Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 428/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 428
Ședința publică din data de 19 Iunie 2009
PREȘEDINTE: Petruș Dumitru
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
JUDECĂTOR 3: Ion Avram
Grefier - -
-.-.-.-.-
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI
PROCUROR -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul - împotriva deciziei penale nr. 577 din 23.12.2008 a Tribunalului Galați - dosar nr- - sentința penală nr. 446 din data de 27.02.2007 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns: recurentul inculpat - asistat de avocat, apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul ales al recurentului inculpat - susține că a primit răspuns de la parchet, în sensul că urmărirea penală nu este încă finalizată în cauza penală ce privește infracțiunea de mărturie mincinoasă reținută în sarcina martorului.
Solicită să se aibă că sentința de fond se bazează doar pe declarațiile celor doi martori audiați în cauză și toate actele de la dosar fac referire la data de 25.08. orele 19,45 - 200,00 în timp ce sentința de fond face referire la data de 24.08 așa cum au spus cei doi martori, motiv pentru care a insistat în relațiile de la parchet.
Curtea, deliberând cu privire la aspectul invocat de apărare, apreciază că nu are nici o influență asupra hotărârii faptul că nu s-a finalizat urmărirea penală pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă reținută în sarcina martorilor, din următoarele considerente:
- urmează a se verifica dosarul de urmărire penală și a se va constata care sunt datele la care aceștia au dat declarațiile, urmând a se verifica dacă este vorba de o eroare materială sau nu, declarații care vor fi analizate în contextul întregului material probator;
- în cazul în care se va ajunge la concluzia că cei doi martori au săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă, inculpatul are posibilitatea legală prevăzută de legiuitor de folosire a căii extraordinare de atac - respectiv instituția revizuirii.
Față de aceste considerente, chiar dacă urmărirea penală nu este finalizată în cazul cercetărilor privind săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, Curtea constată că are suficiente elemente pentru a constatat la acest moment dacă inculpatul se face sau nu vinovat de fapta reținută în sarcină.
Pentru aceste motive se acordă cuvântul apărării și respectiv acuzării pentru a formula eventuale cereri prealabile.
Apărătorul ales al recurentului inculpat - cât și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, solicită a se trece la dezbateri,întrucât nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea, constată cauza în stare de soluționare și în conformitate cu prevederile art. 38513alineatul 1 Cod procedură penală acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul ales al recurentului inculpat - susține că acesta a declarat prezent recurs, fiind nemulțumit de faptul că instanța nu a reținut în mod corect data săvârșirii infracțiunii și că data reținută prin sentința de fond este în contradicție flagrantă cu actele de urmărire penală.
În sentința criticată se arată că fapta săvârșită de inculpat a fost comisă în seara zilei de 24 august la orele 22 și ca atare procesul verbal din care rezultă că a refuzat să i se ia alcoolemia este din 25 august 2005 ora 1.
Din rechizitoriu rezultă că la data de 25 august orele 22,45 inculpatul a săvârșit fapta, ca și în referatul cu propunerea de declinare a competenței arată că la data de 25.08. ora 19,45, ca și rezoluția de confirmare și procesul verbal de începere a urmăririi penale.
Solicită să se constate că toate actele de urmărire penală arată că inculpatul a fost surprins în trafic la data de 25.08. ora 19,45 și solicită să se aprecieze cum este posibil ca procesul verbal de examinare clinică să fie încheiat la data de 25.08. ora 1, având în vedere că toate actele ulterioare sunt încheiate după această dată. Consideră că nu poate să rămână valabil un singur act și anume, biletul de examinare clinic.
Depozițiile a doi martori, din care unul confirmă o anume situație de fapt nu poate să contrazică actele făcute de organele de urmărire penală care răspund de exactitatea celor consemnate în ele. Consideră că dacă ar fi fost vorba despre o eroare de fapt, trebuia să se îndrepte greșelile, să se trimită dosarul spre rejudecare și nu să se pronunțe o soluție de condamnare pe o asemenea eroare de fapt.
Solicită admiterea recursului declarat de inculpat și să se constate că infracțiunea nu există, conform art. 10 lit. a iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală să se dispună achitarea acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public solicită să se aibă în vedere că inculpatul a condus autoturismul sub influența băuturilor alcoolice, după ce anterior i se aplicase o pedeapsă cu suspendare pentru același gen de faptă, nu a înțeles să fie de acord cu recoltarea probelor biologice, sens în care sunt probe certe.
Invocă declarația martorului ocular, care a văzut că inculpatul s-a izbit cu autoturismul de pod și consideră că în cauză este vorba despre o eroare materială evidentă care pornește de la procesul verbal și toate actele sub subsecvente și se raportează la acest proces verbal; solicită să se aibă în vedere că polițiștii au fost preocupați cu prinderea inculpatului pe care l-au urmărit prin stufăriș până la, după care l-au condus la spital. Nu s-a invocat care este nulitatea absolută.
În ce privește hotărârea instanței de apel, consideră că este nelegală întrucât încadrarea juridică este greșită, respectiv art. 87 al. 5 și apelul este admisibil sub acest aspect.
Conform art. 3859pct. 17 Cod procedură penală solicită admiterea apelului și în rejudecare înlăturarea încadrării juridice reținute de instanța de fond și să se mențină încadrarea juridică cu art. 13 Cod penal, - art. 79 al. 4 din OUG 195/2002 și a celorlalte dispoziții ale deciziei de apel ce nu mai poate fi modificată în defavoarea inculpatului.
Conform prevederilor art. 38513alineatul ultim Cod procedură penală se acordă ultimul cuvânt recurentului inculpat - care susține că nu a condus autoturismul și că acesta se afla la șosea și probabil a condus-o o altă persoană, nu știe cine.
Curtea, declarând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr 446/27.02.2007 a Judecătoriei Galațis -a dispus în temeiul art. 334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului -, din infracțiunea prev. de art. 79 al 4 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice în infracțiunea prev. de art. 87 al 5 din OUG nr 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
A fost condamnat inculpatul - la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de a refuza recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei prev. de art. 87 al 5 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice ( faptă săvârșită la 25.08.2005).
În temeiul art. 83 Cod penal s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 3622/18.12.2003 a Judecătoriei Galați, definitivă la 13.04.2004, pedeapsă care s-a dispus a fi executată alături de pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute o pedeapsă finală de 2 ani și 3 luni închisoare.
În temeiul art. 71 Cod penal a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art 64 literele a, b și c Cod penal pe durata executării pedepsei.
În temeiul art. 191 al 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre penală prima instanță de judecată a avut în vedere următoarele:
S-a reținut că în seara zilei de 24.08.2005, în jurul orei 22:30, în timp ce efectua serviciul de supraveghere, agentul de la Serviciul Poliției de Frontieră Gao bservat pe comunicația G - Vama G Rutier, în dreptul fostei Ferme nr. 16, un autoturism Break 1310, de culoare, având numărul de înmatriculare -, care - încercând să efectueze o manevră de virare - s-a izbit de parapetul de protecție aflat pe marginea șoselei. Imediat, agentul de poliție a coborât de pe pasarela pe care efectua misiunea de supraveghere, mergând la autoturismul respectiv și solicitându-i șoferului să prezinte documentele personale și ale mașinii, ocazie cu care a constatat că se numește -. Sesizând că persoana respectivă emana halenă alcoolică și întrucât trebuia să-și continue serviciul de supraveghere, agentul de poliția a solicitat prin stație ajutorul unui alt echipaj al Serviciului Poliției de Frontieră, la puțin timp sosind la fața locului un alt echipaj.
La un moment dat, profitând de neatenția lucrătorilor de poliție, precum și de faptul că afară era întuneric iar pe marginea șoselei exista vegetație înaltă (stufăriș), inculpatul a fugit de la locul în care fusese depistat de organele de poliție. În momentul în care a fugit, inculpatul a trecut la mică distanță de martorul - (paznic la fermă), care l-a recunoscut. În căutarea inculpatului au pornit doi agenți ai poliției de frontieră, aceștia găsindu-l într-o pe care inculpatul și-o construise pe terenul proprietatea sa, aflat în zonă, la aproximativ 1 km de locul în care se afla mașina avariată.
Fiind condus la locul în care fusese depistat, inculpatul a declarat că, într-adevăr, mașina respectivă îi aparține, dar a negat că ar fi condus-o în seara acelei zile.
Lucrătorii poliției de frontieră au solicitat prezența unui echipaj al poliției rutiere, pentru a se proceda la testarea cu aparatul etilotest a inculpatului. La sosirea echipajului poliției rutiere, inculpatul a refuzat să sufle în aparat.
Fiind ulterior condus la spital pentru prelevarea de probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, inculpatul a refuzat, de asemenea, și recoltarea acestor probe, motivându-și refuzul prin aceea că nu a condus el autoturismul - în seara respectivă.
În cursul urmăririi penale, inculpatul - a refuzat să de-a declarații, prevalându-se de dispozițiile art. 70 Cod procedură penală.
Fiind audiat în instanță, inculpatul a arătat că nu el a condus autoturismul și că nu știe cine l-a condus. Inculpatul a declarat că a fost condus de către lucrătorii de poliție de la baraca în care stătea pentru a-și păzi culturile, la locul în care se afla autoturismul avariat, iar în momentul în care a ajuns la autoturism a fost invitat de către aceștia să verifice dacă lipsește ceva din autoturism, după care a fost condus la spital pentru prelevarea de probe biologice. Altfel spus, inculpatul declară că nu a fost prezent decât o singură dată la locul în care se afla autoturismul avariat, anume atunci când a fost condus acolo de către agenții de poliție.
S-a apreciat că declarațiile inculpatului sunt contrazise, prin depozițiile martorului - iar situația faptică, implicit vinovăția inculpatului este dovedită cu ansamblul probator administrat cauzei.
La individualizarea și dozarea sancțiunii aplicate instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal și în mod deosebit elementele care circumstanțiază persoana inculpatului (atitudinea procesuală nesinceră a acestuia, încercarea de a se sustrage urmăririi penale precum și antecedența penală).
Împotriva sentinței penale mai sus detaliate, în termen legal au promovat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați și inculpatul -.
S-a reținut că Parchetul de pe lângă Judecătoria Galația criticat soluția primei instanțe de judecată sub aspectul nelegalității, în sensul omisiunii instanței de fond de a reține în procedura schimbării încadrării juridice a faptei și dispozițiile art. 13 Cod penal în condițiile succesiunii legilor penale prin care pentru aceeași faptă sunt prevăzute pedepse diferite.
S-a reținut că inculpatul apelant, - a achiesat la acest motiv de apel al Parchetului, arătând faptul că trebuia să se constate nulitatea hotărârii de fond cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare - în condițiile în care, în faza dezbaterilor a fost respinsă cererea apărătorului inculpatului, de acordare a unui termen spre a-și pregăti apărarea raportat la solicitarea de schimbare a încadrării juridice.
Inculpatul a arătat în motivele invocate, faptul că sentința fondului este incertă în privința datei și orei săvârșirii infracțiunii, probatoriul administrat fiind ambiguu din acest punct de vedere și întrucât dubiul îi profită, a solicitat achitarea sa în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 litera a raportat la art. 10 litera a Cod procedură penală și la art. 66 Cod procedură penală.
Verificând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu, în conformitate cu art. 371 al. 2 Cod procedură penală instanța a apreciat apelurile promovate în prezenta cauză ca fiind fondate pentru următoarele considerente:
S-a constatat că în cauză, de la momentul sesizării cu infracțiunea săvârșită de inculpat și până la judecarea acesteia a intrat în vigoare Legea nr. 49/2006 prin care au fost modificate prevederile art 79 al 4 în privința limitelor de pedeapsă aplicate în sensul majorării acestora (2-7 ani închisoare - față de limitele inițiale (1-5 ani) închisoare);
S-a constatat că în aceste condiții, instanța de fond a omis să facă aplicarea disp. art. 13 Cod penal conform căreia se aplică legea cea mai favorabilă în situația interzicerii uneia ori mai multor legi penale până la judecarea definitivă a cauzei.
Pe de altă parte, s-a apreciat că susținerile inculpatului în sensul oportunității judecării cauzei, vis-a vis de interdicția instanței de fond de a acorda un termen pentru a pune concluzii pe schimbarea de încadrare juridică solicitată de reprezentantul Parchetului - nu pot fi reținute.
S-a avut în vedere că obligația prezentată de disp. art. 334 Cod procedură penală nu este menționată expres în conținutul art. 197 al 2 Cod procedură penală pentru a se putea dispune judecarea cauzei în conformitate cu disp. art. 379 al 1 pct. 2 litera b Cod procedură penală cu atât mai mult cu cât discuțiile purtau asupra unei infracțiuni cu același conținut juridic însă având articolul care o prevedea renumerotat.
În privința incertitudinii momentului săvârșirii infracțiunii așa cum a fost acesta reclamat de inculpat, s-a constatat că prima instanță de judecată s-a pronunțat și a evaluat corect situația dedusă judecății raportat la probatoriile dosarului.
S-a apreciat că declarațiile martorilor și audiați în apel la solicitarea inculpatului, nu aduc noi informații relative conținutului infracțiunii deduse judecății (refuzul recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei în condițiile în care inculpatul a fost depistat de un organ de poliție conducându-și autoturismul).
Față de aceste considerente, Tribunalul Galați prin decizia penală nr. 577/2008 a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați și de inculpatul - împotriva sentinței penale nr. 446/27.02.2007 a Judecătoriei Galați.
A desființat în parte sentința penală apelată și în rejudecare a reținut și dispoziția art. 13.pen în schimbarea de încadrare juridică a faptei penale săvârșită de inculpatul -, din infracțiunea prev. de art. 79 alin. 4 din OUG 195/2002 în infracțiunea prev. de art. 87 alin. 5 din același act normativ și în consecință:
În baza art. 87 alin 5 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 13.pen a condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare.
Potrivit art. 83.pen a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 (trei) luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 3622/18.12.2003 a Judecătoriei Galați, definitivă la 13.04.2004 și a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa de 1 an închisoare (stabilită prin prezenta decizie), astfel încât inculpatul va executa în final o pedeapsă totală de 1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare.
În baza art. 71 alin 2.pen a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev de art. 64 alin 1 lit a teza a II-a și lit b pen. și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal, inculpatul - care apreciază hotărârile recurate ca fiind nelegale, deoarece nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii dedusă judecății, nefiind persoana care a condus autoturismul.
Precizează inculpatul că autoturismul era parcat pe drumul public și că el se afla la o la aproximativ 3 km de șosea și este posibil ca autoturismul său să fi fost luat de o altă persoană, care l-a folosit fără să-l anunțe în prealabil, persoană care după producerea accidentului a fugit de la locul faptei.
Solicită de asemenea, să se constate că probatoriul administrat, respectiv actele de la urmărirea penală, este ambiguu sub aspectul datei și orei săvârșirii infracțiunii, dubiu ce profită inculpatului și pe cale de consecință, solicită să se constate nevinovăția acestuia.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate dar și din oficiu în limitele prevăzute de lege Curtea reține următoarele:
a) Instanța a reținut că momentul consumării infracțiunii mpentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului este acela în care inculpatul a refuzat recoltarea probelor biologice, refuzul acestuia consemnându-se înconținutul procesului verbal de recoltare. Coroborat cu conținutul declarațiilor celor doi martori, care au fost date la data de 25.08.2009 și care indică data de 24.05.2005 ora 22,30 ca fiind data la care a fost depistat inculpatul, instanța a constatat că data săvârșirii faptei de către inculpat este data de 25.08.2005.
Faptul că în actele de urmărire penală, respectiv procesul verbal de constatare și buletinul pentru recoltarea probelor biologice sunt erori materiale legale de data săvârșirii infracțiunii, nu poate constitui un motiv care să ducă la concluzia existenței unui dubiu ce profită inculpatului.
Pentru a se constata existența unui dubiu ce profită inculpatului, cauza trebuie analizată pe fondul ei și după analizarea fondului în cazul în care se constată că probele administrate nu duc cu claritate la stabilirea vinovăției inculpatului, atunci instanța poate considera că există un dubiu cu privire la vinovăția acestuia și să dispună în consecință.
materiale legate de data săvârșirii infracțiunii pot fi considerate o nulitate a acestor acte - nulitate pe care Curtea o apreciază ca fiind relativă - neavând nici o consecință de neînlăturat în stabilirea vinovăției inculpatului.
De altfel, instanța de fond a stabilit că în mod cert data săvârșirii faptei de către inculpat este 25.08.2005.
b) Referitor la vinovăția inculpatului, Curtea apreciază că în mod judicios instanțele, pe baza analizei probelor administrate în cauză, au constatat existența probelor care conduc la concluzia că inculpatul este cel care a condus autoturismul în stare de ebrietate.
Astfel, martorul - audiat în faza de urmărire penală cât și în fața instanței de judecată, precizează faptul că l-a recunoscut pe inculpat în momentul în care acesta a luat-o la fugă și a trecut pe lângă martori la câțiva metri. Precizează martorul că vizibilitatea la lumina farurilor era bună și că inculpatul este acela care în momentul în care lucrătorii au intrat în mașină pentru a căuta actele autoturismului avariat, a fugit de la locul faptei și că tot el era persoana cu care echipajul de poliție s-a întors la locul accidentului.
Aceste declarații ale martorului ocular se coroborează cu procesul verbal de constatare întocmit de organele de poliție și cu rapoartele întocmite de agenții de poliție.
În consecință, Curtea apreciază că inculpatul este persoana care a condus autoturismul, a produs un accident izbindu-se în parapetul aflat pe marginea șoselei și că în momentul în care i s-a solicitat de către agentul de poliție de frontieră actele autoturismului, a fugit de la locul accidentului, deoarece agentul poliției de frontieră constatând că inculpatul emana halenă alcoolică a solicitat prin stație ajutorul unui echipaj al serviciului poliției rutiere.
În condițiile în care, în mod cert inculpatul este persoana care a condus autoturismul cu care s-a izbit de parapetul de protecție aflat pe marginea șoselei și că s-a dovedit că emana halenă alcoolică, situație ce a determinat conducerea inculpatului la spital pentru recoltare de probe biologice, faptul că acesta a refuzat recoltarea acestora în vederea stabilirii alcoolemiei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 al. 5 din OUG 197/2002 cu aplicarea art. 13 Cod penal.
Având în vedere gradul de pericol social al faptei, coroborat și cu persoana inculpatului care nu se află la primul impact cu legea penală, Curtea apreciază pedeapsa aplicată de un an închisoare, precum și pedeapsa rezultantă care asigură pe deplin scopul pedepsei, fiind dată cu respectarea criteriilor prev. de art. 72 Cod penal.
În consecință, hotărârile recurate fiind legale și temeinice, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul -.
Văzând și dispozițiile art. 192 al. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul - ( fiul lui și, născut la data de 24.11.1967 în comuna, județul G, domiciliat în G,-, - 7,. 50, CNP: -) împotriva deciziei penale nr. 577 din 23.12.2008 a Tribunalului Galați - dosar nr- - sentința penală nr. 446 din data de 27.02.2007 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr. 970/P/2006 - număr nou: -.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă recurentul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDCEĂTOR,
Grefier,
- -
Red. / 26 Iunie 2009
Tehn. 26 Iunie 2009
Apel: -
Fond:
Președinte:Petruș DumitruJudecători:Petruș Dumitru, Maria Tacea, Ion Avram
