Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 50/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 87/1994 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR. 50
Ședința publică din 04 februarie 2009
PREȘEDINTE: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 2: Motan Traian
JUDECĂTOR 3: Sandu Geta
Grefier - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 01 aprilie 1966 în municipiul F, județul S, cu domiciliul în municipiul F, str. -,. 23,. A,. 48, județul S, împotriva deciziei penale nr. 370 din 15 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocatul ales, lipsă fiind reprezentantul părții civile intimate Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul recurentului depune la dosar împuternicire avocațială și motivele de recurs și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Întrebat fiind, inculpatul recurent arată că își menține declarațiile date anterior, care corespund adevărului și nu mai dorește să dea o nouă declarație.
Instanța, constatând că în cauză nu mai sunt chestiuni prealabile de invocat și cereri de formulat iar recursul se află în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătorul inculpatului recurent arată că hotărârile pronunțate de instanțele anterioare sunt nelegale, și anume, în totalitate decizia Tribunalului Suceava prin care a fost respins apelul inculpatului împotriva sentinței penale nr. 238 din 10 octombrie 2008 Judecătoriei Fălticeni, și parțial această din urmă hotărâre, cu referire doar la prevederile art. 2811Cod penal privind erespectarea regimului transportului rutier public.
Așa cum a invocat și la instanțele de fond, în speță nu este dată infracțiunea prevăzută de art. 2811Cod penal, întrucât, pentru a fi subiect activ al infracțiunii de nerespectare a regimului transportului rutier public, trebuie ca persoana (fizică sau juridică) să fie autorizată, următorul pas fiind înregistrarea la. primărie, consiliu județean (în funcție de traseu) pentru eliberarea licențelor de execuție, de transport și de traseu (sau la Administrația Națională a Drumurilor pentru licență de transport în regim internațional). Așadar, o persoană fizică nu poate avea calitatea de transportator, atâta timp cât aceasta nu îndeplinește prima condiție cerută de lege. Este adevărat (după cum a reținut și instanța de apel) că nu are importanță dacă persoana este fizică sau juridică, pentru că legea nu distinge în acest sens la formularea de către legiuitor a art. 2811Cod penal, însă nu ne raportăm la persoana fizică sau juridică, ci la prima condiție, și anume efectuarea de transport public autorizat, fără licență de transport, de execuție pentru vehicul sau de traseu. Ori, efectuarea de transport public presupune atestarea pentru efectuarea de transport, urmând apoi obținerea licențelor. Așa fiind, inculpatul nu este subiect activ al infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Apărătorul inculpatului depune la dosar concluzii scrise și precizează că transportul public de persoane poate fi efectuat doar de anumite persoane care calitatea de transportatori (potrivit dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 92/2007), inculpatul din prezentul dosar neavând această calitate, iar fapta săvârșită de constituind o contravenție. Precizează, de asemenea, că în dosarul de urmărire penală există foarte multe inadvertențe. Astfel, la fila 23 din respectivul dosar, la poziția 44, este înscrisă intrarea în țară a lui, pe data de 13 septembrie 2005, prin punctul de frontieră, cu autoturismul -. S-a reținut că acesta ar fi adus anumite persoane în țară, cărora le-ar fi pretins între 150 și 300 euro. Ori, pe data de 13 septembrie 2005, persoanele respective (înscrise la pozițiile 36, 38 și 51, și anume, și ) nu figurau ca intrând în țară, acestea intrând în România a doua zi, prim vama, cu autoturismul -, despre care s-a reținut că ar fi tot al lui, deși nu s-a făcut nicio dovadă în acest sens (ca de altfel și pentru cel de-al treilea autoturism). În ceea ce privește înscrisurile de la filele 16-24 din dosarul de urmărire penală, acestea sunt obținute de pe net, nu conțin nicio ștampilă și nu există certitudinea că sunt oficiale.
În concluzie, având în vedere faptul că există mari diferențe între ieșirile/ intrările inculpatului din/în țară și acele persoane pe care se pretinde că le-ar fi dus sau le-ar fi adus, apreciază că fapta reținută în sarcina inculpatului nu este prevăzută de legea penală, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată de instanța de apel și, pe fond, achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. b Cod procedură penală.
În subsidiar, dacă se va considera totuși că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei, solicită achitarea acestuia în conformitate cu dispozițiile art. 10 lit.1Cod procedură penală, apreciind că fapta nu este atât de gravă. Este o realitate că orice persoană care pleacă din țară, indiferent de mijlocul de transport, trebuie să suporte niște cheltuieli, iar persoanele pe care inculpatul le-a transportat i-au achitat unele sume de bani, însă nu se poate reține că ar fi făcut un transport regulat de persoane (în condițiile în care a făcut o călătorie la una, două sau trei luni cu un autoturism cu o capacitate de 4+1 locuri). În total au fost reținute un număr de 93 de călătorii și apreciază că la dosar se află elementele pentru aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Referitor la fapta de evaziune fiscală, arată că hotărârea nu a fost atacată de către inculpat, care a preferat să primească o amendă administrativă și să plătească așa-zisul impozit la care a fost obligat de către persoanele abilitate din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor pronunțate de instanțele de fond, respectiv cea de apel, ca temeinice și legale, întrucât în mod corect s-a reținut că fapta săvârșită de inculpat și prevăzută de art. 2811Cod penal reprezintă o infracțiune de pericol social.
Având ultimul cuvânt, inculpatul arată că își însușește concluziile puse de apărătorul său și învederează că în mod greșit a fost acuzat de săvârșirea infracțiunii pentru nerespectarea regimului de trafic rutier, care presupune eliberarea unei autorizații de transport ce nu poate fi însă emisă pentru o mașină cu patru locuri. Arată că a efectuat multe călătorii, inclusiv în Italia (unde a mers la soția sa, împreună cu copiii) și a luat și unele persoane pentru a-și mai scoate din cheltuieli, dar, din cei 500-600 euro ce-i reveneau la o călătorie, rămânea cu foarte puțini (50 euro), restul fiind utilizați pentru achiziționarea benzinei, pentru alimente etc.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio, potrivit dispozițiilor art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 238 din 10 octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr-, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 alin. 1 lit. i Cod procedură penală și art. 10 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005.
În temeiul art. 10 alin. 1 teza a-III-a din Legea nr. 241/2005, s-a dispus aplicarea unei sancțiuni administrative inculpatului, și anume a unei amenzi administrative în cuantum de 1.000 lei care va fi înregistrată în cazierul judiciar al inculpatului.
Prin aceeași sentință, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului transportului rutier, prevăzută și pedepsită de art. 2811alin. 1 Cod penal, la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1.500 lei.
S-a respins acțiunea civilă a părții civile Direcția Generală a Finanțelor Publice S, ca rămasă fără obiect, prin achitarea integrală a prejudiciului de către inculpat.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că inculpatul, în perioada 17 ianuarie 2005 - 18 iunie 2006, efectuat transporturi rutiere neautorizate de persoane în regim internațional, cu trei autoturisme, aducând și ducând din Italia persoane, pentru care a încasat sume de bani cuprinse între 100-300 euro, obținând astfel venituri importante pe care nu le-a declarat pentru a fi supuse impozitării.
Astfel, inculpatul a realizat un număr de 93 de variante intrări și ieșiri din țară, ocazie cu care au fost transportate un număr de 210 persoane, respectiv cu autoturismul cu numărul de înmatriculare SV-2339 un număr de 90 persoane, cu autoturismul cu numărul de înmatriculare - un număr de 80 de persoane, iar cu autoturismul cu numărul de înmatriculare - un număr de 40 de persoane.
Prin procesul-verbal de constatare încheiat la data de 30 martie 2007 de Compartimentul Control Fiscal Persoane Fizice al Administrației Publice F, s-a constatat că inculpatul, în perioada 2005-2006, realizat un venit - din transporturile efectuate în și din Italia - în cuantum de 19.387 lei, datorând bugetului de stat un impozit de 3.102 lei. Suma a fost calculată la cursul euro/lei de la data efectuării transportului.
Analizând probatoriul administrat în cauză, prima instanță a constatat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului transportului rutier public prevăzută și pedepsită de art. 2811alin. 1 Cod penal, motiv pentru care l-a condamnat pe acesta la pedeapsa amenzii penale și nu a închisorii prevăzută alternativ de textul de lege incriminator, ținând cont de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite și de persoana acestuia, care nu a mai avut probleme deosebite cu legea penală și a avut o poziție procesuală sinceră de recunoaștere și regret a faptei săvârșite și de celelalte criterii generale de individualizare prev. de art. 72 alin. 1 și 2 Cod penal.
Având în vedere că inculpatul a achitat prejudiciul produs părții civile în cuantum de 3.102 lei până la primul termen de judecată, după cum rezultă din chitanța seria - nr. - emisă la data de 22 februarie 2008 de Trezoreria municipiului F, instanța de fond a constatat că, în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută și pedepsită de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005, există o cauză specială de nepedepsire prevăzută de lege, și anume cea prevăzută de art. 10 alin. 1 teza a-III-a din Legea nr. 241/2005.
Prin urmare, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 10 alin. 1 lit. i Cod procedură penală și art. 10 alin. 1 teza a-III-a din Legea nr. 241/2005, a dispus încetarea procesului penal împotriva inculpatului pentru această infracțiune, aplicându-i o sancțiune administrativă, respectiv amenda în cuantum de 1.000 lei.
Referitor la latura civilă a cauzei, instanța de fond a respins acțiunea civilă ca rămasă fără obiect, prin achitarea integrală a prejudiciului de către inculpat, conform chitanței depuse la dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul, care a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. b Cod procedură penală, considerând că fapta săvârșirea de el nu este prevăzută de legea penală, art. 2811Cod penal referindu-se la persoanele juridice și nu la cele fizice, iar față de acestea sunt aplicabile dispozițiile nr.OUG 109/2004 și cele ale Legii nr. 102/2001, republicată.
Prin decizia penală nr. 370 din 15 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul.
Pentru a pronunța această decizie, s-a reținut că vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită pe baza probatoriului administrat, iar pedeapsa ce i-a fost aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2811Cod penal a fost just și proporțional individualizată.
S-a reținut că martorii audiați în cauză au declarat că au efectuat deplasări în Italia cu autoturisme proprietatea inculpatului și au plătit cursele cu sume între 150-300 euro, dar nu au primit chitanțe sau bilete de călătorie.
Toate transporturile internaționale de persoane au fost efectuate de inculpat fără a fi autorizat să efectueze transport rutier de persoane în regim internațional, așa cum a reieșit din adresa 12611 din 05 martie 2007 Autorității Rutiere Române.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul.
În motivarea recursului, inculpatul a arătat că nu poate fi subiect activ al infracțiunii de nerespectare a regimului transportului rutier public, deoarece trebuie ca acea persoană să fie autorizată din acest punct de vedere, respectiv trebuie să fie o persoană din cadrul unei societăți comerciale care are ca obiect de activitate transportul public.
S-a arătat că legea sancționează transportul rutier public fără licență de transport, de execuție sau de traseu, licență ce nu poate fi obținută de persoanele fizice, ci doar de cele juridice.
Față de motivele prezentate, s-a arătat că fapta reținut în sarcina sa constituie contravenție, motiv pentru care se impunea achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b Cod procedură penală.
Întrucât fapta pentru care a fost condamnat de către instanța de fond nu este una gravă, a solicitat achitarea sa și aplicarea unei amenzi administrative în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit.1Cod procedură penală.
S-a mai arătat că dosarul de urmărire penală conține mai multe inadvertențe, iar înscrisurile privind intrările și ieșirile din țară depuse la dosarul de urmărire penală sunt preluate de pe internet și nu conțin elemente din care să rezulte că sunt oficiale.
Examinând recursul declarat de inculpat sub aspectul motivelor invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
Din probatoriul administrat în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească, respectiv procesele-verbale întocmite de către organele de urmărire penală și cele fiscale, tabelele privind intrările și ieșirile din țară de persoane și autoturisme, adresa de la Autoritatea Rutieră Română, declarațiile martorilor, -G, G, și a reieșit cu certitudine că, în perioada 17 ianuarie 2005 - 18 iunie 2006, inculpatul a transportat contra cost un număr de 210 persoane în și din Italia, cu un număr de trei autoturisme pentru care nu deține licență de transport sau execuție pentru transportul internațional de persoane, activitate ce nu fost înregistrată, cauzând astfel bugetului de stat un prejudiciu în sumă de 3.102 lei.
Instanța de fond a reținut o situație de fapt și o încadrare juridică corectă a faptelor săvârșite de inculpat.
Astfel, potrivit art. 2811Cod penal, constituie infracțiune de nerespectare a regimului transportului rutier public efectuarea transportului rutier public fără licență de transport, fără licență de execuție pentru vehicul sau fără licență de execuție pentru traseu, după caz, ori cu licența cu valabilitatea expirată.
Textul legal incriminator mai sus prezentat nu face distincție în ceea ce privește aplicabilitatea sa la persoane fizice sau juridice, aspect față de care susținerea inculpatului recurent prin care arată că nu poate fi subiect activ al acestei infracțiuni este nefondată.
Mai mult de atât, potrivit art. 11 din Legea nr. 102/2006 pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, transportul rutier public este transportul rutier efectuat pe bază de contract, contra plată, prin încasarea unui tarif sau a echivalentului în natură ori în servicii, cu vehicule deținute și utilizate în condițiile prezentei ordonanțe de urgență.
Având în vedere conținutul textului incriminator prev. de art. 2811Cod penal, ale art. 11 din Legea nr. 102/2006, reproduse mai sus, cât și dispozițiile art. 1 ale Legii nr. 102/2006 care stabilește cadrul general de aplicare a acesteia, Curtea constată că în mod corect a apreciat instanța de fond și apel că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului transportului rutier public.
De asemenea, din întreg probatoriul administrat în cauză, nu rezultă că inculpatul ar fi fost autorizat sau licențiat în vederea efectuării transportului rutier de persoane în regim internațional.
Întrucât infracțiunea săvârșită de către inculpat face parte din cadrul infracțiunilor privitoare la regimul stabilit pentru unele activități reglementate de lege prevăzute în capitolul IV al Codului penal, infracțiuni care sunt, în esență, infracțiuni de pericol, iar prin împrejurările de comitere a acesteia, reprezentate de perseverența și periodicitatea cu care inculpatul efectua transportul de persoane, cât și prin atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de lege, care presupune în prealabil o anumită procedură de autorizare și licențiere, nu se poate reține în cauză că fapta acestuia, care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 2811Cod penal, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Față de cele prezentate și văzând că hotărârile recurate sunt legale și temeinice, nefiind date niciunul din cazurile de casare prev. de art. 3859Cod procedură penală, Curtea urmează ca în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală să respingă recursul declarat de inculpat, ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 01 aprilie 1966 în municipiul F, județul S, cu domiciliul în municipiul F, str. -,. 23,. A,. 48, județul S, împotriva deciziei penale nr. 370 din 15 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava.
Obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 04.02.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Judecători - fond -
- apel -
-
.
2 ex. / 23 februarie 2009
Președinte:Biciușcă OvidiuJudecători:Biciușcă Ovidiu, Motan Traian, Sandu Geta
