Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 589/2008. Curtea de Apel Iasi

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ

Ședința publică de la 04 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Aurel Dublea

JUDECĂTOR 2: Maria Cenușă

JUDECĂTOR 3: Mihaela Chirilă

Grefier - -

DECIZIA PENALĂ Nr. 589

Ministerul Public reprezentat prin procuror

Pe rol judecarea recursului formulat deinculpatul-, împotriva deciziei penale nr.137/A din data de 24.06.2008, pronunțata de Tribunalul Vaslui, in dosarul penal nr-, având ca obiect infracțiunea de evaziune fiscala (Legea nr.87/1994)",

La apelul nominal făcut in ședința publica, se prezintă av., apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, lipsă partea civilă intimată.

Procedura de citare legal îndeplinita.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care;

Interpelate fiind, părțile arată că nu au alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Av. reiterează criticile aduse în fața instanței de apel, care vizează în special latura civilă a cauzei, inculpatul fiind obligat, în mod greșit, la plata TVA ului. Prejudiciul calculat nu este real, nu a fost corect determinată valoarea TVA ului la care plata căreia a fost obligat inculpatul prin sentința instanței de fond și, nu s-a ținut cont de sumele achitate de către inculpat în timpul judecării apelului.Solicită admiterea recursului și reapreciarea cuantumului despăgubirilor civile.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefundat și menținerea deciziei recurate ca legală și temeinică față de probatoriul administrat în cauză, iar susținerile inculpatului în sensul că nu a ținut evidența lucrărilor agricole deoarece aceste lucrări au fost executate de o altă persoană nu pot fi primite.

Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.

Ulterior deliberării:

INSTANTA DE JUDECATA

Analizând actele și lucrările dosarului constată:

Prin sentința penală nr.1753 din 2 nov. 2007 Judecătoria Vaslui, în baza art. 334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare al instanței din infracțiunile prevăzute de:

- art. 281 Cod penal, art. 11 lit. a din Legea nr. 87/1994 republicată, art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 Cod penal, art. 290 Cod penal și art. 291 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal în infracțiunile prevăzute de

- art. 12 din Legea nr. 87/1994, art. 291 Cod penal și art. 281 Cod penal toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

S-a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui și, CNP - la pedepsele de:

- 1.000 lei amendă penală pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 281 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a și art. 76 lit. e teza a II-a Cod penal.

- 1 (una) lună închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal și art. 76 lit. e teza I Cod penal.

- 1(un) an și 4 (patru) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal, art. 76 lit. d Cod penal și art. 13 Cod penal.

În baza art. 33 lit. a Cod penal și art. 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre pentru infracțiuni comise în concurs real, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare.

Pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal i s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal.

În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni stabilit potrivit dispozițiilor art. 82 Cod penal.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii.

S-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român reprezentat prin Agenția Națională de Administrare Fiscală.

În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 și urm. Cod civil, l-a obligat pe inculpatul la plata sumei de 218.314,100 lei cu titlu de despăgubiri civile precum și la plata în continuare a dobânzilor și penalităților până la achitarea integrală a debitului.

În baza art. 353 Cod procedură penală, a menținut măsura sechestrului asigurator instituit prin Ordonanța nr. 1416/P/2004 din 08.04.2005 a parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului până la concurența debitului.

În baza art. 348 Cod procedură penală au fost anulate în totalitate înscrisurile falsificate de către inculpat și anume: delegația nr. 14 din 26.01.2004 aflată la fila 371 dosar urmărire penală, cererea de radiere din data de 26.01.2004 aflată la fila 372 dosar urmărire penală - (ambele în vol. I și contractul de închiriere între și, fără număr și dată, aflată la fila 1023 dosar de urmărire penală - vol. IV).

S-a dispus trimiterea la Oficiul Național al Registrului Comerțului a unei copii după dispozitivul hotărârii de condamnare în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive în vederea înregistrării acesteia.

În baza art. 189 și 191 alin. 1 Cod procedură penală l-a obligat pe inculpatul la plata sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

La nr- a fost înregistrată cauza penală privind pe inculpatul, cauza fiind restituită de Tribunalul Vaslui spre rejudecare conform deciziei penale nr. 92/A din 01.03.2007.

Prin decizia penală nr. 92/A din 01.03.2007, Tribunalul Vasluia admis apelurile declarate de inculpatul și de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) reprezentată prin Direcția generală a Finanțelor Publice împotriva sentinței penale nr. 2464 din 2.10.2006 a Judecătoriei Vaslui.

S-a constatat de către instanța de control că în cursul soluționării cauzei la Judecătoria Vasluia fost citată în calitate de parte civilă Administrația Finanțelor Publice V în condițiile în care FBs -a constituit parte civilă în cauză și a împuternicit să o reprezinte pe

În ceea ce privește apelul declarat de inculpatul, acesta a fost admis urmând ca în rejudecare instanța să analizeze și criticile aduse de acesta sentinței penale nr. 2464 din 2.10.2006 a Judecătoriei Vaslui.

În rejudecare, la termenul din 25 mai 2007 instanța având în vedere dispozițiile art. 24 alin. 2 din HG208/2005 potrivit căruia Agenția Națională de Administrație Fiscală reprezintă Statul Român în fața instanțelor judecătorești, ca subiect de drepturi și obligații privind raporturile juridice fiscale și alte activități ale agenției, direct sau prin unitățile subordonate ale Ministerului Finanțelor Publice în baza mandatelor transmise a constatat că raportat dispozițiilor legale mai sus enunțate că titular al drepturilor care fac obiectul acțiunii civile exercitate în cazul procesului penal este Statul Român - persoană prejudiciată reprezentată prin Agenția națională de Administrare Fiscală B, dispunându-se citarea acestuia.

Analizând probatoriile administrate în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarele:

Pe rolul Judecătoriei Vaslui, sub nr. 3792/2005 a fost înregistrat rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui Nr. 1416/P/2004 prin care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 281 Cod penal art.11 lit. a din Legea 87/1994 republicată, art.37 din Legea 82/1991 republicată raportată la art. 289 Cod penal, art. 290, 291 Cod penal toate cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal.

S-a reținut în actul de sesizare a instanței că în perioada aprilie 1999 - 31.XII.2002, inculpatul a derulat mai multe activități în calitate de administrator al PF" G" săvârșind astfel faptele pentru care a fost trimis în judecată. Astfel, prin aceste manopere și prin nedepunerea raporturilor financiar - fiscale anuale pentru " G" inculpatul s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale către bugetul de stat, producând un prejudiciu total de 234.410.408 ROL.

În iarna anului 1998 inculpatul a cunoscut familia din localitatea Chetrești, comuna și, fiindcă aceștia erau bătrâni, a convenit ca acesta să-i întrețină în schimbul acordării de către aceștia a tuturor bunurilor. Fiindcă cei doi bătrâni aveau niște bani strânși, au hotărât împreună cu inculpatul să cumpere împreună un tractor, lucru pe care l-au și făcut la data de 14.04.1999.

În scopul demarării afacerii, inculpatul împreună cu G s-a prezentat la 05.04.1999 la Primăria comuna începând formalitățile pentru obține o autorizație de lucrări agricole, fapt ce a și fost ulterior realizat.

Concret, G în vârstă de 79 ani la momentul respectiv, era veteran de război și beneficia pentru acest motiv de scutire la plata unor impozite și taxe locale conform legii speciale.

La data de 19.04.1999, Primăria comuna a emis autorizația nr. 934/1999 prin care era înființată Conform acestei autorizații valabilă pe o perioadă de 1 an - titularul G era îndreptățit să efectueze lucrări agricole prestate personal sau prin personal calificat.

Așa cum rezultă și din materialul probator administrat în cauză cel ce s-a ocupat de administrarea activității acestui agent economic a fost inculpatul, cu atât mai mult cu cât acesta nici nu putea fi titular - fiind funcționar public și se afla în incompatibilitate.

Așa cum rezultă din declarația martorei (fila 57) autorizația a fost ridicată de inculpat care a și semnat pe, însă nu s-a mai prezentat niciodată nici el și nici titularul - G pentru a prelungi această autorizație. Gas olicitat mai târziu doar anularea acesteia lucru nerealizat din cauza lipsei originalului.

Ca un adevărat administrator, inculpatul a continuat celelalte demersuri pentru normala funcționare a agentului economic " "" astfel: a obținut înscriere la Oficiul Registrului Comerțului, a deschis cont curent la. Sucursala V, figurând cu specimen de semnătură atât titularul cât și inculpatul în calitate de administrator.

La data de 14.05.1999 Gac ontractat un credit pe o perioadă de 47 luni în vederea cumpărării de utilaje agricole, credit ce a fost girat de inculpat și soția sa.

De asemenea, la data de 07.06.2002 inculpatul s-a prezentat la A dministrația Finanțelor Publice - V și a ridicat cu factura - - -, formulare fiscale (facturiere și chitanțiere) pentru a le folosi în procesul administrării " G". De asemenea, la data de 19.04.2001 au mai fost ridicate formulare fiscale.

După obținerea autorizației de înființare a G și a formularelor fiscale, prin demersurilor inculpatului a fost constituit dosarul fiscal al acestui agent economic la Administrația Finanțelor Publice V unde acesta nu s-a declarat plătitor de TVA, motivând că a procedat astfel deoarece nu a putut estima nivelul încasărilor ce urmau a fi realizate și că - deși a încasat TVA - a și plătit TVA diverșilor agenți economici în cursul activității desfășurate.

La data de 29.08.2000 inculpatul a vândut tractorul precum și utilajelor agricole cu facturi autentice, fără a-l înștiința pe G, cu banii încasați achitând creditul de la bancă.

Cu ocazia administrării, inculpatului îi revene obligația de organizare și conducere a evidenței contabile și cu privire la întocmirea și depunerea raporturilor financiare anual la organele fiscale pentru determinarea și achitarea obligațiilor fiscale, această din urmă obligație nerespectând-

Cu privire la lucrările efectuate cu tractorul s-a efectuat și o lucrare pentru SC SA în primăvara anului 2000 în valoare de 37.856.860 ROL și, deoarece societatea indicată fiind în declin, nu a putut achita, suma a fost dată în compensare o autospecializată de transport de 16 t - defectă. Aceasta a fost reparată și apoi inculpatul a achiziționat și o remorcă folosită, ce a fost atașată la camion și folosită la transport.

Pentru a putea folosi camionul și remorca, inculpatul - la data de 30.04.2001 a făcut demersuri și le-a înscris în circulație - conform certificatelor de înmatriculare aflate la dosar.

În toamna anului 2001, inculpatul a luat legătura cu reprezentanții SC" ROMÂNIA"SRL V care achiziționau mere pentru prelucrare și la solicitarea acestora - neavând mijloace de transport, inculpatul a început a efectua transporturi de mere de la diverse ferme din V, I și S pentru această societate. a fost condus inițial de tatăl inculpatului, iar ulterior de numiții și -.

În anul 2002, inculpatul a prestat din nou servicii de transport pentru SC" ROMÂNIA"SRL V pentru care a emis facturi și a încasat integral contravaloarea lor. Acest transport le-a efectuat atât cu camionul cumpărat cât și cu camioanele altor persoane:, și - care au fost contactați inițial de tatăl inculpatului.

În aceiași perioadă, derulându-și un program guvernamental de acordare de îngrășământ producătorilor agricoli a efectuat și transporturi de îngrășăminte chimice de către SC "" SA Bârlad și SC "" SA Pentru aceste transporturi nu a fost calculat TVA, beneficiind conform legii de scutire.

Nici aceste activități nu au fost cunoscute lui

Autorizația G eliberată de Primăria comunei în aprilie 1999 nu a fost prelungită la expirarea termenului de validitate de 1 an și nici nu a fost modificat obiectul său de activitate, contrar afirmațiilor inculpatului cum că ar fi fost prelungită de două ori. Această afirmație nu este confirmată de nici una din probele existente la dosar, urmând ca instanța să nu o ia în considerare. Mai susține inculpatul în mod nereal că, în anul 2003, i-a fost sustrasă autorizația împreună cu alte acte personale și un nr. de 38 facturi, însă nu a depus plângere.

La data de 26.XI.2002, după ce trecuse în rezervă din Poliție - nemaifiind funcționar public inculpatul a înființat firma SC "" SRL V unde este și în continuare administrator, societate care are ca obiect de activitate secundar transport rutier de mărfuri.

Pentru a presta această activitate, inculpatul a închiriat autocamionul de la "PF. ". Mai exact a redactat personal un înscris sub semnătură privată denumit "contract de închiriere" - nedatat și în care în mod unilateral ( fictiv) consemnează închirierea camionului de la PF la SC SRL. Pentru radierea din circulație a autocamionului cu nr. VS.02. inculpatul a depus la SEIP o delegație din care rezultă că numitul G îl delegă pentru a face demersurile radierii acestuia din circulație, înscrisul purtând la rubrica titularului G aceeași semnătură ca și în facturile și chitanțele emise de inculpat pe parcursul activității, efectuându-se și o expertiză grafică.

Pe baza acestei delegații, însoțită de cerere cu aceeași semnătură, ambele reflectând o situație, autocamionul a fost apoi radiat din circulație de pe fostul proprietar PF.

Ulterior, pentru a putea presta transporturi de mărfuri cu acest camion care nu deținea licență de transport mărfuri sau licență de execuție, la data de 13.02.2003 inculpatul a închiriat acest autocamion de la SRL la SC SRL V prin contract autentic, obținându-se și licență de transport.

Activitatea ulterioară a fost desfășurată în condiții legale.

Situația de fapt reținută este dovedită cu următoarele mijloace de probă:

- plângerea penală a organelor de control

- declarațiile inculpatului

- declarațiile martorilor

- constatări grafice

- expertiză financiar - contabilă

- proces-verbal de instituire a sechestrului asigurator.

Inculpatul audiat atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței de

judecată a avut o atitudine parțial sinceră, recunoscând doar o parte din faptele reținute în sarcina sa și reprezentând motivații nereale pentru celelalte, afirmând de exemplu că unele acte ar fi fost întocmite de tatăl său decedat, că ar fi prelungit autorizația pentru PF - aspecte total nereale, așa cum rezultă din probele administrate în cauză.

Fapta inculpatului de a efectua transporturi de mărfuri cu autoturismul - - fără a avea autorizația cerută de lege pentru aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 281 Cod penal.

Astfel, conform adresei nr. 2759/20.2004 a ARR - Agenția V (fila 317 - dosar de urmărire penală)inculpatul a prestat activități de transport în perioada 2001 - 2002 fără a avea licență de transport. De asemenea, din adresa nr. 2978/09.XI.2004 a ARR V (fila 318 - dosar de urmărire penală) rezultă că în perioada 1999 - 2000 cât a fost valabilă autorizația agentului economic PF, aceasta nu a fost licențiată.

Prima instanță a apreciat că nu se poate reține că inculpatul a avut autorizație pentru a efectua transporturi de mărfuri atât timp cât autorizația eliberată pe PF avea ca obiect de activitate lucrări agricole cu valabilitate 1 an, iar aceasta nu a mai fost prelungită. Este adevărat că aceasta nu a fost anulată nici nu era necesar atât timp cât a fost eliberată pe o perioadă determinată de 1 an, la expirarea căreia dacă nu era prelungită - efectele acesteia urmând a înceta de drept.

De asemenea, prima instanță a apreciată că nu se poate reține că a intervenit grațierea acestei pedepse. Pentru a beneficia de grațierea condiționată prevederile de Legea 543/ 2002, art. 281 Cod penal nu este exceptat, dar de acestea beneficiază doar faptele comise până la data apariției actului de grațiere.

În cauza de față, inculpatul a efectuat activități de transport pentru SC ROMĂNIA SRL V și după octombrie 2002 - data apariției actului de grație - și anume în luna 2002, așa cum rezultă din actele aflate la dosarul cauzei.

Pentru aceste considerente instanța de fond a apreciat că inculpatul nu va putea beneficia de grațierea pedepsei ce va fi aplicată pentru această pedeapsă.

Instanța a reținut de asemenea și faptele inculpatului de a desfășura activități economice și a realiza astfel venituri economice, neraportate în totalitate, nestingându-se de la plata obligațiilor fiscale. De asemenea deși inculpatul a obținut încasări de peste 30.000.000 ROL ar fi fost obligat să colecteze TVA și să plătească TVA. Acest lucru a fost cunoscut de inculpat, motiv pentru care din anul 2001 început să emită facturi cu TVA pentru serviciile prestate și a și încasat TVA. Susține inculpatul că a reținut sumele corespunzătoare - TVA-ului din încasări cu scopul de a solicita ulterior rambursarea TVA-ului plătit pentru piese și carburanți.

În acest mod inculpatul a încasat și și-a însușit în mod nelegal TVA în valoare de 4.454.980 ROL ( de la SC"" SA Bârlad și 90.739.400 ROL ( de la SC" ROMÂNIA"SRL).

Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 290 Cod penal și 291 Cod penal pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, instanța de fond apreciat că aceste două infracțiuni nu pot fi reținute în concurs real. Astfel, pentru existența infracțiunii de fals sub semnătură privată prevăzută de art. 290 este necesară utilizarea înscrisului falsificat de către autorul falsului, uzual de fals fiind astfel inclus în conținutul primei infracțiuni. Pentru aceste motive instanța de fond a dispus, în baza art. 334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptelor din cele două infracțiuni în infracțiuni prevăzute de art. 290 Cod penal.

Săvârșirea acesteia și vinovăția inculpatului au fost pe deplin dovedite. Rezultă clar că acesta este cel care a întocmit și semnat în mod nereal,atât contractul de închiriere între " " și ""SRL precum și delegația și cererea ce au fost depuse la organele de Poliție în vederea radierii autocamionului.

Față de aceste aspecte, instanța, în scopul restabilirii situației anterioare, în baza art. 348 Cod procedură penală a anulat în totalitate aceste înscrisuri falsificate și anume: delegația nr. 14/26.01.2004 aflată la fila 371 - dosar de urmărire penală, cererea de radiere întocmită și semnată de inculpat din data de 26.01.2004 ( fila 372 - dosar de urmărire penală) - ambele în volumul I precum și contractul de închiriere, fără număr și dată, aflat la fila 1023 - dosar de urmărire penală (Volumul VII).

Prin aceste manopere precum și pentru nedepunerea raporturilor financiare fiscale anuale pentru G, inculpatul s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale către bugetul de stat prin ascunderea sursei impozabile declarându-se neplătitor de

Astfel din probatoriul administrat a rezultat că inculpatul, care administra în fapt Gad esfășurat activități de transport de mărfuri pentru care a încasat diferite sume de bani încasând astfel și -ul pe care nu l-a virat declarându-se neplătitor de deși îl încasa - așa cum rezultă din facturile fiscale depuse la dosarul cauzei - ascunzând sursa impozabilă.

Raportat considerentelor mai sus-expuse, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzute de art. 12 din Legea nr. 87/1994.

fiscală reprezintă sustragerea prin orice mijloace de la plata impozitelor datorate bugetului de stat.

Sustragerea de la plata obligațiilor fiscale se poate realiza prin nedeclararea veniturilor impozabile, prin ascunderea obiectului sau sursei impozabile și efectuarea oricăror operațiuni în acest scop.

persoanelor care au obligația înregistrării este stabilită de nr.OG 2116/1998 care în plus prevede că au obligația de a depune declarații de înregistrare fiscală persoanele fizice, asociațiile civile care obțin venituri din actele de comerț sau din practicarea unei profesii liber autorizate.

Instanța de fond a reținut această încadrare juridică, prin schimbarea încadrării în baza art. 334 Cod procedură penală din infracțiunile reținute în rechizitoriu și anume: art. 11 lit. a din Legea 87/1994 republicată, art. 37 din Legea 82/1991 motivat de faptul că între cele două infracțiuni nu există concurs real, ci a doua infracțiune va fi absorbită în infracțiune complexă de evaziune fiscală prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994, în al cărei conținut intră, ca element constitutiv, o acțiune sau inacțiune care constituie ea însăși o faptă prevăzută de legea penală și anume infracțiunea prevăzută de art. 37 din Legea 82/1991, în condițiile în care acestea au avut ca urmare neplata impozitului.

Instanța de fond raportat considerentelor mai sus-expuse, a procedat în baza art. 334 Cod procedură penală la schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare al instanței din infracțiunile prevăzute de:

- art. 12 din Legea nr. 87/1994, art. 291 Cod penal și art. 281 Cod penal toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

Cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală, reținută, instanța de fond a făcut aplicarea și a dispozițiilor art. 13 Cod penal pentru următoarele motive:

Potrivit art. 13 alin. 1 Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale se aplică legea cea mai favorabilă.

Infracțiunea de evaziune fiscală comisă de inculpat sub legea veche (Legea 87/1994) este prevăzută și de forma nouă a legii ( Legea nr. 161/2005), nefiind dezincriminată și făcând aplicarea art. 13 Cod penal, instanța a constatat că legea veche este mai favorabilă sub aspectul regimului sancționator.

Reținând vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii mai sus-menționate, instanța l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă cu închisoarea, în limitele prevăzute de textul incriminator.

Potrivit dispozițiilor art. 72 Cod penal, text de lege care stipulează criteriile generale de individualizare a pedepsei, la stabilirea și aplicarea acesteia, s-a ținut seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în textul incriminator, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Din examinarea textului de lege invocat, rezultă că aceste criterii sunt obligatorii și trebuie avute în vedere în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei.

Pe de altă parte, art. 52 Cod penal, prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Raportând acestei prevederi, s-a reținut că un rol primordial în aprecierea stabilirii și aplicării pedepsei, îl are pericolul social al faptei, sens în care valorile ocrotite de legea penală prin incriminarea faptelor trebuie evidențiate atât pentru restabilirea ordinei de drept, cât și pentru educarea inculpatului.

Pentru ca pedeapsa să-și realizeze funcțiile și scopul, definite de legiuitor în cuprinsul art. 52 Cod penal, aceasta trebuie să corespundă sub aspectul duratei și naturii sale gravității faptei comise, potențialului de pericol social pe care în mod real, îl prezintă persoana inculpatului, dar și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.

Au fost, de asemenea avute în vedere datele personale ale inculpatului, respectiv faptul că acesta se află la primul conflict cu legea penală și nu este cunoscut cu antecedente penale.

Raportat conduitei sincere de recunoaștere și regret manifestate de inculpat în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, conduita bună a acestuia anterior comiterii faptei constând în lipsa antecedentelor penale, instanța de fond a reținut în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a Cod penal și ca efect al reținerii acestora făcând aplicarea și a dispozițiilor art. 76 lit. d și e Cod penal, a coborât pedepsele aplicate sub minimul special prevăzut de lege pentru faptele comise.

Reținând vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor mai sus-menționate, instanța l-a condamnat pentru fiecare dintre ele, la următoarele pedepse:

- 1.000 lei amendă penală pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 281 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a și art. 76 lit. e teza a II-a Cod penal.

- 1 (una) lună închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal și art. 76 lit. e teza I Cod penal.

În baza art. 33 lit. a Cod penal și art. 34 lit. b Cod penal, a contopit pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre pentru infracțiuni comise în concurs real în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare.

Pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal.

În baza art. 81 Cod penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni stabilit potrivit dispozițiilor art. 82 Cod penal.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

Instanța având în vedere că inculpatul este infractor primar, nefiind cunoscut cu antecedente penale, a avut o bună conduită în colectivitate până la data comiterii faptelor, cu o condiție familială pozitivă (căsătorit, copii minori în întreținere), a apreciat că sunt suficiente temeiuri că inculpatul se va putea îndrepta și fără executarea efectivă a pedepsei aplicate.

Raportat considerentelor mai sus expuse, instanța apreciind că există suficiente temeiuri de îndreptare a inculpatului în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni și al reintegrării în societate, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare 3 (trei) ani și 4 (patru) luni, fixat în condițiile art. 82 Cod penal.

Având în vedere dispozițiile art. 71 alin 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii.

Potrivit dispozițiilor art. 359 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate în cazul comiterii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, termen care începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

Acțiunea civilă în procesul penal, are același izvor ca și acțiunea penală și anume infracțiunea săvârșită și este supusă dispozițiilor de fond ale răspunderii civile delictuale, care este angajată numai în situația întrunirii cumulative a condițiilor specifice acesteia: fapta ilicită, prejudiciu cert, nereparat, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția autorului faptei ilicite, condiții care sunt îndeplinite în prezenta cauză.

Agenția Națională de Administrare Fiscală B s-a constituit parte civilă în prezenta cauză cu suma de 241.569.737 lei.

În cursul urmăririi penale au fost efectuate două expertize contabile care au avut ca obiect stabilirea prejudiciului cauzat prin fapta ilicită, de către inculpatul.

Astfel, expertiza contabilă efectuată de experții și a concluzionat că prejudiciul cauzat este în sumă de 241.569.737 lei, iar expertiza contabilă concluzionează că prejudiciul este în cuantum de 562.596.183 lei.

Obligațiile fiscale cu care figurează ca debitor la bugetul de stat, agentul economic sunt cele determinate în Raportul de inspecție fiscală din 10.03.2004 și sunt în cuantum de 218.314.508 lei, obligații calculate pentru perioada 1999 -2001 când a desfășurat activități autorizate, sumă pe care instanța de fond a apreciat-o ca fiind prejudiciul real.

Pe cale de consecință, a admis în parte acțiunea civilă în sensul obligării inculpatului la plata sumei de 218.314,100 lei cu titlu de despăgubiri civile precum și la plata în continuare a dobânzilor și penalităților până la achitarea integrală a debitului către partea civilă.

Față de valoarea prejudiciului stabilit și de faptul că inculpatul nu a achitat nici o parte din suma datorată a menținut sechestrul asigurator instituit prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, până la concurența debitului.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul și partea civilă Statul Român reprezentat de ANAF B prin V criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Partea civilă susține că suma pe care inculpatul i-o datorează 24.156,97 lei și nu 218.314,100 cum greșit a reținut instanța de fond, iar circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit. a cod penal nu trebuia reținută în favoarea inculpatului.

Inculpatul susține că, după casarea cu trimitere spre rejudecare, instanța de fond nu a reluat cercetarea judecătorească, hotărârea fiind nelegală astfel. De asemenea, deși a schimbat încadrarea juridică în art. 291 cod penal, l-a condamnat pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 cod penal, iar pentru infracțiunea prevăzută de art.281 cod penal a intervenit prescripția specială.

Prejudiciul reținut de prima instanță este greșit întrucât nu au fost avute în vedere concluziile expertizei privind obligațiile decurgând din plata TVA.

Prin decizia penală 137/24 iunie 2008, Tribunalul Vasluia admis apelurile, a desființat în parte latura penală și civilă a sentinței și rejudecând, în baza art. 11 pct. 2 lit. "b" și art. 10 lit. "g" Cod procedură penală a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru fapta prevăzută de art. 281 Cod penal înlăturând pedeapsa aplicată.

A recontopit pedepsele aplicate de instanța de fond și a dispus ca inculpatul să execute 1 an și 4 luni închisoare.

A obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 24.156,97 lei despăgubiri plus dobânzi și penalități până la recuperarea prejudiciului.

A menținut dispozițiile care nu sunt contrare din sentință.

Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus instanța de apel a reținut că în mod just și în deplin consens cu materialul probator administrat în cauză instanța de fond a reținut în sarcina inculpatului comiterea infracțiunilor prevăzute de art.12 din Legea 87/1994 - cu aplicarea art. 13 cod penal - prev. de art. 281 cod penal și prev. de art. 290 cod penal, dar cu privire la infracțiunea prevăzută de art.281 cod penal trebuia să dispună încetarea procesului penal întrucât a intervenit prescripția specială, conform dispozițiilor art.124 cod penal.

Prin decizia penală nr.92/A din 1 martie 2007 Tribunalului Vasluis -a casat hotărârea primei instanțe pentru nelegala citare a părții civile, cercetarea judecătorească efectuată deja rămânând pe deplin valabilă.

Tribunalul reține că primul motiv de apel al inculpatului este greșit invocat și complet lipsit de suport legal.

Motivul ce vizează greșita schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prevăzută art.291 cod penal pentru ca, ulterior, prima instanță să-l condamne pe inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art.290 cod penal, este greșit invocat. În cauză, este vorba, în mod evident, de o eroare materială care urmează să fie îndreptată conform procedurii prev. de art. 195 cod procedură penală.

Critica formulată de partea civilă cu privire la latura penală a cauzei este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor art.74 lit. a cod penal,constituie circumstanță atenuantă " conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii".

Din actele și lucrările dosarului cauzei rezultă că inculpatul nu are antecedente penale, așa încât în mod just prima instanță a reținut în favoarea acestuia circumstanța atenuantă facultativă prevăzută de art.74 lit. a cod penal.

Cu privire la latura civilă a cauzei, tribunalul constată că prima instanță a reținut ca fiind corect prejudiciul stabilit în raportul de inspecție fiscală deși din raportul de expertiză contabilă întocmit de experții și rezultă cu claritate că, prin neînregistrarea în evidența contabilă a unui număr de 3 facturi, s-a sustras de la plata TVA suma de 715,82 lei.

De asemenea, tot prin neînregistrarea celor 3 facturi s-a diminuat impozitul pe venit global datorat cu suma de 893,77lei.

Pentru aceste sume partea civilă a calculat penalități în sumă totală de 715,93 lei.

Rezultă așadar că prejudiciul produs de inculpatul prin infracțiune este în sumă totală de 24.156,97 lei: 17.431,08 lei prejudiciu direct și 6.725,89 lei prejudiciu indirect, constând în penalități,majorări și dobânzi calculate până la 29 februarie 2004.

Susținerile inculpatului cu privire la stabilirea greșită a componentei prejudiciului constând în TVA datorat sunt lipsite de suport probator și se află în vădită contradicție atât cu conținutul raportului de inspecție fiscală cât și cu conținutul raportului de expertiză, în ambele documente fiind explicată clar modalitatea de calcul.

În termen legal decizia a fost recurată de inculpat cu motivarea că în mod greșit s-a stabilit prejudiciul la care a fost obligat, nu trebuia reținută și suma ce reprezintă TVA.

Recursul formulat nu este fondat.

Prima instanță și instanța de apel au reținut o situație de fapt conformă cu probele administrate, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a legii în latura penală și a stabilit prejudiciul în raport de probele administrate.

Stabilirea prejudiciului a avut la bază expertiza contabilă efectuată în cursul urmăririi penale și a dispozițiilor legale care privesc modul de calcul al penalităților și dobânzilor aferente pentru neplata la termen a A-ului și impozitul pe venit.

La soluționarea apelului nu s-a făcut dovada achitării unei părți din prejudiciu.

Pentru aceste motive, în lipsa unor aspecte de fapt sau de drept ce ar putea fi luate în considerație din oficiu, în baza art. 385¹⁵pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, recursul va fi respins ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 al. 2 Cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 137/A/ 24.06.2008 Tribunalului Vaslui, pe care o menține.

Obligă recurentul la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei, onorariu avocat se avansează din fondurile statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 4 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

Grefier

Red.

Tehnored.

2 ex.

27.11.2008

Tribunalul Vaslui:

Președinte:Aurel Dublea
Judecători:Aurel Dublea, Maria Cenușă, Mihaela Chirilă

Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 589/2008. Curtea de Apel Iasi

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 589/2008. Curtea de Apel Iasi