Uzul de fals (art. 291 cod penal). Decizia 54/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.54/R/2010
Ședința publică din 02 februarie 2010
PREȘEDINTE: Rus Claudia JUDECĂTOR 2: Popovici Corina
JUDECĂTOR 3: Condrovici Adela
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpatul recurent,domiciliat în nr.322, județul S M și partea vătămată recurentă,domiciliată în nr.323, județul S M, împotriva deciziei penale nr.69/A din 16 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, decizie prin care s-a menținut în totul sentința penală nr.218 din 19 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Negrești O a ș, inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de art.192 și 193 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpatul recurent lipsă, apărătorul numit din oficiu al acestuia, av. I în baza împuternicirii avocațiale nr.2666 din 19.05.2009 emisă de Baroul Bihor, iar pentru partea vătămată recurentă lipsă, se prezintă apărătorul ales al acesteia av. în baza împuternicirii avocațiale nr.28 din 19.01.2010 emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet Individual.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind alte cereri de formulat, instanța acordă părților cuvântul în susținerea recursurilor declarate în cauză.
Avocat I solicită instanței admiterea recursului declarat de inculpat și casarea hotărârii recurate cu consecința achitării inculpatului în baza dispozițiilor art.11 pct.2 lit.c raportat la art.10 lit.c din Codul d e procedură penală, cu motivarea că, din probele administrate la dosar rezultă că în perioada 19.07 - 22.o7.2006, inculpatul a fost plecat din localitatea, aflându-se în Târgoviște, astfel încât nu avea cum să comită faptele reținute în sarcina lui.
Referitor la recursul declarat de partea vătămată recurentă solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Avocat solicită respingerea recursului declarat de inculpat, pe de o parte pentru că este falsă suținerea inculpatului că era plecat din localitate având în vedere declarațiile date la dosarul cauzei și martorii care au fost prezenți, iar pe de altă parte, chiar în acea zi inculpatul a făcut o plângere penală împotriva agentului de pază, deci este falsă această susținere.
În ceea ce privește recursul părții vătămate, arată instanței că acesta nu a fost motivat, drept pentru care se va rezuma la dozarea pedepsei aplicate inculpatului. Arată că, chiar dacă pentru infracțiunile de fals și uz de fals a fost scos de sub urmărire penală, consideră că instanța, la dozarea pedepsei pentru infracțiunile care i le-a reținut, totuși trebuia să țină seama și de acest aspect. Inculpatul nu numai că nu a regretat fapta, dar a și încercat prin declarațiile pe care le-a dat inițial să ascundă și să zădărnicească aflarea adevărului în acest dosar, sens în care solicită a se ține seama de persoana infractorului și faptul că inculpatul pe toată perioada procesului penal a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, drept pentru care solicită să i se mărească pedeapsa aplicată.
Reprezentantul parchetului în ce privește recursul inculpatului apreciază că acesta este fondat și solicită admiterea ca atare având în vedere punctul de casație prevăzut la art.385/9 pct.17 din Codul d e procedură penală, însă evident pentru alte motive decât cele ale apărării. Solicită a se constata în esență că printre alte infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, condamnată a fost și infracțiunea de amenințare și față de care s-a reținut în sarcina inculpatului starea de recidivă prev. de art.37 lit.b Cod penal. Consideră că evident nu trebuia reținută această stare de recidivă față de această infracțiune, întrucât pedeapsa maximă prevăzută de lege este de 1 an, nu mai de 1 an și ca atare nu sunt întrunite condițiile celui de-al doilea termen al recidivei pentru această infracțiune. Pe celelalte considerente așa cum rezultă din probele aflate la dosarul cauzei, acestea sunt neîntemeiate. Susținerea că a fost plecat din localitate este infirmată prin mai multe mijloace de probă și ca atare aceasta nu are suport probatoriu și astfel probele administrate converg spre vinovăția inculpatului, iar pedeapsa aplicată este temeinică și legală.
În ceea ce privește recursul părții vătămate solicită a fi respins ca inadmisibil pe considerentul că potrivit dispozițiilor art.385/1 al.4 Cod procedură penal nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora părțile nu au declarat apel în cauză, iar recursul astfel cum a fost azi motivat apare ca inadmisibil.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.218/19.12.2008 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr-, în baza art. 345 alin.1 Cod de procedură penală raportat la art.192 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.74 lit.c, art.76 lit e și art.37 lit. b Cod penal a fost condamnat inculpatul, cu datele personale din dispozitiv, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu la pedeapsa de 5000 lei amendă; în baza art. 345 alin.2 Cod de procedură penală raportat art.193 Cod penal cu aplicarea art.74 lit.c, art.76 lit. și art. 37 lit b Cod penal a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare la pedeapsa de 1000 lei amendă; în baza art. 11 pct. 2 lit. Cod de procedură penală raportat la art.10 lit. Cod de procedură penală a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prev. și ped. de art. 291 Cod penal; urmând ca în baza art.33 lit.a și art.34 lit.c Cod penal inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5000 lei amendă.
S-a constatat că nu există constituire de parte civilă în cauză.
În baza art.193 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate, 2000 lei cheltuieli de judecată și în baza art.191 alin.1 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului 800, 00 lei cheltuieli de judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că inculpatul ascultat fiind în faza urmăririi penale a procesului în legătură cu acuzațiile formulate pe seama sa, acesta a susținut că nu a săvârșit faptele întrucât la data de 20.07.2006 nu se afla în localitatea. A susținut inculpatul în declarația lui că plecat din localitatea în data de 19.07.2006 și a ajuns în localitatea Târgoviște din jud. unde a rămas în interes de serviciu până în data de 22.07. 2006.
În cursul cercetării judecătorești inculpatul a refuzat să dea declarații în legătură cu faptele ce formau obiectul acuzației formulate pe seama lui.
Din declarațiile date de partea vătămată în cursul urmării penale și cercetării judecătorești a rezultat că între familia inculpatului și cea a părții vătămate există vechi relații dușmănoase generate de litigiile purtate având ca obiect grănițuirea unei proprietăți funciare. unui camion cu materiale de construcție la locuința părții vătămate în data de 20.07.2006 a făcut să reizbucnească cearta între partea vătămată și inculpat legată de apartenența proprietății asupra terenului litigios. Pe fondul certei inculpatul a pătruns în curtea locuinței părții vătămate în ciuda opoziției întâmpinate din partea paznicului locuinței, a aruncat cu piatra urmărind să o lovească pe partea vătămată, și a amenințat-o pe aceasta că o va omorî.
Pentru a evita să fie lovită de inculpat partea vătămată s- retras în spatele paznicului - martorul, iar inculpatul l-a lovit cu piatra pe acesta.
Tot din declarațiile părții vătămate a rezultat că acesta îl cunoaște pe inculpat ca fiind o persoană predispusă la acte de violență fizică și de aceea atât la momentul săvârșirii faptei cât și după săvârșirea faptei a trăit temerea că inculpatul va săvârși fapta cu care a amenințat-o, aceia de aoo morî.
Declarațiile martorilor, și se coroborează cu declarațiile părții vătămate. Martorii au susținut că în data de 20.07.2006 erau prezenți la locuința părții vătămate unde executau niște lucrări de construcție. În momentul când la locuința părții vătămate a sosit un camion încărcat cu materiale de construcții s-a iscat o ceartă între inculpat și partea vătămată legată de apartenența proprietății terenului peste care a trecut camionul pentru a accede în curtea locuinței părții vătămate. Aflându-se sub stăpânirea unei vizibile stări furie inculpatul a pătruns în curtea locuinței părții vătămate și a alergat prin curte după martorul care îndeplinind serviciul de pază a locuinței părții vătămate s-a opus ca inculpatul să pătrundă în curte. De asemenea martorii au declarat că aruncând cu o piatră în direcția părții vătămate inculpatul l-a lovit cu piatra pe martorul și că inculpatul a părăsit curtea locuinței părții vătămate numai după ce martorul a folosit un spray lacrimogen.
Martorul a relatat că inculpatul a amenințat-o pe partea vătămată că o va omorî în timp ce ceilalți martori au arătat că inculpatul profanat amenințări la adresa părții vătămate dar nu au reținut cu săvârșirea cărei infracțiuni sau fapte păgubitoare a fost amenințată partea vătămată.
Deși în faza de urmărire penală inculpatul a relatat că în data de 20.07.2006 nu a fost prezent în localitatea deci nu putea săvârși fapta reținută în sarcina lui, susținerea inculpatului este contrazisă de declarația făcută de acesta în cauza penală ce s-a soluționat prin sentința penală nr.28/02.02.2007 a Judecătoriei Negrești O a
Din considerentele deciziei penale nr.135/R/2007 a Tribunalului Satu Mare aflată în copie la fila 84 din dosarul de urmărire penală a rezultat că prin sentința penală nr.28702.02. 2007 Judecătoria Negrești Oașl -a condamnat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev. și ped. de art.180 alin.2 Cod penal împotriva martorului din cauza de față. Așa cum tribunalul a arătat în decizia menționată inculpatul a fost ascultat la judecătorie în legătură cu fapta de care a fost inculpat și a recunoscut că la data de 20.07.2006 a avut loc o altercație fizică între el și martorul care păzea la data respectivă locuința părții vătămate din cauza de față.
Coroborând declarația părții vătămate cu cea a martorilor ascultați și cu datele consemnate de decizia penală nr.135/R/2007 a Tribunalului Satu Mare instanța concluzionează că se dovedește în mod neechivoc vinovăția inculpatului pentru faptele de a fi pătruns fără drept la data de 20.07.2006 în curtea locuinței părții vătămate și de a o fi amenințat pe partea vătămată că va săvârși împotriva ei infracțiunea de omor.
Astfel, instanța de fond a reținut că faptele săvârșite de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu prev. și ped. de art. 192 al.1 Cod pen. și amenințare prev. și ped. de art.193 pen.
Pentru săvârșirea primei infracțiuni instanța de fond l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 5000 lei amendă, iar pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1000 lei amendă.
de infracțiuni săvârșită de inculpat realizează cerințele legii prevăzute pentru concursul real de infracțiuni motiv pentru care făcând aplicarea disp.art.33 lit."c" Cod de procedură penală instanța de fond a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5000 lei amendă.
Individualizând pedeapsa aplicată inculpatului instanța de fond a avut în vedere pericolul social concret al faptei acestuia, conduita avută de acesta anterior săvârșirii infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, vârsta inculpatului și nivelul lui de educație.
În raport cu criteriile enunțate instanța de fond a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului va asigura deopotrivă reeducarea și prevenția generală.
Inculpatul a fost trimis în judecată și pentru infracțiunea de uz de fals, după ce acesta a fost scos de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată. Temeiul scoaterii inculpatului de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată a fost acela că fapta inculpatului nu ar întruni latura obiectivă specifică acestei infracțiuni. S-a apreciat că deși inculpatul semnat delegația emisă în numele SC SRL pe care a completat-o cu date nereale întrucât acțiunea sa materială nu a fost săvârșită în vreuna din modalitățile prevăzute de lege, contrafacerea scrierii, subscrierii ori alterarea scrierii nu ar fi îndeplinită cerința laturii obiective a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată. Totuși folosind ulterior înscrisul falsificat de el inculpatul s-ar face vinovat de săvârșirea infracțiunii de uz de fals.
Dincolo de incoerența argumentelor invocate în adoptarea de către procuror a soluțiilor arătate mai sus referitoare la acuzațiile de fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals formulate pe seama inculpatului instanța de fond a considerat relevant să sublinieze următoarele:
Delegația emisă de o societate comercială constituie un înscris sub semnătură privată întrucât societățile comerciale nu se includ în categoria unităților prev. de art. 145 Cod penal.
Infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată include sub aspectul laturii obiective și folosirea înscrisului falsificat cu condiția ca în ce privește latura subiectivă scopul urmărit de făptuitor să fie producerea unei consecințe juridice. Prin urmare în ipoteza folosirii înscrisului falsificat chiar de către autorul falsului, uzul de fals este absorbit în mod în falsul în înscrisul sub semnătură privată.
În acest caz uzul de fals neavând o existență autonomă fapta nu se poate fragmenta în două infracțiuni (fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals) trebuind să i se aplice tratament juridic unic.
Cum pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată inculpatul a fost scos de sub urmărire penală apreciindu-se că fapta sa nu întrunește condiția laturii obiective specifice acestei infracțiuni și pentru uzul de fals a trebuit instanța să aplice același tratament juridic inculpatului.
Pentru considerentele invocate instanța de fond în temeiul art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit.a Cod de procedură penală l-a achitat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art.290 Cod penal.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri, a declarat apel inculpatul, criticând soluția pronunțată sub aspectul faptului că in mod eronat prima instanța a dispus condamnarea sa pentru infracțiunile ce i se rețin în sarcină, în condițiile în care el nici măcar nu a fost în localitate la data săvârșirii acestora, împrejurare dovedită cu delegațiile aflate la dosarul cauzei, și care în condițiile distantelor dintre localitățile unde s-a realizat deplasarea erau aproape imposibil de parcurs în aceeași zi.
Tot în dovedirea faptului ca nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor ce i se imputa, apelantul a depus la dosarul cauzei sentința penală nr.81 din 24 aprilie 2008, pronunțată în dosar -, prin care în plângerea formulată de numita, agentul de paza a fost achitat de sub acuzația săvârșirii infracțiunii comise la data la care în privința apelantului se susține săvârșirea faptei.
În motivele de apel susținute oral in instanță s-a mai susținut si faptul că inculpatului i-a fost încălcat dreptul la apărare in cadrul soluționării cauzei, având în vedere ca la termenul la care s-a soluționat fondul cauzei, apărătorul desemnat din oficiu ca urmare a rezilierii contractului de asistenta juridica de către apărătorul ales, nu a pus concluzii pe fondul cauzei, solicitând amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise, însă acest lucru nu s-a întâmplat.
Prin decizia penală nr.69/A din 16 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul inculpat, fiul lui și, născut la data de 4 octombrie 1969 în O, CNP -, domiciliat în numărul 322 județul S M, împotriva sentinței penale numărul 218 din 19 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar număr -.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală, a fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art.193 al.1 Cod procedură penală a fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 2000 lei, cheltuieli judiciare părții vătămate intimate, domiciliată în nr. 323 jud. S
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a constatat că apelul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate, este nefondat și s-a impus respingerea lui.
Critica formulata hotărârii primei instanțe cu privire la încălcarea dreptului la apărare în privința inculpatului este nefondată, atâta vreme cât infracțiunile pentru care inculpatul apelant a fost trimis în judecata nu sunt dintre cele pentru care asistenta juridica să fie obligatorie. Reținerea de către instanța de fond a faptului că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu în forma prevăzută de art.192 al. 2 Cod penal care prevede limite de pedeapsa ce impun asistenta juridica obligatorie potrivit disp. art.171 al.3, este apreciată ca o eroare asupra căreia instanța a revenit din moment ce a pronunțat soluția în fondul cauzei fără concluziile apărătorului desemnat din oficiu.
Nici apărarea formulată în sensul că inculpatul nu a fost audiat în cursul cercetării judecătorești nu a putut fi primită, atâta vreme cât prezent fiind în instanță, potrivit mențiunilor din încheierea de ședința din 24 octombrie, acesta a declarat ca dorește să se abțină de la a face orice declarații.
Analizând pe fondul cauzei soluția pronunțată de Judecătoria Negrești O a ș, tribunalul a apreciat că aceasta este legală și temeinică sub toate aspectele.
Astfel, cu referire la infracțiunile de violare de domiciliu și amenințare reținute în sarcina inculpatului, constând în faptele comise în data de 20 iulie 2006, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești confirmă fără niciun dubiu vinovăția sa în comiterea lor.
Este lipsită de orice relevanță juridică împrejurarea ca inculpatul la data la care se susține comiterea faptelor nu ar fi fost in localitate. Dacă această susținere ar fi fost reală inculpatul ar fi invocat-o încă de la început în apărarea sa și nu numai ulterior.
Dealtfel din lecturarea considerentelor sentinței penale numărul 28 din data de 2 februarie 2007 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar -, aflată la fila 41, 42 din dosarul de urmărire penală, dosar sub care s-a soluționat plângerea formulată de inculpatul apelant din prezenta cauză împotriva agentului de paza al, se reține că a reclamat altercația cu agentul de paza săvârșită la data de 20 iulie 2006 în jurul prânzului, astfel că susținerea că ar fi fost plecat în delegație și nu ar fi putut fi prezent la incidentul produs în acea zi apare ca fiind absolut.
Incidentul reclamat în acel dosar de către inculpat este același cu cel ce face obiectul judecății în prezenta cauză.
Martorii audiați în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv, și au confirmat împrejurarea că inculpatul a pătruns în curtea părții vătămate în ciuda opoziției ferme din partea acesteia și a agentului de pază cu care s-a judecat în dosarul mai sus indicat și că ulterior a amenințat-o cu moartea pe partea vătămată.
Sub aspectul soluției pronunțate pentru aceste fapte, respectiv infracțiunea de violare de domiciliu realizată în forma comisiva și de amenințare, soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, cum dealtfel legală și temeinică este și soluția pronunțată pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, în raport de care, pentru egalitate de tratament juridic cu cel aplicat pentru fals si instigare la fals material în înscrisuri sun semnătură privată, instanța a dispus achitarea in temeiul art. 10 lit.d Cod de procedură penală.
În raport de considerentele mai sus reținute, apelul declarat în cauză de inculpat s-a impus a fi respins ca nefondat, potrivit prevederilor art.379 pct.1 lit.b Cod de procedură penală, hotărârea primei instanțe, legală și temeinică fiind impunându-se a fi menținută în totalitate.
Consecință a respingerii apelului declarat, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea căii de atac au fost suportate de inculpatul apelant, potrivit prevederilor art. 192 al.2 Cod de procedură penală.
Văzând și prevederile art.193 al.1 Cod de procedură penală care reglementează împrejurarea că inculpatul va fi obligat în caz de condamnare să plătească părții vătămate cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea cauzei, cum aceasta a achitat onorariul pentru apărătorul ales, justificare realizată cu chitanța depusă la dosar și aflată la fila 16, inculpatul apelant a fost obligat și la suportarea acestora.
Împotriva acestei decizii, partea vătămată a declarat recurs în termen, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii recurate și majorarea pedepsei aplicate inculpatului pe motiv că acesta nu a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, fiind falsă susținerea inculpatului că era plecat din localitate având în vedere declarațiile date la dosarul cauzei și martorii care au fost prezenți, iar pe de altă parte, chiar în acea zi inculpatul a făcut o plângere penală împotriva agentului de pază, deci este falsă această susținere. Pe de altă parte, chiar dacă pentru infracțiunile de fals și uz de fals a fost scos de sub urmărire penală, consideră că instanța, la dozarea pedepsei pentru infracțiunile care i le-a reținut, totuși trebuia să țină seama și de acest aspect. Inculpatul nu numai că nu a regretat fapta, dar a și încercat prin declarațiile pe care le-a dat inițial să ascundă și să zădărnicească aflarea adevărului în acest dosar, sens în care solicită a se ține seama de persoana infractorului și faptul că inculpatul pe toată perioada procesului penal a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, drept pentru care solicită să i se mărească pedeapsa aplicată.
Împotriva aceleiași decizii, a declarat recurs și inculpatul, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii recurate și casarea hotărârii recurate cu consecința achitării inculpatului în baza dispozițiilor art.11 pct.2 lit.c raportat la art.10 lit.c din Codul d e procedură penală, cu motivarea că, din probele administrate la dosar rezultă că în perioada 19.07 - 22.o7.2006, inculpatul a fost plecat din localitatea, aflându-se în Târgoviște, astfel încât nu avea cum să comită faptele reținute în sarcina lui.
Verificând recursurile declarate în cauză prin prisma motivelor invocate și a celor care, potrivit legii se verifică din oficiu, instanța constată că recursul părții vătămate este inadmisibil, urmând a-l respinge ca atare, în timp ce recursul inculpatului este fondat, însă pentru motivele invocate de reprezentantul Parchetului.
În ceea ce privește recursul părții vătămate, acesta este inadmisibil, întrucât aceasta nu a declarat apel în prezenta cauză, și, în acest caz, potrivit art.385/1 alin.4 C.P.P. partea vătămată putea declara recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, dacă prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință și numai cu privire la această modificare, ceea ce nu este cazul în speță, apelul inculpatului declarat în cauză fiind respins.
În ceea ce privește recursul declarat de inculpat, solicitarea acestuia privind achitarea sa cu art.10 lit. c pe C.P.P. motiv că la data când au fost comise faptele, acesta nu se afla în localitate, nu este în concordanță cu probele administrate în cauză, probele administrate în cauză atestând faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunile de tulburare în posesie, respectiv amenințare față de partea vătămată. Astfel martorul (17 dosar I instanță) susține că în urmă cu doi ani inculpatul, dorind să împiedice intrarea unui camion care transporta materiale pentru partea vătămată pe drumul lateral pe care-l considera proprietatea sa, a încercat să-l împiedice pe acesta să intre în curtea părții vătămate, și e posibil să-i fi adresat și amenințări acesteia deși nu mai reține exact după atâta timp. Același martor susține că, inculpatul, cu aceeași ocazie, l-a lovit cu o piatră pe martorul. Afirmațiile martorului sunt susținute de martorul (18 dosar I inst) și de (19 dosar I inst), ultimul susținând și faptul că inculpatul a amenințat-o cu moartea pe partea vătămată. De asemenea, față de faptele comise, împrejurările în care au fost comise acestea, față de persoana inculpatului, instanța de recurs apreciază că pedepsele aplicate acestuia sunt just individualizate.
Recursul inculpatului se impune a fi însă admis pe motiv că, în mod nelegal prima instanță a reținut în sarcina inculpatului starea de recidivă postexecutorie în ceea ce privește infracțiunea de amenințare, prev. de art.193 pen, atâta vreme cât pedeapsa prevăzută de lege pentru această faptă este închisoarea până la un an, iar pentru a fi în prezența recidivei postexecutorii potrivit art.37 lit. b pen, este necesar ca pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită să fie "mai de un an", ceea ce nu este cazul în speță. Pentru acest motiv, urmează a admite recursul inculpatului, în sensul că va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 37 lit.b Cod penal în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 193 Cod penal.
Văzând această stare de fapt, va respinge ca inadmisibil recursul declarat de partea vătămată.
În baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală,
Va admite recursul penal declarat de inculpat recurent, împotriva deciziei penale nr. 69/A din 16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare și a sentinței penale nr. 218 din 19 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș pe care le va casa și modifica în sensul că:
Va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inc., de 5000 lei amendă penală în pedepsele individuale.
Va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 37 lit.b Cod penal în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 193 Cod penal, va menține aplicarea prev. art. 74 lit. c și 76 lit. e Cod penal și în consecință va reduce pedeapsa de la 1000 lei amendă penală la 250 lei amendă penală.
În baza art. 33, 34 Cod penal va contopi această pedeapsă cu pedeapsa de 5000 lei amendă penală aplicată inc. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 192 al. 1 Cod penal cu art. 74 lit. c și 76 lit. cu art. 37 lit. b Cod penal, în pedeapsa cea mai grea de: 5000 lei amendă penală.
Va menține restul dispozițiunilor hotărârilor recurate.
Suma de 200 lei onorariu pentru avocat din oficiu I, conf. deleg. nr. 2666/4.06.2009 va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
Va obliga partea vătămată la 100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului în recurs, iar restul cheltuielilor judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGEca inadmisibil recursul declarat de partea vătămată.
În baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală,
ADMITErecursul penal declarat de inculpat recurent, împotriva deciziei penale nr. 69/A din 16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare și a sentinței penale nr. 218 din 19 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș pe care le casează și modifică în sensul că:
Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inc., de 5000 lei amendă penală în pedepsele individuale.
Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 37 lit.b Cod penal în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 193 Cod penal, menține aplicarea prev. art. 74 lit. c și 76 lit. e Cod penal și în consecință reduce pedeapsa de la 1000 lei amendă penală la 250 lei amendă penală.
În baza art. 33, 34 Cod penal contopește această pedeapsă cu pedeapsa de 5000 lei amendă penală aplicată inc. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 192 al. 1 Cod penal cu art. 74 lit. c și 76 lit. cu art. 37 lit. b Cod penal, în pedeapsa cea mai grea de: 5000 lei amendă penală.
Menține restul dispozițiunilor hotărârilor recurate.
Suma de 200 lei onorariu pentru avocat din oficiu I, conf. deleg. nr. 2666/4.06.2009 va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
Obligă partea vătămată la 100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului în recurs, iar restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 02.02.2010.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
aflată în concediu de odihnă
semnează președintele
completului de judecată,
- -
red.dec.- /18.02.2010
jud.apel,
jud.fond
tehnored.3ex/18.02.2010
Președinte:Rus ClaudiaJudecători:Rus Claudia, Popovici Corina, Condrovici Adela
