Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 693/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 693
Ședința publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Iulia Elena Ciobanu I - -
JUDECĂTOR 3: Dan Anton
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror
Pe rol fiind soluționarea recursului penal, având ca obiect " infracțiuni de evaziune fiscală" promovat de inculpații recurenți, fiul lui și, născut la data de 26.02.1968, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță I și - împotriva deciziei penale nr.96 din data de 30 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul penal nr-.
Conform disp.art.297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și a celorlalte persoane chemate în proces, constatându-se că se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat ales.
Lipsește inculpatul recurent -, pentru care răspunde avocat ( apărător desemnat din oficiu), inculpații intimați, părțile civile Direcția Generală a Finanțelor Publice V, Statul Român reprezentat de B - prin DGFP V și SC"" SA
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Curtea, apreciază că în raport de calitatea procesuală a inculpaților -, și a, intimați în recursul celor doi inculpați, asistența juridică nu este necesară, și nemaifiind de formulat cereri, Curtea acordă cuvântul în susținerea recursului promovat de cei doi inculpați.
Avocat, pentru inculpatul recurent, având cuvântul, arată că recursul acestuia vizează latura penală a cauzei, respectiv schimbarea încadrării juridice și redozarea pedepsei aplicat de prima instanță și menținut de instanța de apel.
Susține apărarea că a solicitat și la instanța de apel și solicită și la instanța de recurs schimbarea încadrării juridice pe motiv că infracțiunea prevăzută de art.291 Cod penal este absorbită în infracțiunea prevăzută de art.290 Cod penal.
Pentru că motivele de recurs sunt identice cu cele pe care le-a invocat la instanța de apel, nu le va mai relua, solicitând instanței să le reanalizeze și în raport de probele dosarului să pronunțe o soluție legală și temeinică, având în vedere și faptul că inculpatul mai are o perioadă mică de timp până va putea fi liberat condiționat.
Reiterează cererea de admitere a recursului.
Avocat, pentru inculpatul recurent -, având cuvântul, susține că din probele administrate în cauză nu rezultă vinovăția acestuia.
Soluția legală și temeinică este cea de achitare. Oficiul neachitat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține că soluția dată de Tribunalul Vaslui este legală și temeinică.
Tribunalul Vasluia făcut o evaluare corectă a întregului probatoriu administrat în cauză, iar din punct de vedere a individualizării pedepsei a dat dovadă de maximă clemență ce se putea acorda în această cauză, motiv pentru care pune concluzii de respingere a recursurilor formulate de cei doi inculpați ca nefondate.
Inculpatul recurent, având cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare și trece la deliberare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursurilor penale de față:
Prin sentința penală nr. 1082/9.07.2007 pronunțată de Judecătoria Vaslui s-au hotărât următoarele:
În baza art. 334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților, după cum urmează:
- Pentru inculpatul din încadrarea juridică reținută în rechizitoriu în infracțiunile prevăzute de: - art. 9 al.1 lit. c - Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal ( art. 11 al.1 lit. c teza 2- Legea nr. 87/1994, art. 25 Cod penal raportat la art. 290 Cod penal și art. 291 Cod penal, toate cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal;
- pentru inculpatul din încadrarea juridică reținută în rechizitoriu în infracțiunile prevăzute de: art. 26 Cod penal raportat la art. 9 al.1 lit. c - Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal (art. 11 al.1 lit. c teza 2 - Legea nr. 87/1994), art. 290 Cod penal și art. 31 al.2 Cod penal raportat la art. 290 Cod penal, toate cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal;
-pentru inculpatul din încadrarea juridică reținută în rechizitoriu în infracțiunea prevăzută de art. 9 al.1 lit. b - Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal (art. 11 al. 1 lit. c teza 1-Legea nr. 87/1994) cu aplic. art. 41 al.2 și art. 37 lit. b Cod penal;
- pentru inculpata din încadrarea juridică reținută în rechizitoriu în infracțiunea prevăzută de art. 9 al.1 lit. b - Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal (art. 11 al.1 lit. c teza 1-Lg. nr. 87/1994) cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal;
- pentru inculpatul din încadrarea juridică reținută în rechizitoriu în infracțiunile prevăzute de art. 9 al. 1 lit. b - Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal (art. 11 al. 1 lit. c teza 1 - Legea 87/1994), art. 215 al. 2, 4 Cod penal, art. 26 raportat la art. 9 al.1 lit. c - Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal (art. 11 al.1 lit. c teza 2-Lg.87/1994) cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, art. 31 al.2 raportat la art. 290 Cod penal și art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
A fost condamnat inculpatul la următoarele pedepse:
-4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 al.1 lit. c - Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal (art. 11 al.1 lit. c teza 2 - Legea nr. 87/1994) cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
-1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 25 raportat la art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal.
-1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b, 36 Cod penal s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în prezenta cauză cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2821/26.12.2004 a Judecătoriei Vaslui, definitivă la 30.11.2006, ca urmare a respingerii recursului prin decizia penală nr. 717/06 a Curții de Apel Iași, și cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1747/28.06.2005 a Judecătoriei Vaslui, definitivă la 05.12.2006 ca urmare a respingerii recursului conf. decizia penală nr. 776/2006 a Curții de Apel Iași, în pedeapsa cea mai grea, de 4 (patru) ani închisoare,urmând ca inculpatul să o execute în regim de detenție.
În baza art. 36 al. 3 Cod penal a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reținerii de la 20.07.2005 la 21.07.2005 precum și perioada executată de la 15. 12.2006 la zi.
În baza art. 65 al. 2 Cod penal coroborat cu art. 9 - Legea 241/2005 (art. 11 - Legea 87/1994) i s-a interzis inculpatului dreptul de a ocupa funcția de asociat unic sau administrator la o societate comercială pe o durată de 7 ani, după executarea pedepsei principale.
S-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod penal în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal.
Au fost anulate mandatele de executare emise în baza sentinței penale nr. 2821/2004 și sentința penală nr. 1747/2005 ale Jud. V și s-a dispus emiterea unui nou mandat în baza prezentei hotărâri.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentințelor penale sus-indicate.
A fost condamnat inculpatul la următoarele pedepse:
-2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 9 al. 1 lit. - Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal (art. 11 al. 1 lit. teza 2 Legea 87/1994) cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
-6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
-6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 31 al. 2 Cod penal raportat la art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 65 al.2 Cod penal coroborat cu art. 9 - Legea 241/2005 (art.11- Legea 87/1994) s-a inculpatului dreptul de a ocupa funcția de asociat unic sau administrator la o societate comercială pe o durată de 3 ani.
I s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod penal în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante pe durata termenului de încercare de 4 ani,fixat conf. art. 82 Cod penal.
În temeiul art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 71 al. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
A fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 al.1 lit. b - Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal (art. 11 al.1 lit. c teza 1-Legea nr. 87/1994) cu aplicarea art. 41 al. 2 și art. 37 lit. b Cod penal.
În baza art. 65 al. 2 Cod penal coroborat cu art. 9 - Legea 241/2005 (art.11 - Legea 87/1994) s-a interzis inculpatului dreptul de a ocupa funcția de asociat unic sau administrator la o societate comercială pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
I s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod penal în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal.
A fost condamnată inculpata la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 al 1 lit. b - Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal (art. 11 al.1 lit. c teza 1- Legea nr. 87/1994) cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
În baza art. 83 Cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2641/16.12.2003 a Judecătoriei Giurgiu, definitivă la 08.03.2003, pe care o cumulează cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpata va executa pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 65 al.2 Cod penal coroborat cu art. 9 - Legea 241/2005 (art.11 - Legea 87/1994) s-a interzis inculpatului dreptul de a ocupa funcția de asociat unic sau administrator la o societate comercială pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod penal în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal.
A fost condamnat inculpatul la pedepsele:
-3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 al.1 lit. b - Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal (art. 11 al.1 lit. c teza 1-Legea 87/1994)
-3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 al. 2, 4 Cod penal.
-2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea art. 26 raportat la art. 9 al. 1 lit. c - Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal (art. 11 al.1 lit. c teza 2-Legea 87/1994) cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
-1 (un) an pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
În baza art. 33 lit. a,34 lit. b Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 65 al. 2 Cod penal coroborat cu art. 9 - Legea 241/2005 (art.11- Legea 87/1994) interzice inculpatului dreptul de a ocupa funcția de asociat unic sau administrator la o societate comercială pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod penal în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 31 al. 2 raportat la art. 290 Cod penal.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român reprezentat de FBp rin mandatar V și au fost obligați inculpații, și, în solidar, la plata către aceasta a sumei de 739.867,45 lei, actualizată până la plata efectivă a debitului, pe inculpații și, în solidar, la plata către aceasta a sumei de 512.929 lei, actualizată până la plata efectivă a debitului și pe inculpatul la plata către aceasta a sumei de 226,82 lei actualizată până la plata efectivă a debitului
A fost obligat inculpatul la plata către partea civilă I, a sumei de 5021,68 lei - prejudiciul cauzat.
În baza art. 348 Cod procedură penală s-a dispus anularea următoarelor facturi fiscale:
- -/02.10.2002
- -/10.10.2002
- -/15.10.2002
- -/20.10.2002
- -/26.10.2002
- -/30.10.2002
- -/10.11.2001
- -/15.11.2002
- -/19.11.2002
- -/24.11.2002
- -/29.11.2002
- -/30.11.2002
- -/01.12.2002
- -/01.12.2002
- -/11.12.2002
- -/16.12.2002
- -/31.12.2002
- -/05.01.2003
- -/06.01.2003
- -/10.01.2003
- -/18.01.2003
- -/25.01.2003
- -/29.01.2003
- -/31.01.2003
- -/02.02.2003
- -/03.02.2003
- -/05.02.2003
- -/15.02.2003
- -/20.02.2003
- -/25.02.2003
- -/05.03.2003
- -/17.03.2003
- -/10.03.2003
- -/20.03.2003
- -/25.03.2003
- -/03.04.2003
- -/07.04.2003
- -/10.04.2003
- -/12.04.2003
- -/20.04.2003
- -/25.04.2003
- -/01.05.2003
- -/10.05.2003
- -/15.05.2003
- -/18.05.2003
- -/25.05.2003
- -/30.05.2003
- -/01.06.2003
- -/07.06.2003
- -/15.06.2003
- -/19.06.2003
- -/24.06.2003
- -/30.06.2003
- -/01.07.2003
- -/08.07.2003
- -/15.07.2003
- -/21.07.2003
- -/25.07.2003
- F -/16.08.2003
- -/25.08.2003
- -/30.08.200
În temeiul art. 7 - Legea 26/1990 și art. 13 al.1- Legea 241/2005, s-a comunicat în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, copie de pe dispozitiv, urmând a se face mențiunile corespunzătoare în Registrul Comerțului.
În baza art. 191 Cod procedură penală au fost obligați fiecare din inculpații, și, la plata către stat a sumei de câte 400 lei - cheltuieli judiciare avansate în cursul urmăririi penale și al judecății, iar suma de 750 lei - reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu au fost avansate din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
1. În perioada 02.10.2002 - 30.11.2003, inculpatul a înregistrat în evidența contabilă a "" - al cărei asociat și administrator unic era - un număr de 61 facturi fiscale (ultima datată 30.08.2003) toate emise de administratorul "-" SRL, jud. I, în persoana inculpatului.
Din conținutul acestor facturi fiscale a rezultat că "" SRL ar fi cumpărat de la " " SRL carne de refrigerată sau congelată în cantitate totală de 304.970 kg la valoarea totală de 23.939.970.760 ROL. S-a constatat că în aceeași perioadă inculpatul a vândut carne de la un număr de 7 societăți comerciale în cantitate totală de 62.260 kg, aceste livrări rezultând din evidența contabilă a acestor societăți și anume: "" SRL P, " " SRL C, " G" SRL Hârșova, jud. C, " " SRL C, " Complex" SRL C, " " SRL Cumpăna, jud. C și " " SRL
Toate transporturile de carne sus enunțate au fost efectuate de numiții și cu două autoutilitare aparținând numitului. Aceștia erau contactați și trimiși în cursă cu documente eliberate de "" SRL de către inculpatul.
Din declarațiile martorilor coroborate cu actele aflate la dosar rezultă că marfa (carnea) livrată societăților comerciale anunțate provenea din achiziții de bovine de la piața liberă (târguri și oboare sau de la domiciliul proprietarilor de animale), situație în care inculpatul nu plătea TVA - la achiziționare. La fel era și cu carnea consemnată în cele 61 facturi fiscale. De altfel, carnea nici nu putea proveni de la " " SRL care are ca obiect de activitate comerțul de deșeuri și resturi metalice (după cum rezultă din adresa emisă de Oficiul Registrului Comerțului I) și care nu are nici abator și nici autorizație sanitar-veterinară pentru prestări servicii de abatorizare, lucru confirmat chiar de inculpatul.
De altfel, în aceste facturi era consemnată ca marfă comercializată între cele două societăți carne de, deci nici măcar animale vii, care ar fi putut fi achiziționate legal de inculpatul, caz în care operațiunile efectuate nu ar fi fost purtătoare de TVA.
Caracterul fals al celor 61 facturi fiscale rezultă clar și din diferența foarte mare dintre cantitatea totală de carne ( 304.970 kg achiziționată conform facturilor de la SRL) și cantitatea de doar 62.260,2 kg livrată celor 7 societăți comerciale, în condițiile în care în stoc nu a fost depistată această diferență.
Apărarea inculpatului nu poate fi primită, fiind imposibil ca doar 1/5 să reprezinte randamentul economic comercial iar restul de 4/5 să fie pierderi. De asemenea, inculpatul nu are nici o explicație pentru faptul că a plătit așa-zisului furnizor - inculpatul - doar o pătrime din suma corespunzătoare.
Și declarațiile numiților - administrator la SRL V cu obiect de activitate comercializare piei, cât și ale inculpatului a rezultat că "" SRL a vândut piei de bovină, majoritatea în stadiu crud, fiind vorba de pieile de la animalele sacrificate.
Din expertiza grafică efectuată celor 61 facturi fiscale rezultă că acestea erau semnate la rubrica "furnizorului" și la cea a "delegatului" și ștampilate de inculpatul și erau completate de inculpatul.
Împrejurările în care s-au derulat aceste fapte se prezintă astfel:
La solicitarea inculpatului, inculpatul s-a deplasat la V și, la Motelul "" din comuna de i-a predat un set de facturi și chitanțe în alb pe care le-a semnat la rubrica "furnizorului" și la cea a delegatului, după care le-a ștampilat. Apoi, tot la solicitarea inculpatului, inculpatul le-a completat integral și le-a semnat și la rubrica cumpărătorului deși cunoștea că mențiunile pe care le-a înscris în acestea erau nereale.
Atât inculpatul cât și inculpatul și-au dat seama că inculpatul urmează să valorifice aceste facturi în contabilitate.
Din documentele comunicate de la. Iar ezultat că 36 din facturile predate de inculpatul aparțin altor societăți din jud.
După înregistrarea în evidența contabilă a celor 61 facturi fiscale fictive, inculpatul a depus la. Voc erere înregistrată la data de 06.10.2003, prin care solicita efectuarea unor verificări la SRL pentru a stabili creanțele datorate bugetului de stat aferent anilor 2002-2003. Deci, intenția și scopul urmărit de inculpat era acela al deducerii frauduloase de TVA prin inducerea în eroare a organelor fiscale, având ca rezultat final stingerea obligațiilor fiscale ce îi erau reținute în sarcină anterior.
Față de situația de fapt reținută, instanța a constatat că fapta inculpatului de a evidenția în actele contabile ale SRL, al cărei administrator și asociat unic era, a celor 61 facturi fiscale (fictive) care nu aveau la bază operațiuni reale în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 9 al. 1 lit. c - Legea 241/2005 (art. 11 al. 1 lit. c teza a II-a - Legea 87/1994).
Nu este posibil sub nici o formă ca fapta reținută în sarcina inculpatului să întrunească elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 8 -Legea 241/2005, atât timp cât acesta nu a stabilit cu rea-credință impozite și taxe datorate bugetului de stat obținând astfel, fără drept, sume de bani cu titlu de rambursări de la bugetul de stat. De altfel, prevederile art. 8 din Legea 241/2005 nici nu se regăseau incriminate ca infracțiuni în Legea 87/1994, iar de esența acestei infracțiuni de rezultat este obținerea fără drept a unei sume cu titlu de rambursări de la buget, fapt care nu s-a realizat în cauza de față.
De asemenea, s-a apreciat că infracțiunea prevăzută de art. 9 al. 1 lit. c din Legea 241/2005 este o infracțiune complexă, care absoarbe în conținutul ei și infracțiunea prevăzută de art. 43 - Legea 82/1991 raportat la art. 289 Cod penal, literatura și practica judiciară în materie fiscală, unitară în acest sens.
Față de aceste considerente, instanța de fond a dispus, în baza art. 334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunile prevăzute de art. 8 - Legea 241/2005, art. 43 - Legea 82/1991 raportat la art. 289 Cod penal, art. 25 raportat la art. 290 și 291 Cod penal toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal în infracțiunile prevăzute de art. 9 al. 1 lit. c - Legea 241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal (art. 11 al. 1 lit. c teza a II-a - Legea 87/1994), art. 25 raportat la art. 290 Cod penal și art. 291 Cod penal, toate cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și 33 lit. a Cod penal.
Raportat la data comiterii faptei-2003, încadrarea juridică ar fi fost în temeiul Legii 87/1994, însă, deși cuantumul pedepsei prevăzut de lege pentru fapta comisă este același și în Legea 241/2005, instanța a făcut aplicarea art. 13 Cod penal, Legea 241/2005 cuprinzând clauze mai favorabile - de reducere/înlocuire pedepselor prin art. 10 - cu referire la infracțiunile de evaziune fiscală.
De asemenea, atât cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală, cât și cu privire la cea de instigare la fals precum și uz de fals, fiind vorba de 61 facturi fiscale, instanța a reținut forma continuată a acestor infracțiuni.
Pentru aceleași motive, au fost schimbate și încadrările juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților și din încadrarea juridică reținută în rechizitoriu în următoarele infracțiuni:
- pentru inculpatul în infracțiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 9 al. 1 lit. c - Legea 241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal (art. 11 al. 1 lit. c teza 2 - Legea 87/1994), art. 290 Cod penal (în privința facturilor aparținând altor societăți comerciale pe care le-a semnat și ștampilat) și art. 31 al. 2 Cod penal raportat la art. 290 Cod penal (în privința acelorași facturi completate de inculpatul despre care acesta nu cunoștea că sunt false), toate cu aplicarea art. 41 al. 2 și 33 lit. a Cod penal.
Având în vedere că facturile falsificate au fost predate de inculpat altei persoane spre folosire, art. 291 Cod penal este absolvit de prevederile art. 290 Cod penal.
- pentru inculpatul în infracțiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 9 al. 1 lit. c - Legea 241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal (art. 11 al. 1 lit. c teza 2 - Legea 87/1994) cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
2. Instanța de fond a constatat că prin rechizitoriul nr. 751/P/2004 din data de 27.04.2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vasluis -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților și - pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, dispunându-se totodată scoaterea de sub urmărire penală a celor doi pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 al. 1, 3, 4 Cod penal în dauna părții vătămate SRL Târgu J, dispunându-se prin același rechizitoriu disjungerea cauzei privind sesizarea de la SA I și SRL Târgu J și trimiterea acestuia la. pentru continuarea cercetărilor.
Se observă astfel, că privitor la numitul s-a dispus solicitarea scoaterii de sub urmărire penală privind infracțiunea de înșelăciune în dauna părții vătămate SRL și, în consecință, instanța de fond a apreciat că din eroare a fost consemnat în rechizitoriu acest aspect, cum din eroare a fost trecută în calitate de parte vătămată SRL Târgu J, atâta timp cât nu s-a reținut nici o infracțiune și nici un inculpat în legătură cu aceasta, astfel încât, prin încheierea din 19.03.2007, instanța a dispus scoaterea din cauză, fiind trecută din eroare în citativul rechizitoriului în calitate de parte vătămată.
Același lucru l-a constatat prima instanță și cu privire la SRL V (societate demult desființată) astfel încât, prin încheierea din 18.09.2006, a dispus scoaterea acesteia din citativ.
3. În luna octombrie 2003 de la SA I au fost achiziționate de SRL V, al cărui administrator era, mai multe produse din plastic în valoare totală de 50.216.870 Rol, pentru care s-a emis o filă CEC din partea acestei societăți, care la introducerea în bancă a fost refuzată ca urmare a lipsei de disponibil.
Fila CEC emisă în favoarea SA Iaf ost semnată de inculpatul, care în calitatea de administrator la ar fi trebuit să înregistreze această tranzacție în evidența contabilă, lucru pe care acesta nu l-a făcut.
Susținerile inculpatului că de fapt preluarea de către el a societății SRL a fost una fictivă și că toate documentele societății au rămas la, după ce el a semnat facturi, file CEC și chitanțiere, nu pot fi reținute atât timp cât nu se coroborează cu nici una din probele administrate în cauză și cu atât mai mult cu cât a fost încheiat și un proces verbal de predare-primire a acestor documente.
Astfel, faptele reținute în sarcina inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 9 al. 1 lit. b - Legea 241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal (art. 11 al. 1 lit. c teza 1 - Legea 87/1994) - pentru aceleași considerente anterior arătate și art. 215 al. 2, 4 Cod penal - constând în emiterea unui CEC societății SA I știind că pentru valorificarea sa nu există acoperire prejudiciind astfel această societate.
În consecință, în baza art. 334 Cod procedură penală, a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina acestui inculpat în acest sens.
4. Un alt aspect reținut în această cauză constă în aceea că, la data de 27.08.2003, prin cererea de mențiuni nr. 7763/27.08.2003 înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Vaslui, în cadrul SRL V s-a cooptat inculpata și se numește administrator, retrăgându-se din funcția de administrator și din societate numitul.
Astfel, s-a deplasat la. V de unde a ridicat facturier și chitanțiere și la BRD V, unde și-a depus specimenul de semnătură în bancă.
La data de 17.09.2003, printr-o procură legalizată, inculpata l-a împuternicit pe inculpatul să reprezinte SRL cu depline puteri.
În continuare, societatea a desfășurat relații comerciale cu mai multe societăți ( SRL, SRL C și SRL C, în sensul că a vândut acestora piei de bovine și carne, așa cum rezultă din actele aflate la dosarul cauzei.
Facturile întocmite în aceste tranzacții nu au fost înregistrate în evidența contabilă a societății, prejudiciind astfel bugetul de stat.
Atât inculpata cât și inculpatul se disculpă dând vina unul pe celălalt și nu recunosc săvârșirea faptelor. Declarațiile lor nu coroborează însă cu nici una din probele administrate în cauză și fiecare din cei doi aveau obligația de a întocmi evidența contabilă a societății.
Astfel, faptele reținute în sarcina celor doi inculpați întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 9 al. 1 lit. b - Legea 241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal (art. 11 al. 1 lit. c teza 1 - Legea 87/1994) cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, fiind vorba de mai multe operațiuni comerciale neînregistrate în evidența contabilă a societății.
Instanța de fond a apreciat că infracțiunea de evaziune fiscală reținută în sarcina celor doi inculpați este o infracțiune complexă care absoarbe în conținutul său infracțiunea prevăzută de art. 43 - Legea 82/1991, motiv pentru care, în temeiul art. 334 Cod procedură penală, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor privind pe aceștia în sensul arătat și pe motivele anterior precizate.
Astfel, situația de fapt, așa cum a fost dovedită cu probele administrate în cauză și anume: sesizările părților vătămate, procese-verbale de constatare, verificări ale V, rapoarte de constatare tehnico-științifice criminalistice, declarații de martori, expertiză contabilă, procese-verbale de confruntare, declarații inculpați, fișele de cazier judiciar ale inculpaților.
Faptele reținute în sarcina inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor mai sus-precizate. Săvârșirea acestora și vinovăția inculpaților fiind pe deplin dovedite.
În consecință, prima instanță a aplicat fiecărui inculpat câte o pedeapsă cu închisoarea pentru fiecare infracțiune săvârșită.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpaților au fost avute în vedere dispozițiile prevăzute de art. 72 Cod penal și anume: prevederile generale a Codului penal, persoanele inculpaților care în principiu nu au recunoscut comiterea faptelor, gravitatea destul de ridicată a faptelor comise, prejudiciile mari cauzate, limitele de pedeapsă fixate în legea specială și în partea specială a Codului penal.
S-a reținut în sarcina inculpatului și starea de recidivă post executorie, prevăzută de art. 37 lit. b Cod penal.
În privința inculpatului, instanța a aplicat câte o pedeapsă cu închisoarea pentru fiecare din infracțiunile reținute. Instanța a constatat că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu faptele pentru care s-au pronunțat sentințele penale nr. 2821/2004 a Judecătoriei Vaslui și respectiv sentința penală nr. 1747/2005 a Judecătoriei Vaslui.
Astfel, instanța a dispus contopirea pedepselor aplicate în prezenta cauză cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2821/26.12.2004 a Judecătoriei Vaslui, definitivă la 30.11.2006 ca urmare a respingerii recursului prin decizia penală nr. 717/2006 a Curții de Apel Iași și cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală 1747/28.06.2005 a Judecătoriei Vaslui, definitivă la 05.12.2006 ca urmare a respingerii recursului conform deciziei penale nr. 776/2006 a Curții de Apel Iași, inculpatul urmând să execute astfel, pedeapsa rezultantă, cea mai grea, care va fi executată în regim de detenție.
A fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reținerii de la 20.07.2005 la 21.07.2005 precum și perioada executată de la 15.12.2006 la zi.
În baza art. 65 al. 2 Cod penal coroborat cu art. 9 - Legea 241/2005 (art. 11 - Legea 87/1994) i s- interzis inculpatului dreptul de a ocupa funcția de asociat unic/administrator la o societate comercială pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei principale.
A fost aplicată inculpatului și pedeapsa interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod penal în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal.
Au fost anulate mandatele de executare emise în baza celor două sentințe penale sus-menționate și s-a dispus emiterea unui nou mandat, menținând totodată celelalte dispoziții ale acelor sentințe penale.
În privința inculpatului, instanța a aplicat acestuia câte o pedeapsă cu închisoarea pentru fiecare din infracțiunile reținute, pedepse pe care le-a contopit, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă cea mai grea.
S-a interzis inculpatului dreptul de a ocupa funcția de asociat unic/administrator la o societate comercială.
Față de persoana tânără a inculpatului care s-a prezentat în fața instanței, de împrejurările concrete ale comiterii acestora, de gravitatea acestora și de faptul că acesta nu are antecedente penale, fiind îndeplinite cumulativ și dispozițiile art. 81 Cod penal instanța a dispus suspendarea condiționată a pedepselor rezultante aplicate pe durata termenului inițial fixat conform art. 82 Cod penal.
S-a atras inculpatului atenția asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul comiterii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
S-a aplicat acestuia și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-c în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În privința inculpatei, instanța a aplicat acesteia o pedeapsă cu închisoarea și constată că fapta din prezenta cauză este comisă în termenul de încercare al pedepsei stabilită prin Sentința penală nr. 2641/2003 a Judecătoriei Giurgiu și în consecință s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2641/16.12.2003 a Judecătoriei Giurgiu, definitivă la 08.03.2003, pe care a cumulat-o cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpata urmând să execute astfel pedeapsa rezultantă.
S-a interzis inculpatei dreptul de a fi asociat unic sau administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
S-a interzis inculpatei și drepturile prevăzute de art. 64 lit. a-c în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal.
În privința inculpatului s-a aplicat câte o pedeapsă pentru fiecare din infracțiunile săvârșite, pe care le-a contopit, acesta urmând să execute în regim de detenție pedeapsa rezultantă cea mai grea.
S-a interzis inculpatului dreptul de a ocupa funcția de asociat unic/administrator la o societate comercială pe o durată de 5 ani.
S-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a-c în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal.
În privința infracțiunii prevăzute de art. 31 al. 2 raportat la art. 290 Cod penal, instanța a constatat că nu rezultă săvârșirea acesteia de către inculpatul din nici una din probele cauzei și, prin urmare, instanța a dispus achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 1 lit. a Cod procedură penală pentru săvârșirea acestei infracțiuni.
A fost condamnat și inculpatul la o pedeapsă cu închisoarea, care va fi executată în regim de detenție.
S-a interzis acestui inculpat dreptul de a ocupa funcția de asociat unic sau administrator pe o durată de 3 ani.
S-a interzis inculpatului și drepturile prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod penal în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal.
În privința laturii civile, instanța a apreciat ca întemeiate acțiunile civile formulate de părțile vătămate Statul Român reprezentat de ANAF - B prin mandatar V și
Astfel, a obligat inculpații, și, în solidar, la plata către partea civilă Statul Român a sumei de 739.867,45 lei actualizată până la data plății efective a debitului, pe inculpații și, în solidar, la plata către Statul Român a sumei de 512.929 lei actualizată până la plata efectivă a debitului și pe inculpatul la plata către Statul Român a sumei de 226,82 lei actualizată până la plata efectivă a debitului.
Aceste sume reprezintă prejudiciile cauzate Statului Român reprezentat de ANAF - B prin mandatar V și constau în TVA, dobânzi TVA, penalități, impozit venit microîntreprinderi, dobânzi și penalități aferente, impozit pe profit și dobânzi și penalități aferente, așa cum au fost stabilite prin raportul de expertiză contabilă, dobânzile și penalitățile fiind calculate până la 31.12.2005 pentru TVA și până la 15.04.2004 pentru impozitul pe venit microîntreprinderi și impozit pe profit (pentru inculpații, și ).
Suma la care au fost obligați inculpații și au fost stabilite conform procesului-verbal nr. 4733/11.11.2005, dobânzile și penalitățile fiind calculate până la 11.11.2005, iar suma la care a fost obligat a fost stabilit conform procesului-verbal nr. 3408/26.07.2005, dobânzile și penalitățile fiind calculate până la 22.07.2005.
A fost obligat, de asemenea pe inculpatul la plata către partea civilă Ias umei de 5021,68 lei - daune materiale.
De asemenea, în baza art. 348 Cod procedură penală s-a dispus anularea celor 61 facturi fiscale după cum urmează:
- -/02.10.2002
- -/10.10.2002
- -/15.10.2002
- -/20.10.2002
- -/26.10.2002
- -/30.10.2002
- -/10.11.2001
- -/15.11.2002
- -/19.11.2002
- -/24.11.2002
- -/29.11.2002
- -/30.11.2002
- -/01.12.2002
- -/01.12.2002
- -/11.12.2002
- -/16.12.2002
- -/31.12.2002
- -/05.01.2003
- -/06.01.2003
- -/10.01.2003
- -/18.01.2003
- -/25.01.2003
- -/29.01.2003
- -/31.01.2003
- -/02.02.2003
- -/03.02.2003
- -/05.02.2003
- -/15.02.2003
- -/20.02.2003
- -/25.02.2003
- -/05.03.2003
- -/17.03.2003
- -/10.03.2003
- -/20.03.2003
- -/25.03.2003
- -/03.04.2003
- -/07.04.2003
- -/10.04.2003
- -/12.04.2003
- -/20.04.2003
- -/25.04.2003
- -/01.05.2003
- -/10.05.2003
- -/15.05.2003
- -/18.05.2003
- -/25.05.2003
- -/30.05.2003
- -/01.06.2003
- -/07.06.2003
- -/15.06.2003
- -/19.06.2003
- -/24.06.2003
- -/30.06.2003
- -/01.07.2003
- -/08.07.2003
- -/15.07.2003
- -/21.07.2003
- -/25.07.2003
- F -/16.08.2003
- -/25.08.2003
- -/30.08.2003
În temeiul art. 7 - Legea 26/1990 și art. 13 al. 1 - Legea 241/2005, s-a dispus ca în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, să se comunice copie de pe dispozitiv Oficiului Registrului Comerțului pentru a se face mențiunile corespunzătoare în Registrul Comerțului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații, și, Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui și partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Motivarea scrisă a apelului Parchetului îl privește pe inculpatul, în sensul că sentința este nelegală deoarece acest inculpat a fost condamnat pentru alte infracțiuni decât cele pentru care s-a pus în discuție schimbarea de încadrare juridică la termenul din 16.04.2007. Astfel, se susține că a fost pusă în discuție aplicarea art. 41 al.2 Cod penal pentru toate infracțiunile pe când în sentința s-a reținut aplicarea acestui text doar pentru art.26 rap. la art.9 al.1 lit. c din Legea nr. 241/2005 și art. 290 Cod penal, ultima infracțiune fiind reținută în hotărâre deși nu a fost pusă în discuția părților. În motivele scrise s-a solicitat trimiterea cauzei la rejudecare dar la dezbateri această susținere nu a mai fost reiterată.
Statul Român, prin ANAF a formulat două critici care vizează, pe de o parte modalitatea de soluționare acțiunii civile exercitate de partea civilă apelantă și pe de altă parte modul de stabilire a cheltuielilor judiciare datorate statului, astfel:
- din motivele de apel ale ANAF
Inculpații nu și-au motivat apelurile în scris și cu excepția inculpatului care este în stare de deținere, fiind în executarea unei pedepse privative de libertate, ceilalți doi apelanți nu s-au prezentat în instanță, fiind citați conform dispozițiilor art. 177 al.4 Cod procedură penală, deoarece a rezultat din procesele-verbale de executare a mandatelor de aducere că și sunt plecați de la domiciliu, probabil în străinătate și nu li se cunoaște adresa.
Inculpatul-intimat a fost citat de asemenea conform art. 177 al.4 Cod procedură penală din aceleași considerente iar inculpatul intimat s-a prezentat la dezbaterea apelului și a fost asistat de un apărător ales.
În susținerea apelului, inculpatul, prin apărătorul ales, a invocat din nou apărările formulate la judecata în fond, privind pierderile rezultate în procesul de sacrificare și dezosare animalelor, de aici rezultând sumele pe care le pretinde Statul Român.
De asemenea, inculpatul a solicitat să se reanalizeze întregul material, probatoriu administrat în faza judecății la fond și să se observe că apelantul nu se face vinovat de infracțiunile care îi sunt imputate.
În subsidiar, solicită să se reducă cuantumul pedepsei stabilite pentru evaziune fiscală la minimul prevăzut de art. 9 din Legea nr.241/2005, apreciind că pedeapsa de 4 ani închisoare este prea mare, în condițiile în care, în cauze similare,privind fapte mai grave, s-au aplicat pedepse mult mai mici.
Inculpatul, prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat achitarea pentru faptul că lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv vinovăția, în condițiile în care inculpatul nu avea pregătire contabilă deci nu poate fi considerat vinovat pentru modul în care au fost înregistrate actele în contabilitatea societății.
Inculpata, prin apărătorul desemnat din oficiu, solicită în principal achitarea, deoarece deși era administratora societății nu s-a ocupat efectiv de administrarea acesteia, nu a semnat nici un act, nu s-a aflat nici un moment în posesia actelor contabile iar infracțiunea de evaziune fiscală este una care se săvârșește cu intenție directă, care lipsește în ce o privește pe inculpată.
În subsidiar, inculpata solicită să i se rezolve în mod corect situația infracțională și să se observe că fapta pentru care este cercetată este concurentă cu aceea pentru care a fost condamnată anterior astfel că nu se impunea revocarea suspendării condiționate a pedepsei anterioare ci să se efectueze concursul pentru cele două fapte și chiar să i se redozeze pedeapsa iar pentru rezultantă să se aplice dispozițiile art.81 Cod penal.
Tribunalul Vaslui, prin decizia penală nr. 96/A/30 aprilie 2008 respins cererea de schimbarea încadrării juridice formulate de inculpatul.
A respins apelurile declarate de inculpații și.
A admis apelurile declarate de procuror, Statul Român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală prin a Județului V și inculpata -.
Sentința penală nr. 1082/2007 a Judecătoriei Vasluia fost desființată în parte în latura penală și civilă și în rejudecare:
A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, astfel:
- 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 al.1 lit. b - Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal (art. 11 al.1 lit. c teza 1-Legea 87/1994)
-3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 al. 2, 4 Cod penal.
-2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea art. 26 raportat la art. 9 al. 1 lit. c - Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal (art. 11 al.1 lit. c teza 2-Legea 87/1994) cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
-1 (un) an pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
A condamnat inculpatul la următoarele pedepse:
-1(un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 al.1 lit. b din Legea nr.241/2005, cu aplic. art. 13 Cod penal. art. 74. al.2, art.76 lit. d Cod penal.
-1(un ) an și 6(șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 al.2,4 Cod penal. cu aplic art. 74 al.2, art. 76 lit. d Cod penal. și înlătură cele două pedepse de câte 3 ani închisoare aplicate inculpatului prin sentința apelată pentru aceste infracțiuni.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 al.1 lit. b Cod penal. a contopit pedepsele stabilite pentru cele patru infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, astfel cum au fost modificate prin prezenta decizie în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, pe care a aplicat-o inculpatului.
În baza art. 81 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante aplicate inculpatului și a stabilit termen de încercare 4(patru) ani.
A suspendat executarea pedepsei accesorii în baza art. 71 al.5 Cod penal.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării.
2. înlăturat dispoziția privind revocarea suspendării condiționate pentru pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatei prin sentința penală nr.2641/16.12.2003a Judecătoriei Giurgiu, rămasă definitivă la 10.03.2004 și în baza art. 85 Cod penal anulează suspendarea condiționată a executării acestei pedepse.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 al.1 lit. b Cod penal. a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința apelată cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.2641/2003 a Judecătoriei Giurgiu în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, pe care o aplică inculpatei.
În baza art. 81 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante aplicate inculpatei și a stabilit termen de încercare 4(patru) ani.
A suspendat executarea pedepsei accesorii în baza art. 71 al.5 Cod penal.
A atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.83 Cod penal. privind revocarea suspendării condiționate a executării.
3. obligat inculpații, și la plata sumelor de câte 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale, în plus față de sumele stabilite prin sentința apelată.
A înlăturat dispozițiile contrare din sentință și a menținut celelalte dispoziții.
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului prin sentința apelată perioada executată de la 9.07.2007 la zi.
A obligat inculpații apelanți și să achite fiecare câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel iar sumele de câte 150 lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații, au fost suportate din fondurile Ministerului Justiției.
În pronunțarea acestei decizii tribunalul a reținut următoarele:
În apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui:
La termenul din 16 aprilie 2007 s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptelor, din infracțiunile reținute în rechizitoriu în alte infracțiuni, stabilite de instanță, Pentru inculpatul s-a consemnat în încheierea din 16 aprilie 2007 punerea în discuție a schimbării încadrării juridice în infracțiunile prev. de art. 9 al.1 lit. b din Legea nr.241/2005, art. 215 al.2, 4 Cod penal, art.26 rap. la art.9 al.1 lit. c din Legea nr.241/2005 și art.31 al.2 rap. la art.290 Cod penal., toate cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal. și art. 41 al.2 Cod penal.
Ca urmare a ascultării suportului magnetic cu înregistrarea ședinței de judecată de la acel termen, s-a întocmit de grefierul de ședință de la Tribunalul Vaslui procesul-verbal (79) din care rezultă că de fapt, la 16 aprilie 2007 s-a pus în discuție pentru inculpatul schimbarea încadrării juridice din infracțiunile indicate în rechizitoriu în art.9 al.1 al. 1 lit. b din Legea nr.241-2005, art. 215 al.2,4 Cod penal, art. 26 rap. la art. 9 al.1 lit. c din Legea nr. 241/2005, art. 290 Cod penal, art.31 al.2 rap. la art.290 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit. a și art. 41 al.2 Cod penal.
Se constată astfel că s-a pus în discuție la fond și infracțiunea prev. de art. 290 Cod penal, pentru care a fost condamnat inculpatul, fiind neîntemeiată critica adusă sentinței apelate sub acest aspect deoarece omisiunea consemnării corecte a încadrării juridice puse în discuție de instanță este o eroare materială, aspect verificat pe baza înregistrării audio a ședinței.
Pe de altă parte, faptul că doar pentru infracțiunile de complicitate la evaziune fiscală și de fals în înscrisuri sub semnătură privată s-a reținut forma continuată iar la punerea în discuție a încadrării s-a menționat aplicarea art. 41 al.2 pentru toate infracțiunile nu este de natură să atragă nelegalitatea sentinței. Încadrarea dată în dispozitiv faptelor pentru care s-a dispus condamnarea, îi este mai favorabilă inculpatului și este corectă raportat la situația de fapt necontestată de inculpat, care nici nu a declarat apel în cauză.
Nu există, prin urmare nici un motiv de reformare a sentinței sub acest aspect, al modalității în care s-a dispus și realizat schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului.
Situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond, care a apreciat în mod corect materialul probatoriu și a stabilit activitatea infracțională a inculpatului și vinovăția acestuia pentru infracțiunile pentru acre a fost condamnat.
Inculpatul a avut o conduită sinceră în cursul urmăririi penale(71 vol.I urm.pen.) și a descris exact condițiile în care inculpatul a dobândit de la inculpatul facturi, dintre care o parte erau false, facturi pe care le-a completat în modalitatea pe care i-a indicat-o inculpatul. Rezultă cu claritate, din maniera în care inculpatul a descris cele întâmplate că a realizat, în momentul completării facturilor faptul că acestea erau fictive și că urmau să fie folosite de, altfel toate această activitate nu ar fi avut nici o finalitate.
Pe de altă parte, fapta de înșelăciune în dauna SC SA I și de evaziune fiscală( prin omisiunea înregistrării în contabilitate ) comise de inculpatul în calitatea sa de asociat la SC SRL sunt dovedite în cauză prin constatarea grafică din care rezultă că fila CEC fără acoperire a fost semnată de inculpatul, probă care se coroborează cu declarațiile inculpaților și cu privire la împrejurările în care au fost achiziționate de inculpatul produse de la partea civilă SC SA I și cu înscrisurile aflate la 116-120 din dosarul nr. II urm.pen.- proces-verbal de control din care rezultă neînregistrarea în contabilitate și valoarea prejudiciului cauzat statului).
Cu toate acestea, apelul Parchetului declarat în favoarea inculpatului este fondat pentru un motiv care va fi avut în vedere din oficiu și care se referă la modalitatea de individualizare a pedepselor pentru acest inculpat.
Tribunalul constată astfel că pedepsele stabilite pentru inculpatul pentru infracțiunile de fals și complicitate la evaziune fiscală sunt corect individualizate, cu luarea în considerare a împrejurărilor comiterii faptelor, a prejudiciului cauzat, a contribuției concrete pe care a avut-o inculpatul la comiterea infracțiunii de evaziune fiscală de către inculpatul.
Cu toate acestea, pentru celelalte două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, respectiv înșelăciune prin cecuri și evaziune fiscală, pedepsele sunt disproporționat de mari în raport de pericolul social concret al celor două infracțiuni.
Pentru a concluziona astfel, s-a avut în vedere, în primul rând, valoarea pagubelor cauzate prin faptele respective, ambele infracțiuni fiind infracțiuni de prejudiciu.
Se reține în această ordine de idei că Statul Român s-a constituit parte civilă cu suma de 226,82 lei(pt. infracțiunea de evaziune fiscală) iar partea civilă SC SA I cu suma de 5021,68 lei, reprezentând contravaloarea mărfii livrate SC SRL.Valoarea prejudiciului pentru infracțiunea de evaziune fiscală este una modică iar valoarea prejudiciului pentru infracțiunea de înșelăciune are de asemenea un cuantum destul de redus.
În aceste condiții Tribunalul constată că acest aspect cantitativ - valoric privind prejudiciile se constituie într-un element care poate fi reținut în favoarea inculpatului ca o circumstanță atenuantă facultativă, în condițiile art. 74 al.2 Cod penal, operațiune care va fi efectuată ca efect al admiterii apelului.
De asemenea, în raport de conduita procesuală a inculpatului și de faptul că acesta nu are antecedente penale, se apreciază că scopul pedepsei rezultante stabilite poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, urmând a fi modificată sentința și sub acest aspect.
II. Înapelul inculpatuluise rețin următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod corect vinovăția inculpatului în comiterea faptelor deduse judecății, cu încadrarea juridică stabilită prin dispozitivul sentinței apelate.
Nu este justificată solicitarea inculpatului de a se schimba încadrarea juridică pe motiv că infracțiunea pre. de art. 291 ar fi absorbită în infracțiunea prev. de art.290. Inculpatul pădure a fost condamnat pentru instigarea la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată și pentru uz de fals.
Tribunalul apreciază că uzul de fals nu se absoarbe în fals deoarece inculpatul a efectuat activități de instigare a inculpaților și, aceștia din urmă fiind cei care au falsificat înscrisurile respective(facturi), pe care ulterior le-au încredințat inculpatului, care le-a utilizat în contabilitate. s-ar fi produs dacă inculpatul ar fi falsificat el însuși înscrisurile și ulterior le-ar fi folosit sau le-ar fi încredințat altei persoane în acest scop.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor dar acestea rezultă din analiza materialului probatoriu efectuată în mod deosebit de laborios de instanța de fond. În sentința apelată se analizează apărările inculpatului cu referire la probele administrate și se înlătură motivat susținerile acestuia.
Inculpatul a reiterat și în apel o parte din apărările de la fond, solicitând efectuarea unei expertize contabile care să determine pierderile la procesarea cărnii, respectiv ca urmare a tăierii.
Se reține în acest context că proba nu ar fi fost utilă în cauză. S-a stabilit că facturile obținute de inculpatul de la inculpatul erau fictive, că nu s-au derulat operațiuni comerciale între cele două societăți. de fapt, marfa consemnată ca făcând obiectul acestor tranzacții pe facturile în discuție era reprezentată de carne refrigerată deci nu se pune în discuție procesarea acesteia.
De fapt, s-a dovedit prin martorii audiați că inculpatul obișnuia să achiziționeze animale de la crescători particulari (ex.decl., 80 urm.pen.. C, 82 vol.III urm.pen.), pe care le sacrifica, înstrăina pielea (., 86 vol.III) și carcasele le vindea unor producători de produse din carne (ex.SC SA. - f-99. vol. III urm.pen.).
Pe facturi figura ca fiind cumpărată o cantitate foarte mare de carne, peste 300 de mii kg, ceea ce ar fi fost imposibil să se realizeze deoarece societatea inculpatului avea ca obiect de activitate comerț cu deșeuri iar acesta a declarat inclusiv în fața Tribunalului că nu a vândut carne lui. Este posibil ca inculpatul să fi intermediat vânzări de animale vii către și așa să se explice depozițiile martorilor care au arătat că au văzut o persoană de etnie rromă cu numele venind la V și discutând afaceri cu. Este cert însă că operațiunilor consemnate pe cele 61 de facturi care fac obiectul prezentei cauze sunt fictive.
Predarea facturilor de la la este confirmată nu numai de inculpatul ci și de inculpatul într-o declarație olografă (48 vol. III urm.pen.).
Ulterior acest inculpat își schimbă declarația și pretinde că i-au fost sustrase actele societății inclusiv facturile, aspect infirmat de martorul (85 vol. III urm.pen.) care în perioada respectivă era ospătar la motelul și a văzut când inculpatul, însoțit de persoane despre care a înțeles că erau din comuna a mers la acel local unde s-au ștampilat și s-au completat facturi, de față fiind și numitul.
De altfel, este inexplicabilă schimbarea poziției inculpatului față de cele declarate inițial, întrucât a relatat cu foarte multe amănunte cum s-a procedat, cum l-a contactat să îi spună că are niște necazuri și are nevoie de facturi și chiar cum a fost recompensat pentru predarea acestor facturi, context în care se apreciază ca nesincere mărturiile persoanelor propuse la fond ca martori de către acest inculpat.
Prejudiciul a fost stabilit în cauză pe baza expertizei contabile care a fost efectuate și care nu a fost contestată de inculpatul. Deși acesta inițial a declarat că dorește să numească un expert asistent care să participe la realizarea lucrării, ulterior a renunțat în mod expres și a declarat că nu are obiecțiuni la față de raportul de expertiză întocmit (2 vol.II urm.pen.).
În aceste condiții, tribunalul constată că instanța de fond a procedat în mod corect când a stabilit situația de fapt și vinovăția inculpatului pentru infracțiunile deduse judecății.
Instanța de fond a realizat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului - în cadrul criteriilor generale prevăzute de art.52,72, Cod penal - cu luarea în considerare a împrejurărilor comiterii faptelor, a prejudiciilor produse și a elementelor ce caracterizează persoana inculpatului.
Din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul a mai suferit până în prezent condamnări, pentru fapte similare cu cele ce fac obiectul prezentei judecăți.
Perseverența infracțională manifestată de inculpatul apelant evidențiază un grad de pericol social care a fost corect evaluat de instanța de fond în procesul complex al individualizării pedepselor pentru fiecare dintre infracțiuni și respectiv a pedepsei rezultante.
De altfel, cuantumul pedepsei pentru evaziune fiscală, care a determinat și rezultanta, fiind cea mai grea dintre pedepse, este destul de redus, având în vedere valoarea mare a prejudiciilor și situația infracțională a inculpatului și este de natură a asigura reeducarea inculpatului și atingerea scopului prevăzut de art.52 al.1 teza ultimă Cod penal: "prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni".În cauză nu s-a aplicat spor deși art. 34. 36 Cod penal prevăd această posibilitate, ceea ce a condus la un cuantum echilibrat, rezonabil al pedepsei de executat pentru inculpatul.
În considerarea celor expuse, se reține că nu este fondat nici motivul de apel care vizează achitarea inculpatului și nici acela prin care se solicită redozarea pedepsei pentru evaziune fiscală.
III, IV. Înapelurile inculpațilorși se rețin următoarele:
Nu este întemeiată apărarea inculpatului în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii deoarece nu există vinovăție întrucât el nu avea pregătire contabilă.
Din probele administrate rezultă că în fapt inculpatul a desfășurat activitate comercială în cadrul societății SC SRL, la care avea calitatea de asociat unic inculpata. Aceasta din urmă l- împuternicit la data de 17 septembrie 2003 printr-o procura autentificată (123 vol.I urm.pen.) pe apelantul să reprezinte societatea cu depline puteri la orice instituții bancare, scop în care va putea să deschidă conturi la orice instituții bancare, să facă plăți în contul și din contul societății să ridice și să depună numerar, cecuri, bilete la ordin, să ridice extrasele de cont, să depună bilanțuri și alte documente contabile la organele abilitate și să semneze valabil acolo unde va fi necesar, semnătura sa obligând societatea.
Din raportul de constatare tehnico-științifică întocmit în cauză (331 vol. I urm.pen.) rezultă că inculpatul a completat și semnat facturi și chitanțe, aspect care se coroborează cu alte probe, dintre care exemplificăm declarația inculpatei și a inculpatului, care arată (187 vol.I urm.pen.) că el a contactat un potențial client din C la solicitarea lui. Aceste elemente conduc la concluzia că inculpatul s-a ocupat în fapt de activitatea societății SC, limitele mandatului său fiind extrem de largi și permițându-i să desfășoare practic activitate comercială în numele și pe seama SC SRL.
Aceasta nu a exonerat desigur pe inculpata de răspunderea care îi revenea în calitate de asociat unic al contribuabilului SC SRL de a se preocupa de corecta întocmire a documentelor contabile pentru societate. Modalitatea defectuoasă în care a fost desfășurată și reflectată în contabilitate activitatea acestei societăți rezultă din raportul de inspecție fiscală întocmit de DGFP V (83 vol I urm.pen.), care consemnează că nu s-au înregistrat și declarat venituri, nu s-au utilizat conform legii formularele cu regim special, nu s-au declarat conturile bancare în care să se regăsească banii încasați de societate, aspecte contrare dispozițiilor art. 9 al.1 lit. b din Legea nr. 241/2005, care incriminează tocmai omisiunea evidențierii în actele contabile a operațiunilor comerciale.
Această situație le este imputabilă în egală măsură ambilor inculpați,chiar dacă pentru se poate reține o intenție indirectă, deoarece trebuia să manifeste diligență față de persoana căreia i-a încredințat administrarea societății și să verifice modul de îndeplinire a obligațiilor fiscale de către societatea al cărei asociat unic este (a revocat procura dată inculpatului abia la 23.12.2004, probabil ca efect al sesizării organelor de urmărire penală.).
Declarația inculpatei, care susține că actele societății i-au fost luate de și nu poate fi apreciată ca fiind sinceră în condițiile în care, pe de o parte, nu a reclamat această situație în timp util organelor competente (ceea ce poate conduce la concluzia că a beneficiat de pe urma activității desfășurate de ) iar pe de altă parte nu s-a preocupat pentru îndeplinirea obligațiilor care îi reveneau în calitate de comerciant.
Chiar dacă în mod formal, inculpatul nu avea obligația de a ține contabilitatea la firma inculpatei, modul în care se desfășura activitatea, faptul că practic el era cel care realiza comerț în numele acestei societăți este de natură să atragă răspunderea sa în calitate de autor al infracțiunii de evaziune fiscală.
Pentru aceste motive, tribunalul constată că sunt neîntemeiate motivele privind nevinovăția acestor inculpați în comiterea infracțiunii de evaziune fiscală care li se impută.
În același timp, se reține că este fondat motivul de apel privind modul de rezolvare a situației infracționale pentru inculpata . Astfel, aceasta a fost condamnată prin sentința penală nr.2641/16.12.2003 a Judecătoriei Giurgiu la pedeapsa de 1 an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, pentru săvârșirea în minorat a unei infracțiuni de furt. Hotărârea a rămas definitivă la 10.03.2004, prin neapelare iar faptele deduse judecății în cauză vizează perioada 1 septembrie 2003- 31 2003, anterioară rămânerii definitive a primei hotărâri de condamnare.
Este adevărat că la instanța de fond s-a solicitat o copie de pe hotărârea Judecătoriei Giurgiu indicată dar probabil din eroare, în cuprinsul referatului întocmit pe hotărâre s-a trecut ca dată a rămânerii definitive 10 martie 2003( fapt imposibil pentru că hotărârea este pronunțată în 2003 ), ceea ce a determinat revocarea suspendării condiționate a executării și cumulul cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză.
În consecință, se reține că în cauză nu erau incidente dispozițiile art. 83 Cod penal ci ale art. 85 Cod penal pentru că fapta dedusă judecății în cauză este concurentă cu cea anterioară, motiv pentru care, ca efect al admiterii apelului, urmează să se înlăture mențiunea privind revocarea suspendării condiționate pentru pedeapsa anterioară, să se anuleze această suspendare, și să se efectueze concursul cu pedeapsa aplicată,în cauză.
Înapelul Statului Român, prin ANAFse rețin următoarele:
Primul motiv de apel este nefondat.
Este adevărat că se datorează de către inculpați atât prejudiciul direct cât și dobânzile și penalitățile pentru sumele stabilite ca prejudiciu. Sintagma din hotărârea apelată că sumele se vor plăti actualizat până la plata efectivă a debitelor are în vedere, desigur, actualizarea prin calculul dobânzilor și penalităților aferente și nu raportarea la rata de schimb a leului față de alte monede.
Pe de altă parte, dobânzile și penalitățile curg în baza actelor normative aplicabile creanțelor fiscale și nu ce efect al hotărârii judecătorești. Prin urmare, nu se impune reformarea hotărârii apelate sub acest aspect, calculul sumelor datorate la data plății efective reprezentând o chestiune de executare la momentul respectiv urmând a se avea în vedere sumele stabilite prin dispozitiv, inclusiv datele până la care s-au calculat aceste sume de către partea civilă, întrucât prin dispozitiv s-au acordat exact sumele solicitate prin cererea de constituire parte civilă.
C de al doilea motiv de apel al părții civile este fondat. În cuantumul cheltuielilor judiciare stabilite la urmărire penală nu s-a inclus și contravaloarea expertizei contabile efectuate pentru stabilirea prejudiciului produs de inculpații, și, omisiune care urmează să fie îndreptată ca efect al admiterii apelului.
Pentru toate aceste argumente, în baza art. 379 pct.2 lit. a urmează a fi admise apelurile declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui, inculpata și Statul Român și respinse apelurile declarate de inculpații și.
Rejudecând, pentru motivele expuse pe larg în considerentele prezentei decizii, se va modifica în parte hotărârea în latura penală și civilă, cu privire la cheltuielile judiciare.
Se va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului în pedepsele componente, se vor redoza în sensul reducerii ca efect al reținerii de circumstanțe atenuante potrivit art. 74 al.2 pedepsele pentru infracțiunile de înșelăciune și evaziune fiscală (autorat), se va reface concursul iar pentru rezultantă vor fi aplicate dispozițiile art. 81 Cod penal fiind îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de acest text față de elementele ce caracterizează faptele și persoana inculpatului.
Se va stabili termen de încercare potrivit art. 82 Cod penal, se va face aplicarea art. 83 Cod penal și se va suspenda și pedeapsa accesorie în baza art. 71 al.5 Cod penal.
În ceea ce o privește pe inculpata se va înlătura mențiunea privind revocarea suspendării condiționate pentru pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin sentința penală 2641/2003 a Judecătoriei Giurgiu. Se va anula această suspendare, în baza art. 85 Cod penal vor fi contopite pedeapsa aplicată în cauză cu cea anterioară. Pentru rezultantă se constată că sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal față de elementele privind persoana inculpatei care are copii minori în întreținere, față de contribuția ei concretă la săvârșirea faptei și condițiile în care a fost săvârșite fapta, aspecte care conduc la concluzia că pedeapsa își poate atinge scopul și fără executarea ei în regim de detenție.
Vor fi obligați inculpații, și să plătească, în plus față de suma stabilite la fond, sumele de câte 900 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare, respectiv costul expertizei contabile efectuate în cursul urmăririi penale.
În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală, decizia pronunțată în apel a fost recurată de inculpațiiși -.
Prin apărător, inculpatul a susținut că încadrarea juridică este greșită cu motivația că infracțiunea prevăzută de art. 291 Cod penal este absorbită în infracțiunea prevăzută de art. 290 Cod penal și că pedeapsa rezultantă se impune a fi reindividualizată în sensul reducerii acesteia.
Inculpatul -, a invocat prin apărător la dezbaterea recursului că este nevinovat, situație în care a solicitat achitarea.
Criticile formulate de inculpați se încadrează în drept în cazurile de casare prevăzute de art. 385 ind. 9 alin. 1 pct. 14, 17 și 18 din Codul d e procedură penală și sunt nefondate.
Astfel, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată - art. 25 rap. la art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, și uzul de fals în formă continuată - art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Infracțiunea de uz de fals nu se absoarbe în cea de fals, după cum susține inculpatul întrucât acesta a efectuat acte de instigare ale coinculpaților și iar aceștia din urmă sunt cei care au falsificat facturile pe c are le-au încredințat inculpatului și le-a utilizat în contabilitate.
ar fi intervenit în ipoteza falsificării înscrisului falsificat chiar de către autorul falsului, ceea ce nu este cazul în speța de față.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului se constată că instanțele au evaluat corespunzător criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal respectiv împrejurările concrete de comitere, prejudiciile create cât și aspectele ce vizează și caracterizează persoana acestuia.
Faptul că inculpatul a dat dovadă de perseverență infracțională, pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare este în măsură să atingă dublul scop instituit prin art. 52 Cod penal.
Referitor la motivul de recurs al inculpatului - privind eroare de fapt în aprecierea materialului probator ce a condus la condamnarea acestuia, se constată de asemenea că este neîntemeiat.
Astfel, eroarea gravă de fapt există atunci când situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată este contrară probelor dosarului.
Or, în cauză, situația de fapt a fost stabilită prin coroborarea tuturor mijloacelor de probă administrate și corespunzător evaluate de ambele instanțe.
Pe de altă parte, este de observat faptul că inculpatul a invocat prin apărător cazul de casare dar nu a indicat ce anume probe din dosar au fost denaturate prin nominalizarea martorilor, sau indicarea actelor sau expertizelor al căror conținut a fost denaturat.
Analizând hotărârile atacate -în conformitate și cu dispozițiile art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod procedură penală nu se constată nici alte motive care, luate în considerare din oficiu, să conducă la casarea lor.
Așa fiind, recursurile declarate în cauză de inculpații și - se vor respinge ca nefondate conform art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpații, deținut în Penitenciarul Iași și, împotriva deciziei penale nr.96 din 30.04.2008 a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare.
Obligă inculpatul recurent să plătească statului cheltuieli judiciare suma de 600 lei cheltuieli judiciare, în care s-a inclus și suma de 100 lei onorariu apărător oficiu ce va fi virată din fondurile speciale ale
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
08.01.2009
Tribunalul Vaslui:
-
-
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Iulia Elena Ciobanu, Dan Anton
