Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 399/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 399/R/2009
Ședința publică din data de 18 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Valentin Chitidean JUDECĂTOR 2: Ioana Cristina Morar Săndel
JUDECĂTORI: - - -
: -
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice B N, împotriva deciziei penale nr.26/24.04.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița N, privind pe inculpatul, trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița N, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art.13 penal și art.41 alin.2 penal.
La apelul nominal făcut în cauză,la prima strigare, se constată lipsa inculpatului și a reprezentanților părților civile Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B N și Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, față de lipsa părților, instanța lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av., din cadrul Baroului C, cu delegația avocațială depusă la dosar lipsă fiind inculpatul și a reprezentanților părților civile Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B N și Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate apreciind că motivele invocate de partea civilă în memoriu sunt neîntemeiate. Cu onorar din.
CURTEA
Prin sentința penală nr.45 din 20 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr-, în baza art. 13 din fosta Lege nr. 87/1994, redactarea inițială, cu aplic.art. 41 alin.2 și art. 13 Cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 11 iulie 1957 în localitatea M, cetățean român, domiciliat în comuna nr. 218 jud. B-N, fără antecedente penale, CNP--, la pedeapsa de 1.000 lei amendă, punându-i-se totodată în vedere disp.art.631Cod penal.
Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile,Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B-N cu sediul în B,--8 jud. B-N, suma de 77.689.489 lei ROL cu titlul de impozit pe venit neachitat și suma de 64.149.887 lei ROL cu titlul neachitat, plus dobânda legală.
De asemenea, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare. iar părții civile suma de 4.860 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, onorariul pentru avocat desemnat din oficiu în sumă de 100 lei, asigurat de avocat urmând a fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință penală, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriului Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița - inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din fosta Lege 87/1994, nemodificată de Legea nr. 161/2003, cu aplic.art. 13 Cod penal și art. 41 alin.2 Cod penal.
În sarcina inculpatul s-a reținut că în perioada anilor 2001-2002, în calitatea lui de asociat la Asociația familială autorizată cu Autorizația de funcționare nr. 737/21.06.1995 eliberată de Consiliul județean B-N, s- sustras de la plata obligațiilor fiscale prin neînregistrarea venitelor încasate în baza 18 facturi.
Prin această faptă, inculpatul a cauzat o pagubă la bugetul de stat în valoare de totală de 53.533.459 lei ROL.
În baza întregului material probator administrat în cauză, prin sentința penală nr. 55/2006 pronunțată în cauză, instanța a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 10.000.000 lei ROL amendă și la obligat să plătească organului fiscal suma de bani reținută în rechizitoriu, cu titlu despăgubiri civile.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel în termen inculpatul.
Prin decizia penală nr. 169/A/2006 Tribunalul Bistrița -N a respins apelul declarat atât de inculpat cât și de partea civilă, ca fiind nefondat.
În urma recursului declarat de partea civilă, prin decizia penală nr. 181/R/2007, Curtea de APEL CLUJa admis recursul declarat de partea civilă casează în întregime prima decizie penală, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bistrița -
Cauza s-a reînregistrat la Tribunalul Bistrița -N sub nr-.
Prin decizia penală nr. 66/A/2007, pronunțată în acest dosar, tribunalul a admis atât apelul declarat de inculpat cât și apelul declarat de partea civilă, casează în întregime sentința penală nr. 55/2006 a Judecătoriei Năsăud, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pe motiv că apărarea inculpatului nu s-a exercitat efectiv, nefiind prezent în instanță la dezbaterea fondului, iar sub aspectul laturi civile, având în vedere că se contestă cuantumul prejudiciului se va pune în discuție efectuarea unei noi expertize contabile.
De asemenea, în raport și cu starea de sănătate a inculpatului s-a dispus a se verifica și analiza dacă este sau nu cazul ca acesta să fie ascultat la domiciliul său, potrivit art. 74 Cod procedură penală
Cauza s-a reînregistrat la Judecătoria Năsăud sub nr. 1774/R/265/2007.
În raport cu îndrumările date de instanța de casare, cu ocazia rejudecării s-a efectuat un nou raport de expertiză contabilă de către expertul.
Raportul de expertiză contabilă a fost comunicat și inculpatului care însă nu a trimis la dosar nicio obiecție.
De asemenea, potrivit art. 171 Cod procedură penală s-a desemnat pentru inculpat avocat din oficiu, prezent în cauză la fiecare ședință de judecată.
La termenul de judecată din data de 25 octombrie 2007, inculpatul personal s-a prezentat în instanță, instanța constatând că acesta se poate deplasa pe picioarele sale.
Întrucât la acest termen de judecată nu era desemnat avocat din oficiu, nu s-a putut lua declarație de inculpat, astfel că, judecata s-a amânat din acest motiv.
La termenul de judecată din data de 25.10.2007 instanța a pus în vederea inculpatului să se prezinte în instanță la termenul următor pentru a i se lua declarație în prezența apărătorului desemnat din oficiu, însă la termenele ulterioare, inculpatul nu s-a mai prezentat în instanță și nici nu a mai semnalat faptul că nu se poate deplasa din motive medicale, motive pe care să le justifice cu acte medicale.
Față de cele arătate mai sus, instanța a considerat că nu sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 74 Cod procedură penală pentru ca instanța să se deplaseze la domiciliul inculpatului pentru a-i lua o declarație.
În rejudecare, instanța de fond, analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele:
Inculpatul a avut calitatea de asociat al Asociației familiale și din localitatea, autorizată prin Autorizația nr. 7373 din 21 iunie 1995, emisă de Consiliul județean B-
Asociația familială a fost înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bistrița -N, sub nr. 88 din 12 mai 2000, în baza încheierii dată de judecătorul delegat, nr. 530 din 12 mai 2000.
Asociația familială era autorizată de a comercializa, cu amănuntul, produse alimentare și nealimentare.
În baza obiectului de activitate, în baza dispozițiilor fostei Legi 87/1994, inculpatul avea obligația de a evidenția în actele contabile toate veniturile realizate și de a nu înregistra cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale.
În perioada iulie 2001-mai 2002, inculpatul nu a efectuat în actele sale contabile toate înregistrările privind veniturile realizate, în scopul de a se sustrage plății impozitului și taxei către organele fiscale.
Din raportul de expertiză contabilă întocmit de expert, rezultă că datorită acestor neînregistrări, cu scopul de a se sustrage impozitului pe venit și inculpatul s-a sustras plății sumei de 77.689.489 lei ROL ce reprezintă impozit pe venit și sumei de 64.149.888 lei ce reprezintă TVA neplătit, prejudiciind astfel bugetul de stat cu suma totală de 141.838.376 lei ROL.
Față de cele reținute mai sus, instanța de fond a apreciat că fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din fosta Lege nr. 87/1994, pentru combaterea evaziunii fiscale (în prezent abrogată de Legea nr. 241/2005), în redactarea inițială, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, infracțiunea fiind comisă în formă continuată și art. 13 Cod penal, privind aplicarea legii mai favorabile. În acest sens legea mai favorabilă era cea de la data săvârșirii infracțiunii anume Legea 87/1994 în redactarea inițială, întrucât prin modificările ulterioare, precum și prin noua lege, pentru acest gen de fapte pedepsele s-au înăsprit.
Față de cele expuse mai sus, în baza art. 13 din fosta Lege nr. 87/1994, redactarea inițială, cu aplic.art.41 alin.2 și art. 13 Cod penal, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 10.000.000 lei ROL (1.000 lei RON), punându-i-se totodată în vedere disp.art. 631Cod penal, privind posibilitatea înlocuirii amenzii cu închisoarea dacă inculpatul nu va achita amenda penală cu rea-credință, în termenul legal.
În latura civilă a cauzei, în baza art. 346 Cod procedură penală, art. 998 Cod civil, instanța de fond l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile - Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. B- sumele de 77.689.489 lei ROL cu titlul de impozit pe venit neachitat și suma de 64.149.887 lei ROL, cu titlul de TVA neachitat, plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Impotriva acestei sentințe penale a declarat apel în termen legal, inculpatul, solicitând admiterea acestuia în baza art.379 pct.2 lit."b" Cod procedură penală, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, cu motivarea că judecarea cauzei a avut loc în lipsa inculpatului, care a fost în imposibilitatea de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate.
Inculpatul critică hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în dezvoltarea motivelor de apel următoarele:
După ce s-a dispus casarea sentinței penale nr. 55/2006 a Judecătoriei Năsăud și trimiterea cauzei spre rejudecare pe motiv că apărarea inculpatului nu s-a exercitat efectiv, nefiind prezent în instanță la dezbaterea fondului, instanța de fond a arătat că va verifica și analiza dacă este sau nu cazul ca inculpatul să fie ascultat la domiciliul său, potrivit art.74 Cod procedură penală. Aceasta întrucât existau la dosar anumite date potrivit cărora inculpatul a suferit amputarea ambelor picioare.
La termenul de judecată din 25.10.2007 i s-a pus în vedere inculpatului să se prezinte în instanță la termenul următor pentru a i se lua declarație în prezența apărătorului desemnat din oficiu, însă la termenele ulterioare, inculpatul nu s-a mai prezentat în instanță și nici nu a semnalat faptul că nu se mai poate deplasa din motive medicale, motive pe care să le justifice cu acte medicale. Față de acestea, instanța a considerat că nu sunt îndeplinite cerințele prev.de art. 74 Cod procedură penală, pentru deplasarea instanței la domiciliul inculpatului pentru a i se lua declarație.
În data de 20 martie 2007 când s-a judecat cauza în fond s-a constatat că inculpatul lipsea,reprezentantul parchetului a arătat că "nu se cunoaște poziția expresă a inculpatului cu privire la raportul de expertiză efectuat în cauză", apărătorul din oficiu al inculpatului a arătat că "nu a luat legătura cu inculpatul întrucât nu-i cunoaște numărul de telefon și că nici inculpatul nu l-a contactat", însă instanța de fond a trecut peste toate acestea și a dispus judecarea cauzei în fond.
Din cele relevate rezultă cu evidență că inculpatul nu a participat la judecată, că nu a fost audiat de instanța de fond și mai mult decât atât, instanța de judecată nu i-a dat posibilitatea acestuia de a-și expune punctul de vedere cu privire la raportul de expertiză contabilă în baza concluziilor cărora s-a dispus condamnarea inculpatului și s-a soluționat latura civilă a cauzei.
Față de cele reținute s-a menționat că inculpatul nu s-a prezentat la proces decât la data de 25.10.2007, când nu i-a fost asigurată asistența juridică, din motive obiective, determinate de starea de sănătate precară. Întrucât acesta a fost imobilizat o perioadă îndelungată, a fost atât în imposibilitatea de a se prezenta în instanță cât și în imposibilitatea de a înștiința instanța despre această imposibilitate. Evident, din aceleași motive, inculpatul nu a avut posibilitatea de a-și expune punctul de vedere cu privire la concluziile raportului de expertiză tehnico-contabilă, cu care nu a fost niciodată de acord, întrucât nu reflectă realitatea.
Având în vedere situația expusă, s-a susținut că au fost încălcate dispozițiile legale referitoare la asigurarea dreptului la apărare al inculpatului, astfel că se impune admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Totodată s-a apreciat că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni pentru următoarele motive: inculpatul nu are antecedente penale; are o situație personală specială, fiindu-i amputate ambele picioare, astfel încât acest handicap (cu serioase deficiențe de ambulație) îl obligă la un regim de viață special, cu multiple privațiuni; a recunoscut fapta în materialitatea ei, nefiind de acord doar cu cuantumul prejudiciului cauzat părții civile; cuantumul prejudiciului nu a fost stabilit cu precizie, iar finalmente, acesta se încadrează între parametri care permit aprecierea sus-menționată.
Din cele relevate s-a considerat că se poate concluziona în sensul că "prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărare de lege și prin conținutul ei concret fapta reținută în sarcina inculpatului (sincer, fără antecedente penale, a cărui viață este definitiv marcată de handicapul descris) este lipsită în mod vădit de importanță și nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni". Potrivit opiniei inculpatului, existența acestei situații permite aplicarea în cauză a unei soluții de achitare a inculpatului, de aplicare față de acesta a dispozițiilor art.18/1 Cod penal, cu aplicarea față de inculpat a sancțiunii amenzii cu caracter administrativ (chiar în condițiile actuale în care inculpatul nu poate beneficia deocamdată de varianta exonerării sale de răspundere penală potrivit dispozițiilor Legii pentru combaterea evaziunii fiscale).
Prin decizia penală nr.26 din 24 aprilie 2009 a Tribunalului Bistrița N, s-aadmis apelul declarat de apelantul, desființându-se în întregime sentința atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Cheltuielile judiciare în apel aurămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că instanța de fond nu a procedat la efectuarea unei cercetări judecătorești complete, de natură să ducă la aflarea adevărului.
Cu toate că prin decizia penală nr. 66/A/2007 a Tribunalului Bistrița -N a fost trimisă cauza spre rejudecare la prima instanță cu indicația de a fi audiat inculpatul și de a asigura dreptul acestuia la un proces echitabil, privit prin prisma asigurării dreptului la apărare, iar sub aspectul laturi civile, având în vedere că se contestă cuantumul prejudiciului, de a se pune în discuție efectuarea unei noi expertize contabile, instanța de fond nu s-a conformat decât în parte, întrucât, deși prezent, nu a fost audiat inculpatul, și nici nu s-a procedat la audierea acestuia la domiciliul său, în condițiile în care ar fi existat o problemă de sănătate ce ar fi impus acest lucru.
Prima instanță nu s-a conformat dispozițiilor instanței ierarhic superioare, încălcându-se totodată dispozițiile art.6 din CEDO, privitor la dreptul inculpatului la un proces echitabil, întrucât nu a beneficiat de un drept la apărare eficient, în condițiile în care nu a fost ascultat de instanța de fond, în această modalitate fiind privat de un grad de jurisdicție.
Astfel, deși la termenul de judecată din data de 15.11.2007, reprezentantul parchetului a solicitat încuviințarea spre audiere a martorilor propuși prin rechizitoriu și audierea inculpatului la domiciliul acestuia (întrucât este invalid), instanța a apreciat (contrar dispozițiilor date de instanța de apel) că nu se impune a i se lua declarație inculpatului la domiciliul său, întrucât a fost prezent în instanță la data de 25.10.2007 (când, cu toate acestea, nu a fost audiat), și că, în plus, inculpatul nu a solicitat expres acest lucru, pe motiv că ar fi intransportabil, motive neconvingătoare din perspectiva respectării exigențelor art.6 CEDO.
Cât privește proba testimonială solicitată, s-a dispus ca după efectuarea expertizei contabile dispusă la data de 15.11.2007, instanța să se pronunțe asupra acestei cereri, ceea ce nu s-a mai întâmplat, după depunerea raportului de expertiză la dosar trecându-se la dezbaterea în fond a cauzei, inculpatul fiind absent, interesele sale fiind reprezentate de apărătorul său din oficiu.
Ori, așa cum Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în hotărârea Constantinescu României, simpla prezență a inculpatului la audieri, chiar reprezentat, nu este suficientă, într-o astfel de ipoteză fiind necesară audierea din oficiu a inculpatului, nici măcar acordarea ultimului cuvânt nefiind de natură să dispenseze instanța de obligația de a-l audia pe inculpat.
Impotriva deciziei menționate Direcția Generală a Finanțelor Publice B, în numele Agenției Naționale de Administrare Fiscală B, ca reprezentat al Statului Român a declarat recurs în termen.
In motivarea recursului aceasta a invocat lipsa de procedură spunând că nu a fost citată la adresa sa din B, ci a fost citată la adresa Direcției Generale a Finanțelor Publice B
A mai invederat că nu i-au fost comunicate de către instanță motivele de apel invocate de inculpat, îngrădindu-i-se astfel dreptul la apărare în apel.
În ultimul rând, a menționat la modul general că soluția din apel este netemeinică și nelegală, drept pentru care se impune casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.
Examinând motivele de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
Primul motiv de recurs referitor la lipsa de procedură, este neîntemeiat deoarece în apel partea civilă a delegat (23), consilierul juridic din cadrul Direcției Generale a Finanțeloe Publice B N, să o reprezinte în dosar.
Al doilea motiv de recurs, referitor la necomunicarea motivelor de apel invocate de inculpat, motive ce se regăsesc la fila 38, Curtea constată că procedura penală nu prevede ca și procedura civilă obligația comunicării motivelor de apel, prin urmare acest motiv este nefondat.
Referitor la ultimul motiv de recurs invocat, Curtea constată că acesta atrage verificarea deciziei atacate sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.385/6 alin.3 pr.pen.
Analizând decizia atacată din această perspectivă, se observă că instanța de apel a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță pe motiv că aceasta nu a procedat la efectuarea unei cercetări judecătorești complete, prin faptul că nu s-a conformat dispozițiilor anterioare date de instanța de apel decât parțial omițând audierea inculpatului la domiciliul său în condițiile în care ar fi existat o problemă de sănătate ce ar fi impus acest lucru.
Examinând aceste aspecte, Curtea constată că în ultima decizie nr.66/5.06.2007 a Tribunalului Bistrița N, de trimitere a cauzei spre rejudecare primei instanțe, s-a dispus procedarea la efectuarea cercetării judecătorești, pentru întocmirea unei expertize contabile, iar în condițiile în care inculpatul nu a refuzat să dea declarații, i se vor aduce la cunoștință disp.art.74 pr.pen. referitoare la posibilitatea audierii sale la domiciliu.
Verificând dacă prima instanță a respectat aceste dispoziții, se observă că la termenul din 25.10.2007 (26), s-a prezentat inculpatul și s-a acordat termen în cunoștință, cauza fiind amânată pentru desemnarea apărătorului din oficiu, în condițiile în care inculpatul nu a formulat nici o cerere.
La următorul termen de judecată inculpatul nu s-a mai prezentat iar instanța în mod temeinic a considerat că nu este necesar a i se lua declarații la domiciliul acestuia, pentru că nu se află în imposibilitatea de a se prezenta pentru a fi ascultat - condiție expres prevăzută de art.74 pr.pen. - față de împrejurarea că a fost prezent la termenul anterior.
De asemenea, a dispus efectuarea expertizei contabile.
Raportul de expertiză a fost depus la dosar (49), după care s-a acordat un termen pentru studierea acestuia și s-a comunicat inculpatului.
La ultimul termen de judecată nu au fost formulate alte cereri în probațiune, deși la unul din termenele anterioare reprezentantul parchetului a solicitat audierea martorilor din rechizitoriu, însă procurorul nu și-a menținut cererea.
În primul rând este de observat că prima instanță a respectat dispozițiile instanței de control judiciar, dispunând efectuarea expertizei ordonată în cauză și constatând astfel cum a procedat instanța de trimitere că nu sunt îndeplinite condițiile art.74 pr.pen. pentru a fi audiat inculpatul la domiciliul său, deoarece acesta s-a prezentat la un termen în instanță și este transportabil.
Neaudierea inculpatului la prima instanță și neaudierea martorilor din rechizitoriu, nu constituie un caz de trimitere spre rejudecare a cauzei în condițiile în care inculpatul a fost audiat de către instanța de apel (52) și a fost comunicată expertiza.
In prezent, neefectuarea în întregime a cercetării judecătorești nu poate atrage în apel trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece disp.art.379 pct.2 lit.b pr.pen. ce prevedea că instanța de apel desființează sentința atacată și dispune rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată pentru motivul că nu a fost rezolvat fondul cauzei, a fost abrogată prin art.I pct.174 din Legea nr.356/2006, de unde rezultă că, în prezent în ipoteza neefectuării complete a cercetării judecătorești, instanței de apel îi revine obligația completării probatoriului, soluție justificată de împrejurarea că instanța de apel este tot instanță de fod, ca și prima instanță.
Așa fiind, în baza art.385/15 pct.2 lit.c pr.pen. rap.la art.385/9 alin.1 pct.10 teza finală pr.pen. va casa decizia atacată și va dispune rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost casată, pentru a se pronunța asupra cererilor în probațiune formulate de către parchet și inculpat și asupra motivului de apel invocat de inculpat pe fondul cauzei.
Văzând și disp.art.192 al.3 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice B N, cu sediul în B,-, jud.B N în numele Agenției Naționale de Administrare Fiscală B împotriva deciziei penale nr.26/24 aprilie 2009 a Tribunalului Bistrița N, pe care, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.c pr.pen. o casează și în consecință:
Dispune rejudecarea apelului inculpatului de către aceeași instanță.
Stabilește în favoarea Baroului C suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de azi, 18 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
RED.VC/MB
23.06.09/4 ex.
Președinte:Valentin ChitideanJudecători:Valentin Chitidean, Ioana Cristina Morar Săndel
