Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 402/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.402/R/2009
Ședința publică din data de 18 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Valentin Chitidean JUDECĂTOR 2: Ioana Cristina Morar Săndel
JUDECĂTORI: - - -
: -
GREFIER:
Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj - reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpații, și, împotriva încheierii penale din data de 4 iunie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița N prin care s-a menținut măsura arestării preventive, inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- prev. și ped. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000; art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen.; totul cu aplicarea art. 33 lit. a pen.;
- prev. și ped. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000; art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen.; totul cu aplicarea art. 33 lit. a pen.;
- prev. și ped. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a pen; art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a pen.; totul cu aplicarea art. 33 lit. a pen.;
- prev. și ped. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b pen.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av., din cadrul Baroului B, cu delegație avocațială depusă la dosar, inculpatul, aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul, av., din cadrul Baroului C cu delegație avocațială depusă la dosar și apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul, av., din cadrul Baroului C cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpații și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură al Curții de APEL CLUJ, s-a comunicat prin fax o cerere formulată de apărătorul ales al inculpatului, av., prin care solicită strigarea cauzei la ora 12,00.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul, av., solicită acordarea onorariul parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarera la termenul de judecată.
Apărătorul ales al inculpatului, depune la dosar motivele de recurs.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale pronunțate de instanța de fond și rejudecând cauza, să se dispună,în principala nu se mai menține măsura arestării preventive iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Astfel, apreciază că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, ele s-au modificat. Potrivit adresei rezultă că la data la care se suține că inculpatul se afla în județul A pentru a vinde cocaină, acesta se afla în Potrivit adresei INEC B, cele 4 CD-uri puse la dispoziție nu au putut fi accesate în vederea citirii astfel că în această situație înregistrările telefonice nu pot fi folosite în cadrul procesului penal. solicită a se aveaa în vedere că deși inculpatul apare în convorbiri telefonice din care rezultă că a achiziționat și introdus în țară droguri și chiar a recunoscut săvârșirera acestor fapte, el nu este trimis în judecată. Consideră că în cauză se aplică un tratament juridic diferențiat între inculpați, în timp ce inculpații arestați sunt menținuți în stare de arest, alți inculpați cu încadrări juridice la fel de grave sunt cercetați în stare de libertate. De asemenea, consideră că în cauză este incident art.5 paragraful 3 din CEDO potrivit căruia orice persoană privată de libertate are dreptul la judecarea sa într-un termen rezonabil reținându-se astfel că inculpatul este arestat de 18 luni de zile. Apreciază că prezentul dosar nu este unul complex raportat la persoanele implicate și starea de fapt, ori, dacă acesta este considerat un dosar complex atunci cum pot fi catalogate dosarele instrumentate de DNA sau DIICOT unde dosarele au peste 50 de volume? Nu se poate susține că pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului este același ca la momentul arestării întrucât prin trecerea unui interval de timp acest pericol se diminuează. La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică trebuie avute în vedere și concluziile referatului de evaluare a inculpatului de unde rezultă perspectivele bune pe care le are acesta pentru reintegrarea în societate. Practica CEDO statuează că instanța trebuie să aibă în vedere măsuri preventive alternative celei a arestului preventiv care ste una excepțională. Prezenta cauză nu este tergiversată datorită inculpaților. În privința cererii subsidiare, instanța poate institui inculpatului anumite obligații pe care acesta le va respecta.
Apărătorul inculpatului, susține recursul declarat solicitând admiterea lui, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza, să se dispună în principal, a nu se mai menține măsura arestării preventive iarîn subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Achiesează la concluziile antevorbitorului său apreciind că termenul rezonabil al măsurii arestării preventive a fost mai mult decât depășit. Solicită a se avea în vedere că într-adevăr inculpatul este consumator de droguri însă nu s-a făcut dovada că a participat la trafic. De asemenea, inculpatul are o situație materială precară, are un copil minor în întreținere iar soția acestuia este bolnavă. Cercetarea judecătorească s-a terminat iar expertiza solicitată nu-l privește pe inculpat. De șase luni de zile nu s-a efectuat nimic în dosar în ceea ce-l privește pe inculpat iar instanța a respins cererea de disjungere a cauzei față de inculpatul. Referitor la cererea subsidiară, apreciază că și această măsură este suficientă, lăsat în libertate inculpatul va respecta toate obligațiile impuse de instanță având astfel posibilitatea să-și ajute familia. Cu onorar din.
Apărătorul inculpatului, ca o completare, arată că în rechizitoriu pentru ceilalți doi inculpați s-a reținut o stare de fapt și acuzații mult mai grave și cu toate acestea nu au fost reținuți deloc.
Apărătorul inculpatului, solicită a se lua act de renunțare la recurs. Cu onorar din.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca temeinică și legală a încheierii pronunțate de instanța de fond. În mod corect instanța de fond a apreciat că sunt întrunite condițiile art.143 pr.pen. în sensul că există probe suficiente că inculpații au săvârșit infracțiunile reținute și că inculpații se găsesc în situația prev.de art.148 lit.f pr.pen. întrucât au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de patru ani iar lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică dată fiind gravitatea și natura infracțiunilor precum și modalitatea în care acestea s-au comis. Își însușește considerentele încheierii recurate cu mențiunea că instanța a făcut referire punctual și la obiect la temeiurile arestării pentru fiecare inculpat în parte. Solicită a se lua act de retragerea recursurilor inculpaților și.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului cu consecința punerii în libertate avându-se în vedere perioada arestării.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că recunoaște și regretă fapta solicitând cercetarea lui în stare de libertate cu mețiunea că ceilalți inculpați sunt liberi deși au încadrări juridice mai grave ca și a lui.
CURTEA
Prin încheierea penală din 4 iunie 2009 a Tribunalului Bistrița N, conform art. 300/2 Cod procedură penală raportat la art. 160/b Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive luate față de inculpații, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 2 din 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 16 din 143/2000; art. 4 alin. 2 din 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal;, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 2 din 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 16 din 143/2000; art. 4 alin. 2 din 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal;, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 2 din 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal; art. 4 alin. 2 din 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal;, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 2 din 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, ca fiind legală și temeinică, întrucât temeiurile ce au stat la baza luării acesteia subzistă.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin Rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Biroul Teritorial Bistrița -N nr.43D/P/2007, au fost trimiși în judecată inculpații:, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 al.2 Cod penal, cu aplic.art.16 din Legea nr.143/2000; art.4 al.2 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 al.2 Cod penal, ambele cu aplic.art.33 lit.a Cod penal;, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 al.2 Cod penal, cu aplic.art.16 din Legea nr.143/2000; art.4 al.2 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 al.2 Cod penal, ambele cu aplic.art.33 lit.a Cod penal;, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.37 lit.a Cod penal; art.4 al.2 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, ambele cu aplic.art.33 lit.a Cod penal;, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.37 lit.b Cod penal, împotriva tuturor acestor inculpați fiind luată măsura arestării preventive.
Astfel, prin Încheierea penală nr.63/CC/2007 a Tribunalului Bistrița -N (recurată de inculpați, recursul exercitat fiind respins ca nefondat, prin Decizia penală nr.101/R/2007 a Curții de APEL CLUJ ), au fost arestați preventiv pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 19.12.2007, ora 23,50 și până în data de 17.01.2008 ora 23,50, inculpații și, față de care a fost pusă în mișcare acțiunea penală prin Ordonanțele din 19.12.2007, aceștia fiind cercetați pentru comiterea, în concurs real prev. de art. 33 lit. a Cod penal a infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și consum de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 2 și art. 4 alin. 2 din Legea 143/200 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004, ambele cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, faptele săvârșite de inculpați constând în aceea că în data de 24.10.2007, în jurul orelor 20,00, în baza unei înțelegeri prealabile, au preluat de la un autocar aparținând SC Trans Internațional SRL B, care atunci sosise din Spania, un colet conținând o cantitate de până în 100 grame din drogul de mare risc cocaină, trimisă de o persoană neidentificată, după care s-au deplasat la domiciliul inculpatului, din B, cart., nr. 161.
Aici, în perioada următoare, inculpații și au consumat o parte din cantitatea de cocaină, cel dintâi oferind o mică cantitate și concubinei sale,. La sfârșitul aceleiași săptămâni, cei doi inculpați s-au deplasat în jud. B unde au vândut o parte din cantitatea de cocaină rămasă, unei persoane din localitatea, cunoscută de aceștia sub numele de "". În perioada 24.10.2007-18.12.2007, inculpații și, în baza aceleiași rezoluții infracționale au consumat în mai multe rânduri droguri de mare risc cocaină, drog din care inculpatul a oferit spre consum și altor persoane.
S-a apreciat că în cauză sunt întrunite cerințele art. 143 Cod procedură penală, în sensul că există probe suficiente că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați în modalitatea descrisă anterior, relevante fiind îndeosebi declarațiile inculpaților ( 10-16, 17-20. 30-38) procesul-verbal de percheziție 6, declarația învinuitei 44-49, declarația învinuitului 56-60, declarația învinuitului Marti 63-65 și 68-69, declarația martorilor 70-71, 73, 75, 76, adresa nr. - din 19.12.2007 emisă de Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor și, din cadrul Direcției Generale al Organizate C-N 85, și că inculpații se găsesc în situația reglementată de art. 148 lit. f Cod procedură penală întrucât au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, pedeapsa prev. de lege pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. 2 din Legea 143/200 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 este închisoarea între 10 și 20 de ani și interzicerea unor drepturi, iar în cazul infracțiunii prev. de art. 4 alin. 2 din aceeași lege, pedeapsa prev. este închisoare între 2 și 5 ani.
S-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică prin aceea că ar putea procura și comercializa în continuare droguri de mare risc, împrejurare care rezultă între altele din însăși declarațiile acestora, respectiv că sunt dependenți, consumând cocaină de 3-4 ori pe săptămână.
De asemenea, prin Încheierea penală nr.3/CC/2007 a Tribunalului Bistrița -N (recurată de inculpați, recursul exercitat fiind respins ca nefondat, prin Decizia penală nr.3/R/2008 a Curții de APEL CLUJ ) au fost arestați preventiv pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de începând cu data de 4 ianuarie 2008, ora 19,45 și până în data de 1 februarie 2008 ora 19, 45, inculpații:, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 2 și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și art. 37 lit.a Cod penal și, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, reținându-se că prin Ordonanțele din 4 ianuarie 2008 ( 28 și 54) s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpații, fost și pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 2 și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și art. 37 lit.a Cod penal și respectiv, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, întrucât, la sfârșitul lunii octombrie 2007, în perioada 26-28.10.2007, inculpatul a cumpărat de la inculpații și, cantitatea de cca. 50 grame din drogul de mare risc cocaină și în aceeași perioadă, în care s-au aflat la domiciliul inculpatului, acesta împreună cu ceilalți doi inculpați au consumat o mică parte din același drog de mare risc, cantitate ce i-a fost pusă la dispoziție de către inculpații din
După plecarea celor doi inculpați, s-a înțeles cu inculpatul să vândă drogul de mare risc cocaină, rămas după consumare, în greutate de cca. 50 grame unor persoane din
S-a apreciat că sunt întrunite cerințele art. 143 Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați în modalitatea descrisă anterior, relevante fiind îndeosebi declarațiile inculpaților și și transcrierile convorbirilor telefonice purtate de inculpați între ei.
Astfel, în declarația sa ( vol.I 13) inculpatul a arătat că l-a contactat pe inculpatul spunându-i că urmează să-i sosească "ceva" astfel că la data de 26 octombrie 2007 s-a deplasat în, jud. B, la domiciliul acestuia, unde a scos întreaga cantitate de cocaină pe care o mai avea, din care o parte a consumat-o împreună cu acesta și cu coinculpatul, înțelegerea fiind ca inculpatul să cântărească drogul, ulterior acesta comunicându-i telefonic că a rezultat cantitatea de 53- 54 grame, din care s-a socotit la preț doar 5o de grame.
Inculpatul a mai arătat că i-a spus că marfa o va da prietenului său "", care o va vinde în A, ulterior acesta trimițându-i prin mai multe sume de bani în contul tranzacției.
Instanța a considerat că această declarație se coroborează și cu declarația inculpatului (vol.I 30-35) care l-a însoțit pe celălalt inculpat la domiciliul din a inculpatului, cu declarația învinuitei, care confirmă că inculpatul a lipsi 2 zile de acasă, iar la întoarcere i-a spus că a dat marfa, urmând a primi banii peste vreo 2-3 zile, ca și cu transcrierile convorbirilor telefonice dintre inculpați, iar interceptarea convorbirilor telefonice s-a făcut în temeiul ordonanțelor procurorului din 23 și 26 octombrie 2007 (59-60 și 74-75) confirmate prin încheierile penale 229/P/2007 și 230/P/2007 a Tribunalului Bistrița -N (69-71 și 83-86), și că din procesele verbale din 4 ianuarie 2008 (24-25 și 51-51) rezultă că telefonul cu nr.- aparține inculpatului iar cel cu nr.- inculpatului, aflându-se asupra acestora în momentul reținerii lor, iar faptul că drogul a ajuns în posesia inculpatului este confirmat prin convorbirea pe care o are acesta la 29 octombrie 2007 cu o altă persoană( 95) în care menționează că primit "material" vreo 53 și a "lăsat la 50", cantități ce corespund celor menționate de inculpatul.
Pe de altă parte, s-a considerat că implicarea inculpatului rezultă cu prisosință din convorbirile telefonice dintre acesta și inculpatul (136, 137 138) în care se menționează că "acela vrea vreo 60 pe ", inculpatul precizând în declarația sa că urma să încaseze 60 euro pe gram de cocaină ( vol I 13), iar din transcrierea convorbirii dintre cei 2 inculpați din prezentul dosar (98,99) rezultă că inculpatul i-a comunicat celuilalt inculpat numărul de cont aparținând lui, fiind cel care a procedat la expedierea banilor și care s-a arătat nemulțumit de faptul că nu a venit o anumită persoană căreia "îi trebuie 20 de litri", la prietenii lui de sărbători. S-a apreciat în consecință că, pe lângă îndeplinirea condiției prev. de art. 143 Cod procedură, inculpații se află în situația prev. de art. 148 lit f Cod procedură penală.
Prin Încheierea penală nr.5/CC/2008 a Tribunalului Bistrița -N, s-a dispus prelungirea arestului preventiv pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 17 ianuarie 2008, orele 23,5o și până la data de 16 februarie 2008, orele 23,50, a inculpaților și, recursul exercitat de inculpați fiind respins ca nefondat, prin Decizia penală nr.45/R/2008 a Curții de APEL CLUJ.
Prin Încheierea penală nr.10/CC/2008 a Tribunalului Bistrița -N-recursurile exercitate de inculpați fiind respinse prin Decizia penală nr.11/R/2008 a Curții de APEL CLUJ - a fost prelungită măsura arestului preventiv în ceea ce îi privește pe toți cei 4 inculpați, dată fiind necesitatea efectuării și altor acte de urmărire penală în cauză,gravitatea faptelor,pericolul social ridicat al infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații și împrejurarea că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a acestora subzistă, prin Încheierea penală din data de 28.02.2008 a Tribunalului Bistrița -N-recursul exercitat de inculpați fiind respins prin Decizia penală nr.185/R/2008 a Curții de APEL CLUJ, s-a constat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpați, ulterior, în cursul instrumentării dosarului de către Tribunalul Bistrița -N, fiind menținută măsura arestării preventive ca fiind legală și temeinică.
Față de toți cei 4 inculpați s-a apreciat că există probe și indicii temeinice că aceștia au săvârșit infracțiunile ce li s-au reținut în sarcină, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, dată fiind gravitatea și natura infracțiunilor săvârșite, condițiile și modalitatea în care acestea s-au săvârșit. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că motivele care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpații:, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 al.2 Cod penal, cu aplic.art.16 din Legea nr.143/2000; art.4 al.2 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 al.2 Cod penal, ambele cu aplic.art.33 lit.a Cod penal;, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 al.2 Cod penal, cu aplic.art.16 din Legea nr.143/2000; art.4 al.2 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 al.2 Cod penal, ambele cu aplic.art.33 lit.a Cod penal;, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.37 lit.a Cod penal; art.4 al.2 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, ambele cu aplic.art.33 lit.a Cod penal;, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.37 lit.b Cod penal, subzistă, măsura preventivă luată este legală și temeinică, astfel că în baza disp. art.300/2 Cod procedură penală raportat la art. 160/b Cod procedură penală va fi menținută.
Astfel, față de fiecare din cei 4 inculpați s-a apreciat că sunt întrunite condițiile prev. de art.143 Cod procedură penală, în sensul că există probe și indicii temeinice că au săvârșit infracțiunile ce li s-au reținut în sarcină (declarațiile inculpaților ( 10-16, 17-20. 30-38) procesul-verbal de percheziție ( 6), declarația învinuitei ( 44-49), declarația învinuitului (56-60), declarația învinuitului Marti (63-65 și 68-69), declarația martorilor (70-71), (73), (75), (76), adresa nr. - din 19.12.2007 emisă de Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor și, din cadrul Direcției Generale al Organizate C-N (85), precum și cele prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol pentru ordinea publică, dată fiind natura și gravitatea infracțiunilor respective (de o amploare deosebită, care aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătatea publică, reprezentând, totodată, una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate), crearea unui climat de neîncredere și nesiguranță în rândul opiniei publice în situația în care organele judiciare nu adoptă o atitudine fermă raportat la instrumentarea acestui gen de cauze (mai ales că inculpații și sunt recidiviști-deși temeiul de luare a unei măsuri preventive reprezentat de calitatea de recidivist nu mai există în legislația în vigoare, acest aspect a fost avut în vedere la aprecierea pericolului social, legat de perseverența infracțională).
Aspectele relevate de inculpați, personal și prin apărători, în sensul că nu se mai impune menținerea stării de arest, întrucât la această dată nu mai subzistă motivele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că pericolul concret pentru ordinea publică s-a "diluat" cu trecerea timpului, că, raportat la perioada de arest preventiv, termenul rezonabil a fost depășit, sunt neîntemeiate.
Astfel, așa cum s-a arătat, instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică, dată fiind natura și gravitatea infracțiunilor respective (de o amploare deosebită, care aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătatea publică, reprezentând, totodată, una dintre cele mai grave și dificil de controlat-de către autorități-forme ale criminalității organizate-în legătură cu un drog de mare risc-cocaina), determinând crearea unui climat de neîncredere și nesiguranță în rândul opiniei publice în situația în care organele judiciare nu adoptă o atitudine fermă raportat la instrumentarea acestui gen de cauze (mai ales că inculpații și sunt recidiviști).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului și-a precizat opinia în cauzeleîmpotriva Germaniei,împotriva Austriei,împotriva Austriei(opinie confirmată mai apoi în mai multe hotărâri împotriva Italiei), că, în această materie, trebuie ținut seama de complexitatea cazului - dacă e adevărat că un acuzat reținut are dreptul la examinarea mai rapidă a cazului său, aceasta nu trebuie să prejudicieze eforturile magistraților de a lămuri toate aspectele de fapt, de a furniza atât apărării cât și acuzării ocazia de a prezenta mijloacele de probă și explicațiile pe care le consideră necesare și de a se pronunța doar după ce au reflectat îndelung asupra existenței infracțiunii și a pedepsei.
Nu se poate susține că trecerea timpului scurs de la arestarea preventivă a inculpaților și până în prezent a determinat dispariția pericolului social, în contextul în care infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată inculpații sunt grave, iar reacția generală a populației față de comiterea unui astfel de gen de fapte este una permanentă, de dezaprobare a acestora. De asemenea, cu toate că orice acuzat are dreptul, potrivit Convenției Europene a Drepturilor Omului, la judecarea cazului său într-un termen rezonabil, nu se poate susține că acest termen rezonabil a fost depășit.
La aprecierea ca fiind rezonabil sau nu un termen, potrivit dispozițiilor menționate, s-a avut în vedere complexitatea cauzei, comportamentul autorităților și comportamentul acuzatului, cerând ca acesta să coopereze activ cu organele judiciare, neimputându-se prelungirea urmăririi penale dacă a voit să producă anumite probe de natură să-l disculpe sau a cerut efectuarea unor investigații suplimentare pertinente, ori a utilizat căile de atac disponibile în legislația națională.
În speță, instanța a apreciat ca prezenta cauză este complexă, și prin prisma naturii faptelor pentru care sunt trimiși în judecată inculpații, precum și a probelor ce au fost dispuse a fi administrate în cursul cercetării judecătorești (declarații de martori, corespondența cu diverse instituții, expertizarea tehnică a înregistrărilor aflate la dosar), iar cercetarea judecătorească este în desfășurare, chiar dacă în prezent amânarea judecării cauzei are loc doar pentru a se efectua expertizarea vocii inculpatului, considerându-se că durata arestării preventive a inculpaților în acest context întrunește exigențele art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
De altminteri, amânarea judecării cauzei se datorează în prezent faptului că inculpatul a solicitat verificarea înregistrărilor depuse la dosar, iar experții Institutului Național de Expertize Criminalistice, prin adresa depusă la fila 649, au arătat că expertiza dispusă poate fi efectuată doar după plata expertizei, că rezultatele acesteia nu sunt concludente decât în situația creării unor condiții ideale pentru o analiză judiciară corespunzătoare (fiind returnate -urile trimise pentru expertizare), inculpatul insistând în efectuarea lucrării ordonate pentru înregistrările existente raportat la convorbirile reținute în rechizitoriu și în aceste condiții.
De asemenea, durata arestării preventive nu este un temei al înlocuirii măsurii arestării preventive, aceasta având relevanță numai sub aspectul prevăzut în disp.art.140 Cod procedură penală, referitor la încetarea de drept a măsurilor preventive, text care nu are incidență în cauză, iar susținerea că, pentru egalitate de tratament juridic cu inculpații care nu sunt privați de libertate, se impune punerea în libertate a celor aflați în stare de detenție este nerelevantă în cauză, față de considerentele expuse.
Cât privește susținerea apărătorului inculpatului, în sensul că prin "schimbarea locației" (raportat la adresa Serviciului Român de Informații, prin care se aduce la cunoștința instanței că la data de 30.10.2008 inculpatul se afla în O și nu în A) se schimbă cu totul starea de fapt, că perioada de detenție preventivă este disproporționată, raportat la cantitatea mică de droguri (50 ) traficată, din acest motiv considerându-se că se impune punerea în libertate a inculpatului, instanța a apreciat că este neîntemeiată, datorită faptului că cercetarea judecătorească este în desfășurare.
În ceea ce privește adresa menționată, dat fiind faptul că a fost dispusă verificarea înregistrărilor aflate la dosar și expertizarea tehnică a vocii acestui inculpat, doar după primirea raportului de expertiză ce va fi întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice se vor putea verifica eventualele inadvertențe existente între documentele cu valoare probatorie aflate la dosar, raportat la concluziile ce vor fi formulate în cauză, în același sens, dată fiind nefinalizarea cercetării judecătorești.
Doar cu ocazia judecării fondului se va putea da, în urma analizării tuturor probelor ce au fost administrate și vor fi administrate în dosar, un verdict privind vinovăția sau nevinovăția inculpaților, în aceste condiții instanța apreciind că înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea este inoportună, pentru a nu se impieta asupra actului de justiție.
În același context, în ceea ce privește exigențele art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în materie, în hotărârile pronunțate împotriva Marii Britanii în cauzele și, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că rolul măsurii arestării preventive trebuie să fie acela de a permite clarificarea sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor, faptele care suscită bănuieli neprezentând același nivel de certitudine cu cele care permit inculparea și, cu atât mai puțin, cu cele care permit condamnarea.
Susținerile apărătorului inculpatului, în sensul că acesta are un copil minor și va depune dovezi despre starea dificilă a copilului, soția lui a fost recent operată la un, astfel că este necesară prezența lui în familie, sunt neîntemeiate, putând constitui temeiul unor cereri în justiție de o altă natură, iar faptul că inculpatul a recunoscut fapta de consum de droguri, astfel că este suficientă aplicarea măsurii de a nu părăsi țara, este un aspect care are relevanță doar cu ocazia judecării cauzei în fond.
Împotriva încheierii menționate inculpații, și au declarat recurs în termen.
Primii doi recurenți și-au retras recursul declarat.
Inculpatul a criticat încheierea atacată susținând că potrivit unei adrese la data la care se susține că s-ar fi aflat în județul A pentru a vinde cocaină, el se afla în mun.
S-a mai arătat că potrivit adresei INEC B cele patru CD-uri conținând înregistrările telefonice, nu au putut fi accesate, prin urmare recurentul consideră că nu pot fi folosite în cadrul procesului penal.
S-a specificat că în cauză se aplică un tratament juridic diferențiat deoarece alți inculpați cu încadrări juridice similare sunt cercetați în stare de libertate, s-a invederat că este arestat de peste 18 luni de zile, dosarul nu este unul complex, iar pericolul concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a recurentului este mult diminuat.
Inculpatul recurent a criticat încheierea atacată susținând că termenul rezonabil al arestării preventive a fost depășit, că are o situație materială precară, un copil minor în întreținere, iar soția sa este bolnavă.
Examinând încheierea atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu - conform art.385/6 al.3 pr.pen. - sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată următoarele:
Inculpații recurenți și și-au retras recursurile declarate.
Așa fiind, Curtea va lua act de retragerea acestora, în temeiul art.385/15 al.2 pr.pen. rap.la art.369 pr.pen.
In mod temeinic prima instanță, verificând starea de arest preventiv a inculpaților, a constatat că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.37 lit.b pen. iar inculpatul pentru infracțiunea prev.de art.2 al.2 din Legea nr.145/2001 și art.4 al.2 din Legea nr.143/2000 ambele cu aplic.art.37 lit.a pen. constând în aceea că la sfârșitul lunii octombrie 2007 inculpatul a cumpărat de la inculpații și 50 gr cocaină, a consumat din aceasta, iar apoi s-a înțeles cu inculpatul să vândă cocaina unor persoane din
In mod temeinic prima instanță a constatat că subzistă temeiurile ce au stat la baza arestării preventive deoarece există indicii temeinice constând în special în declarațiile coinculpaților și în transcrierea convorbirilor telefonice purtate între aceștia.
Existența unei adrese provenite de la referitoare la posibila prezență a inculpatului în O și nu în A, nu este de natură să înlăture declarațiile coinculpaților și convorbirile telefonice din care rezultă implicarea acestuia în comiterea faptelor.
De asemenea justificat s-a apreciat că cei doi inculpați au fost arestați la data de 4 ianuarie 2008, iar lăsarea acestora în libertate prezintă și în prezent pericol concret pentru ordinea publică datorită naturii și gravității infracțiunilor și creării unui climat de nesiguranță în rândul opiniei publice.
Intr-adevăr, referitor la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar presupune lăsarea în libertate a inculpaților, nu poate fi omisă periculozitatea acestora, având în vedere că în trecut au mai comis și alte infracțiuni, nu se poate susține că riscul pentru ordinea publică s-a diminuat datorită trecerii timpului, având în vedere că o parte din cocaina procurată a fost consumată inclusiv în mediu familial al inculpaților.
De aceea, lăsarea în libertate a acestora chiar prin luarea unor măsuri neprivative de libertate prezintă încă un risc considerabil.
Durata rezonabilă a arestării preventive nu a fost deocamdată depășită, având în vedere că dosarul a suferit amânări succesive la cererea inculpaților și apărătorilor acestora, iar în prezent cauza suferă amânare, pentru efectuarea unei expertize solicitate de unul dintre inculpați.
Contrar celor susținute de către recurenți dosarul este unul complex având în vedere numărul inculpaților implicați și probațiunea necesară a fi efectuată.
Situația personală a inculpatului, referitoare la starea materială precară și la situația familială nu sunt de natură să înlăture temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive.
Așa fiind, în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și.
Văzând și disp.art.192 al.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și, arestati in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 4 iunie 2009 a Tribunalului Bistrița N, in dosarul nr-.
Ia act de retragerea recursurilor inculpatilor si arestati in Arestul IPJ B
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 350 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezintă onorariul partial al apărătorului.
Obligă pe ceilalti inculpati să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 18 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
RED.VC/MB
23.06.09/5 EX.
Președinte:Valentin ChitideanJudecători:Valentin Chitidean, Ioana Cristina Morar Săndel
