Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 609/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 609/R/2008
Ședința publică din 13 octombrie 2008
Instanța compusă din
PREȘEDINTE: Monica Rodina judecător
JUDECĂTORI: Monica Rodina, Livia Mango Ioana Cristina
- -
GREFIER: -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentat prin procuror -
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza penală privind recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.139/A din 26 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr-, având ca obiect infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.13 Cod penal.
La apelul nominal se constată lipsa inculpatului, a părții civile Statul Român prin B reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice și a părții responsabile civilmente SC""SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 29 septembrie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 2217 din 20 decembrie 2007, Judecătoria Baia Mare, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit.1Cod procedură penală și art. 181Cod penal a achitat pe inculpatul (fiul lui G și, născut la 12.07.1962 în Șomcuța M, cetățean român, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, are doi copii minori, fără antecedente penale, studii superioare, domiciliat în B M,-, M), pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 Cod penal.
Conform dispozițiilor art. 91 Cod penal a aplicat inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii, în cuantum de 100 lei.
A condamnat pe același inculpat pentru comiterea infracțiunii prev. de art.146 din Legea nr. 19/2000, cu aplicarea art. 13 Cod penal după schimbarea încadrării juridice a faptei, conform dispozițiilor art. 334 Cod procedură penală, din infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, la 250 lei amendă.
A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 631Cod penal.
În baza art. 14 Cod procedură penală, art. 998 Cod civil, a obligat inculpatul la 1878 lei cu titlu de despăgubiri civile către - Direcția Generală a Finanțelor Publice
În temeiul art. 191 al. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei pentru avocatul din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureșa fost trimis în judecată inculpatul pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că în perioada 01.01.2003-decembrie 2005 reținut de la angajații săi, prin stopaj la sursă suma de 8.126 lei, fără a vira suma bugetului statului.
Trecând la soluționarea cauzei, în baza probatoriului administrat, instanța a reținut că inculpatul a fost coasociat și administrator al SC SRL cu sediul în B M,-, M, firmă înființată în anul 2002 și având ca obiect de activitate vânzarea în regim de consignație de autoturisme, dezmembrări, mobilă, electrocasnice, calculatoare, etc. Societatea și-a început activitatea la începutul anului 2003 și a avut deschise 3 puncte de lucru pe raza municipiului B M, cu un număr total de 5 angajați la toate punctele de lucru.În perioada 01.01.2003-31.XII.2005, inculpatul a reținut prin stopaj la sursă, din veniturile brute ale celor 5 salariați sumele reprezentând contribuțiile datorate de aceștia la bugetul asigurărilor de sănătate și impozit pe salariu, fără a vira însă aceste sume la bugetul statului în termenul de 30 de zile de la scadență.
Prin fapta sa a fost cauzat un prejudiciu total statului de 4827 RON (33).
Inculpatul a recunoscut comiterea faptei susținând în apărare că nu a avut posibilități materiale,fondurile de care a dispus în această perioadă fiind exclusiv utilizate pentru plata salariaților.
În drept, prima instanță a reținut că fapta inculpatului, care în calitate de asociat și administrator al SC SRL, în perioada 01.01.2003-31.XII.2005 a reținut din salariile brute ale angajaților societății, prin stopaj la sursă, suma totală de 4501 lei reprezentând contribuțiile datorate de aceștia bugetului asigurărilor de sănătate (33), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 146 din Legea nr. 19/2000, cu aplicarea art. 13 Cod penal, motiv pentru care instanța a schimbat, în temeiul art. 334 Cod procedură penală, încadrarea juridică dată faptei, din infracțiunea prev. de art.6 din Legea nr. 241/2005. Schimbarea încadrării juridice s-a impus, întrucât conform principiului enunțat de art. 13 Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea faptei până la judecarea definitivă a cauzei intervin mai multe legi penale, se va aplica legea mai favorabilă. Ori în cauză, legea mai favorabilă este Legea nr. 19/2000, aceasta prevăzând ca pedeapsă și amenda penală.
Ca urmare, pentru comiterea acestei fapte instanța a aplicat inculpatului pedeapsa amenzii în cuantum de 250 lei și a atras atenția acestuia asupra prev. art. 631Cod penal.
la bugetul statului a sumelor reprezentând impozit pe salarii a fost incriminată începând cu luna august 2005, prin art. 6 din Legea nr. 241/2005.
Cu privire la faptul că în perioada 08.2005-31.2005 inculpatul a reținut prin stopaj la sursă, din salariile brute ale acelorași salariați, suma de 2 lei, reprezentând impozit pe salarii (așa cum rezultă din adresa ANAF-DGFP M-fila 33), fără a vira această sumă bugetului statului, instanța a constatat că în raport cu valoarea mică a prejudiciului cauzat într-un interval de 5 luni, fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, astfel că în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a, rap. la art. 10 lit.1Cod procedură penală și art. 18 Cod penal, a achitat inculpatul pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, constând în reținerea prin stopaj la sursă a sumei de 2 lei, reprezentând impozit pe salarii, din salariile brute ale angajaților, în perioada 08.2005-31.XII.2005.
La individualizarea pedepsei a fost avut în vedere gradul redus de pericol social al faptei, apreciat în raport cu valoarea mică a prejudiciului cauzat într-un interval de timp relativ M, faptul că inculpatul nu are antecedente penale și poziția procesuală a acestuia, de recunoaștere și regret a faptei comise și faptul că pe parcursul procesului penal a achitat o Mp arte a prejudiciului (a se vedea extrasele de cont depuse la dosar).
Aceste elemente de individualizare, ce țin de personalitatea inculpatului, au determinat instanța să aprecieze că cea de-a doua faptă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, având în vedere valoarea foarte mică a sumei nevirată la bugetul statului, reprezentând impozit pe salarii (2 RON).
În ce privește latura civilă a cauzei instanța a constatat că potrivit adresei nr. 30827/27.XI.2006 a ANAF-DGFP M, prejudiciul cauzat statului s-a ridicat la suma de 4879 RON, din care potrivit documentelor depuse în cursul procesului penal a fost achitată suma de 3623 lei.
Ca urmare, instanța l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1878 lei, suma rămasă nerecuperată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare și partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală a Finanțelor Publice
Parchetul a criticat hotărârea pentru aspecte de nelegalitate și netemeinicie și a solicitat condamnarea inculpatului și pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, precum și obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile solicitate de partea civilă.
În motivare a arătat că în perioada 29.08.2005 - 31.12.2005, inculpatul a reținut din veniturile angajaților sumele reprezentând contribuțiile datorate de aceștia la bugetul asigurărilor de sănătate și impozit pe salarii, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală.
Partea civilă Statul Român prin ANAF - Mas olicitat obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile în sumă de 3878 lei cu majorări și penalități până la plata efectivă a debitului. În susținerea apelului s-a arătat că plățile reflectate în extrasele de cont depuse nu au stins debitul i nu au legătură cu fapta infracțională din prezenta cauză, astfel că se impune obligarea inculpatului la plata întregii sume rămasă nerecuperată.
Prin decizia penală nr.139/A din 26 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare și partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice M împotriva sentinței penale nr. 2217 din 20 decembrie 2007 Judecătoriei Baia Mare, care în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a pr.penală a fost desființată în parte, cu privire la achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 146 din Legea nr. 19/2000 și despăgubirile civile și judecând cauza a fost condamnat inculpatul, fiul lui G și, născut la 12.07.1962 în Șomcuța M, domiciliat în B M,-, județul M, pentru săvîrșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 la pedeapsa de 500 lei amendă.
A fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 146 din Legea nr. 19/2000 cu aplic. art. 13.penal de la 250 lei amendă la 500 lei amendă.
În temeiul art. 33 lit. a, 34 lit. penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 500 lei amendă.
I s-a atras atenția asupra prev. art. 631.penal.
În baza art. 14.pr.penală, art. 998.civil a fost obligat inculpatul să plătească părții civile Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice M despăgubiri civile în sumă de 3878 lei cu majorări și penalități până la plata integrală a debitului.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
În temeiul art. 192 al. 3.pr.penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul, în calitate de administrator al SRL, în perioada 1.01.2003 - 31.12.2005 a reținut prin stopaj la sursă din veniturile brute ale celor 5 salariați sumele reprezentând contribuțiile datorate de aceștia la bugetul asigurărilor de sănătate și impozit pe salarii, fără a vira însă aceste sume la bugetul statului în termenul de 30 de zile de la scadență, prejudiciind bugetul statului cu suma de 4827 lei. Inculpatul a recunoscut comiterea faptei, iar apărarea sa privind lipsa intenției nu poate fi reținută. Din dosarul de urmărire penală reiese că societatea administrată de inculpat a realizat și înregistrat venituri în perioada 2003 - 2005, venituri din care s-au făcut plăți salariale, reținându-se contribuțiile către bugetul statului. Ca urmare, exista obligația corelativă de virare a contribuțiilor reținute, iar situația financiară deficitară a societății nu justifică nevirarea.
Întrucât activitatea infracțională a inculpatului s-a derulat și anterior intrării în vigoare a Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, prima instanță în mod întemeiat a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, ținând seama de dispozițiile art. 13 Cod penal și constatând că fapta inculpatului realizează elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 146 din Legea nr. 19/2000, care încriminează utilizarea în alte scopuri și nevirarea la bugetul asigurărilor sociale de stat a contribuției de asigurări sociale reținută de la asigurat.
Prin apariția Legii nr. 241/2005, reținerea și nevărsarea cu intenție, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, constituie infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 6, sancționată cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă. În latura obiectivă a acestei infracțiuni este inclus atât impozitul pe salarii, cât și alte contribuții la bugetul asigurărilor de sănătate, astfel că fapta inculpatului care în perioada 29.08.2005-31.12.2005 a reținut la sursă, fără a vira bugetul de stat, impozitul pe salarii și contribuțiile în sumă de 100 lei, constituie infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
Având în vedere prejudiciul creat, așa cum rezultă din raportul de inspecție fiscală și precizările părții civile (fila 27 dosar instanță), perioada în care s-a cauzat acest prejudiciu, precum și întreaga activitate infracțională a inculpatului, nu se justifică aprecierea că fapta inculpatului este lipsită de pericol social și nici achitarea acestuia în considerarea dispozițiilor art. 181Cod penal.
Împrejurările precum lipsa antecedentelor penale, poziția procesuală sinceră și repararea în parte a pagubei vor fi avute în vedere la alegerea sancțiunii, tribunalul apreciind că pedeapsa alternativă a amenzii la nivelul minimului special prevăzut de lege este suficientă pentru realizarea scopului său.
Hotărârea primei instanțe este criticabilă și sub aspectul cuantumului pedepsei amenzii aplicate inculpatului pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 146 din Legea nr. 19/2000.
Fapta încriminată în dispozițiile art. 146 este pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă, iar potrivit dispozițiilor art. 63 alin. 3 Cod penal, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai M de un an, minimul special al amenzii este de 500 lei și maximul special de 30.000 lei (anterior 5.000.000 lei ROL și 300.000.000 lei ROL). Ca atare, pedeapsa aplicată de prima instanță de 250 lei amendă, în lipsa reținerii de circumstanțe atenuante potrivit dispozițiilor art. 74 și 76 Cod penal, se situează în alte limite decât cele legale, și a fost modificată.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, tribunalul a constatat că prin faptele sale inculpatul a cauzat un prejudiciu de 4879 lei, din care în cursul judecății a achitat suma de 1001 lei, rămânând nerecuperată suma de 3878 lei, după cum rezultă din actele dosarului, constituirea de parte civilă și precizările ulterioare. Totodată, partea civilă a solicitat obligarea inculpatului și la plata majorărilor și penalităților aferente debitului până la efectiva dezdăunare.
Prin urmare se impune obligarea inculpatului la plata acestor sume, reținând că extrasele de cont ce reflectă plăți prin trezorerie, depuse de inculpat la dosar, nu fac dovada achitării debitului reținut ca o consecință a activității infracționale din prezenta cauză, ci se referă la alte obligații ale societății comerciale față de bugetul statului.
Pentru aceste considerente, s-au admis apelurile declarat de Parchet și partea civilă Statul Român și în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală s-a desființat în parte hotărârea atacată.
S-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 la pedeapsa de 500 lei amendă. De asemenea, s-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 146 din Legea nr. 19/2000 cu aplicarea art. 13 Cod penal de la 250 lei la 500 lei amendă, iar în baza art. 33 lit. a, 34 lit. c Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 500 lei amendă, atrăgându-se atenția asupra prevederilor art. 631Cod penal.
În baza art. 14 Cod procedură penală, art. 998 Cod civil, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile Statul Român prin ANAF - M despăgubiri civile în sumă de 3878 lei cu majorări și penalități până la plata integrală a debitului.
Celelalte dispoziții ale sentinței s-au menținut, iar potrivit dispozițiilor art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termen legal, recurs, inculpatul criticând soluția ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, inculpatul a învederat curții, că în mod greșit s-a dispus condamnarea sa, că soluția primei instanțe a fost corectă, având în vedere prejudiciul redus și faptul că a folosit banii pentru a achita salariile.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că în perioada 01.01.2003-decembrie 2005 reținut de la angajații săi, prin stopaj la sursă suma de 8.126 lei, fără a vira suma bugetului statului.
Trecând la soluționarea cauzei, în baza probatoriului administrat, instanța a reținut că inculpatul a fost coasociat și administrator al SC SRL cu sediul în B M,-, M, firmă înființată în anul 2002 și având ca obiect de activitate vânzarea în regim de consignație de autoturisme, dezmembrări, mobilă, electrocasnice, calculatoare, etc. Societatea și-a început activitatea la începutul anului 2003 și a avut deschise 3 puncte de lucru pe raza municipiului B M, cu un număr total de 5 angajați la toate punctele de lucru. În perioada 01.01.2003-31.XII.2005, inculpatul a reținut prin stopaj la sursă, din veniturile brute ale celor 5 salariați sumele reprezentând contribuțiile datorate de aceștia la bugetul asigurărilor de sănătate și impozit pe salariu, fără a vira însă aceste sume la bugetul statului în termenul de 30 de zile de la scadență.
În urma administrării unui vast probatoriu, în cauză a fost reținută o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea.
În ceea ce privește însă încadrarea juridică dată faptei inculpatului se constată că, prin rechizitoriu Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, inculpatul a fost trimis în judecată doar pentru o singură infracțiune și anume cea prevăzută de art.6 din legea nr.241/2005 cu aplic. art.13
Cod PenalPrima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice în două infracțiuni cea prevăzută de art.6 din legea nr 241/2005 și cea prev. de art146 din Legea nr19/2000 cu aplic.art.13
Cod PenalAceastă nouă încadrare a fost menținută prin decizia Tribunalului Maramureș, apelurile fiind admise doar în ceea ce privește pedeapsa aplicată și greșita achitare pentru prima infracțiune.
În ședința publică din data de 29.09.2008, reprezentanta Parchetului a solicitat din nou schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni, cele arătate mai sus, într-o singură infracțiune cea prevăzută de art.146 din Legea nr.19/200, cu aplic. art.41 alin.2 și 13.Cod Penal, cu motivarea că această lege este favorabilă inculpatului aceasta raportat la limitele de pedeapsă prevăzute.
Raportat însă la starea de fapt expusă mai sus, curtea apreciază că încadrarea juridică corectă este într-adevăr cea stabilită de prima instanță și anume fapta inculpatului care inculpatului, care în calitate de asociat și administrator al SC SRL, în perioada 01.01.2003-31.12.2005 a reținut din salariile brute ale angajaților societății, prin stopaj la sursă, suma totală de 5501 lei reprezentând contribuțiile datorate de acesta pentru CAS asigurați de 2836 lei și accesorii de 368 lei, contribuțiile pentru bugetul asigurărilor de sănătate de 1943 lei și accesorii de 252 lei, sume datorate pentru perioada 1.01.200328.08.2005 și contribuțiile datorate de acesta în perioada 29.08.2005-31.12.2005 pentru CAS asigurați de 58 lei și accesorii de 3 lei, contribuțiile pentru bugetul asigurărilor de sănătate de 40 lei și accesorii de 1 leu, (97 dosar apel), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 146 din Legea nr. 19/2000, cu aplicarea art. 13 Cod penal, iar reținerea și nevărsarea cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, constituie infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, sancționată cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă. În latura obiectivă a acestei infracțiuni este inclus atât impozitul pe salarii, cât și alte contribuții la bugetul asigurărilor de sănătate, astfel că fapta inculpatului care în perioada 29.08.2005-31.12.2005 a reținut la sursă, fără a vira bugetul de stat, impozitul pe salarii în sumă de 2 lei, constituie infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
Având însă în vedere faptul că instanța a fost sesizată, prin rechizitoriu doar cu privire la comiterea unei singure infracțiuni, în cauză nu se poate dispune schimbarea încadrării juridice în două fapte aflate în concurs, practica judiciară în materie, jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție statuând în acest sens.
Așa fiind, curtea va analiza gradul de pericol social doar a infracțiunii cu care a fost sesizată instanța și se va raporta doar la urmarea produsă prin această infracțiune.
Astfel, se va constata că în ceea ce privește fapta dedusă judecății, în cauză sunt întrunite condițiile cerute de art.18 ind.1 fapta Cod Penal aducând o atingere minimă valorilor apărate de lege, fiind în mod vădit lipsită de importanță, raportat la valoarea redusă a prejudiciului aceasta fiind de 2 lei.
Față de cele de mai sus, în baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d rap. la art.385 ind.9 pct.14 va C.P.P. admite recursul declarat, împotriva deciziei penale nr.139/26.06.2008 a Tribunalului Maramureș, pe care o casează împreună cu sentința penală nr.2217/2007 a Judecătoriei Baia Mare.
Rejudecând, în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b ind.1 va C.P.P. achita pe inculpatul de sub învinuirea comiterii infracțiuni prev. de art.6 din Legea nr.241/2005.
În baza art.91 lit.c va C.P.P. aplica inculpatului sancțiunea amenzii administrative de 500 lei.
În baza art.14, 346.C.P.P. rap. la art.998 civ. va obliga pe inculpat să plătească în favoarea părții civile Statul Român - prin ANAF - DGFP M suma de 2 lei, cu majorări și penalități până la plata integrală a debitului.
Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.2 lit.d admite C.P.P. recursul declarat de inculpatul, domiciliat în B M,-, jud.M, împotriva deciziei penale nr.139/26.06.2008 a Tribunalului Maramureș, pe care o casează împreună cu sentința penală nr.2217/2007 a Judecătoriei Baia Mare.
Rejudecând, în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b ind.1 achită C.P.P. pe inculpatul de sub învinuirea comiterii infracțiuni prev. de art.6 din Legea nr.241/2005.
În baza art.91 lit.c aplică C.P.P. inculpatului sancțiunea amenzii administrative de 500 lei.
În baza art.14, 346.C.P.P. rap. la art.998 civ. obligă pe inculpat să plătească în favoarea părții civile Statul Român - prin ANAF - DGFP M suma de 2 lei, cu majorări și penalități până la plata integrală a debitului.
admite recursul declarat de inculpatul, domiciliat în B M,-, jud.M, împotriva deciziei penale nr.139/26.06.2008 a Tribunalului Maramureș, pe care o casează împreună cu sentința penală nr.2217/2007 a Judecătoriei Baia Mare.
Rejudecând, în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b ind.1 achită C.P.P. pe inculpatul de sub învinuirea comiterii infracțiuni prev. de art.6 din Legea nr.241/2005.
În baza art.91 lit.c aplică C.P.P. inculpatului sancțiunea amenzii administrative de 500 lei.
În baza art.14, 346.C.P.P. rap. la art.998 civ. obligă pe inculpat să plătească în favoarea părții civile Statul Român - prin ANAF - DGFP M suma de 2 lei, cu majorări și penalități până la plata integrală a debitului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Monica Rodina, Livia Mango Ioana Cristina
- - - - - -
GREFIER
-
Red./M:
4 ex./10.11.2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
ÎNCHEIERE PENALĂ
Ședința publică din 25 noiembrie 2008
Instanța compusă din
PREȘEDINTE: Monica Rodina judecător
JUDECĂTORI: Monica Rodina, Livia Mango Ioana Cristina
- -
GREFIER: -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentat prin procuror -
Pe rol fiind cererea de înlăturare a omisiunii vădite formulată de apărătorul inculpatului, av..
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Cererea se judecă fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta Parchetului solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 24.11.2008, av. a solicitat instanței ca prin încheierea ce o va pronunța să înlăture omisiunea vădită din dispozitivul și minuta deciziei penale nr.609/R/2008 a Curții de Apel Cluj, în sensul dea se pronunța asupra onorariul apărătorului din oficiu.
Verificând dosarul și hotărârea mai sus arătată se constată că cererea este fondată, inculpatul fiind asistat în faza procesuală a recursului de către apărătorul din oficiu.
Așa fiind, în baza art.196 va C.P.P. admite cererea și în consecință, va stabili onorariu apărător din oficiu în sumă de 100 lei, ce se va avansa din în favoarea av..
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art.196 admite C.P.P. cererea formulată de av. M și în consecință dispune înlăturarea omisiunii vădite din minuta și dispozitivul deciziei penale nr. 609/R/2008 a Curții de Apel Cluj, în sensul că stabilește onorariu apărător din oficiu în sumă de 100 lei, ce se va avansa din în favoarea av. .
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25.11.2008.
Președinte JUDECĂTORI: Monica Rodina, Livia Mango Ioana Cristina
- - - - - -
Grefier
-
Președinte:Monica RodinaJudecători:Monica Rodina, Livia Mango Ioana Cristina
