Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 58/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.58/R/2010
Ședința publică din 02 februarie 2010
PREȘEDINTE: Rus Claudia JUDECĂTOR 2: Popovici Corina
JUDECĂTOR 3: Condrovici Adela
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de către inculpata recurentă, împotriva deciziei penale nr.161/A din 15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, inculpata fiind trimisă în judecată pentru infracțiuni prevăzute de Legea nr.87/1994.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata recurentă și apărătorul ales al acestuia av. în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsă fiind partea responsabilă civilmente Af prin lichidator - și partea civilă intimată ANAF prin DGFP S
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus învederându-se instanței că inculpata recurentă a depus la dosar motive de recurs, după care:
Avocat depune la dosarul cauzei, în copie, decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice S M la data de 02.12.2009.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă părților cuvântul în susținerea recursului declarat în cauză.
Avocat solicită instanței admiterea recursului declarat de inculpată în baza adispozițiilor art.385/15 pct.2 lit.b Cod procedură penală, casarea hotărârii recurate și încetarea procesului penal în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 pct.1 lit.i/1 Cod procedură penală, pentru motivele arătate în scris și depuse la dosarul cauzei. Arată că art.90/2 Cod procedură penală a născut numeroase dispute juridice atât în fața Curții Constituționale cât și în fața instanțelor europene. Totodată, arată că în cauză s-a administrat o expertiză, însă instanța de fond cât și cea de apel au înlăturat concluziile acestei expertize cu totul nelegal, instanța de fond avea obligația în baza art.125 Cod procedură penală să dispună efectuarea unei expertize contrarii în condițiile în care avea dubii asupra concluziilor formulate de către expertul. . cest sens, invocă decizia nr.8 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, privind recursul în interesul legii, promovat și admis de către Înalta Curte de Casație și Justiție și publicat în Monitorul Oficial nr.866 la data de 22.12.2008.
Reprezentantul parchetului consideră că nu este achitat prejudiciul cauzat prin evaziunea fiscală pentru a beneficia de art.10 din Legea nr.241/2005 și ca atare, pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu menținerea în totalitate a hotărârilor date de instanța de fond și cea de apel.
Inculpata recurentă achiesează la cele arătate de către apărătorul său ales.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.47/26.02.2009 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr-, în temeiul disp.art.345 Cod de procedură penală, a fost condamnată inculpata, fiica lui și, născută la 25.11.1983 în O, CNP -, cetățenie română, studii 10 cls.administrator la AF, căsătorită, fără antecedente penale,. în com., nr.245, jud. S M, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. și ped. de art.9 al.1, lit"b" din Lg.241/2005 cu aplicarea art.74, lit"a" și art.76, lit"d" Cod penal la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În temeiul disp.art.71 al.1 Cod penal s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art.64 al.1, lit"a" teza II și lit"b" Cod penal, iar în temeiul disp.art.81, art.71 al.1 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepselor accesorii pe durata prev.de art.82 Cod penal, stabilindu-se termen de încercare 2 ani și 6 luni și în temeiul disp.art.359 Cod de procedură penală s-au pus în vedere inculpatei disp.art.83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În temeiul disp.art.14 raportat la art.346 Cod de procedură penală și cu aplicarea art.998 cod civil a fost obligată inculpata în solidar cu partea civilmente responsabilă, prin practician de insolvență -, să plătească părții civile ANAF B, în reprezentarea STATULUI ROMÂN, suma de 25.489, 48 lei plus accesoriile (dobânzi și penalități de întârziere) calculate potrivit Codului d e procedură fiscală până la data afectivă a plății.
S-a menținut măsura sechestrului asigurator dispusă de instanță prin încheierea din 24.01.2008.
În temeiul disp.art.191 al.3 Cod de procedură penală a fost obligată inculpata în solidar cu partea civilă responsabilă civilmente să plătească statului 800 lei cheltuieli judiciare și s-a dispus comunicarea hotărârii, după rămânerea definitivă Registrului Comerțului SMp entru efectuarea cuvenitelor înregistrări.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că la data de 8.05.2007 s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe cauza penală în rejudecare sub dosar nr.unic de mai sus, conform sentinței penale nr. 70/05.04.2007 a Tribunalului Satu Mare prin care s-au admis apelurile formulate de apelanta inculpată și partea civilă apelanta ANAF B, prin împotriva sentinței penale nr.295/2006 privind săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală care a fost desființată în întregime, motivat de faptul că prima instanță nu și-a îndeplinit obligația de a pune în discuția contradictorie a părților necesitatea sau nu a introducerii în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente, nu s-a dispus cu privire la luarea măsurilor asiguratorii urmând ca instanța de rejudecare să efectueze cercetarea judecătorească în condițiile de contradictorialitate cu toate părțile inclusiv cu partea civilmente responsabilă și de a avea în vedere împrejurările de apelante prin motivele de apel.
Inițial instanța a fost investită la data de 08.09.2006 prin Rechizitoriul Parchetului nr.140/P/2006 din 5.09.2006 prin care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei cu datele personale aflate la dosarul cauzei pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. și ped. de art.9 alin.1. lit. din Lg. 241/2005.
În fapt s-a reținut prin Rechizitoriu că în urma controlului fiscal efectuat la data de 16.03.2006 s-a constatat că AF. în perioada 19.07.2005 - 31.12.2005 a încasat venituri în sumă de 137.225,33 RON din activitatea de captare, tratate și distribuție a apei la 23 persoane din comuna. S-a constatat totodată în urma controlului că funcționează începând cu data de 16.07.2005 și nu a depus declarații de venit estimative și speciale la organul fiscal teritorial, nu a condus contabilitatea asociației cu toate că în perioada 19.07.2005 - 31.12.2005 a încheiat contracte de prestări servicii cu un nr. de 23 persoane pentru aducțiunea apei potabile la locuințele acestora, eliberând alte tipuri de chitanțe decât cele prevăzute de Ordinul MF. 1849/2003, nefiind imprimate datele de identificare ale utilizatorului.
Situația de fapt reținută prin Rechizitoriu s-a întemeiat pe următoarele mijloace de probă: referat 1. procese verbale 2-4, raport de inspecție fiscală 6-9, cazier judiciar 11. declarațiile învinuitei 12-14, declarații martori 15,20.22,27,32, contracte prestări servicii și chitanțe 17-19, 24-26, 29-31, 34-36, 39-41, 44,45, 50-52. 55-57, 60.-62, xerocopii 111- 115, aviz de gospodărire a apelor 116-125, dovadă 126, adrese 127, plic cu chitanțe fiscale ridicate de la AF. și proces verbal de urmărire penală 131.
În primă instanță au fost audiați inculpata și martorii și.
În rejudecare s-a reaudiat inculpata și audiați la cererea acesteia martorii Honca G și și s-a efectuat expertiza tehnică contabilă 45-48 și 62-65.
După ce s-au examinat actele și lucrările dosarului, declarațiile inculpatei și ale martorilor audiați în faza cercetării judecătorești, în primă instanță cât și în rejudecare, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpata, la data de 06.07.2005 și-a înființat Asociația reprezentată de inculpată având ca asociat pe soțul acesteia, asociație care are activitate principală captarea, tratarea și distribuția apei cod. 4100.111dosar urmărire penală. După data înființării și autorizării, inculpata în numele asociației înființate și în calitate de reprezentant legal - administrator, a încheiat și semnat mai multe contracte de prestări servicii având ca obiect introducerea și furnizarea apei potabile în locuințele cetățenilor din loc. pentru prețul de 1000 -1200 Euro fapt recunoscut și confirmat și prin chitanțele Bis 2 (contrar legii) și martori părți în contracte. Unele din aceste contracte mai aveau ca obiect și întreținerea instalației ori taxa anuală pentru consumul de apă la un preț de 100-200 lei RON.
Din copia chitanțelor emise de, rezultă că suma încasată în baza acestora reprezintă c/v introducerii apei potabile pentru beneficiarii menționați în acestea. Conform chitanțelor aflate la dosar, semnate și eliberate de inculpată în nume propriu cum susține ea și a contractelor de prestări servicii în perioada 19.07.2005 - 31.12.2005 a realizat venituri în sumă de 137.255,33 RON în anul 2005 și suma de 22.053,97 RON în anul 2006 - venituri neînregistrate în documentele legale și pentru care aceasta datora bugetului consolidat al statului impozit pe venit în sumă de 25.488,48 lei (21.960,85 -2005 și 3.528,63 în 2006) aspect ce rezultă din raportul de inspecție fiscală din 18.03.2006. Cele constatate prin acest act se coroborează cu chitanțele și contractele emise și declarațiile martorilor audiați în cauză.
Constatările sunt în concordanță și cu cele constatate prin raportul de expertiză fiscală întocmit de expert fiscal dar care eronat concluzionează că AF. administrată de inculpată, nu datorează la bugetul de stat cu titlu de impozit pe venit aferente anului 2005 (21.960,85 RON) și anului 2006 (3528,63 RON) datorită faptului că nu au fost încasate de AF. ci de persoană fizică neautorizată, iar lucrarea pentru care au fost încasate sumele nu a fost realizată de AF ci de Honca Sub acest aspect concluzia expertului este eronată, în primul rând pentru că este în totală contradicție cu probele pe care și-a fundamentat concluzia
Este evident că aceste contracte de prestări servicii care au ca obiect aducțiunea și furnizarea apei potabile, întreținerea acestora, sunt ștampilate și semnate de inculpată în calitate de administrator la AF., fapt necontestat de inculpată. Aceste înscrisuri cât și chitanțele nepersonalizate (Bis.2.) sunt încheiate și respectiv emise după data înființării asociației - 06.07.2005, reprezentând c/v aducțiune apă, realizând practic obiectivul principal al activității.
Pentru întreținerea rețelei și pentru furnizarea apei în perioada 2005 - 2006 inculpata nu a emis chitanțe.
Martorii audiați în cursul urmăririi penale, cei audiați în primă instanță și, au confirmat că acele contracte și chitanțe au fost semnate, întocmite și respectiv eliberate la sediul firmei de către inculpată.
Faptul că asociația administrată de inculpată execută lucrări de aducțiune apă, a fost făcut în mod public cetățenilor la de către preotul satului.
Este adevărat că pe chitanțele emise nu este menționat antetul și nici aplicată ștampila, dar acest aspect luat izolat nu poate conduce la concluzia greșită că sunt eliberate de persoana fizică și cum concluzionează expertul și cum susține inculpata.
Faptul că de lucrare s-au ocupat soțul inculpatei (martor) precum și martorul Honca G nu are nici o importanță responsabilă, de actele asociației ocupându-se inculpata în calitate de administrator.
S-a mai reținut și faptul că aducțiunea de apă a fost realizată din fonduri proprii de martorii Honca G, și numitul, dar chiar pentru recuperarea în parte a acestor investiții s-au încheiat aceste contracte, fapt prevăzut expres în contracte, acesta fiind chiar scopul derulării lor, mai exact pentru recuperarea unei părți din investiții și nu numai furnizarea, întreținerea și încasarea consumației.
Martorul Honca Gaa rătat că ei au finanțat și alte lucrări precum construcția bazinelor de acumulare a apei, cheltuieli de proiectare, manoperă, luând decizia pentru racordarea la rețea și alte persoane care să plătească 1200 - 1500 Euro prin care să se recupereze o parte din investiții.
Din coroborarea celor expuse a rezultat fără nicio îndoială că inculpata a eliberat chitanțele în numele asociației fără să menționeze antetul acesteia și fără să aplice ștampila unității, folosind chitanțe contrar legii tocmai în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale.
Așa fiind, instanța de fond a înlăturat concluzia eronată a expertului, că acele chitanțe au fost emise de inculpată persoană fizică și în consecință că nu datorează impozite la stat.
Apoi, inculpata a recunoscut că nu a înregistrat contractele și celelalte înscrisuri, neachiziționând nici registrul pentru venituri și plăți, nu a depus declarațiile de impozit și cele speciale prin care să i se stabilească obligațiile fiscale de către organul teritorial fiscal.
Astfel, fapta inculpatei care în calitate de administrator la AF. de a încasa venituri în perioada 2005 - 2006 în sumă totală de 159.309 lei și pentru care datora un impozit pe venit în sumă de 25.448, 3 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 9 lit. din Lg. 241/2005.
Potrivit acestui text de lege constituie infracțiune de evaziune fiscală și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 8 ani cu interzicerea unor drepturi, omisiunea în tot sau în parte a evidențierii în actele contabile ori în alte documente legale a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.
Nevinovăția invocată de inculpată nu a putut fi primită, ea fiind cea care a eliberat acele chitanțe contrat celor prev. de Ordinul MF.1849/2002 și nu a înregistrat cele 23 de contracte în baza cărora a încasat sume de bani, tocmai în scopul sustragerii de la obligațiile fiscale, constând în impozit pe venit. Ea nu a menționat pe aceste chitanțe nepersonificate în afara legii, denumirea firmei și nu a aplicat ștampila tocmai în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale în condițiile în care aceste chitanțe au fost eliberate după înființarea firmei.
De altfel inculpata a recunoscut că nu a întocmit niciun document legal.
În consecință, fapta inculpatei în condițiile descrise mai sus întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 9 lit.din Lg.241/2005 motiv pentru care instanța de fond în baza acestui text de lege cu aplicarea art. 74 lit. și art.76 lit. Cod penal a condamnat-o pe inculpată la pedeapsa de 6 luni închisoare, respingând cererea de achitare formulată de apărătorul inculpatei pe temeiul disp.art.10 lit.b Cod penal - fapta nu prezintă grad de pericol social.
Fapta prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, prejudiciul cauzat statului există, contrar concluziei eronate a expertului, iar art. 10 teza finală din Lg. 241/2005 nu a putut fi aplicată întrucât inculpata nu a achitat prejudiciul cauzat până la primul termen de judecată.
Instanța de fond în baza art. 71 Cod penal pe durata executării pedepsei a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin.1. lit.a teza II Cod penal și lit. Cod penal.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate și văzând că sunt îndeplinite și celelalte condiții prev. de art.81 Cod penal instanța de fond a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și a pedepselor accesorii aplicate inculpatei pe durata prev. de art. 82, 71 alin.5. Cod penal, stabilind termen de încercare 2 ani și 6 luni.
Conform art.359 Cod de procedură penală instanța de fond a pus în vedere inculpatei disp.art.83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
La individualizarea pedepsei aplicate, instanța de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal respectiv pericolul social concret al faptei raportat și la rezultatul urmărit de inculpată cât și vârsta și conduita sa bună avută anterior săvârșirii infracțiunii cât și neagravarea situației sale în rejudecare, acest ultim aspect fiind reținut ca circumstanță atenuantă, determinând instanța să coboare pedeapsa aplicată sub minimul special prev.de lege, pedeapsa fiind în măsură să atingă scopul prev. de art. 52 Cod penal.
În cauză, Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentanta Statului Român prin Direcția Județeană a Finanțelor Publice s-a constituit parte civilă cu suma de 25.489,48 RON reprezentând impozit pe venit pe anii 2005 - 2006 și constatând că în speță sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prev. de art. 998 Cod civil, a admis cererea formulată obligând inculpata în solidar cu partea civilmente responsabilă, să plătească părții civile cu titlu de despăgubiri civile suma de 25.489,48 lei constituind impozit pe venit pe anii 2005 - 2006 plus dobânzile și penalitățile de majorare calculate potrivit dispozițiilor prevăzute de Codul d e procedură fiscală până la data efectivă a plății.
În temeiul disp.art.163 Cod de procedură civilă raportat la art.11 din Lg. 241/2005 în vederea recuperării prejudiciului datorat statului instanța de fond a menținut măsura de indisponibilizare a bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatei și a persoanei civilmente responsabile, aplicată prin încheierea instanței din data de 24.01.2008 rămasă definitivă prin Decizia nr.55/R/21.03.2008 a Tribunalului Satu Mare.
În baza art.191 alin.3 Cod de procedură penală a fost obligată inculpata în solidar cu partea civilă responsabilă civilmente să plătească statului cheltuielile judiciare.
Împotriva prezentei sentințe penale, a declarat apel în termenul legal, inculpata apelanta, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate ca fiind netemeinică și în rejudecarea cauzei, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a cu aplicarea art. 11 pct. 1 lit. c proc.pen.
În subsidiar, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună redozarea pedepsei aplicate inculpatei, reducând cuantumul pedepsei aplicate de instanța de fond, sub minimul special prevăzut de lege, cu reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute la art. 74, 76 Cod pen.
În fapt, a solicitat a se constata că inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, infracțiunii prevăzute de Legea nr. 87/1994, însă prejudiciul cauzat prin săvârșirea acestei infracțiunii a fost achitat în totalitate. Cu privire la sentința instanței de fond solicită a fi înlăturate concluziilor formulate de expertul, expert numit în al doilea ciclu procesual, în rejudecare, întrucât în mod greșit instanța a reținut doar anumite părți din conținutul raportului de expertiză fiscală.
Prin decizia penală nr.161/A din 15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în baza art.379 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata-apelantă, fiica lui și, la 25.11.1983 în -O județul S M, CNP -,. în, nr.245, județul S M, împotriva sentinței penale nr.47/26.02.2009, pronunțată de Judecătoria Negrești -O, în dosar nr-.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală a fost obligată inculpata-apelantă la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a apreciat că, instanța de fond, pe baza probatoriului administrat în cauză, a reținut o stare de fapt corespunzătoare realității, expusă în mod detaliat, pe baza căreia în mod corect a stabilit vinovăția apelantei inculpate pentru infracțiunea pentru care a fost trimisă în judecată prin actul de sesizare.
Declarația dată de inculpată cu ocazia soluționării apelului, nu a reliefat împrejurări de natură a modifica situația faptică reținută de către prima instanță, iar pe de altă parte apărările acesteia, nu vor putea fi primite de instanță cât timp modul și împrejurările concrete de realizare a acțiunilor, examinate prin prisma probatoriului administrat în cauza confirmă existența tuturor elementelor constitutive ale infracțiunii în discuție.
De asemenea, tribunalul a constatat că prima instanță în mod judicios a stabilit pedeapsa, în armonie atât cu elementele de circumstanțiere temeinic motivate, cât și cu criteriile de individualizare judiciară prev. de art. 72 Cod Penal.
Instanța a procedat corect și în privința stabilirii modalității de executare, reținând că inculpata nu are antecedente penale și a manifestat o conduită bună pe parcursul procesului penal, condiții în care a apreciat că în cauză sunt suficiente temeiuri pentru a se reține că scopul pedepsei prev. de art. 52 Cod penal poate fi atins și fără privare de libertate, astfel că se justifică aplicarea instituției suspendării condiționate a executării pedepsei conform disp. art. 81 Cod penal.
S-a mai constatat, de asemenea, că prima instanță a dat o corectă soluționare și acțiuni civile alăturate procesului penal.
Față de cele ce preced, tribunalul a apreciat hotărârea instanței de fond ca fiind temeinică și legală, motiv pentru care, în baza art. 379 pct. 9 lit. b Cod procedură penală, a respins ca nefondat apelul declarat de către inculpata apelantă, împotriva sentinței penale nr. 47/26.02.2009, pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr-, iar în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, privitoare la plata cheltuielilor judiciare în caz de respingere a apelului, a obligat inculpata apelantă la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii, inculpata a declarat recurs în termen, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii recurate și încetarea procesului penal în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 pct.1 lit.i/1 Cod procedură penală, pentru motivele arătate în scris și depuse la dosarul cauzei. Arată că art.90/2 Cod procedură penală a născut numeroase dispute juridice atât în fața Curții Constituționale cât și în fața instanțelor europene. Totodată, arată că în cauză s-a administrat o expertiză, însă instanța de fond cât și cea de apel au înlăturat concluziile acestei expertize cu totul nelegal, instanța de fond avea obligația în baza art.125 Cod procedură penală să dispună efectuarea unei expertize contrarii în condițiile în care avea dubii asupra concluziilor formulate de către expertul. În acest sens, invocă decizia nr.8 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, privind recursul în interesul legii, promovat și admis de către Înalta Curte de Casație și Justiție și publicat în Monitorul Oficial nr.866 la data de 22.12.2008.
Verificând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate și a celor care, potrivit legii se verifică din oficiu, instanța constată că este nefondat, urmând a-l respinge în consecință.
În mod legal și temeinic a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 6 luni închisoare cu art.81 pen, în baza art.9 alin.1 lit. b din Legea 241/2005 pe motiv că, în calitate de administrator la AF, în perioada 2005-2006 încasat venituri în sumă totală de 159.309 lei pentru care datora un impozit pe venit în sumă de 25448,3 lei, și totodată, a omis să evidențieze în actele contabile ori în alte documente legale operațiunile comerciale efectuate sau veniturile realizate.
În motivele de recurs invocate, inculpata solicită achitarea cu art.10 lit. c C.P.P.- fapta nu a fost comisă de aceasta, întrucât singura probă care stă la baza condamnării acesteia este expertiza judiciară efectuată în cauză, ale cărei concluzii nu au fost luate în considerare de instanță. Instanța atrage atenția asupra faptului că și înscrisurile sunt probe în procesul penal, iar la baza pronunțării soluției în prezenta cauză și a efectuării expertizei la care se face referire stau tocmai înscrisurile completate de inculpată, însă acestea nu au fost completate în nume propriu, în calitate de persoană fizică, ci au fost semnate și ștampilate în calitate de administrator al AF și, ca urmare a acestui fapt, inculpat datora statului anumite sume de bani cu titlu de impozit. Astfel, contractele pentru prestări servicii privind introducerea apei potabile în casele oamenilor aflate la 18 u dosar de urmărire penală au fost întocmite de inculpată în calitate de administrator al AF, purtând semnătura inculpatei și ștampila firmei respective, astfel încât, este lipsit de relevanță faptul că, ulterior chitanțele prin care inculpata a încasat sumele de bani au fost completate de către inculpată în calitate de persoană fizică, fără a mai trece numele firmei în numele căreia a prestat serviciile respective. Față de acest aspect, concluziile expertizei prin care se susține că sumele de bani au fost încasate de inculpată în calitate de persoană fizică sunt eronate și contravin înscrisurilor existente la dosar și care au stat la baza întocmirii expertizei respective.
În apărare, inculpata mai invocă faptul că, actul constatator al faptei, respectiv raportul de inspecție fiscală aflat la 6 dosar de urmărire penală nu poate fi luat în considerare de către instanță, întrucât, potrivit art.90 alin.2 numai C.P.P. procesele-verbale încheiate de alte organe dacă legea prevede aceasta sunt mijloace de probă, iar în cauză nu a fost încheiat un astfel de proces-verbal. Trebuie reamintit faptul că, inculpata a fost condamnată în cauză pe baza întregului probatoriu administrat în cauză, și nu doar pe baza respectivului act de constatare, probatoriu care justifică în mod cert faptul că inculpata este autoarea infracțiunii reținute în sarcina sa.
Pe de altă parte, inculpata mai solicită să se dispună încetarea procesului penal în privința ei, pe motiv că există o cauză care de nepedepsire prevăzută de lege, respectiv aceea că a achitat valoarea prejudiciului. În acest sens, invocă decizia nr.8 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, privind recursul în interesul legii, promovat și admis de către Înalta Curte de Casație și Justiție și publicat în Monitorul Oficial nr.866 la data de 22.12.2008 prin care se statuează că,în cazul faptelor săvârșite sub imperiul Legii nr. 87/1994 și a judecării lor după intrarea în vigoare a Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, pot beneficia de cauzele de impunitate sau de reducere a pedepsei reglementate de art.10 din această lege numai cei în sarcina cărora s-a reținut, prin aplicarea art.13 din Codul penal, săvârșirea unei infracțiuni fiscale prevăzută de art.9 din Legea nr. 241/2005.Aceste dispoziții nu sunt aplicabile în speță, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute expres de art.10 din Legea 241/2005, inculpata achitând contravaloarea prejudiciului abia în 7.10.2009, înaintea soluționării apelului declarat de aceasta, cu mult peste termenul prevăzut expres în cuprinsul art.10 la care se face referire în recursul în interesul legii citat mai sus.
Inculpata mai solicită în apărare ca, în urma reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74, 76 pen să i se reducă pedeapsa sub minimul prevăzut de lege. Instanța de recurs constată că, în cauză s-a făcut aplicarea acestui articol chiar de către prima instanță, în conformitate cu dispozițiile legale, astfel încât, nu se impune reducerea și mai mult pedepsei aplicate inculpatei.
Văzând această stare de fapt, în drept, dispozițiile art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
Va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpata recurentă, împotriva deciziei penale nr.161/Ap din 15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o va menține în întregime.
Va obliga pe recurentă să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGEca nefondat recursul penal declarat de inculpata recurentă, împotriva deciziei penale nr.161/Ap din 15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 02 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - - aflată în concediu de odihnă
semnează președintele
completului de judecată,
- -
red.dec.- /18.02.2010
jud.apel,
jud.fond
tehnored.2ex/18.02.2010
Președinte:Rus ClaudiaJudecători:Rus Claudia, Popovici Corina, Condrovici Adela
