Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 cod penal). Decizia 409/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art. 290 Cod penal -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA Nr. 409
Ședința publică din data de 29 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Cheptene Micu Diana
JUDECĂTOR 2: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 3: Biciușcă
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava împotriva deciziei penale nr. 184 din 29 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 14 octombrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 29 octombrie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată
Prin sentința penală nr. 149 din 5 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr-, s-a respins cererea de rectificare a încheierii din 18.12.2007, formulată de apărătoarea inculpaților, ca nefondată.
În baza art.334 C.P.P. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor, pentru ambii inculpați, din infracțiunea prev. de art.290 Cod Penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod Penal, în infracțiunea prev. de art.288 al.1,3 Cod Penal, cu aplicarea art.41 al.2
Cod PenalÎn baza art.288 al.1,3 Cod Penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod Penal, art.42 Cod Penal, a fost condamnată inculpata, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale.
În baza art.71 al.1,2 Cod Penal, s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art.64 lit.a, teza II, lit.b,
Cod PenalÎn temeiul art.81 Cod Penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 3 (trei) ani, conform art.82 care Cod Penal se calculează de la rămânerea definitivă a sentinței.
În baza art.359 C.P.P. s-a atras atenția inculpatei asupra cauzelor de revocare a suspendării condiționate, prev. de art.83 pen.
Conform art.71 al.5 Cod Penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, aplicată prin prezenta sentință.
Potrivit art.348 C.P.P. s-au desființat înscrisurile falsificate și anume: facturile fiscale seriile GL - nr.- din 22.03.2004, GL - nr.- din 9.03.2004, GL - nr.- din 4.03.2004, GL - nr.- din 2.07.2004, GL - nr.- din 6.07.2004, emis de SC" "SRL G, IS - nr.- din 20.09.2002, IS - nr.- din 2.09.2002, IS - nr.- din 17.10.2002, emis de SC" "SRL I, - - nr.- emisă de SC" "SRL C, - - nr.- din 2.10.2001 emisă de SC" "SRL B, - - nr.- din 11.10.2001, emisă de SC" COM"SRL B, - - nr.- din 4.10.2000, - nr.- emise de SC""SA B, - - nr.- din 15.03.2002 emisă de SC""SRL B, chitanțele fiscale seriile GL nr.- din 1.04.2004, GL nr.- din 2.04.2004, GL nr.- din 6.04.2004, GL nr.- din 8.04.2004, GL nr.- din 5.04.2004, GL nr.- din 19.04.2004, GL.- din 20.04.2004, GL nr.- din 21.04.2004, GL nr.- din 22.04.2004, GL nr.- din 23.04.2004, GL nr.- din26.04.2004, GL nr.- din 27.04.2004, GL nr.- din 2.05.2004, GL nr.- din 3.05.2004, GL nr.- din 4.05.2004, GL nr.- din 14.05.2004, GL nr.- din 18.05.2004, GL nr.- din 24.05.2004, GL nr.- din 25.05.2004, GL nr.- din 27.05.2004, GL nr.- din 8.08.2004, GL nr.- din 6.08.2004, GL nr.- din 4.08.2004, GL nr.- din 2.08.2004, emise de SC" "SRL G, IS ALE nr.- din 23.10.2002, IS ALE nr.- din 25.10.2002, IS ALE nr.- din 18.10.2002, IS ALE nr.- din 11.11.2002, IS ALE nr.- din 1.11.2002, IS ALE nr.- din 31.10.2002, IS ALE nr.- din 16.09.2002, IS ALE nr.- din 3.09.2002, IS ALE nr.- din 2.09.2002, emise de SC" "SRL I, - nr.- din 27.04.2002, - nr.- din 28.04.2002, - nr.- din 29.04.2002, - nr.- din 30.04.2002, - nr.- din 26.06.2002, emis de SC""SRL B, - - nr.- din 3.10.2001, - - nr.- din 2.10.2001, emise de SC" "SRL B, - nr.- din 4.10.2000, - nr.- din 1.06.2000, emise de SC""SA B, - - nr.- din 15.10.2001, - - nr.- din 11.10.2001, - - nr.- din 12.10.2001, emise de SC" Com"SRL B, - - nr.- din 17.02.2004, - - nr.- din 29.03.2004, - - nr.- din 5.03.2004, - - nr.- din 28.04.2004, - - nr.- din 20.02.2004, emise de SC" "SRL C, facturile fiscale seriile SB nr.- din 2.02.2001, emisă de SC""SRL Sibiu, DJ nr.- din 8.02.2001, emisă de SC""SA D, chitanțele fiscale seriile DB nr.- din 14.03.2002, DB nr.- din 15.04.2002, DB nr.- din 23.04.2002, emise de SC""SRL Târgoviște, facturile fiscale seriile -/19.06.2000, emisă de SC""SA D, -/17.07.2000, emisă de SC""SA C, -/18.09.2000, emisă de SC" Com"SRL O, -/4.05.2001, emisă de SC""SRL B, - -/5.11.2001, emisă de SC""SRL B, -/8.02.2002, -/23.02.2002, emise de SC""SRL Tg.N, - -/1.03.2002, emisă de SC""SRL Târgoviște, - -/11.10.2002, emisă de SC""SA B, -/3.07.2003, -/7.07.2003, emise de SC" "SRL C, - -/3.09.2003, - -/1.09.2003, emise de SC""SRL Tg.N, -/23.03.2004, emisă de SC"C "SRL C, -/20.05.2004, emisă de SC" "SRL C, - -/5.05.2004, - -/26.05.2004, - - din 14.05.2004, - -/1.06.2004, - -4/7.06.2004, emise de SC""G, -/23.06.2004, emisă de SC" Internațional"SRL C, facturile fiscale - -/25.09.2004, - - din 5.10.2004, emise de SC""SRL Hârșova, -/24.09.2004, -/6.10.2004, -/7.10.2004, emise de SC" Trans "SRL Hârșova, chitanțele fiscale BZ -/21.05.2001, BZ -/6.06.2001,BZ -/4.05.2001, BZ -/19.06.2001, BZ -/7.06.2001,BZ -/30.06.2001, BZ -/5.06.2001, emise de SC""SRL B, CJ nr.-/17.07.2000, emisă de SC""SA C N, - -/22.12.2003, - -/3.12.2003, - -/12.11.2003,- -/8.12.2003, - -/13.11.2003,- -/1.11.2003, - -/14.11.2003, - -/19.12.2003, emis de SC" " SRL C, BH nr. -/18.09.2000, emisă de SC" Com"SRL O, - - -/27.07.2004, - - -/28.07.2004, - - -/16.07.2004, - - -/26.07.2004, - - -/14.07.2004, - - -/23.07.2004, - - -/20.07.2004, - - -/13.07.2004, - - -/15.07.2004, - - -/7.08.2004, - - -/5.08.2004, - - -/01.08.2004, - - -/29.07. 2004, - - -/30.07.2004,-/01.06.2004, - - -/14.06.2004, - - -/29.06.2004, - - -/31.05.2004, - - -/17.06.2004, - - -/28.05.2004, emise de SC" "SRL C, GL -/8.06.2004,GL -/18.06.2004, GL -/27.06.2004, GL -/12.07.2004, GL -/5.07.2004, GL -/21.07.2004, GL -/9.07. 2004, GL -/ 16.08.2004, GL -/21.08.2004, GL -/ 19.08.2004, GL -/20.08.2004, GL -/ 22.04.2004, GL -/ 23.08.2004, GL -/24.08.2004, GL -/ 18.09.2004, GL -/7.09.2004, GL -/ 9.09.2004, GL -/4.09.2004, GL -/5.09.2004, GL -/3.09.2004, GL -/31.08.2004, GL -/01.09.2004, GL -/2.09.2004, GL -/27.08.2004, GL -/28.08.2004, GL -/30.08.2004, emise de SC" "SRL G", - -/2.06.2000, emisă de SC"-Romn"SRL
Prin aceeași sentință, inculpatul, a fost achitat în baza art.11 pct.2 lit.a, C.P.P. rap. la art.10 alin.1 lit.c, C.P.P. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art.288 al.1,3 Cod Penal, cu aplicarea art.41 al.2
Cod PenalInculpata, a fost obligată la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în privința inculpatului, au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că inculpații în perioada 2000-2004 în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale au falsificat un număr de 44 facturi fiscale și 173 chitanțe aferente acestora, prin înscrierea unor firme care nu există în realitate, nefiind înregistrate la registrul comerțului la rubrica "furnizor" sau prin înscrierea unor firme care nu au ridicat documentele de la distribuitorii autorizați, seriile și numerele facturilor neîncadrându-se în cele repartizate ca imprimate cu regim special societăților comerciale menționate, atestând operațiuni comerciale pe care nu le-au desfășurat cu acești agenți economici.
Din probele administrate în cauză, instanța de fond a constatat că, inculpații sunt asociați la SC SRL S, având ca obiect principal de activitate comercializare en-gross de produse industriale.
În urma mai multor controale efectuate la SC SRL, de către Garda Financiară S la datele de 31.08.2004 și 11.02.2005, și de către DGFP S - Activitatea de Control Fiscal la data de 22.08.2005, organele de control au concluzionat că societatea a înregistrat în contabilitate un număr de 47 facturi fiscale cu furnizori fictivi sau furnizori care nu desfășoară activitate economică sau care nu au ridicat respectivele documente de la centrele atribuite cu comercializarea acestora ( f 22-24 vol. I, f 1-12 vol. II, ds. parchet).
În cauză s-a efectuat și un raport de expertiză criminalistică nr.213/30.10.2006 (f 200-220, vol I, ds. parchet) care confirmă cele reținute în raportul de constatare tehnico - științifică nr.79.378/11.03.2006.
Întrucât concluziile din raportul de constatare tehnico-științifică și cele din raportul de expertiză concordă, instanța a apreciat ca neutil să se efectueze încă o expertiză grafoscopică, probă solicitată în favoarea inculpatei.
Instanța a avut în vedere că în sarcina inculpatei se reține falsificarea a 14 facturi fiscale, emise SC SRL G (5 facturi fiscale), SC SRL I ( 3 facturi fiscale ), SC SRL C (1 facturi fiscale), SC SRL B (1 facturi fiscale ), SC Com SRL B (1 facturi fiscale), SC SA B, (2 facturi fiscale ), SC SRL B (1 facturi fiscale), respectiv a 50 chitanțe fiscale, emise de SC SRL G, (24 chitanțe), SC SRL (9 chitanțe), SC SRL B (5 chitanțe), SC SRL B (2 chitanțe), SC SA B (2 chitanțe), SC Com SRL B (3 chitanțe), SC SRL C (5 chitanțe).
Celelalte facturi fiscale și chitanțe fiscale, indicate în rechizitoriu nu au putut fi reținute de către prima instanță ca falsuri în sarcina inculpatei, întrucât din nici o probă nu a rezultat că aceasta a contrafăcut scrierea sau semnătura sau le-a alterat în vreun fel.
Din contră, din raportul de constatare tehnico-științifică și raportul de expertiză, arătate mai sus a rezultat expres că scrierea pentru celelalte facturi fiscale și chitanțele fiscale aparțin altor persoane neidentificate.
Pentru aceste motive, instanța a admis proba testimonială solicitată de inculpați doar privitor la asociații/administratorii societăților comerciale, privitor la care s-a reținut mai sus falsificarea de facturi fiscale și chitanțe fiscale, prin contrafacerea scrierii, în sarcina inculpatei.
De altfel, cum acești martori nu au cunosc aspecte referitoare la falsificarea înscrisurilor, instanța a avut în vedere doar concluziile concordante ale raportului de constatare și ale raportului de expertiză care reprezintă probe științifice, obiective.
Pentru celelalte societăți comerciale, în privința cărora nu s-a putut reține falsificarea facturilor și chitanțelor de către inculpați, instanța a apreciat ca neutilă proba testimonială, deoarece nu interesează situația juridică a firmelor.
Faptul că inculpata a completat cele 14 facturi fiscale și 50 chitanțe fiscale este cert, astfel cum s-a reținut mai sus.
Instanța a avut în vedere că, fapta de a completa aceste înscrisuri întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals, întrucât cuprinsul lor nu este real: societățile comerciale care apar la rubrica "furnizor" fie nu există, fie seriile și numerele acestor înscrisuri nu se încadrează în seriile și numerele repartizate de către distribuitorii autorizați societăților menționate drept furnizori, aceste mențiuni fiind, în mod evident, de natură să producă efecte juridice.
În cursul cercetării judecătorești, inculpații prin apărători au depus o serie din înscrisuri din care rezultă situația juridică a unor societăți și că anumite societăți comerciale despre care în rechizitoriu s-a afirmat că sunt fictive, de fapt există.
Aceste înscrisuri nu privesc societățile reținute în actul de sesizare a instanței, ci alte societăți, respectiv: SC SRL, SC SRL, SC SRL, SC SRL, SC SRL, SC SRL Hârșova, în privința cărora nu s-au reținut falsuri în sarcina inculpatei.
Singurul înscris depus de inculpați, prin apărători, în cursul cercetării judecătorești, în privința societăților pentru care s-au reținut falsuri este adresa de la fila 173, care confirmă că SC SRL are alt Cod fiscal decât cel reținut în factura fiscală - -/2.10.2001.
Inculpata a recunoscut că a completat o factură fiscală, la solicitarea furnizorului, întrucât era murdar pe mâini.
Instanța a reținut că din nici o probă nu rezultă această împrejurare, astfel că inculpata nu a dat nici o justificare credibilă pentru faptul că a completat cu mențiuni nereale, acest înscris deși nu provenea de la societatea inculpaților.
Împrejurarea invocată de inculpată chiar dovedită, nu este de natură să o exonereze de răspunderea penală, întrucât în momentul în care a completat înscrisurile a prevăzut și a urmărit consemnarea acestui conținut nereal sau cel puțin a acceptat că, conținutul lor poate nu este real.
În consecință, prima instanță a apreciat că faptele inculpatei întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev de art 288 al.1, 3 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, astfel că, în baza art.334 Cod procedură penală, a schimbat încadrarea juridică a faptelor din infracțiunea prev de art.290Cp, cu aplic art. 41 alin.2 Cod penal, în infracțiunea prev de art.288 al 1, 3 Cod penal, cu aplic.art.41 al.2 Cod penal, pentru următoarele:
Definiția înscrisului oficial este prevăzută de art 150 al.2 Cod penal: înscris oficial este orice înscris care emană de la o unitate din cele la care se referă art.145 sau care aparține unei astfel de unități.
Potrivit art.145 Cod penal, prin termenul de public se înțelege tot ce privește autoritățile publice, instituțiile publice sau instituțiile alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public, precum și bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public.
Facturile fiscale și chitanțele sunt, conform HG 831/1997, formulare cu regim special de tipărire, înserier și numerotate, sistem asigurat de Ministerul Finanțelor și Imprimeria Națională.
Calitatea de autoritate publică a Ministerului Finanțelor nu poate fi pusă la îndoială.
De asemenea, conform art.1 al. 3 OUG 199/2000, Imprimeria Națională are ca obiect activități de interes public național, în scopul realizării cadrului organizat pentru utilizarea, emiterea și circulația formularelor tipizate cu regim special. Potrivit art.2, al.1 anexa 1 la OUG 199/2000 Imprimeria Națională este societate comercială de interes public național.
Deci, aceste înscrisuri intră în sfera noțiunii de "public", astfel că reprezintă înscrisuri oficiale.
De altfel, art.288 alin.3 Cod penal arată că sunt asimilate cu înscrisurile oficiale, biletele, tichetele sau orice alte imprimate producătoare de consecințe juridice.
Este o normă specială, derogatorie, astfel că înscrisurile de la al. 3 al art.288 Cod penal pot să nu intre în sfera "publicului", singura condiție impusă este cea de a fi imprimate producătoare de consecințe juridice, iar facturile fiscale și chitanțele fiscale îndeplinesc această condiție conform HG 831/1997.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, prima instanță a avut în vedere că din probele aflate la dosar nu rezultă că acesta a contrafăcut scrierea sau subscrierea de pe respectivele înscrisuri sau că le-ar fi alterat. Raportul de constatare tehnico-științifică și raportul de expertiză au identificat ca autor al falsurilor doar pe inculpata, nu și pe inculpatul.
Mai mult, în raportul de constatare se arată expres ( 185, vol.I dosar parchet) că "scrisul de pe facturile și chitanțele fiscale în litigiu cu seriile și numerele precizate în capitolul "examen comparativ" pct. II b nu a fost executat de numitul ".
Instanța a concluzionat că există probe certe de nevinovăție în privința inculpatului.
Orice alte aspecte, incidentale, că inculpații sunt soți, că inculpatul este administrator la SC "SRL și ar fi avut interes în falsificarea respectivelor înscrisuri, că inculpatul se ocupa cu aprovizionarea societății, nu sunt de natură să probeze infracțiunea de fals în privința acestuia.
În mod corect, prin rechizitoriu, s-a reținut că "acțiunea de falsificare s-a realizat prin completarea facturilor fiscale și a chitanțelor aferente cu date nereale, însă din probatoriul administrat nu rezultă că inculpatul le-a completat, ci doar inculpata a completat o parte din aceste înscrisuri.
De aceea, în baza art. 334 Cod procedură penală instanța a schimbat încadrarea juridică a faptei și în privința acestui inculpat, din infracțiunea prev. de art.290 Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, în infracțiunea prev. de art. 288 al.1,3 Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 cu Cod Penal aceeași motivare, redată pe larg în cazul inculpatei.
Cu referire la cele menționate mai sus, prima instanță, în temeiul art. 11 pct.2 lit. Cod procedură penală, rap la art. 10 alin.1 lit. c Cod procedură penală, l-a achitat pe inculpatul, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art.288 al.1,3 Cod penal cu aplic. art.41 al.2 Cod penal, întrucât nu a rezultat că a completat respectivele facturi și chitanțe fiscale indicate în rechizitoriu, parte din ele au fost falsificate de inculpata, parte de alți autori neidentificați.
Totodată, instanța a respins cererea de rectificare a încheierii din 18.12.2007, formulată de apărătoarea inculpaților, ca nefondată, întrucât aceasta corespunde în totalitate cu mențiunile din caietul grefierului. De asemenea, din înregistrarea audio rezultă că teza probatorie a fost dictată în forma redată în încheiere, în prezența celor trei avocați ai inculpaților și în prezența acestora însă nici unul din ei nu au formulat obiecțiuni la consemnare.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava și inculpata.
Parchetul a criticat sentința pentru nelegalitate din următoarele considerente:
În mod greșit prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpaților din infracțiunea prev.de art.290 cod penal cu aplic.art.41 alin.2 cod penal, în infracțiunea prev.de art.288 alin.1, 3 cod penal cu aplic.art.41 alin.2 cod penal. Astfel, infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale constă în falsificarea unui înscris oficial. Pentru a fi în prezența acestei infracțiuni, este necesar ca acțiunea de contrafacere să se refere la un înscris oficial așa cum este definit de art.150 alin.2 cod penal. Potrivit acestui text de lege, un înscris este oficial dacă emană de la o organizație din cele menționate la art.145 cod penal sau care aparține unei asemenea organizații.
În speță, facturile fiscale și chitanțele aferente au fost emise de către SC" "SRL, societate care nu intră sub incidența art.145 cod penal deoarece este persoană juridică de drept privat, iar facturile fiscale și chitanțele aferente nu sunt înscrisuri oficiale în sensul legi penale, ci înscrisuri sub semnătură privată.
Schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților prin actul de inculpare, respectiv din infracțiunea prev.de art.290 cod penal cu aplic.art.41 alin.2 cod penal în cea prev.de art.288 alin.1, 3 cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 cod penal, a fost pusă în discuție din oficiu de către instanța de judecată.
Procedând la schimbarea încadrării juridice și condamnarea inculpatei, respectiv achitarea inculpatului, prima instanță a omis să se pronunțe asupra infracțiunii de uz de fals, prev.de art.291 cod penal, deoarece din materialul probator administrat în cauză rezultă cu certitudine că facturile fiscale și chitanțele aferente au fost folosite, fiind înscrise în evidențele contabile ale societății, nesoluționând astfel fondul cauzei.
Din aceste motive, se impune modificarea hotărârii pronunțate în sensul reținerii în sarcina inculpaților a infracțiunii prev.de art.290 cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 cod penal.
De asemenea, soluția este nelegală întrucât s-a dispus achitarea inculpatului, motivându-se că fapta nu a fost săvârșită de acesta, ori din întreg materialul probator administrat în cauză rezultă că a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată.
Astfel, pe majoritatea facturilor fiscale întocmite în fals, la rubrica date privind expediția, figurează numele inculpatului, acesta fiind persoana care ar fi ridicat marfa de la societățile furnizoare, plata contravalorii bunurilor menționate în facturi făcându-se în toate cazurile în numerar, așa cum s-a consemnat în chitanțele fiscale, ceea ce demonstrează implicarea inculpatului în activitatea infracțională.
Din declarația martorului rezultă că inculpatul este acela care se ocupa cu aprovizionarea societății cu mărfuri, fiind persoana care întocmea documentele de evidență contabilă.
Totodată, din expertizele tehnico-științifice efectuate în cauză, rezultă că numai o parte din facturi au fost falsificate de către inculpata.
Referitor la celelalte înscrisuri, parchetul a apreciat că și acestea au fost falsificate de către inculpați deoarece unele dintre ele au fost completate de aceeași persoană, sau scrisul prezintă elemente caracteristice de asemănare, în condițiile în care societățile emitente erau situate pe raza unor localități diferite, pe de o parte, iar din întreg materialul probator administrat în cauză rezultă că societățile fie sunt fictive, fie nu au ridicat documente cu regim special de la distribuitorii autorizați, operațiunile comerciale nefiind desfășurate în realitate.
Un alt motiv de nelegalitate al sentinței este și acela a nepronunțării asupra săvârșirii de către inculpatul a infracțiunii de uz de fals, în condițiile în care instanța a reținut în mod greșit că acesta nu a comis fapta de falsificare, însă din întreg materialul probator administrat în cauză rezultă în mod cert că acesta a folosit facturile false. Din aceste motive se impune modificarea hotărârii pronunțate, în sensul condamnării inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.290 cod penal cu aplic.art.41 alin.2 cod penal.
În apelul său, inculpata, a arătat că în mod greșit prima instanță a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prev.de art.290 cod penal cu aplic.art.41 alin.2 cod penal, în infracțiunea prev.de art.288 alin.1, 3 cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 cod penal, pentru care a condamnat- Aceasta deoarece prin decizia penală nr.2412/4.05.2004, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală a statuat că "Întrucât din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a falsificat trei borderouri de achiziție și 22 de facturi fiscale, iar societățile comerciale emitente sunt societăți comerciale de drept privat, în cauză nu sunt incidente prevederile art.145 cod penal".
Totodată, apelanta a arătat că în mod netemeinic și nelegal prima instanță i-a respins cererea de efectuare a unei noi expertize grafologice independente prin care un expert judiciar independent să se pronunțe în mod clar asupra faptului dacă facturile și chitanțele fiscale pretins a fi false au fost scrise de către ea sau de către alte persoane, reiterând această cerere în calea de atac promovată.
Prin decizia penală nr. 184 din 22.06.2009 a Tribunalului Suceava s-au admis apelurile declarate de inculpata și Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava.
S-a desființat în parte sentința apelată, iar în rejudecare:
S-a înlăturat dispoziția de schimbare a încadrării juridice ca nefondată.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod pr.penală a fost achitată inculpata, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.
Cod PenalÎn baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod pr.penală, a fost achitat inculpatul, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.
Cod PenalS-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare deciziei.
Pentru a pronunța această decizie, s-au reținut următoarele:
Înscrisurile pretins falsificate invocate de către parchet emană de la o societate de drept privat și având în vedere decizia penală nr.2412/4.05.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală, Tribunalul a reținut că în cauză nu sunt incidente prevederile art.145 cod penal, în sensul că chitanțele și facturile respective nu sunt înscrisuri oficiale, astfel încât în mod greșit prima instanță a schimbat încadrarea juridică pentru cei doi inculpați din infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev.de art.290 cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 cod penal, în infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prev.de art.288 alin.1, 3 cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 cod penal.
Referitor la inculpatul, cum din probele științifice, respectiv raportul de constatare tehnico-științifică (185, vol.I dosar parchet) și raportul de expertiză (121 - 145, vol.I parchet) rezultă că "scrisul de pe facturile și chitanțele fiscale în litigiu cu seriile și numerele precizate în capitolul "examen comparativ" pct.II b nu a fost executat de numitul ",s-a apreciat că în mod corect prima instanță a reținut că în cauză nu sunt probe certe de vinovăție față de acesta și a procedat la achitarea sa.
Potrivit raportului de expertiză criminalistică nr.59 din 3.04.2009 efectuat de către Institutul Național de Expertize Criminalistice B (124 - 197 dosar apel), "numita nu este autorul nici unui grafism din cele patru grupe identificate mai sus" (respectiv cele reținute în rechizitoriu).
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, care a criticat- pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului s-a arătat că din ansamblul probelor administrate în cauză a reieșit cu certitudine că cei doi inculpați se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina lor.
Astfel, în urma unui control efectuat la firma celor doi inculpați a rezultat că aceștia au întocmit în fals un nr. de 44 facturi fiscale și 173 chitanțe, prin înscrierea unor firme ce nu există în realitate, nefiind înregistrate în Registrul Comerțului, la rubrica furnizor, sau prun înscrierea unor firme care nu au ridicat documente de la distribuitori autorizați, seriile și numărul facturilor neîncadrându-se în cele repartizate ca imprimate cu regim special societății comerciale menționate, atestând operațiuni comerciale care, în realitate nu le-au desfășurat cu agenți economici.
Inculpații erau asociați la SC SRL S, având ca obiect principal de activitate comercializarea en-gross de produse industriale. În actul de sesizare al instanței sunt descrise pe larg facturile fiscale identificate ca fiind false pentru fiecare an în parte în perioada 2000-2004 și sunt invocate probele ce au dovedit faptul că aceste facturi au fost emise în fals.
Cu privire la societățile comerciale care sunt înscrise în facturile fiscale, în cursul urmăririi penale au fost întocmite adrese pentru a fi identificate aceste societăți și din toate comunicările atașate la dosarul cauzei, a rezultat în mod cert, fie inexistența acestor societăți, fie faptul că nu au achiziționat niciun fel de produse de la firma celor doi inculpați. Astfel de dovezi au fost întocmite pentru fiecare factură fiscală în parte. În cursul urmăririi penale au fost întocmite atât un raport de constatare tehnico-științifică cât și un raport de expertiză criminalistică, din cuprinsul cărora a rezultat cu certitudine că inculpata întocmit în fals facturile fiscale și chitanțele care au făcut obiectul constatării. În cuprinsul acestor expertize se reține cu certitudine că inculpata a falsificat 14 facturi fiscale și 50 chitanțe aferente și se mai precizează că celelalte facturi fiscale și chitanțe aferente au fost întocmite de alte persoane decât inculpata. În aceste condiții, atâta timp cât două expertize au stabilit că a întocmit în fals înscrisurile menționate anterior, oat reia expertiză nu își avea rostul, neexistând neconcordanțe între primele două efectuate. Cu toate acestea, instanța de apel a dispus efectuarea unei noi expertize de către Institutul Național de Expertize B, care a concluzionat că facturile fiscale în litigiu au fost scrise de un nr. de 4 persoane, altele decât inculpata și că inculpata nu este autorul niciunui grafism din cele 4 grupe precizate în cuprinsul expertizei.
În ceea ce privește pe inculpatul, prima instanță a dispus achitarea acestuia, achitare menținută și de instanța de control judiciar, motivându-se că acesta nu a falsificat niciunul din înscrisurile care fac obiectul rechizitoriului. Probele administrate în cauză dovedesc că inculpatul a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată. Astfel, pe majoritatea facturilor întocmite, la rubrica "date privind expediția" figurează numele inculpatului, acesta fiind persoana care ar fi ridicat marfă de la societățile furnizoare, plata contravalorii bunurilor menționate în facturi făcându-se în toate cazurile în numerar așa cum s-a consemnat în chitanțele fiscale, ceea ce demonstrează implicarea inculpatului în activitatea infracțională. Din declarația martorului audiat în cursul procesului penal, dar și a celorlalți martori, rezultă că este cel care se ocupa de aprovizionarea societății cu mărfuri și care întocmea documentele de evidență contabilă. Deși raportul de expertiză a stabilit că doar parte din facturi au fost falsificate de, se apreciază că și inculpatul întocmit astfel de facturi și de chitanțe, în condițiile în care chiar la simplă vizionare, aceste înscrisuri par a fi completate de aceeași persoană, scrisul prezentând elemente caracteristice de asemănare și mai ales avându-se în vedere că societățile emitente care figurează erau situate pe raza unor localități diferite (în mod sigur nu puteau fi completate de aceeași persoană). Așadar, cei doi inculpați se fac vinovați de infracțiunea prev. de art. 290 Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal pentru care, în principal s-a solicitat admiterea apelului.
În subsidiar, dacă s-ar accepta ideea că și nu au întocmit nici un înscris în fals, în mod cert au cunoscut conținutul fals al facturilor fiscale și al chitanțelor aferente uzând de acestea, astfel că instanța de judecată ar fi trebuit să rețină infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291 Cod penal, în sarcina inculpaților. S-a motivat în cuprinsul deciziei penale recurate că infracțiunea de uz de fals este absorbită în latura obiectivă a infracțiunii prev. de art. 290 Cod penal, astfel că instanța nu se mai poate pronunța asupra acesteia. Instanțele de judecată au apreciat că cei doi inculpați nu au falsificat înscrisurile, atâta timp cât toate probele administrate în cauză și la care s-a făcut referire, au dovedit cu certitudine că cei doi inculpați au folosit înscrisurile cunoscând că nu conțin date reale, ar fi trebuit să dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 290 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, în infracțiunea prev. de art. 291 Cod penal, cu aplic.art. 41 al.2 Cod penal și să condamne pe cei doi inculpați pentru aceste fapte, neputând fi înlăturată vinovăția cel puțin pentru folosirea facturilor despre care s-a cunoscut că sunt false.
Examinând recursul declarat sub aspectul motivelor invocate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava nr.154/P/2006 din 5.02.2007 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, constând în aceea că în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 2000-2004 au falsificat un număr de 44 facturi fiscale și 173 chitanțe fiscale aferente, atestând în mod nereal că au achiziționat mărfuri de la societăți comerciale care nu există sau care, deși desfășoară activități comerciale nu au ridicat documentele cu regim special de la distribuitori autorizați, activitatea infracțională fiind desfășurată în vederea producerii de consecințe juridice.
Pentru a stabili vinovăția inculpaților, pe lângă nota de constatare, procesul verbal încheiat de DGFP S, plângerile penale formulate de Garda Financiară S și DGFP S și probatoriul testimonial administrat, în cursul urmăririi penale s-a efectuat un raport de constatare tehnico - științifică nr. 79.378/11.03.2006 (f 151-186, vol I dosar parchet) din care rezultă următoarele:
1. Dintre cele 47 facturi fiscale și 190 chitanțe fiscale cu seriile și numerele precizate în capitolul "OBIECTUL CONSTATĂRII", pct. 1:
a) facturile fiscale seriile: SB nr. - din 02.02.2001 emisă de,"" Sibiu, DJ nr. - din 08.02.2001 emisă de " D sunt contrafăcute. s-a realizat prin mijloace informatice și listarea la o imprimantă color. b)chitanțele fiscale seriile: - nr.- din 27.04.2002, - nr.- din 28.04.2002, - nr.- din 29.04.2002, - nr.- din 30.04.2002, - nr.- din 26.06.2002 emise de "" B,) DB nr. - din 14.03.2002, DB nr. - din 15.04.2002, DB nr. - din 23.04.2002 emise de "" Târgoviște sunt contrafăcute. s-a realizat prin xerocopierea unor documente originale.
c) Celelalte facturi fiscale și chitanțe fiscale în litigiu cu seriile și umerele precizate în capitolul "OBIECTUL CONSTATARII", pct. 1 sunt originale.
2. de pe cele 47 facturi fiscale și 190 chitanțe fiscale cu seriile și numerele precizate în capitolul "OBIECTUL CONSTATĂRII", pct. 1 fost executat după cum urmează:
a) de pe facturile fiscale seriile: GL/- nr.- din 22.03.2004, GL - nr. - din 09.03.2004, GL - nr.- din 04.03.2004, GL - nr.-l din 02.07.2004, GL - nr. - din 06.07.2004 emise de C L G; IS - nr. - din 20.09.2002, IS - nr. - in 02.09.2002, IS - nr. - din 17.10.2002, emise de L I; - - nr. - emisă de " " C; - - nr. - din 02.10.2001 emisă de B; - - nr. - din 11.10.2001 emisă de COM B; - - nr.- din 04.10.2000, - nr. - emise de B; - - nr. - din 15.03.2002 emisă de B și chitanțele fiscale seriile: GL nr.- din 01.04.2004, GL nr.- din 02.04.2004, GL nr.- din 06.04.2004, GL nr.- din 08.04.2004, GL nr.- din 05.04.2004, GL nr.- din 19.04.2004, GL nr.- din 20.04.2004, GL nr.- din 21.04.2004, GL nr.- din 22.04.2004, GL nr.- din 23.04.2004, GL nr.- din 26.04.2004,GL nr.- din 27.04.2004, GL nr.- din 02.05.2004, GL nr.- din 03.05.2004, GL nr.- din 04.05.2004, GL nr.- din 14.05.2004, GL nr.- din 18.05.2004, GL nr.- din 24.05.2004, GL nr.- din 25.05.2004, GL nr.- din 27.05.2004, GL nr.- din 08.08.2004, GL nr.- din 06.08.2004, GL nr.- din 04.08.2004, GL nr.- din 02.08.2004, emise de C,; IS ALE nr.- din 23.10.2002, IS ALE nr. - din 5.10.2002, IS ALE nr.- din 18.10.2002, IS ALE nr. - din 11.11.2002, IS ALE nr.- din 0l.11.2002, IS ALE nr. - din 31.10.2002, IS ALE nr.- din 16.09.2002, IS ALE nr. - din 03.09.2002, IS ALE nr.- din 02.09.2002 emise de "-" I; - nr.- din 27.04.2002, - nr.- din 28.04.2002, - nr.- din 29.04.2002, - nr.- din 30.04.2002, - nr.- din 26.06.2002 emise de "" B; - - - din 03.10.2001, - - nr.- din 02.10.2001 emise de " " B; - nr.- din 04.10.2000, - nr.- in 01.06.2000 emise de "" B, - - nr.- din 15.10.2001, - - nr.- din 11.10.2001, - - nr.- din 12.10.2001 emise de " COM" B; - - nr.- din 17.02.2004, - - nr.- din 29.03.2004, - - nr.- din 05.03.2004, - - nr.- din 28.04.2004, - - nr.- din 20.02.2004 emise de " " Caf ost executat de către numita.
b) de pe facturile și chitanțele fiscale în litigiu cu seriile și numerele precizate în Capitolul " " pct. II. b) nu a fost executat de către numitul.
Celelalte facturi fiscale și chitanțe fiscale examinate au fost completate de alte persoane.
În cauză s-a efectuat și un raport de expertiză criminalistică nr.213/30.10.2006 (f 200-220, vol I, ds. parchet) care confirmă cele reținute în raportul de constatare tehnico - științifică nr.79.378/11.03.2006.
În baza probatoriului administrat, prima instanță a reținut că inculpata a falsificat 14 facturi fiscale, emise SC SRL G (5 facturi fiscale), SC SRL I ( 3 facturi fiscale ), SC SRL C (1 facturi fiscale), SC SRL B (1 facturi fiscale ), SC Com SRL B (1 facturi fiscale), SC SA B, (2 facturi fiscale ), SC SRL B (1 facturi fiscale), respectiv a 50 chitanțe fiscale, emise de SC SRL G, (24 chitanțe), SC SRL (9 chitanțe), SC SRL B (5 chitanțe), SC SRL B (2 chitanțe), SC SA B (2 chitanțe), SC Com SRL B (3 chitanțe), SC SRL C (5 chitanțe).
Celelalte facturi fiscale și chitanțe fiscale, indicate în rechizitoriu nu pot fi reținute ca falsuri în sarcina inculpatei, întrucât din nici o probă nu rezultă că aceasta a contrafăcut scrierea sau semnătura sau le-a alterat în vreun fel.
În fața instanței de apel, la solicitarea inculpatei s-a dispus efectuarea unei noi expertize criminalistice grafice pentru a se stabili dacă scrisul de pe chitanțele și facturile fiscale din litigiu aparțin inculpatei .
Prin raportul de expertiză criminalistică nr. 59 din 3.04.2009 întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice B, filele 124-137 dosar apel, s-a concluzionat că chitanțele și facturile în litigiu au fost scrise de patru persoane, după cum urmează:
Chitanțele și facturile fiscale în litigiu au fost scrise de patru persoane, după cum urmează:
chitanțele seria - - nr. -, - - nr. - și - - nr. -, toate documente emise de firma " SRL" B au fost scrise de o persoană, numită " i".
chitanțele seria - - nr. -, - nr. -, - - nr. -, - nr. -, - - nr. - și factura fiscală seria - - nr. -, toate emise de firma "SC SRL" au fost scrise de o persoană, numită " II";
chitanțele fiscale seriile IS ALE nr. - din 23.10.2002; IS ALE nr. - din 25.10.2002; IS ALE nr. - din 18.10.2002; IS ALE nr. - din 11.11.2002; IS ALE nr. - din 01.11.2002; IS ALE nr. - din 31.10.2002; IS ALE nr. - din 16.09.2002; IS ALE nr. - din 03.09.2002; IS ALE nr. - din 02.09.2002 și facturile fiscale seriile IS - nr. - din 20.09.2002; IS - nr.- din 02.09.2002; IS - - din 17.10.2002, toate emise de SRL lași au fost scrise de o persoană, numită " III";
factura fiscală seria - - nr. - din 02.10.2001 și chitanțele fiscale seriile - - nr. - din 03.10.2001; - - nr. - din 02.10.2001 emise de SC SRL B, chitanțele fiscale seriile - nr. - din 04.10.2000; - nr. - din 01.06.2000 și facturile fiscale seriile - - nr. - din 04.10.2000 și - nr. - emise de SC B emise de SC SA B, chitanțele fiscale seriile - nr. - din 27.04.2002; - nr. - din 28.04.2002; - nr. - din 29.04.2002; - nr. - din 30.04.2002; - nr.- din 26.06.2002 și factura fiscală seria - - nr. - din 15.03.2002 emise de SC SRL B, facturile fiscale seriile GL - nr. - din 22.03.2004; GL - nr. - din 09.03.2004; GL - nr. - din 04.03.2004; GL - nr. - din 02.07.2004; GL - nr. - din 06.07.2004 și chitanțele fiscale seriile GL nr. - din 01.04.2004; GL nr. - din 02.04.2004; GL nr. - din 08.04.2004; GL nr. GL nr. - din 19.04.2004; GL nr. GL nr. - din 21.04.2004; GL nr. GL nr. - din 23.04.2004; GL nr. GL nr. - din 27.04.2004; GL nr. GL nr. - din 03.05.2004; GL nr. GL nr. - din 14.05.2004; GL nr. GL nr. - din 24.05.2004; GL nr. GL nr. - din 27.05.2004; GL nr. GL nr. - din 06.08.2004; GL nr. - din 04.08.2004; GL nr. - din 02.08.2004 emise de SRL G au fost scrise de o persoană, numită " IV".
S-a concluzionat că inculpata nu este autorul vreunui grafism din cele patru grupe identificate mai sus.
Având în vedere concluziile raportului de criminalistică și apreciind că înscrisurile nu sunt oficiale, ci sub semnătură privată, instanța de apel a dispus în baza art.11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod pr.penală, achitarea inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
Având în vedere că infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291 Cod penal este absorbită în latura obiectivă a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal, instanța de apel nu s-a mai pronunțat asupra acesteia.
Reexaminând în recurs probatoriul administrat în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească din fața instanței de fond și apel, Curtea constată că în cauză, în fața instanței de apel cu ocazia efectuării expertizei criminalistice grafologice au fost expertizate alte înscrisuri decât cele expertizate în faza de urmărire penală, ceea ce impunea ca instanța de apel să dispună efectuarea unui supliment la raportul de expertiză care să aibă ca obiectiv expertizarea tuturor chitanțelor și facturilor fiscale expertizate în faza de urmărire penală.
Astfel, în faza de urmărire penală au fost expertizate conform concluziilor raportului de constatare tehnico științifică nr. 79.378 din 11.03.2006 filele 151-186 dosar și ale raportului de expertiză criminalistică nr. 213 din 30.10.2006 ale Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice I, filele 199-220 dosar, un număr de 47 facturi fiscale și 190 chitanțe fiscale, iar în instanța de apel, prin raportul de expertiză criminalistică nr. 59 din 3.04.2009 întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice au fost expertizate doar un număr de 13 facturi și 53 chitanțe fiscale.
Pe lângă cele prezentate anterior se mai constată că între probele științifice tehnice efectuate la urmărirea penală și în fața instanței de apel există neconcordanțe între seriile facturilor și chitanțelor fiscale examinate, cât și contradicții cu privire la concluziile acestora.
Astfel, în ceea ce privește chitanțele fiscale emise de SC SRL și SC SRL G, concluziile raportului de constatare și de expertiză tehnică criminalistică efectuate în faza de urmărire penală opinează în sensul că scrisul de pe acestea a fost efectuat de către inculpata, iar concluziile raportului de expertiză criminalistică efectuat în apel opinează în sensul că nu au fost scrise de inculpata, ci de altă persoană.
Față de cele prezentate, Curtea urmează ca în baza art. 38515pct.2 lit. c Cod pr.penală să admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, să caseze în totalitate decizia penală și să trimită cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Suceava.
Cu ocazia rejudecării cauzei, instanța de apel va avea în vedere și aspectul invocat de Parchet privind schimbarea încadrării juridice reținute în sarcina celor doi inculpați.
Văzând și disp. art. 192 al. 3 Cod pr.penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
ECID E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava.
Casează în totalitate decizia penală nr. 184 din 22.06.2009 a Tribunalului Suceava și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță Tribunalul Suceava.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 29.10.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
3 ex./18.11.2009
Președinte:Cheptene Micu DianaJudecători:Cheptene Micu Diana, Ilieș Titiana, Biciușcă
