Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 793/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.793/
Ședința publică din data de 08 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Herghelegiu JUDECĂTOR
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
JUDECĂTOR 3: Petruș Dumitru
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului penal declarat de inculpatul -, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 4 din Legea nr.241/2005, împotriva deciziei penale nr.240/28.09.2009 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosarul nr- - sentința penală nr.145/14.05.2009 a Judecătoriei Adjud, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare, au lipsit: recurentul-inculpat, care a fost reprezentat prin avocat, apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr.5543/26.11.2009, emisă de Baroul Galați, intimatul-parte civilă Ministerul Economiei și Finanțelor, B, și intimata-parte civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Avocat arată că a solicitat dosarul la amânări considerând că inculpatul are apărător ales, motivat de faptul că a declarația de recurs este făcută de acesta.
Curtea, pentru a da posibilitatea recurentului-inculpat să fie prezent în instanță, atât personal cât și prin apărător, având în vedere că acesta este din Baroul Vrancea, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut la a doua strigare au lipsit: recurentul-inculpat, care a fost reprezentat prin avocat, apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr.5543/26.11.2009, emisă de Baroul Galați, intimatul-parte civilă Ministerul Economiei și Finanțelor, B, și intimata-parte civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura este legal îndeplinită.
Avocat nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și, potrivit disp.art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Avocat, având cuvântul în susținerea recursului formulat de inculpatul, reiterează motivele invocate în apel, contestând faptul că Direcția de Finanțe l-ar fi somat de 4 ori și că inculpatul nu a avut cunoștință despre aceste somații, că datorită situației precare nu a putut să plătească aceste dări către Direcția de Finanțe.
Apreciază că deși inculpatul trebuia să anunțe schimbarea domiciliului instanța de recurs urmează să aprecieze asupra recursului formulat, cu cheltuieli din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea căii de atac formulate având în vedere faptul că din probele administrate în cauză a rezultat comiterea celor două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului pentru care s-a dispus condamnarea de către instanța de fond și ulterior de instanța de apel.
Din acest punct de vedere, tatăl inculpatului, audiat încă din faza actelor premergătoare, la fila 35 dosar urmărire penală, a precizat în mod expres că a adus la cunoștința fiului său cele trei invitații pe care le-a primit și i le-a înmânat în mod expres.
De asemenea, există concluziile făcute de Garda Financiară cu ocazia constatării săvârșirii celor două infracțiuni, sunt atașate la dosar două depoziții de martori care atestă faptul că încă din luna iulie 2007 au avut relații comerciale cu inculpatul, aceste argumente fiind de natură a contrazice linia de apărare pe care acesta a înțeles să și-o construiască susținând că în perioada respectivă se afla în Spania și că în această situație nu a putut să aibă cunoștință de comunicările respective.
De altfel, contractul de muncă existent la fila 30 dosar fond nu conține nicio mențiune care să ateste și punerea lui în executare efectivă, de natură a justifica apărarea inculpatului.
În aceste condiții, apreciază că soluția pronunțată de instanța de apel este corectă și solicită respingerea căii de atac promovate.
Curtea, din oficiu, pune în discuția participanților la proces următoarele aspecte:
a) reținerea art.64 lit.c Cod penal, ca și pedeapsă accesorie aplicată inculpatului;
b) dacă se apreciază ca fiind în termen recursul în condițiile în care din verificarea dovezilor de comunicare a deciziei penale nr. 240/28.09.2009, se constată că agentul procedural a menționat data de 5.09.2009 iar data poștei este 05.10.2009.
c) motivul de recurs prevăzut de art.3859alin.1 pct.21 Cod procedură penală, respectiv acela că în cauză nu a fost introdusă și citată niciodată, în calitate de parte responsabilă civilmente SC SRL G, cu sediul în-, prin lichidator, conform relațiilor de la Registrul Comerțului.
Avocat, pentru recurentul-inculpat, consideră că nu se impunea reținerea art.64 lit.c Cod penal.
În ceea ce privește termenul de recurs apreciază că s-a comis o eroare materială a agentului procedural. Lasă la aprecierea instanței cel de-al treilea aspect invocat de instanță.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că aspectele invocate de instanță, respectiv cel al declarării căii de atac în termen, într-adevăr este aparent o eroare materială. Chiar dacă nun ar fi așa, în prezenta cauză este un recurs peste termen întrucât inculpatul nu a fost prezent niciodată la soluționarea cauzei și nici la pronunțarea hotărârii instanței de apel, astfel încât calea de atac este admisibilă.
Prevederile art.64 lit.c Cod penal care sunt interzise prin sentința 145/2009 a Judecătoriei Adjud vizează funcția pe care a exercitat-o inculpatul, respectiv aceea de administrator a unei societăți comerciale, în momentul comiterii infracțiunilor.
Pentru ca acestea sunt două infracțiuni prevăzute de Legea 241/2005, consideră că în mod corect i-a fost interzis dreptul prev. de art.64 lit.c Cod penal și că soluția a fost menținută corect de instanța de apel.
În ceea ce privește citarea părții SC SRL G, apreciază că motivul de recurs ar fi admisibil în măsura în care partea respectivă s-ar fi considerat vătămată prin necitarea ei în această cauză.
Întrucât nu a înțeles să promoveze nicio cale de atac iar inculpatul are calitatea de administrator al acestei societăți comerciale, consideră că nu se impune admiterea acestui motiv de recurs.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr.145/14.05.2009 pronunțată în dosarul nr- de Judecătoria Adjud, inculpatul a fost condamnat la 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de refuz nejustificat de a prezenta organelor competente documentele legale în scopul împiedicării verificării financiare-fiscale, prev.de art.4 din Legea nr. 241/2005.
In baza art.9 al.1 lit.f din Legea nr.241/2005 inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală.
In baza art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea din cele două aplicate și, anume, 2 ani închisoare.
In baza art.81-82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei durata termenului de încercare de 4 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83 Cod penal.
Conform art.71 al.2 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a-c Cod penal, cu excepția dreptului de a alege și suspendă executarea pedepsei accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
In baza art.191 al.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 550 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a dispus ca onorariul pentru apărător din oficiu în sumă de 200 lei să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că inculpatul -, în calitate de asociat unic și administrat la SC SRL G, în perioada august 2007 - octombrie 2007, deși a fost somat să se prezinte la sediul Gărzii Financiare - Secția Județeană V prin patru invitați transmise consecutiv (nr.4030/13.08.2007, nr. 4041/29.08.2007, nr. 4457/17.10.2007 și nr. 4458/19.10.2007), a refuzat fără a avea un motiv întemeiat și, prin neprezentarea documentelor legale ale societății sale, a împiedicat verificările financiare și fiscale. S-a mai reținut că în perioada iulie 2007 - septembrie 2007 înființat un sediu secundar - punct de lucru - magazin în Cartierul Adjudu- din mun.Adjud, jud.V și nu a depus declarație în acest sens la Administrația Fiscală Ajud în scopul sustragerii de la efectuarea verificărilor financiare și fiscale.
Inculpatul - a declarat apel împotriva sentinței arătând că în perioada în care i-au fost trimise invitațiile el se afla în Spania, fapt ce rezultă din contractul de muncă depus la dosar. Inculpatul a mai arătat că sediul SC SRL nu se mai află la adresa din- întrucât a vândut imobilul astfel că invitațiile nu i-au parvenit și că în momentul înființării punctului de lucru societatea era în lichidare, nu a cunoscut acest fapt și nici nu a putut lua măsurile necesare pentru că se afla în străinătate.
In consecință, apreciind că ceea ce organul fiscal a considerat că ar constitui rea-credință este, în realitate, o imposibilitate obiectivă de a-și îndeplini sarcinile de administrator, inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței, și aplicarea disp.art.74 Cod penal și reducerea pedepsei.
Deliberând asupra apelului declarat din punct de vedere al criticilor formulate și al disp.art. 371 al.2 Cod procedură penală, Tribunalul a constatat că nu este fondat.
Instanța a reținut corect situația de fapt din probele administrate în cursul urmăririi penale și al judecății în fond și legal a dispus condamnarea inculpatului.
In apel, inculpatul a invocat faptul că societatea nu mai avea sediul la adresa cunoscută întrucât imobilul a fost vândut însă din nicio probă nu rezultă această împrejurare și nici faptul că schimbarea sediului a fost declarată organelor fiscale astfel că inculpatul nu se poate prevala de o asemenea situație.
Faptul că în perioada în care s-au emis invitațiile de către Garda Financiară se afla în străinătate, de asemenea nu îl absolvă de răspundere ținând seama că a fost înștiințat de tatăl său (martorul ) de cererea organelor fiscale și că, din contractul de muncă depus la dosarul de fond (fila 30), rezultă că angajarea în Spania a avut caracter temporar, pentru o perioadă de 6 luni începând cu luna aprilie 2007, cu o perioadă de probă de o lună, iar inculpatul nu a dovedit că acest contract s-a executat până la momentul încetării mai ale că tatăl său în declarația de la fila 33 dosar urmărire penală a precizat că în luna august 2007 inculpatul a amenajat un magazin mixt la punctul de lucru Adjudu- pe care nu l-a declarat și unde se desfășura activitatea.
Prin urmare, la momentul emiterii invitațiilor din luna august 2007, inculpatul se afla în țară și cu bună știință nu a răspuns cererii organului financiar de a se prezenta la sediu cu documentele societății.
Fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, condamnarea dispusă de instanță este legală și temeinică.
Inculpatul a solicitat aplicarea disp.art.74 Cod penal și coborârea pedepsei sub limita minimă prevăzută de textele ce incriminează faptele comise.
Tribunalul a apreciat că cererea este neîntemeiată având în vedere că inculpatul nu s-a prezentat la organul de urmărire penală și nici la instanța de judecată pentru a da lămuriri și a contribui la aflarea adevărului, dimpotrivă a încercat să inducă în eroare organul de cercetare penală cu privire al perioada în care nu s-a aflat în țară.
Față aceste considerente, Tribunalul Vrancea, prin decizia penală nr.240/24.06.2009 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul.
S-a dispus ca onorariul de avocat din oficiu de 200 lei să fie avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
A fost obligat apelantul la 300 lei cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal inculpatul, recurs nemotivat.
Legal citat inculpatul nun s-a prezentat în instanță pentru susținerea motivelor de recurs, apărătorul desemnat din oficiu al acestuia solicitând achitarea inculpatului deoarece din probe nu rezultă că inculpatul a avut cunoștință despre somațiile Direcției de Finanțe iar neplata taxelor s-a datorat situației precare a firmei administrate de inculpat.
Curtea, din oficiu, a pus în discuție următoarele aspecte:
a) reținerea art.64 lit.c Cod penal ca pedeapsă accesorie aplicată inculpatului;
b) dacă recursul este în termen;
c) neintroducerea în cauză a părții responsabile civilmente SC SRL G, aspect care ar duce la casarea hotărârii și trimiterea ei spre rejudecare la instanța de fond.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța reține următoarele:
a) faptul că agentul procedural pe dovada de comunicare a deciziei penale recurate a trecut data de 05.09.2009 este vădit o eroare materială în condițiile în care decizia penală recurată a fost pronunțată la 28.09.2009, situație în care Curtea apreciază că inculpatului i s-a comunicat hotărârea la 05.10.2009, recursul declarat de acesta fiind, deci, în termen. Chiar și dacă ar fi fost declarat mai târziu, inculpatul ar fi beneficiat de dispozițiile referitoare la recursul peste termen, deoarece inculpatul nu a fost prezent niciodată la judecată și nici la pronunțarea hotărârii instanței de apel.
b) reținerea art.64 lit.c Cod penal ca pedeapsă accesorie aplicată inculpatului nu este nelegală având în vedere obiectul faptei reținute în sarcina inculpatului, respectiv o infracțiune în calitatea sa de administrator al firmei, instanța prin aplicarea art.64 lit.c Cod penal ca pedeapsă accesorie interzicând în mod legal exercitarea unei funcții sau profesii de care s-a folosit inculpatul la săvârșirea infracțiunii. Mai precis, prin fapta sa inculpatul nu mai are credibilitatea morală de a mai fi o perioadă de timp administratorul vreunei firme.
c) nu este necesară introducerea în cauză a părții responsabile civilmente SC SRL G, deoarece infracțiunea la care a fost condamnat inculpatul de refuz nejustificat de a prezenta organelor competente documentele legale în scopul împiedicării verificării financiare fiscale nu este o infracțiune de prejudiciu care să implice introducerea în cauză a părții responsabile civilmente, infracțiunea având un subiect activ calificat, respectiv calitatea de administrator al inculpatului, legea sancționând această activitate a administratorului și nu activitatea societății comerciale pe care o reprezenta.
În consecință, introducerea în cauză a părții responsabile civilmente ar fi pur formală, fapta inculpatului nefiind o infracțiune de prejudiciu ci o infracțiune de pericol.
În consecință, se vor respinge motivele invocate din oficiu.
Pe fondul recursului declarat de inculpat:
În mod judicios, instanțele, pe baza probelor administrate în cauză, respectiv nota de constatare a Gărzii Financiare V, invitațiile emise de Garda Financiară, procesele de citare și de căutare ale inculpatului, acte ale societății, lista administratorilor și asociaților și actele de control financiar, au constatat săvârșirea faptei cu vinovăție de către inculpat și au dat acesteia încadrarea juridică corespunzătoare prevederilor legale.
Din actele dosarului rezultă că, comisarii Gărzii Financiare, în mai multe rânduri, au invitat pe inculpat să se prezinte cu documentele firmei pentru control. Inculpatul a avut cunoștință de aceste invitații conform declarației martorului, tatăl administratorului, date în cursul urmăririi penale, care a precizat că acesta l-a anunțat pe fiul său în legătură cu toate controalele și invitațiile comunicate de către Garda Financiară.
Inculpatul s-a apărat solicitând achitarea sa motivat de faptul că nu ar fi cunoscut de invitațiile Gărzii Financiare pentru prezentarea documentelor contabile deoarece se afla angajat cu contract de muncă în Spania. Această apărare a fost în mod judicios înlăturată de instanța de apel, pe de o parte, pentru că angajarea în Spania a avut un caracter temporar de 6 luni, începând cu luna aprilie 2007, iar inculpatul nu a dovedit că acest contract s-a și executat având în vedere faptul că tatăl său, martorul, a precizat că în luna august 2007 inculpatul a fost prezent în țară amenajând un magazin mixt la punctul de lucru Adjudu, pe care nu l-a declarat și unde se desfășura activitate.
Prin urmare, la momentul emiterii invitațiilor din luna august 2007, inculpatul se afla în țară și cu bună știință nu a răspuns cererii organului financiar de a se prezenta la sediu cu documentele societății.
Față de cele menționate mai sus, Curtea apreciază că vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită.
În raport de gravitatea faptei, pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului de 2 ani închisoare asigură pe deplin scopul pedepsei, urmând a fi menținută precum și modalitatea de executare.
În consecință, hotărârile recurate fiind legale și temeinice, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul - (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 27.07.1977 în orașul Tg. B, județul G, cu domiciliul în G,-, - 4, apartament 3, județul G) împotriva deciziei penale nr.240/28.09.2009 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosarul nr- - sentința penală nr.145/14.05.2009 a Judecătoriei Adjud, pronunțată în dosarul nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 250 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 200 lei către Baroul Galați va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. / 24.12.2009.
Tehnored. -/ 2 ex./24.12.2009
Fond: /Apel:,
Președinte:Liviu HerghelegiuJudecători:Liviu Herghelegiu, Maria Tacea, Petruș Dumitru
