Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 364/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 364/
Ședința publică din data de 27 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache judecător
JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Liviu
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, domiciliat în B, sector 4,-, împotriva deciziei penale nr. 574 din 19.12.2008 a Tribunalului Galați.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat, în stare de libertate, asistat de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 39/14.04.2009, lipsă fiind intimatele părți vătămate SC " " SRL și Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
S-a procedat la verificarea identității recurentului inculpat, acesta prezentând cartea de identitate din care rezultă că CNP -.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat consideră că se impune admiterea recursului declarat de acesta pentru motivele invocate pe larg în scris, pe care astăzi le va prezenta succint.
În plus, față de motivele scrise, consideră că se impune casarea deciziei recurate, cu trimitere spre rejudecare, și motivat de faptul că instanța de apel a omis să se pronunțe asupra unei probe.
În acest sens, solicită să se verifice încheierea din 28 octombrie 2008, prin care a solicitat efectuarea unui nou raport de expertiză, iar instanța de judecată a prorogat discuția asupra acestei probe după administrarea probei cu martori. Consideră că instanța a uitat să se pronunțe asupra acestui mijloc de probă, sancțiunea fiind aceea a casării deciziei cu trimitere spre rejudecare.
În susținerea motivelor de recurs, arată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea a trei infracțiuni.
În ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală, solicită să se aibă în vedere că articolul 11 lit. c din Legea 87/1994 a intrat în vigoare pe data de 21.05.2004, dată la care inculpatul nu mai îndeplinea funcția de administrator la SC " ". Consideră că fapta de care, ipotetic, inculpatul se face vinovat se încadrează în art. 13 din Legea 87/1994, text care are un regim sancționator mai blând. Din punctul său de vedere, se impunea schimbarea încadrării juridice, evident, cu consecințe asupra cuantumului pedepsei. Precizează că, în apel, și reprezentantul Parchetului a fost de acord cu acest punct de vedere.
În ceea ce privește fapta prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea 31/1991, referitor la folosirea cu rea-credință a sumelor de bani sau bunurilor societății, arată că a interpretat noțiunea de "rea-credință" ca fiind o intenție directă. Într-adevăr, pe parcursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești a fost de acord cu expertiza contabilă, într-un fel, respectiv că nu se justifică prin documente contabile suma de 2.700.000.000 lei. Apărarea inculpatului a fost constantă, în sensul că a formulat o plângere împotriva celorlalți administratori și asociați, motivat de faptul că au distrus o parte din documente, inculpatul susținând că acele documente se află printre documentele arse. În cauza respectivă s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Însă, esențial este faptul că s-au efectuat o serie de expertize de-a lungul procesului, prin care s-a demonstrat că acea sumă de bani, pentru care nu există documente justificative, a fost utilizată în interesul societății. În acest sens, se referă la faptul că imediat după plecarea inculpatului de la SC " " SRL, s-a efectuat o expertiză și s-a stabilit că existau anumite cantități de vin pentru care nu existau documente. Evident, aceste cantități de vin nu puteau fi făcute decât prin cumpărarea de struguri, iar strugurii nu puteau fi aduși decât prin anumiți zilieri. S-a făcut o expertiză de normare a muncii cu privire la aceste cantități de struguri și a rezultat că valoarea acestora ajunge la un cuantum de 1.917.000.000 lei, sumă care a fost utilizată în interesul societății.
De asemenea, s-a mai efectuat o expertiză contabilă cu privire la valoarea îmbunătățirilor efectuate. Solicită să se observe că, în cursul urmăririi penale, a fost de față la efectuarea acestei expertize directorul general al SC și nu a contestat sub nicio formă existența, dimpotrivă, a participat la identificarea acelor îmbunătățiri. Consideră că trebuie reținută și această sumă.
Susține că a depus la dosarul cauzei un contract de muncă încheiat în Israel, prin care inculpatul era remunerat pentru funcția de administrator cu suma de 3.000 dolari pe lună, iar în eventualitatea în care firma avea profit, inculpatul urma să fie remunerat cu suma de 5.000 dolari. Arată că este evident că aceste sume au fost utilizate în interesul societății. Cu privire la faptul că nu s-au găsit documente contabile, solicită să se aibă în vedere că, pe de o parte a precizat că o parte din acte au fost arse iar, pe de altă parte, inculpatul a recunoscut o oarece culpă în ținerea strictă a contabilității.
Solicită să se observe că expertul contabil a făcut precizarea că din expertizele contabile și tehnice efectuate anterior rezultă că s-au efectuat plăți în interesul societății. Se referă la plata muncitorilor zilieri, la achiziția de struguri, pentru care nu sunt documente justificative. Valoarea acelor plăți este de 1.900.000.000 lei.
Deci, este evident că acele sume au fost utilizate în interesul societății.
În atare situație, din punctul său de vedere, se impunea achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală, nefiind întrunit unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv, latura subiectivă - nu este vorba de o rea-credință.
Nu înțelege să mai facă discuții cu privire la aspectele reținute prin rechizitoriu referitor la angajarea unui avocat, la achiziționarea "Hanului dintre vii", întrucât, din punctul său de vedere, aceste aspecte au mai puțină relevanță, iar pe parcursul procesului inculpatul și-a făcut apărări în acest sens.
În ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală și și cea prevăzută de art. 40 din Legea 82/1991 - legea contabilității, susține că doctrina și practica judiciară reține, în conformitate cu o decizie fostei Curți Supreme de Justiție, o singură infracțiune, și anume, cea de evaziune fiscală, deoarece consideră că există o suprapunere a celor două laturi obiective.
În atare condiții, se impune achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. a Cod procedură penală.
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de legea contabilității, se referă doar la art. 40 din Legea 82/1991, consideră că s-a împlinit și termenul de prescripție a răspunderii penale. Urmează ca instanța să verifice acest aspect.
Față de susținerile făcute astăzi pe scurt și motivele prezentate pe larg în scris, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și trimiterea cauzei spre rejudecare, din punctul său de vedere, la Judecătoria Tecuci, pentru a se putea continua judecata și a se răspunde la toate apărările făcute cu privire la care instanța nu a răspuns în nici un fel.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că situația de fapt și vinovăția inculpatului a fost corect reținută de către instanța de fond și de instanța de apel și că hotărârea este motivată.
Consideră că recursul este fondat doar în ce privește încadrarea juridică a infracțiunii prev. de art. 11 lit. c din Legea 87/1994, reținută în sarcina inculpatului. Într-adevăr, consideră că, în mod corect, trebuia reținută infracțiunea prev. de art. 13 din Legea 87/1994, cu aplicarea disp. art. 13 Cod penal, și nu cea prev. de art. 11 lit. din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cod penal. Apreciază că aceasta este încadrarea juridică corectă întrucât limitele de pedeapsă pentru infracțiunea prev. de art. 13 din Legea 87/94 sunt de la 6 luni la 5 ani închisoare sau amendă, spre deosebire de infracțiunea prevăzută de art. 11 din aceeași lege, pentru care limitele de pedeapsă se situează între 2 ani și 8 ani închisoare și interzicerea unor drepturi, iar inculpatul a săvârșit fapta în perioada 13 februarie 2001-24 martie 2003. Astfel că, aplicându-se legea mai favorabilă ca urmare a modificărilor intervenite, devin aplicabile disp. art. 13 din Legea 87/1994 cu 13 Cod penal.
În ce privește intervenirea prescripției, arată că termenul special ar fi de 7 ani și Față de data epuizării faptei - 2003, consideră că acest termen nu s-a împlinit.
În ce privește vinovăția inculpatului, apreciază că în mod corect s-au avut în vedere expertiza judiciară întocmită în cauză, aflată la filele - 423-434 dosar urmărire penală, dar și celelalte probe administrate în cauză. Astfel, declarațiile martorilor și sunt relevante asupra modalității în care inculpatul desfășura activitatea și ținea evidența contabilă. martori arată că doar inculpatul ridica banii din conturile societății sau din casierie și semna dispozițiile și ordinele de plată, folosea sumele fără să prezinte ulterior documente justificative în vederea operării în contabilitate. De asemenea, actele contabile, bilanțul contabil pe anul 2002, reflectă activitatea infracțională a inculpatului.
În ce privește reținerea a două infracțiuni, apreciază că în mod corect s-au reținut în concurs. Falsul a avut drept consecință reflectarea necorespunzătoare a activității societății în documentele contabile, chiar dacă reprezintă o modalitate prin care inculpatul s-a sustras de la plata impozitului. Consideră că în mod corect s-au reținut în concurs aceste fapte.
În ce privește trimiterea cauzei spre rejudecare, solicită să se aibă în vedere că inculpatul a avut apărător și cu ocazia soluționării cauzei și susținerii concluziilor, acesta nu a reiterat cererea privind suplimentarea raportului de expertiză. Din acest motiv consideră că nu s-ar impune casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În concluzie, consideră că se impune admiterea recursului doar în ce privește încadrarea juridică a faptei prevăzută de Legea 87/1994 și menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței.
CURTEA, având în vedere motivele de recurs și concluziile puse în momentul dezbaterilor, aduce în discuție împrejurarea dacă infracțiunile prevăzute de art. 40 din Legea 82/1991 și art. 13 din Legea 87/1994 ar putea exista în concurs, în condițiile în care s-ar reține art. 13 și nu art. 11 din Legea 87/1994.
Reprezentantul Ministerului Public arată că a pus concluzii cu privire la acest aspect.
Apărătorul recurentului inculpat consideră că nu se pot reține ambele infracțiuni.
Cu privire la latura civilă a cauzei, precizează că își menține punctul de vedere exprimat prin motivele scrise de recurs. Susține că părțile civile au urmat calea civilă și că în prezent acel dosar este suspendat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, susține că a pus bazele acestei afaceri cu bună-credință și că a acționat în așa fel încât aceasta să funcționeze bine.
Arată că a adus bani de acasă pentru a pune pe picioare această afacere și că nu a luat nici un de la societate. De asemenea, arată că nu a primit nici un salariu, lucru care se poate verifica.
Întrebat fiind, dacă s-a acoperit vreo parte din prejudiciu către DGFP G sau către SC SRL, precizează că personal nu a achitat nicio sumă de bani.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 87/12.02.2008 pronunțată de Judecătoria Tecuci, Județul G a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii în cuantum de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990
A fost condamnat același inculpat la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 40 din Legea 82/1991, precum și la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 11 litera c din Legea nr. 87/1994 R cu aplicarea art. 13 Cod penal; corelativ acestei ultime infracțiuni inculpatului i- fost aplicată și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 litera a teza II litera b și c Cod penal pe o durată de 2 ani.
În conformitate cu disp. art. 33 literele a și b Cod penal / art. 34 litera b Cod penal și art. 35 al 1 Cod penal s-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 litera a teza II literele b și c Cod penal pe o durată de 2 ani.
I-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 litera a teza II și literele b și c Cod penal.
În conformitate cu disp. art. 81, 82 și art. 71 alin 5 Cod penal s- dispus suspendarea condiționată executării pedepsei principale și accesorii pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
În temeiul disp. art. 359 Cod procedură penală a fost atrasă atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile DGFP suma de 4776,36 lei RON cu titlu de despăgubiri civile.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile SC SRL. Suma de 273. 490, 94 lei RON cu titlu de despăgubiri civile.
S-a dispus comunicarea sentinței astfel pronunțate la ORC și a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare statului.
Pentru a pronunța această hotărâre penală prima instanță de judecată a avut în vedere următoarele:
SC - SRL G, denumită inițial SC - SRL G, luat ființă în baza actului constitutiv autentificat nr.6669/12.01.1998, fiind înregistrată la ORC B sub nr.40/10433/1998.
Conform actului adițional autentificat sub nr.1319/30.03.2001, asociații societății sunt și ( cu părți egale din capitalul social - câte 48% din acțiuni) și inc. ( cu 4% din acțiuni).
Societatea și- schimbat sediul social în comuna, sat, jud.G, fiind înregistrată la ORC G, sub nr. J-, cât și denumirea ( actuala SC - SRL G - filele 64-87, vol. dosar urmărire penală).
Obiectul principal de activitate al firmei constă în fabricarea băuturilor și în special vinului din struguri.
Pentru buna desfășurare activității proprietarii și asociații majoritari - frații, cetățeni israelieni, au împrumutat societatea cu 700.000 USD, prin intermediul firmei "" ( ai cărei reprezentanți legali sunt), fiind stipulate condiții clare de rambursare împrumutului.
Totodată, prin contract asociații au cedat din activele lor inc. (ajungând la un procent de 25,30%), desemnându-l pe acesta ca administrator unic al societății, cu puteri depline de reprezentare a societății, singurul cu drept de semnătură în raporturile cu instituțiile bancare, începând din 13.02.2001 ( filele 67 - 76 dosar urmărire penală).
Inculpatul exercitat funcția de administrare și conducere a societății, în perioada 13.02.2001 - 24.03.2003, când, urmare unui control intern, ce a evidențiat gestionarea cu rea-credință a resurselor societății, fost revocat, fiind desemnat un nou administrator, prin Hotărârea AGA nr.1754/13.04.2003, înregistrată la ORC G (cerere admisă, prin decizia civilă nr.400/2004 a Tribunalului Galați, definitivă prin decizia civilă nr.366/2005 Înaltei Curți de Casație și Justiție) ( filele 314 - 335, vol. dosar urmărire penală).
Urmare expertizelor judiciare efectuate, rezultat că în perioada în care a administrat și condus SC SRL G, inculpatul cauzat prejudicierea societății cu suma de 273.490,94 lei RON, iar bugetul de stat cu suma de 4776,36 lei RON
Astfel, instanța reținut următoarele acte săvârșite de inculpat în paguba intereselor societății prin folosirea creditului societății:
1. Expertiza documentelor contabile ale societății stabilit că în perioada 02 aprilie 2001 - august 2003, inculpatul, în calitate de administrator al SC SRL G ridicat din conturile societății, bani cu titlul de "avansuri trezorerie" în cuantum total de 2.517.923.805 lei vechi căror folosire nu putut să justifice prin documente legale ( în condițiile în care, conform legislației privind disciplina de casă, avansurile de trezorerie trebuie justificate în maxim 3 zile ( fila 320 dosar urmărire penală). La sfârșitul anului 2003 în fișa contului 542 - trezorerie, inculpatul figurează cu un debit nejustificat de 2.313.719.483 lei vechi, la care se adaugă soldul nejustificat al contului pe trimestrul 2003 ( raport expertiză contabilă filele 314 - 423 vol. dosar urmărire).
Din documente și declarații, rezultă că inculpatul era singurul care ridica banii din conturile societății, sau din casierie, semnând dispozițiile și ordinele de plată, și folosea sumele fără a prezenta ulterior documente justificative în vederea operării în contabilitate ( declarații contabil șef - filele 158 - 160, declarații contabil - filele 152-154).
2. La data de 29.03.2002, inculpatul participat la licitația organizată de Corpul Bancari ai BRD Sucursala Focșani, unde și- adjudecat în nume propriu, imobilul licitat, denumit " Hanul dintre vii", amplasat în localitatea, jud.V, pentru suma de 1.125.000.000 lei vechi ( act adjudecare nr.10/29.03.2002).
Suma fost achitată integral de către adjudecatar prin consemnarea sumei la CEC conform recipiselor nr. -/28.03.2002 și nr.-/29.03.2002 și nr. -/12.03.2002.
Inculpatul s- apărat susținând că plătit valoarea imobilului, cu bani personali, invocând un buletin de schimb valutar de 30.000 USD, echivalentul sumei de 982.500.000 lei vechi, fără putea face dovada provenienței lor (declarații inculpat).
Martorele și - contabil șef și casier la SC SRL, au declarat că inculpatul ridicat de mai multe ori, sume din conturile sau casieria societății, care în aceeași zi au fost depuse la CEC, ca rate pentru plata imobilului "Hanul dintre vii" ( declarații filele 152 - 160, extrase de cont).
Astfel:
- 04.03.2002 - 30 milioane lei vechi;
- 06.03.2002 - 340 milioane lei vechi;
- 12.03.2002 - 250 milioane lei vechi;
- 14.03.2002 - 130 milioane lei vechi;
- 29.03.2002 - 110 milioane lei vechi;
- 02.04.2002 - 150 milioane lei vechi;
- 03.04.2002 - 120 milioane lei vechi ( raport expertiză contabilă filele 427 și următoarele, vol. dosar urmărire).
Or, documentele contabile și soldul nejustificat al contului 542 " trezorerie" la data de 12.03.2003, precum și concluziile expertizelor contabile judiciare că există legătură directă între operațiunile de retragere banilor societății, și consecutiv, plățile făcute de inculpat în contul debitorului SC, CEC sau BRD Focșani, demonstrează folosirea de inculpat, în scop personal creditului societății ( expertiză contabilă - filele 456-462, 356-360 dosar urmărire penală)
3. În baza contractului de prestări servicii nr.207/13.09.2003, încheiat de inculpat ca reprezentant legal al SC SRL și SC - SA B, s-au executat lucrări de forare și alimentare cu apă, la imobilul "Hanul dintre vii" din localitatea, proprietatea inculpatului.
Deși acesta este beneficiarul lucrărilor care nu au avut nicio legătură cu societatea, operațiunile efectuate au fost înregistrate din dispoziția inculpatului, în contabilitatea SC SRL G, potrivit facturii fiscale nr.-/19.09.2002, în baza dispozițiilor de plată din 16.09.2002 și 05.09.2002, semnate de către inculpat, respectiv ordinului de plată nr.355/13.12.2002, s-au efectuat plăți de către SC SRL, în valoare totală de 84.618.780 lei vechi, către executantul SC - SA B ( copii facturi fiscale - 92-101, nota Gărzii Financiare - fila 374, raport expertiză fila 321, declarații martor fila 152, martor A, contract fila 158 dosar urmărire penală).
SC, confirmă că în vara anului 2003, plătiți fiind pe statele de plată ale societății, au păzit sau efectuat lucrări de amenajare, la imobilul "Hanul dintre vii", despre care știau că este proprietatea inculpatului (declarații martori filele 150, 154, 172, 178).
Operațiunile inexacte au fost înregistrate în contabilitate reflectându-se și în bilanțul contabil pe anul fiscal 2002, date pe baza cărora organele de control fiscal ( Garda Financiară G), au concluzionat că inculpatul datora bugetului de stat suma de 31.287.616 lei vechi, reprezentând 17.777.058 lei vechi impozit pe profit și 13.510.561 TVA rambursat nelegal de către acesta.
4. Pentru modernizarea și amenajarea imobilului " Hanul dintre vii" inculpatul achiziționat diferite materiale constând în geamuri, PVC, agregate, etc. plățile efectuându-se direct din casieria SC - SRL
Astfel de cheltuieli, în valoare totală de 26.367.117 lei vechi s-au înregistrat, din dispoziția inculpatului în contabilitatea societății ( facturi fiscale nr.-/26.03.2002, -/13.09.2002, -/13.01.2002, 79086/14.09.2002).
Operațiunile evident, au denaturat situația cheltuielilor și veniturilor societății (bilanț contabil 2002), în baza acestora organele de control fiscal stabilind că administratorul, datora bugetului de stat suma de 9.749.186 lei vechi, reprezentând 5.539.310 lei vechi impozit pe profit și 4.209.876 lei vechi TVA ( file 362-369).
5. De asemenea, inculpatul prin ordinul de plată 5/22.05.2001, achitat 6 milioane lei vechi, din casieria societății, martorei (prietena acestuia), pentru prestarea unui serviciu personal, conform ultimei expertize judiciare efectuate în faza urmăririi penale.
6. În perioada în care nu mai avea calitatea de administrator, inculpatul ridicat din contul bancar al societății suma de 100 milioane lei vechi (virată prin OP nr.155/15.04.2003 de către debitoarea SC și Fructe - SA). Din această sumă, 50 milioane lei vechi i- plătit drept onorariu apărătorului său ales, restul sumei incluzându-se în avansurile de trezorerie nejustificate.
După revocarea din funcție, inculpatul efectuat plăți nelegale în valoare de 100 milioane lei vechi din casieria societății către avocatul, pentru servicii prestate în interesul personal - de asistență juridică și reprezentare în litigii aflate pe rolul instanțelor judecătorești în contradictoriu cu asociații majoritari, reprezentanți legali ai SC SRL G (raport expertiză file 326 - 330 dosar urmărire penală).
În perioada administrării societății ( 2001 - august 2003), inculpatul achiziționat 17 telefoane mobile, valoarea cheltuielilor pentru abonamentele SC - SA, ridicându-se la 893.769.358 lei vechi.
Pentru se putea defalca prejudiciul în dauna societății, cercetările au evidențiat că utilizatorii telefoanelor mobile ( de serviciu) erau și persoane din afara societății, potrivit intereselor directe ale inculpatului.
S-a apreciat ca fiind dovedită situația faptică mai sus expusă cu declarațiile martorilor audiați în cauză, precum și cu expertizele documentelor contabile întocmite și cu actele financiar-contabile anexate.
La individualizarea și dozarea pedepselor aplicate au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal;
În privința laturii civile a cauzei s-a dat eficiență disp. art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 998- 999 Cod civil.
Împotriva hotărârii penale mai sus detaliate, în termen legal, a promovat apel inculpatul atât cu privire la latura penală cât și în privința laturii civile a cauzei.
Astfel, a apreciat inculpatul-apelant că pentru toate infracțiunile reținute în sarcina sa se impune achitarea pentru următoarele considerente:
Infracțiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 nu poate fi reținută - nefiind întrunit conținutul juridic al acesteia nici sub aspectul laturii obiective, nici sub cel al laturii subiective - fapta nefiind comisă cu rea-credință, fiind mai degrabă vorba de o neglijență în ținerea contabilității.
S-a arătat, astfel, în detalierea motivației căii de atac faptul că suma pe care inculpatul trebuie să o justifice se regăsește în valorile stabilite prin expertizele relative normării muncii, a cantităților de vin găsite după plecarea inculpatului din societate și prin expertizarea construcțiilor - și a fost cheltuită în interesul societății.
Nu există astfel nici un prejudiciu pentru societatea pe care o administrase, de altfel, neexistând vreo constituire de parte civilă a SC SRL.
Cu privire la infracțiunile prev. de art. 40 din Legea 82/1991 și art. 11 litera c din Legea 87/1994, inculpatul a apreciat că există o suprapunere a laturii obiective a acestora - prima infracțiune fiind inexistentă și impunându-se achitarea în conformitate cu disp. art. 10 litera a Cod procedură penală; iar raportat la infracțiunea prev. de art. 11 litera c din Legea 87/1994 - achitarea în temeiul disp. art. 10 litera d Cod procedură penală. De altfel, cu privire la această ultimă faptă (prev. de art. 11 litera din Legea 87/1994) inculpatul a solicitat anterior dezbaterilor schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art 13 din același act normativ cu aplicarea art. 13 Cod penal, întrucât inculpatul nu îndeplinea funcția de administrator al părții civile SC SRL la data intrării în vigoare a textului de lege menționat (21.05.2004).
mai fost criticată sentința primei instanțe de judecată și sub aspectul nemotivării hotărârii în conformitate cu disp. art 356 Cod procedură penală.
Prin decizia penală 574/2008 a Tribunalului Galațis -a respins ca fiind nefondat apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 77/12.02.2008 pronunțată de Judecătoria Tecuci.
În conformitate cu disp. art 192 alin 2 Cod procedură penală a fost obligat apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare statului în apel în sumă de 100 lei.
Pentru a decide astfel, s-au reținut următoarele:
S-a apreciat că soluția instanței de fond este legală și temeinică - fiind motivată în fapt și în drept în conformitate cu disp. art. 356 Cod procedură penală, instanța evaluând corect și criteriile de individualizare a sancțiunilor aplicate în cauză.
Astfel, s-a reținut că conținutul juridic al infracțiunii prev. de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 este evidențiat de probatoriul administrat cauzei: declarațiile martorilor și, expertiza judiciară ( filele 423- 434 dosar urmărire penale vol. I).
S-a mai arătat că sumele invocate de către inculpat - reprezentând valoarea unor drepturi salariale achitate și neevidențiate în contabilitate, contravaloarea construcțiilor realizate pentru care nu există documente și a unei cantități de struguri - nu au legătură cu prejudiciul reținut în sarcina acestuia - neputându-se deduce aceste sume din soldul avansului de trezorerie nejustificat de inculpat.
De altfel, s-a precizat că prejudiciul cauzat părții vătămate SC SRL ( 273.490,94 RON) a fost reclamat în termenul legal prevăzut de disp. art. 15 alin 2 Cod procedură penală - existând constituire de parte civilă ( fila 360 vol. I dosar urmărire penală )
De asemenea, s-a mai arătat că nu poate fi vorba de suprapunere a laturii obiective a infracțiunilor prevăzute la Legea contabilității și Legea evaziunii fiscale și reținute în sarcina inculpatului atâta vreme cât dispoziția prevăzută de art. 11 litera c din Legea nr. 87/1994 vizează un anume mobil (scopul de a nu plăti ori diminua impozitul, taxa ori contribuția).
Totodată, s-a apreciat că nu poate fi primită nici schimbarea de încadrare juridică solicitată din infracțiunea prev. de art. 11 litera din Legea 87/1994 republicată în infracțiunea prev. de art. 13 din același act normativ în considerarea faptului că inculpatul în cauză a fost trimis în judecată prin actul de sesizare, implicit condamnat pentru infracțiunea prev. de art. 11 litera c din Legea 87/1004 republicatăcu aplicarea disp. art 13 Cod penal- regimul situației tranzitorii fiind deja avut în vedere de către instanța de fond, ca și cuantum pedeapsa reflectând așa cum s-a reținut gradul de pericol social al faptei, nivelul prejudiciului cauzat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, reiterând în mare parte cele invocate în fața instanței de apel.
Astfel, în ce privește infracțiunea de evaziune fiscală s-a solicitat să se aibă în vedere că articolul 11 lit. din Legea 87/1994 a intrat în vigoare pe data de 21.05.2004, dată la care inculpatul nu mai îndeplinea funcția de administrator la SC, astfel încât consideră că fapta de care ipotetic inculpatul se face vinovat se încadrează în art. 13 din Legea 87/1994, text ce are un regim sancționator mai blând, motiv pentru care se impune schimbarea încadrării juridice în această infracțiune.
Totodată, s-a solicitat achitarea inculpatului în conformitate cu dispozițiile art. 10 lit. d Cod procedură penală pentru această infracțiune, arătându-se că aceasta are ca latură subiectivă o intenție calificată prin scop, însă acest element constitutiv nu e îndeplinit.
Referitor la infracțiunea prev. de art. 266 pct. 2 din Legea 31/1991 au fost reiterate apărările formulate în apel, respectiv s-a solicitat achitarea inculpatului în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a în referire la art. 10 lit. d Cod procedură penală, arătându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura subiectivă, nefiind vorba de o rea credință.
În ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 11 lit. c din Legea 87/1994 și cea prevăzută de art. 40 din Legea 82/1991 s-a susținut că doctrina și practica judiciară au reținut în conformitate cu o decizie a fostei Curți Supreme de Justiție o singură infracțiune, și anume, cea de evaziune fiscală deoarece există o suprapunere a celor două laturi obiective. În atare condiții, s-a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. a Cod procedură penală pentru infracțiunea prev. de art. 40 din Legea 82/1991.
Referitor la această infracțiune s-a arătat că s-a împlinit și termenul de prescripție a răspunderii penale.
În ceea ce privește latura civilă, s-a arătat că din cuprinsul dosarului nu rezultă vreo constituire de parte civilă a SC SRL și în aceste condiții obligarea sa la plata acestei sume e eronată.
A fost criticată, de asemenea, hotărârea primei instanțe, arătându-se că e nemotivată, fiind încălcate dispozițiile art. 356 Cod procedură penală.
De altfel, s-a precizat că aspectele de nelegalitate învederate anterior au fost susținute și în fața instanței de apel și că motivarea Tribunalului Galație lapidară, necuprinzând o analiză a probelor care au fost avute în vedere, nesatisfăcând cerințele impuse de dispozițiile legale în materie.
Oral, în fața instanței de recurs, s-a arătat că instanța de apel a omis să se pronunțe asupra unei probe, respectiv, s-a arătat că la termenul de judecată din 28 octombrie 2008 s-a solicitat efectuarea unui raport de expertiză, iar instanța a prorogat pronunțarea asupra acestei probe după administrarea probei cu martori, însă ulterior a uitat să se pronunțe asupra probei solicitate.
Față de toate acestea, s-a solicitat admiterea recursului promovat, casarea hotărârii pronunțate în cauză și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Tecuci pentru a se răspunde la toate apărările făcute cu privire la care instanța nu a răspuns în nici un fel.
Cu privire la recursul inculpatului, apreciem că acesta e fondat, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 3859pct. 9 și 10 Cod procedură penală, motiv pentru care se impune casarea deciziei penale nr. 574/19.12.2008 a Tribunalului Galați și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță,având în vedere următoarele:
Astfel, constatăm că în apel, la termenul de judecată din 28 octombrie 2008 inculpatul, prin apărător, a solicitat efectuarea unui nou raport de expertiză contabilă, Tribunalul Galați prorogând pronunțarea asupra acestei probe după administrarea probei cu martori. Ulterior, la termenul de judecată din 21.11.2008, termen la care au avut loc dezbaterile, instanța de apel a omis să se pronunțe asupra acestei probe.
Chiar dacă apărătorul inculpatului nu a reiterat cererea privind efectuarea expertizei, instanța, în baza rolului activ și pentru justa soluționare a cauzei trebuia să se pronunțe asupra cererii formulate de inculpat.
Din examinarea dispozițiilor art. 6 paragraf 3 lit. d din CEDO, precum și potrivit art. 11 și art. 20 din Constituție, rezultă că, încă înainte de a stabili temeinicia demersului de tragere la răspundere a unei persoane trimise în judecată (acuzat) acesta are dreptul fundamental la un proces echitabil.
Ori, în înțelesul unui proces echitabil intră, așa cum reglementează art. 6 paragraf 3 lit. d din Convenție și cum relevă jurisprudența CEDO, asigurarea dreptului inculpatului trimis în judecată și aflat în fața instanței de a i se admite probe care să se efectueze în mod nemijlocit, în contradictoriu cu celelalte părți, în vederea stabilirii adevărului.
Față de toate acestea, apreciem că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale pentru inculpat, de natură să garanteze drepturile acestuia și să influențeze soluția procesului.
Considerăm, de asemenea, că hotărârea instanței de apel nu e motivată corespunzător, e lacunară și succintă, nefăcându-se o analiză a probelor administrate. Instanța de apel nu a răspuns argumentat tuturor apărărilor formulate de inculpat, sens în care motivarea nu întrunește cerințele de exigență necesare asigurării dreptului la un proces echitabil.
Or, conform dispozițiilor art. 383 din Codul d e procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă în expunere temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea sau admiterea apelului.
De asemenea, potrivit art. 378 alin. 2 Cod procedură penală, instanța poate da o nouă apreciere probelor administrate în fața primei instanțe, iar conform alineatului 3 al aceluiași articol, instanța e obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor de apel invocate.
Astfel, se constată că inculpatul a formulat o serie de cereri de achitare, cereri pe care, de altfel, le-a reiterat și în recurs cu privire la toate infracțiunile reținute în sarcina sa, precum și o cerere de schimbare a încadrării juridice.
În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 11 lit. c din Legea 87/1994, a invocat o serie de argumente în susținerea cererilor formulate. Instanța de apel, printr-o motivare succintă și extrem de lacunară, a apreciat că nu pot fi reținute aceste cereri și nu a făcut o analiză proprie a probelor administrate, mulțumindu-se să înlăture în 3-4 fraze întreaga apărare.
Motivarea nu e explicită, ci foarte sumară - instanța de recurs neputând aprecia care au fost argumentele care au stat la baza pronunțării soluției date în cauză.
Totodată, instanța de apel a omis să se pronunțe asupra cererii de achitare formulată de inculpat în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 1 lit. a în referire la art. 10 lit. d Cod procedură penală în ce privește infracțiunea prev. de art. 11 lit. c din Legea 87/1994, încălcând astfel dispozițiile art. 378 alin. 3 Cod procedură penală.
De asemenea, și cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 11 lit. c din Legea 87/1994 în infracțiunea prev. de art. 13 din același act normativ a fost necorespunzător motivată, învederându-se că inculpatul a fost deja trimis în judecată prin actul de sesizare și condamnat pentru infracțiunea prev. de art. 11 lit. c din Legea 87/1994 republicată, cu aplicarea art. 13 Cod penal - arătându-se că regimul situației tranzitorii a fost deja avut în vedere de prima instanță, ca și cuantum pedeapsa reflectând așa cum s-a reținut gradul de pericol social al faptei și nivelul prejudiciului cauzat.
Considerăm că hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se motivează soluția, cu toate că în orice fază a procesului penal se impune motivarea în fapt și în drept a hotărârii pronunțate în cauză.
Motivarea hotărârii reprezintă un element de transparență a justiției, inerent oricărui act jurisdicțional.
Hotărârea judecătorească nu este un act discreționar, ci rezultatul unui proces logic de analiză științifică a probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului, proces de analiză necesar stabilirii stării de fapt desprinse din acestea prin înlăturarea unor probe și reținerea altora, urmare a unor raționamente logice făcute de instanță și care își găsesc exponențialul în motivarea hotărârii judecătorești.
Hotărârea reprezintă astfel, rezultatul concret, sinteza operei de judecată, iar motivarea acesteia reprezintă argumentarea în scris a rațiunii ce determină pe judecător să adopte soluția dispusă în cauză. Motivarea hotărârilor justifică echitatea procesului penal, pe de o parte, prin dreptul justițiabilului de a fi convins că justiția a fost înfăptuită, respectiv că judecătorul a examinat toate mijloacele procesuale și procedurale propuse de participanți și, pe de altă parte, prin dreptul acestuia de a cunoaște oportunitatea promovării căilor de atac.
Pentru a conchide, curtea constată o nemotivare a soluției pronunțate atât sub aspectul laturii penale cât și a celei civile. Nerăspunzând apărărilor formulate de părți instanța de apel a încălcat reguli de bază ale procesului penal.
Deși formarea propriei convingeri a judecătorului printr- muncă de reflecție și de conștiință constituie suportul rațional al demersului judiciar pentru cunoașterea faptelor, drept garanție a unui proces echitabil și în concordanță cu disp. art. 6 paragraf 2 din Convenția Europeană și Protocolul nr. 7, instanța are obligația de a-și motiva soluția dată cauzei, ceea ce implică justificarea procesului de convingere în mecanismul silogismului judiciar al aprecierii probelor.
Această poziție a instanței de apel este reliefată și de practica CEDO - cauza Boldea contra României în care se arată că "judecătorul trebuie să răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile și mijloacele de apărare invocate de părți", precum și în cauza Reiner și alții contra României.
Față de toate acestea, apreciem că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 3859pct. 9 și pct. 10 Cod procedură penală, motiv pentru care se impune admiterea recursului promovat de inculpat, casarea deciziei pronunțate de Tribunalul Galați și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Consideră că se impune trimiterea cauzei la instanța de apel și nu la instanța de fond întrucât considerăm că hotărârea primei instanțe e motivată corespunzător, cu respectarea dispozițiilor art. 356 lit. c Cod procedură penală.
În rejudecare, instanța va motiva în fapt și în drept hotărârea ce va fi pronunțată, va analiza motivele de apel invocate de inculpat, argumentând pe baza materialului probator și a legislației în materie, respingerea sau admiterea acelor motive.
Se vor avea în vedere toate apărările invocate, precum și motivele de recurs, respectându-se dispozițiile art. 3858Cod procedură penală.
În ceea ce privește completarea probatoriului - eventual efectuarea unei noi expertize contabile - instanța de apel, în rejudecare, va avea în vedere în virtutea efectului devolutiv și a rolului activ dacă pentru justa soluționare a cauzei se impune completarea probatoriului.
Se vor menține actele procedurale efectuate până la termenul din 21.11.2008.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 25.04.1946 în Tg. N, județul N, CNP -, domiciliat în B, sector 4,-) împotriva deciziei penale nr. 574 din 19.12.2008 a Tribunalului Galați (sentința penală nr. 77/12.02.2008 a Judecătoriei Tecuci ).
Casează decizia penală nr. 574 din 19.12.2008 a Tribunalului Galați și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Menține actele procedurale efectuate în cauză până la termenul de judecată din 21.11.2008.
Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului recurs rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. -/12.06.2009
Tehnored. /2 ex./26.06.2009
Fond:
Apel: -,
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu, Liviu
