Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 408/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea 87/1994 -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA Nr. 408
Ședința publică din data de 29 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Cheptene Micu Diana
JUDECĂTOR 2: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 3: Biciușcă
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpata, domiciliată în B, Calea Națională, nr. 56,. 1,.1, partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală B, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B și partea responsabilă civilmente SC COM SRL D, împotriva deciziei penale nr. 153 A din 1 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din 14 octombrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 29 octombrie 2009.
După deliberare,
CURT E A,
Asupra recursurilor de față, constată
Prin sentința penală nr. 20 din 24 ianuarie 2007 Judecătoria Darabani, după desființarea cu trimitere spre rejudecare a unei prime sentințe pronunțată în aceeași cauză de către aceeași instanță cu nr. 383/6.12.2005, a procedat la rejudecare, iar pe fond a dispus achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 11 lit. c și e din Legea nr. 87/1994, modificată, în temeiul art.11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 Cod penal (prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prev. de art. 289 și 291 Cod penal) în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap la art. 10 lit. c Cod procedură penală, iar pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 24 din Legea 345/2000 în temeiul art.11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
În legătură cu inculpatul s-a dispus încetarea procesului penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.26 Cod penal rap. la art. 11 lit. c și e din Legea nr. 87/1994, modificată, cu aplicarea art. 13 Cod penal, în temeiul art.11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. g Cod procedură penală, ca efect al decesului acestuia.
În legătură cu latura civilă a cauzei s-au respins pretențiile formulate de către ANAF B, și s-a dispus revocarea măsurii sechestrului asigurator dispus de Administrația Finanțelor Publice
S-a dispus comunicarea sentinței la Registrul Comerțului B, celelalte părți fiind obligate la cheltuieli judiciare către stat.
Achitarea inculpatei s-a dispus în considerarea faptului că ea nu a cunoscut de existența facturilor false și nu a avut intenția de a încălca legea privind evaziunea fiscală nr. 87/94, fiind date, în realitate, nereguli între înregistrarea în contabilitatea societății și solicitările de deducere a TVA, TVA-ul fiind datorat furnizorilor pentru care inculpata nu avea cunoștință dacă există sau nu.
De asemenea instanța a reținut că pentru parte din cele 108 facturi în cauză, respectiv 85 de facturi nu s-a putut stabili dacă mențiunile false sunt făcute sau nu de către inculpată, constatările tehnico-științifice concluzionând cu îndoială asupra acestor aspecte, instanța apreciind că probele trebuie să ateste faptele cu certitudine iar îndoiala profită întotdeauna inculpatului.
Pentru infracțiunea prev. de art. 24 din Legea 345/2000 s-a apreciat că nu există o asemenea lege, iar ca efect al achitării inculpatei s-a respins și latura civilă a cauzei, impunându-se încetarea procesului penal în legătură cu celălalt inculpat, ca efect al decesului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Darabani și partea civilă apelantă B prin B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Parchetul a arătat că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatei întrucât din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că inculpata este autoarea infracțiunilor de evaziune fiscală pentru care a fost trimisă în judecată, date fiind și constatările tehnico-științifice de la dosar și celelalte probe administrate, ea fiind cea care a întocmit în fals facturile sau le-a folosit știind că sunt false, pentru a justifica achiziționarea materiilor prime și ulterior a deduce nelegal TVA-ul din partea statului, În constatările efectuate de expertiza contabilă ce s-a făcut la urmărirea penală, concluzionându-se că în realitate cei doi inculpați au introdus în circuitul economic material lemnos de proveniență ilicită beneficiind astfel de deducerea de TVA și provocând statului un prejudiciu deosebit de mare, așa cum s-a arătat în rechizitoriu.
În timpul judecării apelului parchetul a solicitat să se efectueze în cauză două expertize criminalistice la Laboratorul interjudețean de Expertize criminalistice I, care să cerceteze cele 108 facturi ce stau la baza întregii cauze și să concluzioneze dacă inculpata este cea care le-a completat în fals sau nu, expertize care au fost administrate în cauză în apel.
De asemenea, parchetul a solicitat la ultimele termene de judecată să se dispună schimbarea încadrării juridice ale infracțiunilor pentru care inculpata a fost trimisă în judecată și ulterior achitată de către prima instanță în sensul că, față de evoluția modificărilor legislative intervenite după trimiterea în judecată să se rețină în cauză că în prezent individualizarea infracțiunii trebuie reținută în cadrul art. 9 lit. c din legea nr. 241/2005, față de vechea individualizare conținută în art. 11 lit. c și e din Legea 87/94, după cum pentru infracțiunea prev. de art. 290 Cod penal, pentru care prima instanță a dispus ea însăși schimbarea încadrării juridice din 289 și 291 Cod penal, să se rețină aplicarea în cauză a disp. art. 41 alin.2 și 42 Cod penal, în condițiile în care art. 24 din Legea nr. 345/2000 face trimitere la aceste prevederi legale și nu conțin ele însăși texte de incriminare, neinsistându-se din acest punct de vedere, întrucât aprecierea primei instanțe este corectă.
Partea civilă a formulat apel sub aspectul faptului că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatei și respingerea acțiunii civile formulate în cauză, câtă vreme din probele de la dosar și din actele de control rezultă că s-a cauzat statului acest prejudiciu.
Apelurile declarate au fost admise, prin decizia penală nr. nr. 153 din 1 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani, s-a desființat în parte sentința criticată și în rejudecare s-a decis condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 lit. c din legea nr. 241/2005 la pedeapsa principală de 2 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, b și c ( dreptul de a desfășura activitatea de administrator de natura aceleia de care s-a folosit inculpata pentru săvârșirea infracțiunii) Cod penal pe o perioadă de 2 ani, cu aplic. art. 13 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infr. prev. de art. 11 lit. c și din legea nr. 87/1994.
Totodată, inculpata a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 290 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin.2 și 42 Cod penal la pedeapsa de 1 an închisoare, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 290 Cod penal.
În temeiul art. 33 lit. a și 34 Cod penal s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, b și c Cod penal pe o perioadă de 2 ani.
S-a făcut aplic. art. 71, 64 lit. a teza II, b și c Cod penal (dreptul de a desfășura activitatea de administrator de natura aceleia de care s-a folosit inculpata pentru săvârșirea infracțiunii).
În temeiul art. 81, 82 și 71 alin.5 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale, a celei complementare cât și a celor accesorii pe o perioadă de 4 ani și s-a atras atenția inculpatei asupra art. 83 Cod penal.
S-au anulat actele false concretizate în cele 108 facturi depuse la dosar filele 329 și următoarele.
În temeiul art. 7 alin.1 din Legea nr. 26/1990 s-a dispus comunicarea unui exemplar de pe prezenta decizie, la data rămânerii definitive, către Registrul Comerțului
S-a admis în parte acțiunea civilă în legătură cu inculpata și partea responsabilă civilmente SC COM SRL D și s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă în legătură cu moștenitorii inculpatului defunct decedat la data de 20 februarie 2006, respectiv și.
Inculpata a fost obligată, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC COM SRL D, să plătească părții civile B suma de 40.996 lei RON cu titlul de daune cât și majorările de întârziere aferente ce se vor calcula potrivit legii.
S-au menținut dispozițiile sentinței apelate în legătură cu încetarea procesului penal privind pe inculpatul defunct, revocarea măsurii sechestrului asigurator dispusă prin procesul verbal încheiat de Administrația Finanțelor Publice D la 20 noiembrie 2003.
Inculpata a fost obligată, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC COM SRL D, să plătească statului 14.500 lei RON cheltuieli judiciare din primă instanță și din apel în care s-a inclus suma de 14.125 lei RON reprezentând contravaloarea celor două expertize criminalistice cât și a celei fiscale, administrate în apel.
S-a reținut că inculpata a fost și este asociatul unic și administratorul SC COM SRL D ea fiind cea care se ocupa și de activitatea de contabilitate, iar fostul său soț, era director în cadrul aceleiași societăți și se preocupa de aprovizionarea societății cu materie primă precum și de alte activități.
Urmare a unui control efectuat la societate de către organele financiare ale Județului B s-a constatat că în cadrul societății în intervalul iulie 2001 - septembrie 2003 s-a dedus în mod nelegal valoarea TVA, în baza documentațiilor înaintate de către societate organelor în drept să dispună asupra acestor deduceri, rezultând că 108 facturi evidențiate în contabilitatea societății provin de la societăți fantomă și au fost parțial falsificate sub aspectul completării rubricilor acestora ceea ce înseamnă că societatea a folosit aceste facturi false pentru deduceri nelegale de TVA.
În instanța de apel inculpata a arătat în mod constant că este nevinovată și nu a săvârșit nici un fel de infracțiune cu intenție, arătând că societatea comercială sus arătată este inactivă dar nu este în faliment, iar moștenirea de pe urma defunctului său soț nu a fost dezbătută întrucât nu a rămas nici un fel de masă succesorală de pe urma acestuia, eliberându-se doar certificatul de calitate succesorală depus la dosarul cauzei sub nr. 46/24 martie 2006 emis de Notarul public cu sediul în D, jud.
Instanța de apel a încuviințat efectuarea celor 3 expertize criminalistice și fiscală, care au cercetat cele 108 facturi ce stau la baza litigiului și sunt depuse la dosar, prin comparație cu scrisul inculpatei prelevat în instanță.
Aceste expertize au concluzionat că 85 dintre facturi au fost completate sub aspectul scrisului de către inculpată, iar completarea celorlalte facturi nu a fost executată de către inculpată, celelalte probe de la dosar evidențiind însă faptul că toate facturile au o provenință ilicită de la societăți fantomă, fiind introduse în contabilitate și folosite de către inculpată ca atare.
În expertiza fiscală ce s-a administrat în cauză s-a concluzionat, că cele 108 facturi sus arătate au stat la baza creării unui prejudiciu statului, exprimat în lei vechi la suma de 787.716.923 lei, constând în TVA rambursat în plus, față de drepturile legale de deducere pentru perioada și activitatea ce a fost luată în calcul. Din acest prejudiciu dat fiind faptul că producția obținută cu materia primă achiziționată ilegal a fost introdusă pe piață și s-au plătit statului taxe aferente, scăzându-se aceste plăți, în valoare de 430.370.000 lei vechi, rezultă că în prezent, prejudiciul care se poate presupune în cauză este în limita sumei de 409.960. 000 lei vechi, adică 40.996 lei, fără dobânzi și penalități, situație care rezultă prin concluziile expertizei cu referire specială la pct. 4 și 5 din aceste concluzii.
Sintetizând situațiile de mai sus și concluzionând asupra apelurilor declarate în cauză, instanța reținut în esență faptul că inculpata, în calitatea pe care a avut-o, a falsificat conform expertizelor criminalistice un număr de 85 de facturi și a folosit celelalte facturi până la 108, chiar dacă nu le-a scris personal, introducând toate facturile în contabilitate și obținând ca efect al acestor evidențieri deduceri de TVA, rezultând din expertiza fiscală prejudiciul sus arătat, din care însă s-a achitat statului o parte ca efect al introducerii în circuitul economic al producției obținute. În final, prejudiciul real și exact ce s-a provocat statului este în sumă de 40.996 lei ron.
Aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, cu excepția mențiunilor privind incidența în cauză a art. 24 din legea 345/2000, care în realitate este Legea nr. 345/2002 - privind TVA - care nu este un text incriminator, individualizarea acestor infracțiuni suferind însă modificări ca efect al evoluției legislative, concretizate în prezent în infracțiunile pentru care parchetul a solicitat în apel schimbarea încadrării juridice.
Cum aceste noi individualizări de infracțiuni întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru carte inculpata a fost trimisă în judecată, pe baza situației de fapt sus arătată și a probelor administrate în cauză, instanța a apreciat în primul rând faptul că cererea parchetului de schimbare a încadrării juridice a infracțiunilor pentru care inculpata este trimisă în judecată este întemeiată.
Reținându-se că faptele inculpatei întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor, instanța a reținut vinovăția inculpatei pentru săvârșirea acestora și a dispus condamnarea ei potrivit legii, apreciindu-se că pentru reeducarea sa se impune aplicarea unei pedepse cu închisoare în limitele prevăzute de lege, înlăturându-se susținerile inculpatei în legătură cu faptul că este străină de situația dedusă judecății, atâta vreme cât 85 din cele 108 facturi au fost falsificate chiar de către dânsa, și atâta vreme cât toate facturile în număr de 108, deci și cele pe care nu le-a completat personal, au fost folosite de către inculpată în contabilitate în vederea deducerilor nelegale de TVA.
La individualizarea în concret a modului de executare al pedepsei, pe lângă criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal instanța a avut în vedere și persoana inculpatei, infractor primar, cu o conduită procesuală relativă, condițiile concrete în care s-au săvârșit infracțiunile și implicațiile ei ulterioare, apreciindu-se că reeducarea inculpatei poate fi obținută și fără executarea efectivă a pedepsei, făcându-se astfel aplicarea în cauză a disp. art. 81 și urm. Cod penal.
Față de facturile false ce stau la baza litigiului și care sunt depuse la dosar instanța a dispus anularea acestora.
Din totalitatea sumelor cu care partea civilă a solicitat să fie despăgubită, instanța a avut în vedere doar o poarte din această sumă, așa cum a constatat și expertiza fiscală administrată în cauză, admițându-se astfel în parte acțiunea civilă a cauzei, cu obligarea inculpatei în solidar cu partea responsabilă civilmente de a plăti părții civile suma de 40.996 lei RON, cât și cu obligarea la majorările de întârziere aferente calculate potrivit legii, de către organele fiscale, în aplicarea art. 14 Cod proc.pen rap. la art. 998, 999 Cod civil.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat recurs inculpata, partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală B, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B și partea responsabilă civilmente SC COM SRL
Inculpata, în nume propriu și ca reprezentantă a părții responsabile civilmente SC COM SRL Dac riticat hotărârea pentru nelegalitate, invocând disp. art.3859pct. 18 Cod procedură penală cu motivarea că operațiunile comerciale care au făcut obiectul controlului sunt reale, societatea sa neavând posibilitatea să verifice dacă firmele care au livrat cheresteaua sunt legal constituite, în condițiile în care transportul până la depozitul societății a fost asigurat, în majoritatea cazurilor, de firmele vânzătoare.
Înscrisurile pe baza cărora au fost evidențiate în contabilitatea firmei operațiunile juridice de aprovizionare cu material lemnos au caracteristicile esențiale pentru calificarea lor ca documente justificative, iar facturile fiscale nu prezintă elemente care să permită constatarea falsității de către nespecialiști. În raport de valoarea TVA înscrisă pe fiecare factură, societatea sa nu avea obligația să solicite de la furnizori înscrisuri care să ateste calitatea lor de plătitori de TVA sau alte înscrisuri privind existența acestor firme. Expertizele criminalistice pe baza cărora s-a reținut că ea este autoarea operațiunilor de falsificare a celor 85 de facturi, care au fost folosite în activitatea pretins infracțională, au caracter relativ și nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, iar instanța de apel a respins nejustificat cererea privind efectuarea unei noi expertize criminalistice cu aceleași obiective.
Prin activitatea desfășurată, SC..COM. SRL D nu beneficiat de rambursări ilegale de TVA, așa încât nu există prejudicii materiale aduse bugetului de stat.
Partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală B, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie fără să motiveze în ce constau acestea.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate cât și a celor care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea constată că sunt nefondate.
Potrivit art. 9 lit. c din Legea 241/2005 constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
Verificările încrucișate efectuate de către inspectori cu privire la realitatea și corectitudinea datelor înscrise în facturile fiscale de aprovizionare cu materii prime de la diverși furnizori au scos în evidență că aceste documente nu sunt procurate pe căi legale, iar datele privind identitatea furnizorilor sunt false. Prin înregistrarea facturilor fiscale fictive în evidențele contabile, SC SRL a introdus în circuitul economic real, material lemnos de proveniență ilicită și a beneficiat de deducerea TVA.
În apel au fost efectuate 3 expertize, 2 criminalistice și una fiscală, care au cercetat cele 108 facturi ce stau la baza litigiului, prin comparație cu scrisul inculpatei prelevat în instanță.
Aceste expertize au concluzionat că 85 dintre facturi au fost completate sub aspectul scrisului de către inculpată, iar completarea celorlalte facturi nu a fost executată de către inculpată, celelalte probe de la dosar evidențiind însă faptul că toate facturile au o provenință ilicită, de la societăți fantomă, fiind introduse în contabilitate și folosite de către inculpată ca atare.
În expertiza fiscală ce s-a administrat în cauză s-a concluzionat că cele 108 facturi sus arătate au stat la baza creării unui prejudiciu statului, exprimat în lei vechi la suma de 787.716.923 lei, constând în TVA rambursat în plus, față de drepturile legale de deducere pentru perioada și activitatea ce a fost luată în calcul. Din acest prejudiciu dat fiind faptul că producția obținută cu materia primă achiziționată ilegal a fost introdusă pe piață și s-au plătit statului taxe aferente, scăzându-se aceste plăți, în valoare de 430.370.000 lei vechi, rezultă că în prezent, prejudiciul care se poate presupune în cauză este în limita sumei de 409.960. 000 lei vechi, adică 40.996 lei, fără dobânzi și penalități, situație care rezultă prin concluziile expertizei cu referire specială la pct. 4 și 5 din aceste concluzii.
Apărările inculpatei că nu avea cum să-și dea seama că facturile proveneau de la societăți fantomă sunt nefondate întrucât cele 108 facturi înregistrate în contabilitate proveneau, parte, de la alte societăți decât cele care le-au ridicat de la. S și care nu au avut niciodată relații de afaceri cu SC SRL D, iar altele de la societăți inexistente, codul fiscal folosit pe factură nefiind înregistrat pentru niciun agent economic( SC 2000 SRL N, SC SRL, SC SRL, SC SRL, SC SRL, SC COM SRL - toate trecute cu sediul în B, SC IMPORT EXPORT SRL B). Aceste inadvertențe se coroborează cu faptul că mijloacele de transport menționate în facturi erau improprii efectuării transportului materiei prime, iar unele erau chiar radiate din evidențe. Pe de altă parte, 85 de facturi au fost completate de inculpată și nu cuprindeau elemente esențiale cum ar fi sediul social, codul fiscal, numele delegatului. Aceste mijloace de probă formează convingerea instanței că facturile fiscale în litigiu au fost procurate de pe piață, iar materialul lemnos achiziționat avea o proveniență ilicită. Această situație de fapt a fost descoperită ca urmare a efectuării unui control încrucișat și la firmele care apăreau înscrise în facturile înregistrate la SC SRL, constatându-se că acestea nu aveau relații comerciale cu societatea inculpatei.
Prin urmare, completarea în fals a celor 108 facturi fiscale, în perioada iulie 2001- iunie 2003, pe care inculpata le-a folosit la deducerea TVA-ului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 9 lit. c din legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41,42 Cod penal.
Efectuarea unei noi expertize în cauză cu aceleași obiective, a fost corect respinsă de către instanța de apel, nefiind dată utilitatea ei întrucât din coroborarea probelor administrate rezultă că facturile înregistrate nu au o proveniență legală.
Expertiza efectuată de expert a pornit de la premisa că toate înregistrările în contabilitate au fost efectuate pe baza unor facturi reale ceea ce este contrazis de materialul probator administrat menționat mai sus, astfel că în mod corect a fost înlăturată.
Față de raportul de expertiză criminalistică nr. 164/28.11.2008 întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice I(fila 160) care concluzionează că scrisul de pe 85 de chitanțe fiscale din litigiu aparține inculpatei, în mod corect s-a reținut că sunt întrunite și elementele constitutive ale infracțiunii continuate prev. de art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41,42 Cod penal.
Cu privire la latura civilă, din raportul de expertiză fiscală întocmit de consultant fiscal (fila 225) rezultă că SC SRL Daî ncasat de la organele fiscale prin rambursare suma de 1.089.880.884 lei vechi taxa pe valoarea adăugată în condițiile în care TVA de recuperat în sumă de 1.210.012.878 lei vechi a fost majorat prin introducerea taxei pe valoarea adăugată în sumă de 907.848.917lei vechi aferent unui nr. de 108 facturi care nu îndeplinesc condițiile de deductibilitate în loc de 302.163.961ROL cât avea dreptul legal de rambursare, rezultând TVA rambursat în plus în sumă de 787.716.923 ROL(78.772 lei). Din această sumă s-a achitat statului, conform fișei analitice de plătitori, suma de 43.037 lei, rezultând un sold la data de 31.03.2009 de 40.996lei fără dobânzi și penalități. Prin urmare, în mod corect a fost obligată inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente SC COM SRL D, să plătească părții civile B suma de 40.996 lei RON cu titlul de daune cât și majorările de întârziere aferente ce se vor calcula potrivit legii.
Față de aceste motive, Curtea constată că inculpata nu a probat lipsa de temeinicie a probelor de vinovăție existente în cauză și în mod corect a fost condamnată de instanța de apel.
Parte civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală B, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B nu a arătat care sunt motivele de nelegalitate și netemeinicie ale hotărârii instanței de apel, iar expertiza fiscală menționată stabilește fără dubiu întinderea prejudiciului creat de inculpată, astfel încât și recursul declarat de aceasta este nefondat.
Partea responsabilă civilmente SC COM SRL Dac riticat hotărârea pentru aceleași motive ca și inculpata, astfel încât Curtea, pentru aceleași considerente, va respinge și recursul acesteia ca nefondat.
Examinând din oficiu cauza, nu se constată motive care să conducă la casarea hotărârii, astfel că în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge recursurile ca nefondate.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpata, de partea responsabilă civilmente SC.Com. SRL D și de partea civilă DGFP B în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice - ANAF împotriva deciziei penale nr. 153A din 1 iulie 2009 a Tribunalului Botoșani.
Obligă fiecare recurent să plătească statului câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 29 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
18.11.2009/2 ex.
Președinte:Cheptene Micu DianaJudecători:Cheptene Micu Diana, Ilieș Titiana, Biciușcă
