Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 599/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 599
Ședința publică de la 08 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 3: Elena Scriminți
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI - a fost reprezentat prin procuror
Pe rol fiind pronunțarea recursului penal, având ca obiect " infracțiuni de evaziune fiscală", promovat de inculpatul recurent și intimat și partea civilă Statul Român - prin Agenția Națională de Administrare Fiscală B reprezentată de V împotriva deciziei penale nr.71/A din 1 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 1 octombrie 2009, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi,care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare, curtea a amânat pronunțarea pentru astăzi 8 octombrie 2009.
După deliberare,
CURTEA DE APEL:
Deliberând asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 647 din 16 decembrie 2008 Judecătoriei Bârlads -a hotărât:
"1. A fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de:
- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 pct. 1 lit. "b" din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74 lit. a - c, art. 76 Cod penal.
- 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74 lit. a - c, art. 76 Cod penal.
In temeiul art. 33 lit. a si art. 34 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate, in pedeapsa cea mai grea 1 an închisoare.
In temeiul art. 71 alin. 2 Cod penal, i-au fost interzise inculpatului, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a - teza II, b, Cod penal pe durata executării pedepsei.
In temeiul art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului si i s-au pus in vedere acestuia dispozițiile art. 83 Cod penal.
In temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, a fost suspendată și pedeapsa accesorie, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a - teza II, b, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului
Termen de încercare 3 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de Statul Român prin P și a fost obligat inculpatul, in solidar cu partea responsabilă civilmente Bârlad, să plătească parții civile suma de 83770 lei, cu titlu de despăgubiri materiale, reprezentând contravaloarea taxelor și impozitelor datorate statului, cu majorări și penalități.
A fost admisă cererea părții civile formulată de Statul Român, prin P V, și s-a dispus menținerea sechestrului asupra bunurilor imobile ale inculpatului - apartament situat în Bârlad,-, -. A,. 5, până la concurența sumelor datorate părții civile - Statul Român.
In temeiul art. 7 alin. 2 rap. la art. 21 lit. g din Legea 26/1990 modificată, republicată și completată, s-a dispus înregistrarea in Registrul Comerțului a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. c Cod penal față de inculpatul ".
Prin decizia penală nr. 71/A din 01 aprilie 2009 Tribunalului Vasluis -a decis:
"Admite apelul declarat de Statul Român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, împotriva sentinței penale nr. 647/16.12.2008 a Judecătoriei Bârlad, pe care o desființează în parte, în latura civilă.
Rejudecând, dispune obligarea inculpatului la plata către stat a dobânzilor și penalităților aferente sumei de 67.969 lei reprezentând prejudiciul direct, nerecuperat și în continuare, pentru perioada scursă de la 14.12.2006, până la achitarea efectivă a debitului.
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva aceleiași sentințe".
Tribunalul Vasluia reținut:
"Examinând actele și lucrările dosarului atât prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu, potrivit art. 371 al. 2 Cod procedură penală, tribunalul constată că apelul inculpatului este nefondat și apelul părții civile fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În apelul inculpatului se rețin următoarele:
Sunt nefondate motivele de apel prin care inculpatul susține că nu este vinovat de faptele reținute în sarcina sa ori că aceste fapte ar fi fost săvârșite de alte persoane.
Instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt, printr-o interpretare judicioasă a probelor administrate în cauză, reținând vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 9 pct. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 și art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplic. art. 41 al. 2, art. 33 lit. a Cod penal.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor în cursul urmăririi penale iar la instanța de fond s-a prevalat de dreptul de a nu face nici o declarație dar la dezbaterile care au avut loc la data de 21 octombrie 2008, înainte de repunerea cauzei pe rol,inculpatul, având ultimul cuvânt, a recunoscut faptele.
Declarațiile inculpatului de nerecunoaștere a faptei nu se coroborează cu restul probatoriului administrat în cauză, care a condus în mod just la concluzia vinovăției sale și la condamnarea pentru faptele deduse judecății.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că inculpatul nu a înregistrat în evidența contabilă a SC SRL 48 de facturi și 37 de chitanțe fiscale,nici operațiunile bancare efectuate în conturile societății, având drept scop denaturarea veniturilor și cheltuielilor sustragerea de la plata impozitelor și taxelor datorate la bugetul de stat, precum și folosirea banilor încasați pe chitanțe și din operațiuni bancare în scopuri contrare intereselor societății.
Astfel, inculpatul, în calitate de asociat unic și administrator al SC. SRL ( 56 urm. pen.), înregistrată la 27.12.2005 la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Vaslui avea dreptul și obligația de a gestiona afacerile firmei pe care a înființat-o, a face toate demersurile necesare pentru înregistrarea corectă în contabilitatea societății a operațiunilor comerciale derulate și a plăti în mod corespunzător taxele și impozitele datorate statului.
In concret s-a reținut că societatea administrată de inculpat a emis un număr de 48 facturi fiscale către SC SRL Sascut, ce prezintă ca dată a emiterii lor o dată anterioară celei la care s-au ridicat tipizatele fiscale de la societatea specializată de profil, SC SA B, punct de lucru Bârlad.
Societatea beneficiară, SC SRL, a făcut plăți către SRL, atât prin operațiuni bancare cât și numerar, fapt atestat de eliberarea celor 37 de chitanțe fiscale eliberate, de asemenea, de către societatea administrată de inculpat.
Prin raportul de expertiză criminalistică întocmit în cursul urmăririi penale ( 277 dos. urm.pen.) sa stabilit că inculpatul a completat personal un număr de 23 din cele 37 de chitanțe.
În declarația dată la procuror în cursul urmăririi penale, în prezența apărătorului, inculpatul a susținut că nu a avut cunoștință despre existența vreunor operațiuni comerciale încheiate între firma sa și SC SRL, că la actele firmei au avut acces și alte persoane, respectiv fiul său și numitul și că a fost internat în spital în anul 2006 dar aceste apărări nu pot fi primite.
În primul rând, inculpatul, care trebuia să manifeste diligența necesară în calitatea sa de comerciant, nu a sesizat niciodată organelor de urmărire penală sustragerea unor documente ale societății sale.
Este adevărat că din actele dosarului ( 343 urm.pen.) rezultă că inculpatul a fost internat în Spitalul Municipal Bârlad în perioada 10 ianuarie - 6 februarie 2006 iar cele 48 de facturi pentru SC nu au fost completate de el, acest aspect rezultând și din proba științifică.
Cu toate acestea, inculpatul a recunoscut și s-a probat și prin expertiza grafoscopică completarea, în luna august 2006 23 de chitanțe pentru sume încasate de la SC SRL Sascut, ceea ce pune în evidență cu claritate faptul că inculpatul avea cunoștință despre facturile emise pentru societatea plătitoare. Este neverosimil ca inculpatul să fi completat aceste chitanțe, inclusiv cu indicarea facturilor corespondente, fără să fi cunoscut operațiunile pentru care a primit aceste plăți. Mai mult, în ipoteza în care atunci ar fi aflat despre operațiunile comerciale respective, avea posibilitatea fie să sesizeze organele competente în legătură cu sustragerea unor acte ale societății fie să facă demersurile necesare pentru înregistrarea acestor operațiuni în contabilitate dar nu a procedat în nici unul din aceste moduri, ceea ce reliefează intenția sa de a se sustrage de la plata îndatoririlor fiscale către stat.
În declarația dată procurorului la data de 29 ianuarie 2007, în prezența apărătorului ales, inculpatul precizează că a emis chitanțe pentru SC dar nu a primit în realitate nici un, ceea ce de asemenea nu este verosimil, în condițiile în care inculpatul nu furnizează nici o explicație plauzibilă pentru această situație, respectiv să arate de ce a acceptat să elibereze chitanțe fără a primi sumele respective.Chiar dacă de aceste sume ar fi beneficiat în fapt altă persoană, emiterea chitanțelor pentru sume care reprezintă venituri la SRL și neînregistrarea lor și a facturilor corespondente în contabilitate reprezintă infracțiunea de evaziune fiscală.
În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 272 pct. 2 din legea nr. 31/1990, relevante sunt probele cu înscrisuri ( 146-149 urm. pen. - specimene de semnătură, împuternicire pentru ) și declarația martorei ( 326 urm. pen.). Aceasta arată că inculpatul i-a propus să lucreze pentru societatea sa și i-a solicitat mai întâi să îi scoată diferite sume de bani din bancă iar ea a acceptat, întrucât i-a promis că îi face și carte de muncă,ceea ce nu s-a mai întâmplat. A mai relatat martora că a scos în mai multe rânduri peste un miliard de lei vechi și că de fiecare dată inculpatul a fost cel care i-a spus să meargă să scoată bani și lui i-a dat banii, în aceeași zi. Este înlăturată astfel apărarea inculpatului, care pretinde că i-a dat numitei o împuternicire să deruleze afaceri pe societatea lui dar nu știe ce a făcut aceasta ulterior.
Depoziția martorei contrazice, de asemenea, declarația inculpatului referitoare la modul în care s-au întâlnit cei doi, întrucât martora arată că s-a întâlnit întâmplător cu inculpatul iar acesta din urmă susține că martora a venit la el împreună cu numitul.
Preluarea din bancă din contul SC SRL de către inculpat a unor sume importante de bani, care pe de o parte nu au fost înregistrate în contabilitate, ca venituri și pe de altă parte nu rezultă că ar fi fost folosite în interesul societății, reprezintă acțiuni ale inculpatului care nu numai că se constituie în latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 272 din Legea nr. 31/1990 ci evidențiază și săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, pentru toate actele și operațiunile reținute în actul de sesizare a instanței.
Modalitatea defectuoasă în care a fost ținută contabilitatea societății SC SRL și pagubele aduse bugetului de stat în acest mod rezultă din Nota de constatare a Gărzii financiare, Comisariatul Regional Secția V nr. 10193/25.09.2006(înregistrată la 27.09.2006, 9 urm. pen. ) și raportul de inspecție fiscală nr. 428/18.12.2006 întocmit de inspectori ai V ( 24 urm. pen.).
În condițiile în care inculpatul era unic asociat și administrator la SC SRL, răspunderea sa pentru neplata datoriilor către stat ale societății și pentru modul de gestionare a fondurilor acesteia este angajată în aceste calități și nu prezintă relevanță în ceea ce privește existența faptelor imputate inculpatului dacă au existat și alte persoane care l-au susținut pe inculpat sau care au beneficiat de pe urma activității infracționale a acestuia.
Toate aceste probe reflectă vinovăția inculpatului în comiterea faptelor deduse judecății, în încadrarea juridică stabilită în mod corect de instanța de fond și au condus în mod judicios la înlăturarea prezumției de nevinovăție a inculpatului și condamnarea sa pentru cele două infracțiuni.
Inculpatul a beneficiat pe tot parcursul procesului de prezumția de nevinovăție și de apărare, fiind asistat în cursul urmăririi penale de apărător ales, în perioada 14.10.2006 până la 2.09.2007, după care i s-a desemnat apărător din oficiu,la 2.10.2007( 337-339 urm. pen.).
La instanța de fond la termenul din 26.02.2008 ( 20 fond), inculpatul a precizat că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu și nu dorește un apărător ales.
În acest context, se reține că sunt neîntemeiate criticile formulate de inculpat referitoare la modul în care i-a fost respectat dreptul la apărare, întrucât a avut posibilitatea să își susțină apărările și să își propună probe însă la fond nu a solicitat decât proba cu un martor care nu a putut fi audiat întrucât nu a fost identificat nici după emiterea unui mandat de aducere pe numele acestuia. Inculpatul nu propus proba cu expertiza contabilă, care nici nu era necesară în cauză față de modul de realizare a faptei de evaziune fiscală, respectiv prin omisiunea înregistrării în contabilitatea a veniturilor și cheltuielilor.
Măsurile asigurătorii au fost luate în cursul urmăririi penale, prin ordonanța procurorului ( 366 urm. pen.), fiind aplicat sechestrul asigurator asupra apartamentului proprietatea inculpatului de organele de cercetare penală, în prezența fiicei inculpatului, care a semnat procesul-verbal ( 368 urm. pen.) iar în încheierea nr. 6583/26.06.2007 a Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară V( 373 urm. pen.) există o mențiune potrivit căreia acest act urma să fie comunicat și inculpatului.
Luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie potrivit art. 163 al. 6 Cod procedură penală și față de natura infracțiunilor deduse judecății, care sunt infracțiuni de prejudiciu și se va reține că este corect modul în care au procedat organele de urmărire penală și instanța de fond sub acest aspect. Inculpatul s-a mărginit să critice în general instituirea măsurilor asigurătorii, fără a indica în concret ce norme legale nu au fost respectate, fiind nefondat motivul de apel referitor la acest aspect.
În considerarea celor expuse, se reține că sunt nefondate criticile formulate de inculpat referitor la modul de instrumentare a cauzei, în cauză sau administrat probe suficiente în susținerea vinovăției inculpatului, acesta nu și-a propus probe ci doar și-a contestat vinovăția dar apărările sale nu sunt susținute de materialul probatoriu. În considerentele prezentei decizii s-a argumentat, prin analiza probelor administrate în cauză, care sunt motivele pentru care sunt întrunite în cauză elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care inculpatul a fost condamnat, înlăturându-se, motivat, apărările sale.
Tribunalul mai reține că instanța este ținută să soluționeze cauza cu privire la faptele și persoanele deduse judecății deoarece cadrul procesual este stabilit prin actul de sesizare a instanței și poate face obiectul unei extinderi doar în condițiile art. 336, 337 Cod procedură penală, care însă nu și-au găsit aplicabilitatea în prezenta cauză. Potrivit art. 337 Cod procedură penală, în măsura în care, în cursul judecății, se descoperă date cu privire la participarea și a unei alte persoane la săvârșirea faptei puse în sarcina inculpatului sau date cu privire la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o altă persoană dar în legătură cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal în legătură cu acea persoană. În cauza de față, nu au existat asemenea date care să fie de natură să determine procurorul să solicite extinderea procesului penal față de alte persoane.
Pedepsele stabilite de instanța de fond sunt corect individualizate atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare, cu luarea în considerare a criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal.
II. În apelul părții civile Statul Român, prin, se rețin următoarele:
Apelul este fondat și urmează a fi admis deoarece instanța de fond a omis să acorde prejudiciul indirect și pentru perioada ulterioară datei de 14 decembrie 2006 când s-a realizat calculul prejudiciului direct și indirect, prin raportul de inspecție fiscală, prejudiciul indirect reprezentând dobânzi și penalități fiind stabilit doar până la data raportului.
În considerarea celor expuse, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va fi respins ca nefondat apelul inculpatului și în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, va fi admis apelul părții civile împotriva sentinței penale nr. 647/2008 a Judecătoriei Bârlad, care va fi desființată în parte, în latura civilă.
Rejudecând, va fi obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente, și la plata dobânzilor și penalităților aferente prejudiciului direct începând cu data de 14.12.2006 și până la plata efectivă a debitului".
În termen legal decizia penală a fost recurată de:
- partea civilă - care a criticat-o sub aspectul despăgubirilor civile la care a fost obligat numai inculpatul, deși instanța de fond a dispus obligarea la despăgubiri civile a inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente " " Bârlad;
- de inculpatul care invocă nevinovăția în săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 9 pct. 1 lit. "b" din Legea nr. 241/2005 și art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, neexistând probe clare.
Instanța de recurs a analizat actele și lucrările dosarului de fond, probele administrate în fața instanței de fond și de apel - prin prisma tuturor motivelor invocate de fiecare recurent în parte, cât și al limitelor procesuale conferite de calea de atac a recursului prev. de dispozițiile art. 38515Cod procedură penală și urm.
S-au constatat următoarele:
Prin rechizitoriu s-a reținut că inculpatul în calitate de administrator al " IMPLEX" în cursul lunii ianuarie-februarie 2006, emis 48 facturi fiscale de livrare marfă - ce nu au fost înregistrate în contabilitatea societății.
Instanța de fond a administrat un amplu probatoriu, coroborat temeinic cu probele administrate în cursul, raportat la apărările și probele inculpatului, reținând următoarea situație de fapt:
În vederea încheierii de tranzacții comerciale, inculpatul, cât și fiul său - - s-au deplasat la sediul B - Punct de Lucru Bârlad, de unde au ridicat documente fiscale cu regim special, respectiv cumpărarea de materiale de construcții, piese auto și motoare electrice.
Deși nu avea intrări legale de mărfuri în societate și care în mod evident să se regăsească înregistrate în contabilitatea societății, a emis, in lunile ianuarie - februarie 2006, un număr de 48 facturi fiscale de ieșire (livrare) către SRL Sascut, în valoare totală de -,77 lei.
Aceste facturi fiscale, prezintă pe ele ca dată a întocmirii lor, o dată anterioară celei când au fost ridicate de la societatea de eliberare a documentelor fiscale, iar la societatea beneficiară, respectiv SRL Sascut figurează ca înregistrate în luna august 2006, când sunt făcute și plăți prin bancă și prin cele 37 chitanțe fiscale eliberate, de asemenea, de către societatea administrată de inculpat.
Inculpatul a recunoscut că o parte au fost scrise și semnate de el, însă cealaltă parte nu au fost scrise de dânsul și nici nu cunoaște cine ar putea fi autorul întocmirilor.
Tot din cercetările efectuate în cauză a rezultat că inculpatul nu a înregistrat în contabilitate nici banii încasați, atât pe baza chitanțelor fiscale, cât și cei proveniți din operațiunile bancare ce s-au derulat prin contul deschis la BANK SA - Agenția Bârlad. Astfel, s-a stabilit că o parte însemnată din banii virați prin această bancă de către SRL Sascut, au fost ridicați în baza unei împuterniciri semnate de către, de către numita, care a declarat că deși nu a fost angajata societății administrată de către inculpat, a ridicat în mai multe rânduri diverse sume de bani, totalizând aproximativ - lei (1.500.000.000 lei vechi), pe care i-a predat în totalitate inculpatului, iar de fiecare dată, pentru serviciul prestat i s-a achitat suma de 50 lei (500.000 lei vechi).
Prin neînregistrarea în evidența contabilă a celor 48 facturi fiscale emise în lunile ianuarie și februarie 2006, SRL Bârlad nu a evidențiat TVA colectat în valoare de 36.897,48 lei și venituri în valoare de 194.197,29 lei.
Neînregistrarea TVA colectat în valoare de 36.897,48 lei și a veniturilor în valoare de 194.197,29 lei are drept consecință sustragerea de la plata TVA în valoare de 36.897,48 lei și a impozitului pe profit în valoare de 31.071.56 lei (194.19,29 x 16%).
Faptele inculpatului de omite a inregistra in contabilitate cele 48 facturi fiscale, urmarind prin aceasta denaturarea veniturilor si cheltuielilor, precum si folosirea banilor rezultati din activitatea comerciala, in interes personal, intrunesc elementele constitutive ale infractiunilor prev. de art. 9 pct.1 lit. din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal; prev. de art.272 pct.2 din Legea nr.31/1990, republicata, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal si a aplicat inculpatului cate o pedeapsa cu inchisoarea, sub minimul special, la individualizare, instanta a avut in vedere: gradul de pericol social al faptelor savarsite, atitudinea sincera si cooperanta, lipsa antecedentelor penale, persoana si conduita faptuitorului
S-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea fiecărei infracțiuni în parte, fiind just rap. Criteriirlor generale de individualizare a pedepselor aplicate - criterii prev. De dispozițiile art. 72 Cod penal (atât referitoare la persoana inculpatului, cât și la faptele săvârșite).
De asemenea, a fost temeinic soluționată și acțiunea civilă promovată de partea civilă - în conformitate cu dispozițiile art. 998 - 1000 Cod procedură civilă, raportat la dispozițiile art. 346 Cod procedură plenală și art. 353 Cod procedură penală.
Aceeași situație de fapt și încadrarea juridică a fost reținută și de instanța de apel, urmare a criticilor formulate de apelanții-inculpați și partea civilă; soluția fiind modificată sub aspectul cuantumului despăgubirilor civile și al obligației ce a revenit doar inculpatului.
Instanța de recurs a constatat că situația de fapt reținută pe baza probelor administrate este certă, rezultând fără dubiu vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor prev. De art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 și al infracțiunilor prev. de art. 9 pct. 1 lit. "b" din Legea nr. 241/2005 - deși inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor și invocă nevinovăția.
Criticile inculpatului-recurent nu au putut fi confirmate de probele administrate care au demonstrat că: a emis un număr de 48 facturi fiscale către SC SRL Sascut, ce prezintă ca dată a emiterii lor o dată anterioară celei la care s-au ridicat tipizatele fiscale de la societatea specializată de profil, SC SA B, punct de lucru Bârlad.
Societatea beneficiară, SC SRL, a făcut plăți către SRL, atât prin operațiuni bancare cât și numerar, fapt atestat de eliberarea celor 37 de chitanțe fiscale eliberate, de asemenea, de către societatea administrată de inculpat.
Prin raportul de expertiză criminalistică întocmit în cursul urmăririi penale ( 277 dos. urm. pen.) sa stabilit că inculpatul a completat personal un număr de 23 din cele 37 de chitanțe; s-a probat și prin expertiza grafoscopică completarea, în luna august 2006 23 de chitanțe pentru sume încasate de la SC SRL Sascut, ceea ce pune în evidență cu claritate faptul că inculpatul avea cunoștință despre facturile emise pentru societatea plătitoare.
În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 272 pct. 2 din legea nr. 31/1990, relevante sunt probele cu înscrisuri ( 146-149 urm. pen. - specimene de semnătură, împuternicire pentru ) și declarația martorei ( 326 urm. pen.). Aceasta arată că inculpatul i-a propus să lucreze pentru societatea sa și i-a solicitat mai întâi să îi scoată diferite sume de bani din bancă iar ea a acceptat, întrucât i-a promis că îi face și carte de muncă,ceea ce nu s-a mai întâmplat. A mai relatat martora că a scos în mai multe rânduri peste un miliard de lei vechi și că de fiecare dată inculpatul a fost cel care i-a spus să meargă să scoată bani și lui i-a dat banii, în aceeași zi. Este înlăturată astfel apărarea inculpatului, care pretinde că i-a dat numitei o împuternicire să deruleze afaceri pe societatea lui dar nu știe ce a făcut aceasta ulterior.
Preluarea din bancă din contul SC SRL de către inculpat a unor sume importante de bani, care pe de o parte nu au fost înregistrate în contabilitate, ca venituri și pe de altă parte nu rezultă că ar fi fost folosite în interesul societății, reprezintă acțiuni ale inculpatului care nu numai că se constituie în latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 272 din Legea nr. 31/1990 ci evidențiază și săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, pentru toate actele și operațiunile reținute în actul de sesizare a instanței.
În condițiile în care inculpatul era unic asociat și administrator la SC SRL, răspunderea sa pentru neplata datoriilor către stat ale societății și pentru modul de gestionare a fondurilor acesteia este angajată în aceste calități.
Raportat la toate argumentele prezentate anterior, se constată că niciunul dintre motivele de recurs ale inculpatului nu sunt probator fondate; în consecință, în baza dispozițiilor art. 38515pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală recursul inculpatului urmează a fi respins ca nefondat.
Sub aspectul criticilor formulate de partea civilă " " instanța constată că acestea sunt fondate, în mod eronat, instanța de apel a înlăturat obligația solidară asupra despăgubirilor civile (inculpatul și părțile civile - legal reținută de instanța de fond), încălcându-se dispozițiile art. 24 alin. 3 Cod procedură penală.
Conform dispozițiilor art. 38515pct. 1 lit. "c" Cod procedură penală urmează a admite recursul părții civile și a dispune în consecință obligarea inculpatului în solidar cu părțile civile " " la despăgubiri civile, reprezentând dobânda și penalitățile aferente prejudiciului nerecuperat și în continuare până la achitarea debitului.
Urmează a fi obligat recurentul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
I) Admite recursul declarat de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice V în numele și pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală B împotriva deciziei penale nr. 71/A din 01 aprilie 2009 Tribunalului Vaslui pe care o casează în parte în latură civilă și rejudecând:
Obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente " " Bârlad la plata către stat a dobânzilor și penalităților aferente sumei de 67.969 lei reprezentând prejudiciul direct nerecuperat și în continuare, pentru perioada de la 14 decembrie 2006 până la achitarea efectivă a debitului.
Înlătură din decizie dispoziția contrară.
II) Respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva aceleiași decizii penale.
Cheltuielile judiciare în sumă de 100 lei în recursul Ministerului Finanțelor publice rămân în sarcina statului.
Obligă inculpatul la plata sumei de 300 cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei către Baroul Iași reprezentând onorariu apărător din oficiu va fi avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 08 Octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:,
-
23.10.2009
2 ex.
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Tatiana Juverdeanu, Elena Scriminți
