Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 598/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 598
Ședința publică de la 08 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 3: Elena Scriminți
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI - a fost reprezentat prin procuror
Pe rol fiind pronunțarea cauzei penale, având ca obiect " vătămare corporală gravă", promovată de inculpatul recurent și intimat și partea civilă recurentă împotriva deciziei penale nr.207 din data de 15 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 01.10.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare, curtea a amânat pronunțarea pentru astăzi 08.10.2009.
După deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 3959 din 19 decembrie 2008 Judecătoriei Iași, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin. 2,4 Cod penal cu reținerea dispozițiilor art. 74 alin. 1 lit. "a", "c" Cod penal și aplicarea art. 76 alin. 1 lit. "d" Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 631Cod penal.
S-a stabilit câte 50% culpă concurentă a părții vătămate și a inculpatului.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală și art. 998 cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și inculpatul a fost obligat să achite acesteia 10.000 lei daune morale și 431,63 lei daune materiale.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală cu referire la art. 313 din Legea nr. 92/2006 s-au admis în parte acțiunile civile formulate de Spitalul Clinic de Recuperare I, Spitalul Clinic Ferate I, Spitalul Clinic de Urgențe "Sf." I și, în consecință, inculpatul a fost obligat să achite următoarele despăgubiri, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată: suma de 4286,6 lei către Spitalul Clinic de Recuperare I, suma de 1121,8 lei către Spitalul Clinic Ferate I și suma de 1759,61 lei către Spitalul Clinic de Urgențe "Sf."
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul din 01.09.2008 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași la data de 04.09.2008 sub numărul de mai sus s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale trimiterea în judecată a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 21.04.1979 în localitatea, Ungaria, cu același domiciliu,-,. II, 7, având domicilia ales la cabinet avocat, str.- nr. 1-3, județul I, de cetățenie ungară, necăsătorit, necunoscut cu antecedente penale,studii medii pentru săvârșirea infracțiunii de "vătămare corporală din culpă " prevăzută și pedepsită de art. 184 alin 2,4 Cod penal.
În actul de sesizare al instanței s-a reținut, în esență, că la data de 19.10.2007, inculpatul, în timp ce se afla la volanul autoturismului marca SKODA cu nr. de înmatriculare B 91 a efectuat o manevră de dat cu spatele fără a se asigura, în urma căreia a lovit partea vătămată ( care coborâse de pe trotuar prin spatele mașinii ), provocându-i leziuni ce au necesitat 110-120 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Situația de fapt astfel cum a fost reținută prin rechizitoriu a fost stabilită în cursul urmăririi penale pe baza următoarelor mijloace de probă: proces verbal de cercetare la fața locului (fila 7, 8); schița accidentului; planșe foto (filele 10-14); proces verbal de depistare (fila 15-16); proces verbal de efectuare a inspecției tehnice (fila 20, 21); plângerea și declarația părții vătămate (fila 22-27); certificat medico legal nr. 3805/27.11.2007 eliberat de I (fila 28); raport de constatare medico legală nr. 4219/18.01.2008 eliberat de I (fila 29-30); declarațiile martorilor și (filele 47-50) și declarațiile inc., date în prezența interpretului autorizat (filele 34- 43).
Audiat în cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut în parte fapta comisă, declarând că la data de 19.10.2007 în timp ce se afla la volanul autoturismului marca SKODA cu nr. de înmatriculare B- 91- a oprit pe B-dul - cel M și a efectuat o manevră de parcare a mașinii ce a implicat și darea cu spatele pentru a face loc și altor mașini pentru parcare. Inculpatul a arătat că după oprirea motorului autoturismului a bătut o persoană în geamul din dreptul șoferului afirmând că ar fi lovit pe cineva cu mașina sens în care a coborât cu martora și a observat- pe partea vătămată sprijinită într-un și frecându-se la drept.
În continuarea declarației inculpatul a arătat că partea vătămată spunea ceva dar nu a putut înțelege, după care aceasta s-a urcat într-un autoturism marca Renault ce tocmai sosise la fața locului și a plecat.
Cu privire la producerea accidentului soldat cu vătămarea părții vătămate, inculpatul nu a contestat că nu ar fi atins- pe aceasta, fiind posibil ca în momentul efectuării manevrei de parcare, partea vătămată, pe care o văzuse anterior pe trotuar, să fi coborât de pe trotuar prin spatele mașinii.
În cursul cercetării judecătorești inculpatul s-a prezentat la termenul de judecată din 16.10.2008 când a fost audiat în prezența apărătorului ales și a unui interpret autorizat pe care l-a adus personal, și a menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale.
În cadrul procesului penal s-au constituit părți civile partea vătămată cu suma de 5000 euro daune morale și 5000 euro reprezentând daune materiale ( contravaloarea asistenței medicale, recuperare, prezența unei asistente ), SPITALUL CLINIC DE RECUPERARE cu suma de 4286, 6 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată, internată în perioada 19.10.-05.11.2007, SPITALUL CLINIC FERATE cu suma de 1121,8 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată, internată în perioada 05.11.2007- 23.11.2007 și SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ Sf. I cu suma de 1759,61 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată, internată în perioada 28.11.2007-24.12.2007.
În apărare inculpatul a solicitat audierea martorilor din lucrări și admiterea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, probe admise de instanță.
În dovedirea pretențiilor civile partea vătămată a solicitat admiterea probei testimoniale cu martorul, probă admisă de către instanța de judecată ca utilă și pertinentă cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța de fond reținut următoarea situație de fapt:
n seara zilei de 19.10.2007, ora 18.40, inculpatul conducea autoturismul marca Skoda, de culoare neagră, cu numărul de înmatriculare B-91-, pe Bd.- cel M din I, dinspre P-ța - către Palat, având ca pasageră pe locul dreapta față pe numita.
Ajuns în dreptul sediului BCR a semnalizat dreapta și a parcat autoturismul pe I lângă bordură, în zona de acțiune a indicatorului "oprirea interzisă". În acel loc, pe trotuar, se afla partea vătămată în vârstă de 84, care aștepta un autoturism ce urma să-1 transporte la domiciliu. Victima a văzut că mașina condusă de inculpat s-a oprit, moment în care s-a deplasat către spatele acesteia cu intenția de a coborî de pe trotuar și de a urca în autoturismul care trebuia să-1 transporte și pe care-1 văzuse că se apropia.
În momentul în care numitul a făcut un pas de pe trotuar pe carosabil, prin spatele autoturismului Skoda, inculpatul, fără a se asigura, a manevrat autoturismul către înapoi lovind victima care a căzut pe carosabil. Mai mulți pietoni au ajutat victima să se ridice, iar unul din aceștia a bătut în geamul portierei șoferului. Inculpatul, împreună cu, au coborât din autoturism și au mers în spatele acestuia pentru a vedea ce s-a întâmplat. L-au văzut pe care se sprijinea într-un, acesta spunându-le că a fost lovit de mașină și că acuză dureri la șold.
În acest timp, în dreptul lor, pe a II-a, a oprit autoturismul care trebuia să o transporte pe victimă, iar s-a urcat în autoturism fiind ajutat de martora, spunându-i acesteia că intenționează să se ducă acasă, întrucât nu se simte bine. Inculpatul împreună cu au lăsat autoturismul parcat și s-au deplasat la apartamentul în care locuiau aflat în apropiere, fără a anunța poliția despre accident.
Văzând că leziunile suferite sunt dureroase, partea vătămată a revenit la fața locului și a anunțat poliția despre accident, care nu a reușit imediat identificarea conducătorului auto.
În jurul orelor 20.30, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului B-91- și a plecat din locul în care o parcase, cu intenția de a ajunge la M. La ora 20.40 inculpatul a fost oprit în trafic de către un echipaj al poliției rutiere, fiind identificat și condus la sediul poliției rutiere. Atât inculpatul cât și victima nu se aflau sub influența băuturilor alcoolice.
Această situație de fapt, a fost reținută de instanță pe baza următoarele mijloace de probă:
- plângerea și declarația părții vătămate care a arătat că la data de 19.10.2007 se afla pe trotuar în momentul în care inculpatul a parcat autoturismul pe partea carosabilă, în dreptul său; partea vătămată a mai arătat că a văzut cum iluminarea de la autoturismul condus de inculpat s-a stins după care a coborât de pe trotuar cu intenția de a trece prin spatele mașinii și a ieși în întâmpinarea unei mașini care tocmai, în acel moment inculpatul, fără a claxona sau semnaliza efectuând manevra de a merge cu spatele, lovind-o în șoldul drept și proiectând-o pe carosabil;
- procesul verbal de cercetare la fața locului încheiat la data de 19.10.2007 de către poliția rutieră însoțit de planșe foto;
- procesul verbal de depistare încheiat la data de 19.10.2007 de către poliția rutieră;
- certificatul medico-legal nr. 3805 din 27.11.2007 eliberat de I (fila 28 ) din care rezultă că partea vătămată a prezentat mai multe leziuni care au necesitat pentru vindecare 50-55 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, leziuni ce au putut fi produse prin lovire urmată de proiectare în cadrul unui accident rutier și pot data din 19.10.2007;
- raportul de constatare medico-legală nr 4219 din 18.01.2008 a IML I în care s-a concluzionat că leziunile prezentate de către partea vătămată au necesitat în final 110-120 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare;
- declarațiile martorului care a arătat că se afla în autoturismul condus de către inculpat când acesta, cu ocazia parcării autoturismului efectuat și o manevră de mers înapoi; martora a mai arătat că după coborârea din autoturism o persoană aflată în apropiere i s-a adresat cu expresia " l-ați lovit pe domnul", arătând spre o altă persoană aflată în spatele mașinii și care a afirmat că ar fi fost lovită la șold de către autoturismul condus de către inculpat;
- declarația martorului care a arătat că la data de 19.10.2007 conducea autoturismul cu nr de înmatriculare - cu intenția de a opri în dreptul farmaciei situată pe B-dul - cel M pentru a-l lua pe numitul și a-l transporta acasă, aspect stabilit anterior de către aceștia; martorul a mai declarat că a oprit autoturismul pe a II-a de circulație cu intenția de a permite părții vătămate să se urce în mașină și a văzut-o pe aceasta discutând cu o persoană de sex feminin după care a urcat în mașină, în drum spre casă partea vătămată povestindu-i că a fost accidentată de o mașină, căzând pe carosabil și lovindu-se la piciorul stâng;
- declarațiile inculpatului, date în ambele faze procesuale în care descris modalitatea în care a parcat autoturismul și posibilitatea de a fi lovit partea vătămată cu ocazia efectuării acestei manevre;
Toate aceste mijloace de probă coroborate cu declarațiile inculpatului care nu a negat posibilitatea de a fi lovit partea vătămată cu ocazia efectuării manevrei de parcare formează instanței convingerea că la data de 19.10.2007, inculpatul, în timp ce se afla la volanul autoturismului marca SKODA cu nr. de înmatriculare B 91 a efectuat o manevră de dat cu spatele fără a se asigura, în urma căreia a lovit partea vătămată ( care coborâse de pe trotuar prin spatele mașinii, provocându-i leziuni ce au necesitat 110-120 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului care la data de 19.10. 2007, în timp ce se afla la volanul autoturismului marca SKODA cu nr. de înmatriculare B 91 a efectuat o manevră de parcare ce a necesitat și mersul cu spatele fără a se asigura, în urma căreia a lovit partea vătămată (care coborâse de pe trotuar prin spatele mașinii), provocându-i leziuni ce au necesitat 110-120 zile îngrijiri medicale pentru vindecare întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă " prevăzută și pedepsită de art. 184 alin 2,4 Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii este realizat prin acțiunea inculpatului de a lovi cu autoturismul pe partea vătămată cu ocazia efectuării manevrei de parcare, cauzându-i acesteia leziuni care au necesitat pentru vindecare 110-120 zile îngrijiri medicale.
Urmarea periculoasă a infracțiunii săvârșite de către inculpat a constat în vătămarea integrității corporale a părții vătămate care a suferit leziunile anterior menționate așa cum rezultă din raportul de constatare medico-legală nr. 4219 din 18.01.2008 a IML
Totodată, instanța a reținut că legătura de cauzalitate dintre leziunile traumatice provocate de fapta inculpatului și vătămarea integrității corporale a părții vătămate este directă.
Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihică a inculpatului față de faptă și urmările acesteia îmbracă forma vinovăției în modalitatea culpei simple, inculpatul neprevăzând că prin acțiunea, respectiv modalitatea de parcare a autoturismului s-ar fi putut produce vătămarea integrității corporale a părții vătămate.
În apărarea sa inculpatul, prin apărător, invocat faptul că nu a încălcat nici una dintre dispozițiile legale sau măsurile de prevedere la regimul circulației în momentul efectuării manevrei de dat cu spatele pentru parcarea autoturismului, asigurându-se că partea vătămată se afla pe trotuar și nu exista nici un indiciu că ar fi intenționat să pășească pe carosabil.
Inculpatul a mai arătat că s-ar fi putut reține vinovăția sa doar în cazul în care nu ar fi respectat disp. art. 54 alin 1 din OUG 195/2002 potrivit cărora " conducătorul de vehicul care executa o manevra de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o alta de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează sa efectueze o întoarcere ori sa meargă cu spatele este obligat sa semnalizeze din timp și sa se asigure ca o poate face fără sa perturbe circulația sau sa pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic", participanți la trafic nereprezentând pietonii care traversează în mod neregulamentar carosabilul prin loc nepermis sau fără să se asigure, cum este cazul părții vătămate.
De asemenea, inculpatul a mai invocat și disp. art. 72 alin 2 din OUG 195/2002 care prevăd că "ietonii p. au prioritate de trecere fata de conducătorii de vehicule numai atunci când sunt angajați în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate și semnalizate corespunzător, ori la culoarea a semaforului destinat pietonilor" și ale alin 4 din același articol care stabilește că "pietonii surprinși și accidentați ca urmare a traversării prin locuri nepermise, la culoarea roșie a semaforului destinat acestora, sau a nerespectării altor obligații stabilite de normele rutiere poarta întreaga răspundere a accidentării lor, în condițiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulația prin acel sector", concluzia fiind că vinovată de producerea accidentului este partea vătămată.
Din cuprinsul dispozițiilor legale mai sus enunțate și situația de fapt reținută instanța a constatat că vina producerii accidentului aparține ambelor părți într-o proporție egală
Pe de o parte, starea de pericol a apărut în momentul în care inculpatul a inițiat manevra de parcare a mașinii ce a implicat și darea cu spatele într-un loc în care această manevră nu era permisă ( potrivit foto 2 -fila 12d.p, în locul în care inculpatul a parcat autoturismul exista indicatorul "oprirea interzisă" ).
De asemenea, inculpatul nu s-a asigurat la efectuarea manevrei de mers cu spatele că poate face fără sa perturbe circulația sau sa pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic, prin participant la trafic în sensul OUG 195/2002 fiind și persoana fizica ce utilizează, la un moment dat, drumul public, deci și partea vătămată.
Declarația acestuia în sensul că s-a asigurat la inițierea manevrei nu poate fi reținută, asigurarea implicând chiar observarea și prevenirea unei stări de pericol generată de factori multipli, printre care și apariția intempestivă a unui participant la trafic.
Pe de altă parte, partea vătămată, așa cum a invocat și inculpatul s-a angajat în traversarea parțială drumului public printr-un loc neamenajat, nemarcate și nesemnalizat corespunzător.
Totuși instanța nu poate reține dispozițiile alin 4 din OUG 195/2002 care stabilește că "pietonii surprinși și accidentați ca urmare a traversării prin locuri nepermisesau a nerespectării altor obligații stabilite de normele rutiere poarta întreaga răspundere a accidentării lor, în condițiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulația prin acel sector", inculpatul, la rândul său, efectuând manevra de parcare a mașinii ce a implicat și darea cu spatele într-un loc în care această manevră nu era permisă.
Dacă inculpatul nu ar fi parcat neregulamentar, partea vătămată nu ar fi fost nevoită să coboare de pe trotuar și să ocolească mașina inculpatului pentru a se îmbarca în autoturismul ce îl aștepta potrivit art. 63 din OUG 195/2002 acest autoturism (condus de martorul ) având dreptul de a opri.(potrivit alin 2 nu se considera oprire imobilizarea vehiculului atât timp cat este necesară pentru îmbarcarea sau debarcarea unor persoane, dacă prin aceasta manevra nu a fost perturbata circulația pe drumul public respectiv.
Analizând fișa de cazier judiciar a inculpatului instanța a reținut că acesta este infractor primar.
În consecință, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, instanța a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă " prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 2,4 Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana acestuia și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În concret, instanța a apreciat că fapta inculpatului prezintă un grad de pericol social relativ ridicat avându-se în vedere modalitatea de săvârșire a acesteia și urmările produse.
Cu privire la persoana inculpatului instanța a constatat că acesta s-a prezentat în fața instanței de judecată, a avut o poziție procesuală corespunzătoare, recunoscând parțial fapta dar nu și vinovăția sa.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu amenda penală pentru infracțiunea săvârșită, dozată corespunzător, prin reținerea circumstanței atenuante prev. de 74 alin. 1 lit. a) și c) Cod penal este o măsură de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient, răspunzând astfel dezideratelor înscrise în art. 52 Cod penal.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei ce se va aplica inculpatului instanța dispus executarea efectivă a acesteia,altă modalitate de executare neimpunându-se în cauză având în vedere aplicarea pedepsei principale a amenzii penale în detrimentul pedepsei principale alternative, respectiv pedeapsa închisorii.
Totodată a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 631Cod penal.
Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 14 alin. 1 din Codul d e procedură penală acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului.
Potrivit dispozițiilor art. 998 Cod civil orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.
Din prevederile legale menționate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale trebuie să fie întrunite anumite condiții și anume existența unei fapte ilicite, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate și a vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
Aplicând aceste dispoziții legale la situația de fapt reținută în cauză, instanța a constatat îndeplinite condițiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale în ceea ce privește părțile civile SPITALUL CLINIC DE RECUPERARE, SPITALUL CLINIC FERATE și SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ Sf. I, întrucât s-a stabilit existența faptei ilicite, reținută din punctul de vedere al legii penale sub aspectul infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prejudiciul material este cert și nu a fost recuperat, există legătura de cauzalitate între faptă și paguba materială reprezentând cheltuielile de spitalizare aferente îngrijirilor medicale acordate părții vătămate.
Pe cale de consecință în baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală cu referire la art.313 din Legea nr. 95/2006 a admis în parte acțiunile civile formulate în cadrul procesului penal de către părțile civile SPITALUL CLINIC DE RECUPERARE I, SPITALUL CLINIC FERATE I și SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ Sf. și, în consecință, a obligat inculpatul la plata de despăgubiri civile proporțional cu culpa de 50 la sută reținută în sarcina sa la producerea accidentului.
În ceea ce privește acțiunea părții civile (s-a constituit parte civilă cu suma de 5000 euro daune morale și 5000 euro reprezentând daune materiale - contravaloarea asistenței medicale, recuperare, prezența unei asistente) instanța reține că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale.
Numărul total al zilelor de îngrijiri medicale necesare vindecării acestora (110 -120 zile ), impunerea mediului spitalicesc și necesitatea suportării unei intervenții chirurgicale, urmată de manevrele medicale pe care partea vătămată a fost nevoită să le suporte, vârstă înaintată ce implică și o accentuare a traumei psihice produsă victimei unui eveniment rutier care a avut ca urmare vătămarea integrității fizice, reprezintă împrejurări care îndreptățesc partea vătămată la acordarea de despăgubiri reprezentând daune morale.
În lipsa unui criteriu matematic și obiectiv de stabilire a daunelor morale instanța a apreciat că valoarea acestora solicitată de partea vătămată nu este exagerată
În raport de împrejurările reținute a îndreptăți partea vătămată la acordarea de despăgubiri reprezentând daune morale instanța a apreciat că suma de 20.000 lei este de natură să compenseze efectul negativ al faptei ilicite imputabilă inculpatului și anume suferința psihică cauzată părții vătămate, și în consecința a admis în parte cererea părții civile și a obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale, proporțional cu culpa de 50 la sută reținută în sarcina sa la producerea accidentului.
La rezolvarea acțiunii civile sub aspectul dovedirii daunelor materiale instanța a reținut că partea civilă nu a făcut în totalitate dovada acestora. Astfel, aceasta a depus la dosarul cauzei mai multe înscrisuri (rețete medicale ) prin care a făcut dovada plății sumei de 863,26 lei reprezentând contravaloarea unor medicamente prescrise.
În ceea ce privește celelalte daune materiale solicitate instanța le-a respins ca nedovedite, partea civilă nedepunând înscrisuri în dovedirea acestora.
Deși martorul audiat în dovedirea pretențiilor civile a declarat că personal a dat diferite sume de bani medicilor care s-au îngrijit de operarea sau recuperarea părții civile - în jur de 5.300 de euro - instanța nu a obligat inculpatul la plata acestora, eventualele sume de bani date medicilor fiind date de bună voie și nu ca urmare a prestării unei activități ce implica plata unei asemenea sume de bani.
Pe cale de consecință, în baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală și art. 998 Cod civil a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, și a obligat inculpatul să plătească 431,63 lei daune materiale, proporțional cu culpa de 50 la sută reținută în sarcina sa la producerea accidentului
În baza art. 349 și art. 191 alin. 1 Cod penal obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva sentinței au declarat apel inculpatul și partea vătămată și civilă.
Inculpatul critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul că greșit s-a reținut în sarcina sa săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, având în vedere că, din întreg materialul probatoriu administrat nu rezultă cu certitudine săvârșirea infracțiunii.
Dispozițiile OUG 195/2002 nu stabilesc reguli doar în sarcina conducătorilor de autovehicule ci și în sarcina pietonilor, art. 72 alin. 2, și astfel pietonii surprinși și accidentați ca urmare a traversării prin locuri nepermise, potrivit alin. 4, poartă întreaga răspundere a accidentării lor.
Nu s-a reținut o culpă comună ci o culpă exclusivă a sa deși nu a încălcat nicio dispoziție legală sau măsură de prevedere.
Nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, în speță nefiind dovedită existența vreunei fapte ilicite cauzatoare de prejudiciu, iar sumele acordate cu titlu de daune morale și materiale nu sunt justificate și nici dovedite.
Partea vătămată și civilă, la data de 27 martie 2009, depus la dosar o cerere de repunere în termenul de apel, întrucât a fost în imposibilitate de deplasare, după 120 zile de spitalizare, nu a putut lua cunoștință de conținutul pronunțării sentinței penale și nici de considerentele aceste hotărâri.
A criticat sentința penală atât pe latură penală sub aspectul greșitei rețineri a culpei sale concurente în proporție de 50%, cât și în latura civilă sub aspectul cuantumului sumelor acordate cu titlu de daune materiale și morale, care este nejustificat de mic în raport de suferința suportată și cheltuielile de spitalizare.
Prin decizia penală nr. 207 din 15 aprilie 2009 Tribunalului Iași, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței civile nr. 3959 din 19 decembrie 2008 Judecătoriei Iași, a fost respinsă ca nefondată cererea de repunere în termenul de apel formulată de partea vătămată și civilă și a fost respins ca tardiv apelul declarat de partea vătămată și civilă împotriva aceleiași sentințe.
Partea vătămată și civilă apelantă și inculpatul apelant au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța decizia, Tribunalul a reținut următoarele:
Referitor la cererea de repunere în termenul de apel formulată de partea vătămată și civilă.
Potrivit disp. art. 363 Cod proc. pen. termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, iar pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, ipoteza de față (partea vătămată și civilă a fost prezentă la termenul din data de 27.11.2008, când au avut loc dezbaterile pe fondul cauzei), termenul curge de la pronunțare.
Potrivit disp. art. 364. proc. pen. apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanța de apel constantă că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile.
În speța de față, s-a constatat că partea vătămată și civilă a formulat cererea de apel la data de 27.03.2009, cu mult după expirarea celor 10 zile prevăzute de lege, ce curg de al momentul pronunțării sentinței penale, respectiv de la 19.12.2008.
În ceea ce privește cauza temeinică de împiedicare invocată de către partea vătămată, și dovedită cu actul medical depus al dosar, tribunalul a constatat că aceasta privește doar perioada de după 19.12.2008 - momentul pronunțării și până la data de 25.02.2009 - moment în care partea vătămată personal a luat cunoștință de hotărârea judecătoriei, în extenso, la sediul tribunalului.
Partea vătămată, prin cererea din data de 26.02.2009 depusă la dosarul cauzei, a precizat faptul că nu este în măsură la acea dată să formuleze apel întrucât nu a luat cunoștință de soluția pronunțată și de motivarea acesteia.
Dar, tribunalul a constatat că, prin faptul că această parte s-a prezentat personal la sediul tribunalului și a studiat dosarul la data de 25.02.2009, iar, ulterior, a și depus la dosar o cerere să-i fie comunicată hotărârea, cauza temeinică de împiedicare a încetat la această dată, moment de la curge termenul de 10 zile prevăzut de lege.
Cum, de la data de 25.02.2009 și data de 27.03.2009, când a fost formulată cererea de apel, nu a mai existat vreo cauză temeinică de împiedicare, tribunalul a constatat că întârzierea formulării în termenul legal al apelului nu este justificată, urmând a se dispune respingerea cererii de repunere în termenul de apel și, implicit, a apelului formulat partea vătămată și civilă, ca fiind tardiv.
II. Referitor la apelul formulat de către inculpatul.
Astfel, în ceea ce privește situația de fapt reținută de prima instanță, și necontestată de către inculpatul apelant, tribunalul a apreciat că s-a făcut o apreciere justă a materialului probator administrat în cauză, pe baza căruia s-a format convingerea existenței faptei prevăzute de legea penală.
Prin sentința penală de condamnare s-a reținut că, în fapt, în data de 19.10. 2007, inculpatul, în timp ce se afla la volanul autoturismului marca SKODA cu nr. de înmatriculare B 91, a efectuat, fără a se asigura, o manevră de parcare ce a necesitat și mersul cu spatele, în urma căreia a lovit partea vătămată (care coborâse de pe trotuar prin spatele mașinii), provocându-i leziuni ce au necesitat 110-120 zile îngrijiri medicale.
Inculpatul apelant a criticat faptul că, în mod greșit, prima instanță a stabilit că fapta de vătămare corporală a fost comisă cu forma de vinovăție a culpei, atâta timp cât el nu a încălcat niciuna dintre dispozițiile legale sau măsurile de prevedere la regimul circulației în momentul în care a efectuat manevra de dat cu spatele pentru parcarea mașinii, accidentul fiind produs din vina exclusivă a părții vătămate.
Dar, prima instanță a analizat această apărare a inculpatului, care de altfel a fost invocată și în fața tribunalului, și apreciat în mod fondat că inculpatul nu a respectat următoarele dispoziții privind regimul circulației:
- art. 54 al. 1 din OUG 195/2002, modificată și completată, potrivit cărora "conducătorul de vehicul care - urmează sa meargă cu spatele este obligat sa semnalizeze din timp și să se asigure ca o poate face fără sa perturbe circulația sau sa pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic"; prin participant la trafic se înțelege potrivit art. 6, pct. 24 din OUG 195/2002 modificată și completată, "persoana fizica ce utilizează, la un moment dat, drumul public";
- art. 65 din OUG 195/2002, modificată și completată, cu referire la art. art. 142, lit. a din Regulamentul de aplicarea ordonanței, potrivit căruia se interzice oprirea voluntară
vehiculelor în zona de acțiune a indicatorului "Oprirea interzis".
Nefondată este și susținerea inculpatului apelant că nu s-ar fi reținut de către prima instanță și culpa concurentă a părții vătămate, având în vedere că prin hotărârea atacată s-a reținut această culpă a acestei părți, atât în dispozitiv cât și în considerente, parte care s-a angajat în traversare parțială a unui drum public printr-un loc neamenajat, nemarcat și nesemnalizat corespunzător, și fără a se asigura că o poate face fără pericol pentru ea, nerespectând astfel disp. art. 72 al. 3 din OUG 195/2002, modificată și completată.
Prima instanță a analizat și faptul dacă se poate reține culpa exclusivă a părții vătămate în producerea accidentului, în temeiul disp. art. 72 al. 4 din OUG 195/2002,modificată și completată, potrivit căruia " ietonii p. surprinși si accidentați ca urmare a traversării prin locuri nepermise, la culoarea roșie a semaforului destinat acestora, sau a nerespectării altor obligații stabilite de normele rutiere poarta întreaga răspundere a accidentării lor, in condițiile in care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulația prin acel sector", și s-a reținut în mod corect că nu este îndeplinită ultima condiție prevăzută de lege.
Astfel, s-a concluzionat în mod fondat că atâta timp cât inculpatul nu a respectat prevederile legale privind asigurarea corespunzătoare la mersul cu spatele și parcarea într-o zonă în care exista indicatorul "oprirea interzisă", culpa în accidentarea părții vătămate surprinsă în timp ce traversa printr-un loc nepermis, este comună ambelor părți, stabilindu-se în mod just o proporție pentru fiecare parte de 50%.
Referitor la latura civilă a cauzei, tribunalul a constatat că și aceasta a fost temeinic soluționată.
Inculpatul a invocat, prin motivele de apel d epuse, în scris, la dosar, în primul rând că nu sunt întrunite, în mod cumulativ condițiile legale pentru angajarea răspunderii civile delictuale, și, în al doilea rând, că sumele acordate cu titlu de daune morale și materiale sunt nejustificate și nedovedite.
În ceea ce privește condițiile răspunderii civile delictuale, tribunalul a constatat că, în cauza de față, a fost dovedită în sarcina inculpatului săvârșirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, constând în accidentarea în timpul manevrării autoturismului cu spatele a părții vătămate și producerea acesteia de vătămări care au necesitat 110-120 de zile de îngrijiri medicale.
de cauzalitate dintre fapta inculpatului și prejudiciul produs, precum și existența vinovăției, au fost analizate detaliat mai sus, argumentele prezentate fiind valabile și în latură civilă.
În ceea ce privește dovedirea daunelor morale, tribunalul a constatat că în mod fondat prima instanță a apreciat că leziunile părții vătămate, respectiv, "fractură col femural stâng IV", durata M de vindecare a acestora, respectiv 110-120 zile, impunerea pe această perioadă a unui mediu spitalicesc și suportarea unei intervenții chirurgicale, vârsta înaintată a părții civile care a fost de natură a accentua traumele fizice, dar mai ales cele psihice, inerente unor astfel de leziuni și intervenții chirurgicale, se constituie în criterii suficiente pentru cuantificarea prejudiciului moral suferit de către partea civilă .
Față de cele arătate, ținând cont și de culpa concurentă a părții civile în proporție de 50 %, tribunalul a apreciat că suma de 10000 lei acordată de prima instanță, alături de condamnarea aplicată inculpatului, este rezonabilă, echitabilă și de natură de acoperi prejudiciul moral suferit, și nu se impune, în consecință, reducerea acesteia.
În ceea ce privește daunele materiale acordate, tribunalul a constatat că, în mod corect, au fost avute în vedere înscrisurile depuse la dosar de partea civilă, care au făcut dovada existenței acestor daune, dar și a cuantumului acestora, respectiv suma de 863,26 lei, inculpatul neproducând vreo dovadă a neconcludenței acestei probe.
Întrucât criticile formulate în apel d e către inculpatul nu sunt fondate, iar din actele dosarului nu au rezultat existența unor motive de nelegalitate și netemeinicie, tribunalul urmează a respinge, în baza disp. art. 379 pct. 1, lit. b proc. pen. ca nefondat, apelul formulate împotriva sent. pen. nr. 3959/19.12.2008, ce va fi menținută ca legală și temeinică.
Referitor la apelul declarat de către partea civilă, tribunalul a constatat că acesta este tardiv, fiind depus la instanța de apel după expirarea termenului legal de apel d e 10 zile, drept pentru care se va dispune respingerea acestuia în temeiul disp art. 379 pct. 1, lit. a proc. pen.
Împotriva deciziei au declarat recurs partea civilă și inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Partea civilă critică decizia pentru nelegala respingere a cererii de repunere în termen deși tribunalul a acceptat motivele temeinice prezentate; a admis și pus în dezbatere apelul propriu-zis punând în dezbatere motivele de apel formulate.
Solicită casarea deciziei, repunerea în termenul de apel și să fie examinate pe fond motivele de apel formulate.
Inculpatul critică hotărârile sub aspectul laturii penale și a laturii civile.
Se susține în motivare că din probele cauzei, declarațiile martorilor, procesele verbale de cercetare la fața locului, procesul verbal de cercetare tehnică a autoturismului, rapoartele de expertiză medico-legale nu rezultă cu certitudine săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă. Acestea nu sunt probe certe de vinovăție și este operant principiul " in dubio pro reo" în favoarea inculpatului.
Susține în continuare recurentul că lipsește raportul de cauzalitate între fapta reținută în sarcina sa și urmarea imediată, respectiv, vătămarea corporală a victimei a cărei îngrijire medicală a necesitat 110-120 zile. Raportul de cauzalitate este o componentă esențială a laturii obiective a infracțiunii și constă în legătura de la cauză la efect ce trebuie să existe între acțiunea incriminată de lege și urmarea pe care aceasta o produce, însă, în speță acest raport nu există, astfel că, pe cale de consecință, nu există nici infracțiunea prevăzută de art. 184 alin.2 și 4 Cod penal. Solicită achitarea în temeiul art. 10 lit. "c" Cod procedură penală.
Dispozițiile OUG195/2002 nu stabilesc reguli doar în privința conducătorilor de autovehicule dar și în sarcina pietonilor. Instanțele trebuiau să rețină culpa exclusivă a părții vătămate, întrucât inculpatul nu a încălcat nicio dispoziție legală, în momentul în care acesta a efectuat manevra de mers cu spatele, în vederea parcării mașinii, acesta s-a asigurat și partea vătămată se afla pe trotuar. Nu se poate reține culpa comună a părților motivat de împrejurarea că inculpatul ar fi parcat mașina în dreptul indicatorului de "oprire interzisă" și acest aspect a avut ca urmare accidentarea părții vătămate, însă chiar dacă inculpatul ar fi parcat în acel loc, partea vătămată nu trebuia să traverseze strada prin acel loc nepermis.
În ce privește latura civilă, în mod greșit a fost obligat la plata daunelor morale în valoarea 10.000 RON și a daunelor materiale de 431 RON față de partea vătămată cât și față de spitale, cu sumele menționate în hotărâre, întrucât nu sunt justificate și dovedite în cauză.
Recursurile sunt nefondate.
Recursul părții civile este nefondat.
Evaluarea tribunalului este legală. Tribunalul a luat în considerare ca motiv temeinic de împiedicare a declarării apelului actul medical depus de acesta, dar care privește doar perioada 19 decembrie 2008 - momentul pronunțării sentinței - până la 25 februarie 2009. Cum la data de 25 februarie 2009 recurentul s-a prezentat personal la sediul tribunalului și a studiat dosarul, cauza temeinică de împiedicare în declararea apelului, în termenul de 10 zile ce curge din nou de la acest moment, a încetat. Prin urmare, recurentul era dator să declare apel în termenul de 10 zile de la momentul încetării cauzei de împiedicare, respectiv 25 februarie 2009. Declarând apelul și peste acest termen, soluția de respingere a cererii de repunere în termenul de declarare a apelului formulat este legală și temeinică, conform dispozițiilor art. 363 și 364 Cod procedură penală.
Întrucât tribunalul s-a pronunțat prin decizie în sensul respingerii cererii de repunere în termen și a apelului părții civile ca tardiv formulat, examinarea motivelor de apel pe fondul lor nu mai era posibilă.
Recursul inculpatului este nefondat.
Instanța de fond și tribunalul au făcut justă apreciere a materialului probatoriu administrat în cauză, stabilind o situație de fapt care corespunde probelor și reprezintă adevărul.
În fapt, inculpatul, conducător al autoturismului marca Skoda nr. 391 a efectuat, fără să se asigure, o manevră de parcare ce a necesitat și mersul cu spatele, în urma căreia a lovit pe partea vătămată ( care coborâse pe trotuar prin spatele mașinii) provocându-i leziuni ce au necesitat 110-120 zile îngrijiri medicale.
Situația de fapt este pe deplin dovedită cu procesul verbal de cercetare la fața locului, schița accidentului, planșa foto, procesul verbal de depistare, procesul verbal de efectuarea inspecției tehnice, plângerea și declarația părții vătămate, certificatul medico-legal nr.3805/27 mai 2007 eliberat de I, raportul de constatare medico-legală, declarațiile martorilor audiați și și declarațiile inculpatului, astfel încât nu există vreun dubiu cu privire la aceasta.
În sarcina inculpatului și a părții vătămate s-au reținut culpe concurente egale de 50%. În ce îl privește pe inculpat acesta, lovind pe partea vătămată cu autoturismul în momentul manevrării mașinii cu spatele, a încălcat dispozițiile art. 54 alin. 1 din OUG195/2002 modificată și completată, care îl obligau să se asigure că poate face manevrarea mașinii fără să perturbe circulația și să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic precum și dispozițiile art. 65 din OUG195/2002 cu referire la art. 142 lit. "a" din regulamentul de aplicare a ordonanței potrivit cărora se interzice oprirea voluntară a vehiculelor în zona de acțiune a indicatorului "Oprirea interzisă".
Culpa părții vătămate constă în nerespectarea dispozițiilor art. 72 alin.3 din OUG192/2002 modificată și completată.
Astfel, în mod temeinic s-a concluzionat că inculpatul nu a respectat prevederile legale privind asigurarea corespunzătoare la mersul cu spatele și parcarea într-o zonă în care exista indicatorul "Oprirea interzisă", culpă în accidentarea persoanei vătămate, existând raport de cauzalitate între acțiune și rezultatul produs - vătămarea corporală din culpă a părții vătămate, parte civilă.
Sub aspectul laturii civile cauza a fost soluționată, daunele materiale și morale acordându-se părții vătămate și civilă în cuantum legal și dovedit în cauză, raportat la consecințele produse, leziunile părții vătămate și prejudiciul moral concretizat.
Despăgubirile acordate părților civile, unități sanitare, sunt dovedite în cauză de cheltuielile reclamate de spitalizarea părții vătămate - parte civilă.
Așa fiind, criticile formulate în recurs de către partea vătămată - parte civilă și inculpat sunt netemeinice și conform art. 38515pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală ca respinge ca nefondate recursurile formulate și va menține decizia penală atacată ca fiind legală și temeinică.
Văzând și dispozițiile art. 192 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate recursurile formulate de partea civilă și a inculpatului împotriva deciziei penale nr.207 din 15 aprilie 2009 Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurenții la plata sumelor de câte 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 08 Octombrie 2009.
Președinte, - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Trib. I - Judec.
Judec. I - judec.
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Tatiana Juverdeanu, Elena Scriminți
