii prev. de art.10 și 13 din Legea nr.87/1994, are în întreținere 2 copii minori. cu un nivel de instrucție mediu -, instanța de apel apreciază că pedeapsa de 11 luni închisoare este necesară și suficientă pentru a-și atinge scopul prev. de art.52 Cod penal.
Cererea formulată de inculpata de a i se aplica pedeapsa amenzii sau o pedeapsă în condițiile art.18/1 Cod penal, pentru aspectele reliefate nu poate fi acceptată de către instanța de apel.
Pentru infracțiunile prev. de art.10 și 13 din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.13 Cod penal, în mod corect, instanța de fonda dispus încetarea procesului penal, potrivit art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.g Cod penal raportat la art.122 lit.d Cod penal și art.124 Cod penal, întrucât a intervenit prescripția specială.
În mod eronat, instanța de fond a dispus achitarea inculpatei pentru infracțiunea prev. de art.40 din Legea nr.82/1991 raportat la art.289 alin.1 Cod penal, atâta timp cât pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art.13 din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.13 Cod penal, infracțiune complexă care absoarbe în conținutul său și această infracțiune, a reținut că fapta există, însă nu se poate antrena răspunderea penală urmare a incidenței prev. art.122 lit.d Cod penal și art.124 Cod penal. Totuși, față de principiul neagravării situației în propria cale de atac - art.372 alin.1 Cod penal - instanța de control judiciar nu va putea reforma hotărârea primei instanțe.
Hotărârea instanței de fond este nelegală și în ceea ce privește greșita aplicare a prevederilor art.118 lit.d Cod penal ( suma de 2.546.347.876 lei ROL ).
Tribunalul Bihor, reținând în sarcina inculpatei o infracțiune mai gravă prev. în art.215 alin.1, 3, 5 Cod penal - infracțiune de prejudiciu, a dispus confiscarea în favoarea statului a sumei de 2.546.347.876 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin această infracțiune.
Produsele petroliere inferioare vândute de inculpată erau scutite de taxa și accize, ele fiind însă vândute ca motorină, produs purtător de taxe și accize. Prețul plătit de cumpărători cu ocazia alimentării autovehiculelor cu carburant a inclus, în mod firesc, și aceste diferențe, suplimentare nejustificate, aceștia fiind induși în eroare cu privire la calitatea tipului de carburant și costul produsului cumpărat. Valoarea taxelor și accizelor nedatorate, în cuantum de 2.546.347.876 lei, inclusă în prețul plătit nu reprezintă obligații la bugetul statului, ci constituie un prejudiciu cauzat cumpărătorilor și folosul material injust dobândit de inculpată în mod fraudulos. Prin urmare, dacă instanțele ar fi făcut aplicarea art.118 lit.d Cod penal în primul ciclu procesual, înainte de casarea hotărârii în calea de atac ordinară a recursului, exercitată de inculpată, hotărârea instanței de rejudecare ar fi fost corectă. Având în vedere că înainte de rejudecare, instanțele nu au reținut aceste prevederi legale, față de principiulnon reformatio in pejus,instanța de apel va reforma hotărârea instanței de fond în sensul că va înlătura dispoziția referitoare la confiscarea specială a sumei sus menționate, dispuse conform art.118 lit.d Cod penal.
Dispozițiile instanței de rejudecare cu privire la aplicarea art.88 Cod procedură penală, art.348 Cod procedură penală și art.191 Cod procedură penală, vor fi menținute de către instanța de control judiciar fiind corect aplicate.
Hotărârea apelată este legală sub aspectul modului de rezolvare a laturii civile a cauzei.
Instanța de fond, în mod judicios, a dispus în baza prev. art.14 Cod procedură penală și art.346 Cod procedură penală combinat cu art.998-999 Cod civil obligarea inculpatei la plata sumei de 17.981.778.625 lei ROL, cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părții civile ANAF B prin reprezentant legal DGFPS B, reprezentând impozit pe profit, accize și TVA.
Prin constituirea de parte civilă formulată în faza de urmărire penală -DGFPS Baa rătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 17.981.778.625 lei reprezentând impozit pe profit, accize și TVA. Ulterior, în faza de cercetare judecătorească, în primul ciclu procesual, deși legal citată, partea civilă nu a fost prezentă în instanță și nici nu a depus la dosarul cauzei o altă cerere de constituire de parte civilă în care să insereze că solicită obligarea inculpatei și la plata majorărilor de întârziere aferente acestei obligații, calculate la data stingerii sumei datorate.
În consecință, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, recursul formulat de DGFPS B fiind nefondat se va respinge, menținându-se ca legală și temeinică sub acest aspect hotărârea atacată.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, partea civilă apelantă va fi obligată să plătească statului suma de 150 lei ( 50 lei x 3 termene de judecată ), cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
. În baza dispozițiilor art. 379 pct.1 lit. Cod de procedură penală,
RESPINGE ca nefondat apelul penal formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, cu sediul în O, str. - nr.2/B, județul
II.În baza dispozițiilor art. 379 pct.2 lit. Cod de procedură penală,
ADMITE apelul penal formulat de inculpata apelantă (actualmente ), domiciliată în O, str. - nr.29,.II,.9, județul B, cu reședința în O,-, --121,.7, județul B, împotriva sentinței penale nr.369/P/28 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o desființează în sensul că:
1.Înlătură pedeapsa principală de 7 ani închisoare, cu aplicarea art.71, 64 lit. a teza II, b, c Cod penal și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, b, c Cod penal pe o durată de 3 ani, stabilită cu titlu de pedeapsă complementară.
2. În baza dispozițiilor art.334 Cod de procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 215 alin.1,3,5 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. c Cod penal în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 297 alin.1 Cod penal, infracțiune la care face aplicarea dispozițiilor art. 74 lit.c Cod penal.
În temeiul art. 297 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. și art.76 lit. d Cod penal dispune condamnarea inculpatei (actualmente ), cu datele personale aflate la dosar,la o pedeapsă de:
- 11 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a teza II, b, c Cod penal.
În baza prevederilor art.1 din Legea nr.543/4 octombrie 2002, privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni constată grațiată integral pedeapsa aplicată inculpatei și atrage atenția acesteia asupra prevederilor art.7 din Legea nr. 543/2002.
3. Înlătură dispoziția referitoare la confiscarea specială în baza art.118 lit.d Cod penal a sumei de 2.546.347.876 ROL, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin infracțiunea de înșelăciune.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
În temeiul dispozițiilor art.192 alin.2 Cod de procedură penală obligă partea civilă apelantă să plătească statului suma de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare și comunicare cu partea civilă apelantă și intimații lipsă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
decizie - jud.- -
În concept - 25.03.2009
Judecător fond -
- - -
2 ex./27.03.2009
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Munteanu Traian
