Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 77/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 77/2008
Ședințapublicăde la 06 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 2: Stanca Ioana Marcu
JUDECĂTOR 3: Tiberiu Peter
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
Procuror:
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr.202/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22.01.2008, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față
Constată că prin sentința penală nr. 456/7.04.2006 a Judecătoriei Sibiu, în baza art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art.41 al.2 Cp. și art.13 Cp. a fost condamnată inculpata, fiica lui și, la 04.11.1964 în loc. T, jud. C, cetățenie română studii medii, administrator la C RL. un copil minor, CN. -, cu antecedente penale,. în Sibiu,- la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
In baza art.37 din Legea nr.82/1991 raportat la art.289 și Cod Penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cp. a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.
În baza art.215al.1 și 2 Cp. cu aplicarea art.41 al.2 Cp. a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
In baza art.290 Cp. cu aplicarea art.41 alin.2 Cp. a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art.33 lit.a Cp. raportat la art.34 lit.b Cp. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatei în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, sporită la 1 an, rezultând o pedeapsă de 5 ani închisoare.
În baza art.71 Cp. au fost interzise inculpatei exercițiul drepturilor civile prevăzute de art.64 lit.a,b și c Cp.
În baza art.14 și 346.C.P.P. a fost obligată inculpata la plata în solidar cu părțile responsabile civilmente SC " ", "" și C " " a sumei de 264.447,55 lei plus dobânzi și penalități până la data stingerii datoriei, către partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, cu titlu de daune materiale.
În baza art.348 și art.445 s C.P.P.-au anulat facturile fiscale nr.: SB -; SB -, SB -; B -; B -; B -; B -; SB -; B CAT-; B CAT-; SB -; SB -; SB -; B CAT -; B -; cu chitanțele de la nr. SB - la nr. SB -; cu chitanța nr. -; delegația pentru ridicare marfă din 18.05.1999; ordinul de deplasare nr.1 din 01.06.1999; chitanțele de la nr. SB - la nr. SB -.
În baza art.357 alini lit. c a C.P.P. fost menținută măsura sechestrului asigurător instituită prin ordonanța din 25.08.2003.
În baza art.191 alin.1 a C.P.P. fost obligată inculpata în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata, către stat, a sumei de 2.130 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 21.04.1994 inculpata a înființat C "" Sibiu, iar la data de 09.05.1999 a înființat " " Sibiu, societăți în cadrul cărora aceasta avea calitatea de asociat și administrator. Ulterior, inculpata împreună cu martora au cumpărat " " Sibiu în cadrul căreia inculpata deținea cota de 93,33% părți sociale. S-a arătat că activitatea celor trei firme, în principal de comerț, s-a derulat pe două planuri: unu care cuprindea operațiuni comerciale circumscrise cadrului legal și un altul circumscris unor tranzacții comerciale nereale cu aparență de legalitate.
În considerente s-a mai arătat că inculpata, având cunoștință despre oportunitatea oferită de legiuitor comercianților, a completat și înregistrat în contabilitatea celor trei firme un număr de 15 facturi fiscale de aprovizionare false, scopul fiind evidențierea unui TVA deductibil fictiv, în vederea obținerii ulterioare de TVA, acordate conform legii, de către organele de control ale statului și, în subsidiar, mascarea și legalizarea aprovizionărilor cu marfă la negru a celor trei societăți comerciale.
Pe baza actelor false indicate și inducând în eroare organele de control care au verificat legalitatea operațiunilor comerciale, inculpata a beneficiat, în perioada 1999-2000, pentru cele trei firme, de rambursări succesive de TVA, în sumă de 1.841.503.675 ROL.
Din verificarea proceselor verbale încheiate de organele de control s-a constatat că la fiecare rambursare de TVA, s-au realizat compensări între sumele de bani datorate de cele trei societăți și sumele de bani pe care "trebuia" să le primească, cu titlu de TVA rambursabil.
În baza probelor administrate, instanța a reținut că fapta inculpatei, care în calitate de reprezentantă a societăților comerciale "", " " și " L, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 1999-2000, procedat la înregistrarea în contabilitatea celor trei firme, a unor cheltuieli care nu au avut I bază operațiuni reale, în temeiul unor documente justificative false care au avut ca și consecință neplata sumelor datorate cu titlu de impozit pe profit, ca urmare a compensărilor ce au avut loc cu sumele datorate cu titlu de TVA rambursabil și care au cauzat Sibiu un prejudiciu de 27.500.000 ROL, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de evaziune fiscală, prev. de art.13 din Legea nr.87/1994 și fals la Legea Contabilității prev. de art.37 din Legea nr.82/1991 cu aplicarea art.289 penal, ambele în forma continuată.
În privința infracțiunii prev. de art.13 din Legea nr.87/1994, instanța a constatat că sunt aplicabile dispozițiile art.13 Cp. care reglementează aplicarea legii mai favorabile, întrucât de la data săvârșirii faptei și până la data judecării cauzei au intervenit m ai multe legi penale, ori legea cea mai favorabilă pentru inculpată este Legea nr.87/1994 în forma sa inițială cum s-a reținut.
De asemenea, s-a arătat că fapta aceleiași inculpate care, în perioada 1999-2000, în repetate rânduri, a indus în eroare organele fiscale de control din cadrul Administrației Finanțelor Publice Sibiu, prin prezentarea unui număr de 15 facturi fiscale de aprovizionare false, obținând rambursări ilegale de și care a cauzat Sibiu un prejudiciu de 2.616.9975.588 ROL, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.215 alin.1 și 2 Cp. și art.290 Cp. ambele în formă continuată.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatei, instanța a avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art.72 Cp. împrejurările săvârșirii faptelor, prejudiciul produs de inculpată Sibiu, extinderea activității infracționale pe o perioadă mai îndelungată, precum și persoana inculpatei.
Avându-se în vedere că faptele au fost săvârșite înainte de condamnarea inculpatei în mod definitiv, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art.33 lit.a Cp. și a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, sporită la 5 ani închisoare.
În baza art.71 Cp. s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a,b și c Cp. pe durata executării pedepsei.
Pe latură civilă, s-a constatat că s-a constituit parte civilă Ministerul Finanțelor Publice - prin Sibiu cu suma de 1.603.478 lei plus dobânzi și penalități până la data plății, cu titlu de daune materiale.
În consecință, fiind întrunite în mod cumulativ elementele constitutive ale răspunderii civile delictuale, instanța a obligat-o pe inculpată în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 264.447,55 lei plus dobânzi și penalități până la data stingerii datoriei, către partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - prin Sibiu.
în baza dispozițiilor art.348 și 445.C.P.P. instanța a dispus anularea facturilor fiscale și celorlalte acte false.
S-a făcut, de asemenea, aplicarea dispozițiilor art.357 alin.1 lit. c C.P.P. menținându-se măsura sechestrului asigurător instituit prin ordonanța din 25.08.2003 asupra bunurilor inculpatei.
A fost obligată inculpata în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea motivelor de apel solicită achitarea inculpatei în temeiul dispozițiilor art.11 pct.2 lit. a coroborat cu art.10 lit. d C.P.P. pentru săvârșirea tuturor infracțiunilor pentru care a fost condamnată la instanța de fond
Prin decizia penală nr. 202/24.09.2007 a Tribunalului Sibius -a respins apelul declarat de inculpata, menținând sentința penală nr. 456/07.04.2006 a Judecătoriei Sibiu.
Pentru a se pronunța în acest mod, instanța de apel a reținut că instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt, care concordă cu materialul probator administrat în cauză, și a realizat o încadrare juridică a faptelor conformă cu starea de fapt reținută.
În ceea ce privește solicitarea apelantei de a nu fi condamnată pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, Tribunalul constată că această critică nu este întemeiată.
Instanța de fond în mod corect a reținut că în cauză sunt întrunite elementele constitutive le infracțiunilor de evaziune fiscală, prev. de art. 13 din legea nr.87/1994 și fals la legea contabilității prev. de art.37 din Legea nr.82/1991 cu aplicarea art.289 Cp. ambele în formă continuată, avându-se în vedere că din probele administrate reiese că inculpata s-a ocupat cu evidența primară și documentele justificative privind intrările și ieșirile de marfă din toate cele trei societăți comerciale și a fost persoana care a reprezentat societățile cu ocazia controalelor efectuate de către reprezentanții organelor de control. De asemene,a s-a stabilit faptul că inculpata deținut drept de semnătură pentru conturile celor trei firme și a procedat la ridicarea efectivă a sumelor de bani virate de Administrația Generală a Finanțelor Publice Sibiu cu titlu de rambursări
Instanța de fond a examinat punctual și în mod amănunțit aspectele critice invocate de inculpată, arătând în mod întemeiat că nu poate fi înlăturată răspunderea penală a inculpatei, doar pentru faptul că organul de control nu a verificat în mod corespunzător actele expuse de inculpată. De altfel, aceasta a dat o aparență de legalitate operațiunilor fictive pe care le-ar fi efectuat cele trei societăți comerciale, organele de control fiind de bună credință la primirea actelor.
Cu privire la fapta inculpatei de a înregistra cheltuieli ce nu au la bază operațiuni reale, Tribunalul a constatat că aceasta a acționat cu intenție. Astfel, inculpata a falsificat facturi privind aprovizionarea cu marfă, menționând firme în mod fictiv și care nu au avut relații de afaceri cu societățile din Sibiu.
De asemenea, în mod corect instanța de fond a reținut că infracțiunea prev. de art.289 Cp. nu face parte din latura obiectivă a infracțiunii prev. de art.13 din Legeanr.87/1994, fiind vorba de două infracțiuni, una mijloc și alta scop.
In practica constantă în ultima perioadă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cele două infracțiuni sunt distincte, cu laturi obiective diferite. Existența uneia nu atrage automat și existența celeilalte și infracțiunea de fals la legea contabilității nu poate fi considerată ca absorbită în infracțiunea complexă de evaziune fiscală întrucât s-ar pierde chiar rațiunea incriminării separate a celor două infracțiuni.
S-a constatat, de asemenea, că instanța de fond, astfel cum a și evidențiat în hotărârea atacată, a realizat o justă proporționalizare și individualizare a pedepselor, ținând cont de criteriile prevăzute de art.72 Cp. inclusiv de persoana inculpatei, respectiv de poziția procesuală a acesteia
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpata, solicitând trimiterea cauzei în rejudecare, în baza art. 385/9 pct. 10, 14, 17 Cod penal, cu motivarea că, în cauză, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, că în ceea ce privește SC SRL calitate de administrator o avea cu privire la care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, iar pedepsele sunt prea mari raportat la faptele săvârșite.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate și în conformitate cu art. 385/9 alin. 3 Cod pr. pen. Curtea constată că recursul este fondat sub aspectul soluției privind infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 2 Cod penal, modalitatea de executare a pedepsei rezultante și a pedepsei accesorii, pentru următoarele considerente:
În cauză, faptele săvârșite de inculpată nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 2 Cod penal, care presupune existența unei activități de inducere în eroare (amăgire) prin mijloace frauduloase, activitate ce nu a fost desfășurată de inculpată. Cererea formulată de inculpată pentru rambursare de TVA, având la bază facturi fiscale de aprovizionare false, nu constituie latura obiectivă a infracțiunii de înșelăciune, ci sunt incidente doar dispozițiile privind evaziunea fiscală, legea contabilității și codul penal.
În consecință, inculpata va fi achitată în baza art. 10 lit. d Cod pr. pen. pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1, 2 Cod penal.
Pentru aceleași motive nu se impune nici schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1, 2 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 36 Legea 345/2002.
În ceea ce privește societatea SC SRL, chiar în condițiile în care administrator era, inculpata este cea care, în fapt, s-a ocupat de evidența primară și documentele justificative, avea drept de semnătură pentru toate cele trei firme și a reprezentat societatea. De aceea, în mod corect s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a administratorului și trimiterea în judecată a inculpatei.
Pedepsele stabilite de instanța de fond au fost corect individualizate, conform criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal, însă față de persoana inculpatei, instanța apreciază cp scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, sens în care va face aplicarea art. 81, 82 Cod penal și ale art. 71 al. 5 Cod penal, privind pedeapsa accesorie.
Întrucât pentru una dintre infracțiuni (înșelăciune prev. de art. 215 al. 1, 2 Cod penal) s-a dispus achitarea, sporul de 1 an va fi înlăturat.
În consecință, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod pr. pen. Curtea va admite recursul declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr. 202/24.09.2007 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Va casa decizia penală atacată, precum și sentința penală nr. 456/7.04.2006 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. 4501/2005, numai sub aspectul laturii penale a cauzei, în ce privește condamnarea inculpatei pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1 și 2 CP cu apl. art. 41 alin. 2 CP, modalitatea de executare a pedepsei rezultante principale și a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor și rejudecând cauza în aceste limite:
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, în pedepsele componente de:
- 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu apl. art. 41 alin. 2 CP și art. 13 CP;
- 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 37 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 CP, cu apl. art. 41 alin. 2 CP;
- 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1 și 2 CP, cu apl. art. 41 alin. 2 CP;
- 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 CP, cu apl. art. 41 alin. 2 CP
și va înlătura sporul de pedeapsă de 1 an închisoare.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d CPP, va achita pe inculpata de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1 și 2 CP, cu apl. art. 41 alin. 2 CP.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b CP, va contopi pedepsele aplicate inculpatei, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art. 81 CP, va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani, care constituie termen de încercare.
În baza art. 83 CP, va atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor privind revocarea suspendării condiționate.
În baza art. 71 alin. 5 CP, va suspenda executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor penale atacate.
Cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr. 202/24.09.2007 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Casează decizia penală atacată, precum și sentința penală nr. 456/7.04.2006 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. 4501/2005, numai sub aspectul laturii penale a cauzei, în ce privește condamnarea inculpatei pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1 și 2 CP cu apl. art. 41 alin. 2 CP, modalitatea de executare a pedepsei rezultante principale și a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor și rejudecând cauza în aceste limite:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, în pedepsele componente de:
- 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu apl. art. 41 alin. 2 CP și art. 13 CP;
- 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 37 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 CP, cu apl. art. 41 alin. 2 CP;
- 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1 și 2 CP, cu apl. art. 41 alin. 2 CP;
- 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 CP, cu apl. art. 41 alin. 2 CP
și înlătură sporul de pedeapsă de 1 an închisoare.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d CPP, achită pe inculpata de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1 și 2 CP, cu apl. art. 41 alin. 2 CP.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b CP, contopește pedepsele aplicate inculpatei, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art. 81 CP, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani, care constituie termen de încercare.
În baza art. 83 CP, atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor privind revocarea suspendării condiționate.
În baza art. 71 alin. 5 CP, suspendă executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor penale atacate.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 6.02.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact. /2 ex./06.03.2008
și
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Stanca Ioana Marcu, Tiberiu Peter
