Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 85/2008. Curtea de Apel Galati

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.85/A

Ședința publică din data de 29 Mai 2008

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Maria Tacea judecător

JUDECĂTOR 2: Liviu Herghelegiu președinte secție penală

Grefier - - -

Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -

Procuror-șef Secție judiciară

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI

-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.

Pe rol fiind soluționarea apelului penal promovat de inculpatul trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.13 din Legea nr. 87/1994, art.215 Cod penal, împotriva sentinței penale nr.417/3.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.

La apelul nominal au lipsit: apelantul inculpat, care a fost reprezentat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr.24 emise de Baroul Galați - Societatea civilă de avoați "", depusă la fila 37 dosar, intimata-parte civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice V și Ministerul Finanțelor Publice

Procedura de citare a fost legal îndeplinită

S-a făcut referatul cauzei după care;

Curtea constată că a rămas fără obiect cererea de abținere formulată la termenul din 24.04.2008 de dl. judecător având în vedere că acesta nu face parte din completul de judecată de la prezentul termen de judecată, 29.05.2008, inițial învestit cu soluționarea cauzei.

Apelantul-inculpat, prin apărător, arată că nu are alte cereri de formulat.

Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.

Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, constată apelul în stare de judecată și, potrivit disp.art.377 Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.

Apelantul-inculpat, prin apărător ales, solicită instanței de apel să rețină că încadrarea faptelor săvârșite de inculpat și in infracțiunea de înșelăciune, prev de art.214 alin.1,2 și 5 Cod penal nu este corectă.

În fapt, s-a reținut că inculpatul a cumpărat de la furnizorul motorină declarând, pe proprie răspundere, că o folosește în alte scopuri decât circulația pe drumurile publice și a plătit motorina fără taxa de drum. Ulterior, desfășurând activitatea comercială autorizată a societății comerciale a cărui administrator era, inculpatul a revândut motorina. Revânzarea motorinei s-a făcut fără a lua, la rândul său, declarații pe proprie răspundere de la cumpărători din care să rezulte că nici aceștia nu o vor folosi pe drumurile publice iar în prețul facturat s-a inclus și taxa de drum, pe care nu a evidențiat-o în actele contabile și nici nu a vărsat-o la bugetul de stat. Modalitatea de colectare a taxei a fost stabilită prin Legea 118/1996.

Susține că, împrejurarea că inculpatul a cumpărat motorină fără taxă de drum declarând că acest carburant nu va fi folosit pe drumurile publice nu constituie prin ea însăși nicio infracțiune deoarece, în acest moment, nimeni nu a fost indus în eroare.

Conform normelor de aplicare a Legii nr.118/1996 și a opiniei Ministerului Finanțelor, care este titularul colectării și administrării acestui fond, exprimată prin adresa nr.25/4595/18.01.2002, care există la dosar, atașată concluziilor depuse de inculpat în prima fază de judecare a cauzei, interpretând dispozițiile art.2 alin.2 lit.b din normele metodologice, Ministerul Finanțelor a precizat că "un comerciant de produse petroliere nu încalcă prevederile legale dacă achiziționează carburanți auto fără taxă de drum, pe baza de declarație pe proprie răspundere și revinde tot fără taxă, desfășurând în acest fel un act de comerț. "

Învederează că nu s-a dovedit prin nicio probă existentă la dosar, conform obligației prev. de art.65 din Codul d e procedură penală că inculpatul a intenționat în acel moment să revândă motorina cu taxă de drum.

Susține că, nemaiputând revinde motorina unor beneficiari care urmau să o folosească în alte activități decât pe drumurile publice, inculpatul a revândut-o cu un preț în care a inclus și taxa de drum.

Aspectul infracțional al activității sale s-a născut abia în momentul în care a calculat taxa de drum, a evidențiat-o în contabilitate și nu a depus-o la bugetul de stat.

Arată că, în acest moment, activitatea infracțională a inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art.11 lit. c din Legea nr.87/1994, așa cum a fost modificată prin Legea 161/2003.

Evidența contabilă a taxelor, inclusiv a celei de drum, se face pe baza unor documente de evidență primare, care, în cazul Legii 118/1996, sunt prevăzute în mod expres: comanda și declarația pe proprie răspundere.

Prin revânzarea motorinei fără declarație pe proprie răspundere luată cumpărătorilor, includerea taxei în preț și nedepunerea acesteia la buget, inculpatul nu a urmărit altceva decât să nu plătească această taxă deoarece scopul operațiunilor desfășurate de inculpat era neplata taxei și nicidecum faptele inculpatului nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune.

Infracțiunea de înșelăciune este o infracțiune cadru, care se reține doar atunci când faptele infracționale nu sunt incriminate de legiuitor în legi speciale. Or, fapta prevăzută de art.11 lit.c din Legea 87/1994, modificată în 2003, prevede că omisiunea în tot sau în parte a evidențierii în acte contabile a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate în scopul de a nu plăti impozitul, taxa sau contribuția constituie infracțiunea de evaziune fiscală.

Chiar dacă faptele reprezintă o formă de înșelare a bugetului de stat, prin sustragerea de la plata obligațiilor fiscale - pentru că inculpatul a colectat taxa de drum și avea obligația de aod epune la buget - există o reglementare specială prevăzută în Legea 188/1996 și Legea 87/1994 și, potrivit principiul specialității legii penale are prioritate față de legea generală și, în consecință, era necesar să se admită cererea de schimbare a încadrării juridice și să se aplice legea specială prevăzută de art.11 lit.c din Legea 87/1994.

Totodată, apelantul-inculpat, prin apărător, consideră că instanța de fond a greșit și în aprecierea momentului producerii infracțiunii.

Consideră că acest moment nu este plasat în momentul cumpărării carburantului fără taxă de drum pe bază declarațiilor pe proprie răspundere. Momentul producerii infracțiunii este cel al revânzării produselor de către inculpat cu un preț în care a inclus și taxa, încasarea acestei taxe de la proprii lui cumpărători și nevirarea ei la buget în termen de 30 de zile.

Până în acel moment activitatea comerciantului era legală pentru că singura lui obligație legală era aceea ca în cazul în care revinde carburantul achiziționat fără taxă la un preț care includea și taxa, el trebuia să verse la buget valoarea acesteia, caz în care ar fi desfășurat o activitate comercială legală, fără încălcarea niciunei dispoziții legale.

Arată că are dreptul să revândă carburantul tot fără taxă unui cumpărător care folosește carburantul în activități care nu implică transportul pe drumurile publice.

Abia în momentul în care revinde carburantul cu un preț care include taxa, nu înregistrează în contabilitate proprie, există un cont contabil special - 447 - "taxe datorate bugetului" și nu varsă la buget această taxă în 30 de zile, abia în acel moment se poate vorbi de săvârșirea unei infracțiuni. Însă nu poate fi vorba de infracțiunea de înșelăciune ci de evaziune fiscală.

Un alt motiv de apel se referă la latura obiectivă a infracțiunii de înșelăciune. Solicită a se analiza așa-numitul caracter al profitului obținut de inculpat și reținut ca atare de către instanța de fond.

La fila 5 din rechizitoriu se prevede că în ambele cazuri inculpatul a valorificat produsele chiar sub prețul pieții, chiar sub prețul producătorului iar câștigul ilegal a fost realizat tocmai prin achiziționarea motorinei fără taxa și nevirarea ei la buget după încasarea acestei taxe.

Reținându-se în sarcina inculpatului infracțiunea de evaziune fiscală, la care a fost condamnat la instanța de fond, consideră că trebuia să fie obligat la restituirea taxei de drum către bugetul de stat și nu să rețină infracțiunea de înșelăciune cu producerea de prejudiciu exact valoarea taxei nevirate la buget.

Conform legii penale produsul obținut prin infracțiune se confiscă dacă nu se restituie părții civile, în prezenta cauză, Ministerului Finanțelor.

Solicită să se rețină că, în mod artificial, s-a legat producerea acestui prejudiciu de infracțiunea de înșelăciune atât timp cât nevirarea taxei la buget îmbracă elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art.11 lit.c din Legea 87/1994, care este o infracțiune de prejudiciu, iar obligarea inculpatului la restituirea taxelor către Ministerul Finanțelor trebuia făcută în mod clar în legătură cu infracțiunea de evaziune fiscală.

Pentru aceste motive solicită admiterea apelului declarat de inculpat, conform art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, desființarea sentinței primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri în care, cu aplicarea art.334 Cod procedură penală, să se schimbe încadrarea juridică din art.215 alin.1,2,5 în cea prevăzută de art.11 lit.c din Legea 87/1994.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază apelul declarat de inculpatul ca fiind nefondat; Sentința penală nr.416/3.10.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea fiind legală și temeinică. Motivele de apel formulate de inculpatul-apelant, prin apărător, reprezintă reiterarea concluziilor la instanța de fond.

Din cuprinsul hotărârii apelate rezultă că instanța a răspuns tuturor cererilor formulate de inculpat prin apărător, a analizat toate probele care au fost administrate în cauză și arătate care sunt probele reținute ca fiind utile, pertinente și concludente cauzei. Expune situația de fapt reținută de instanța de fond.

Învederează că, prin întocmirea actelor false inculpatul a beneficiat de motorină la un alt preț, care nu avea taxa de drum inclusă și care reprezenta, de altfel, 45% din valoarea motorinei.

Această cantitate de motorină a fost achiziționată de către inculpat prin societatea sa și, imediat revândută altor societăți comerciale. pentru că Garda Financiar Contabilă a efectuat verificări încrucișate și a constatat că cantitatea de motorină cumpărată de inculpat prin societatea sa a fost revândută imediat altor societăți comerciale iar martorii audiați:, au arătat că inculpatul s-a prezentat ca fiind un reprezentant au unui mare concern, arătând că are acces la toate produsele petroliere, la un preț mult mai mic decât prețul pieții, condiții în care societățile comerciale au acceptat să cumpere la acel preț, care avea inclusă și taxa de drum.

Din probele administrate rezultă că în evidențele acelor societăți comerciale rezultă că motorina vândută de inculpat prin societatea sa a fost vândută imediat altor societăți comerciale cu taxa de drum inclusă.

Pe de o parte, apreciază că instanța de fond în mod corect a reținut că la momentul în care inculpatul s-a prezentat la și a arătat că solicită achiziționarea unei cantități foarte mari de motorină pentru agricultură, contrar situației din dosar, practic, la acel moment era luată hotărârea infracțională de inducere în eroare și în acel moment s-a consumat infracțiunea de înșelăciune. Faptul că, ulterior, niciunul din veniturile realizate din întreaga cantitate de motorină care a fost vândută celorlalte societăți comerciale unde lucrătorii Gărzii Financiare au găsit facturile înregistrate în evidențele acelor societăți și nu au fost înregistrate în evidențele societății administrate de către inculpat, la acel moment s-a consumat infracțiunea de evaziune fiscală. Instanța a motivat de ce reține cele patru infracțiuni pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

Apreciază că hotărârea este temeinică, sens în care solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat.

Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.

Ulterior deliberării

CURTEA

Asupra apelului penal de față:

Inculpatul a declarat apel împotriva sentinței penale nr.417/03.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea.

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr.416 din 03 octombrie 2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Vranceaa condamnat pe inculpatul pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni.

- evaziune fiscală, prev. de art.16 din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.13 Cod penal, la 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a, b și c Cod penal pe o durată de 3 ani;

- evaziune fiscală, prev.de art.13 din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.41 al.2 lit.a teza a II-a, b și c Cod penal, la 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a, b și c Cod penal pe o durată de 4 ani;

- înșelăciune, prev.de art.215 al.l, 2 și 5 Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, la 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a, b și c Cod penal pe o durată de 5 ani;

- fals în declarații, prev.de art.292 Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, la 1 an închisoare prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290 Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal.

In baza art.1 din Legea nr.543/2002 a constatat grațiată în întregime și condiționat pedeapsa de l an închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev.de art.292 Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.7 din Legea nr.543/2002.

În baza disp.art.33 lit.a, art.34 lit.b și art.35 al.3 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a, b și c Cod penal.

In baza art.83 Cod penal, a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.36/24.01.2002 a Tribunalului Vrancea, definitivă prin neapelare la 11 februarie 2001.

A stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a, b și c Cod penal.

A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a, bc C od penal în condițiile art.71 Cod penal.

In baza art.14 al.3 lit.a Cod procedură penală, a anulat declarațiile false ale inculpatului aflate la filele 83 și 87 dosar urmărire penală - vol.I și filele 79, 86, 175, 238, 273-284 și 287 dosar urmărire penală vol.II.

In baza art.24 al.3 lit.b Cod procedură penală și art.998 și 999 Cod civil, a obligat inculpatul la plata sumei de 664.284 lei ron despăgubiri civile către Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția națională de Administrare Fiscală

In baza art.191 al.1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Vranceaa reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, cu nr.567/P/2002 a fost pusă în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, prev.de art.13 din Legea nr. 87/1994, cu aplic.art.41 al.2 cod penal și de art. 16 din Legea nr.87/1994; infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și a infracțiunii de înșelăciune prev.de art. 215 al.1,2 și 5 Cod penal, cu aplic.art. 41 al.2 cod penal, toate cu aplic.art. 33 lit.a Cod penal, constând în aceea că inculpatul în calitate de administrator la NV-91 - P, a declarat un sediu fictiv pentru această societate, iar în perioada 08.03.2001 - 29.11.2001 nu a plătit impozit pe profit în sumă de 364.664.621 lei ROL; că în calitate de administrator în fapt al COMUNICATION B, în perioada 20.10.2000 - 23.08.2001, nu a plătit impozit pe profit în sumă de 641.498.154 lei ROL și că în aceleași calități prin declarații false date pe propria răspundere față de distribuitorul de carburanți, l-a indus în eroare pe acesta și nu a plătit statului suma de 5.017.315.754 lei ROL, reprezentând taxa pentru drumurile publice prevăzute de Legea nr. 118/1996.

Cauza a parcurs mai multe cicluri procesuale.

Inițial a fost înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr. 1621/P/2003.

Prin sentința penală nr. 81/9 februarie 2005, Tribunalul Vranceaa dispus pe latura penală următoarele:

- condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art. 13 cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev.de art. 215 al. 1,2 și 5 Cod penal, la 3 ani închisoare și 2 ani întârzierea drepturilor prev.de art. 64 lit.a,b,c Cod penal pe o durată de 2 ani și pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 16 din Legea nr. 87/1994 cu aplic.art. 13 cod penal, la 3 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit.a,b,c Cod penal (fără a preciza durata);

- în baza art.85 Cod penal a dispus anularea suspendării condiționate pentru pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 36/2001 a Tribunalului Vrancea și a descontopit această pedeapsă în pedepsele componente și a constatat că acestea sunt concurente cu cele aplicate în cauză;

- a aplicat disp.art. 33 lit.a și 34 lit.b Cod penal și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a,b,c Cod penal și i-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art.64 Cod penal în cond.prev.de art. 71 cod penal;

-a achitat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.290 Cod penal, în temeiul disp.art. 11 pct.2 lit.a și art. 10 lit.a Cod procedură penală.

Pe latura civilă, inculpatul a fost obligat către V la plata sumei de 6.023.478.529 lei, despăgubiri civile.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul și inculpatul.

Prin decizia penală nr. 389/A/ 3 octombrie 2005 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI au fost admise ambele apeluri, hotărârea primei instanțe a fost desființată iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeași instanță, cu motivarea că prima instanță nu a pronunțat și asupra infracțiunii de evaziune fiscală, prev.de art. 13 Legea nr.87/1994, cu aplic.art. 41 al.2 cod penal și nu a stabilit cu claritate cine are calitatea de parte civilă.

In rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr.1415/P/2005 la Tribunalul Vrancea.

Prin sentința penală nr. 141/13.04.2006, atât latura penală a cauzei cât și latura civilă a cauzei a fost soluționată în același mod.

Și împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul și inculpatul.

Prin decizia penală nr. 23/A/14.02.2007 Curtea de APEL GALAȚIa admis ambele apeluri și în consecință a desființat în totalitate sentința penală nr. 141/2006 a Tribunalului Vrancea iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, menționând actele procedurale efectuate până la termenul din 05.04.2006.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond nu a citat pe inculpat la adresa unde locuiește efectiv - F,- - încălcând în acest mod dispozițiile privind legala citare a inculpatului la proces.

In noua rejudecare cauza a fost înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr-.

Analizând probele administrate în cauză, instanța de fond, Tribunalul Vrancea, a reținut următoarele:

Prin convenția de concesiune autentificată cu nr. 1252/11.05.2000, inculpatul a preluat de la recurentul, " 91" Cîmpina. In urma acestui act juridic, inculpatul a devenit asociat unic și administrator al acestei societăți comerciale. In același timp inculpatul a luat hotărârea să schimbe sediul societății din Cîmpina, în mun.P,- Județul P, aspect reflectat în pct. 5 al actului de cesiune.

Pentru a schimba sediul societății comerciale inculpatul a încheiat un contract de închiriere a unui spațiu cu numita, pe o durată de 1 an, actul fiind autentificat sub nr. 1943/11.05.2000.

In realitate, societatea administrată de inculpat nu a folosit acest sediu din P,-, motiv pentru care proprietara imobilului, a și cerut rezilierea contractului de închiriere începând cu data de 11 iunie 2000.

In calitate de administrator al " - 91" SRL P, inculpatul a derulat mai multe tranzacții cu produse petroliere, în mod special - motorină, pe care o cumpăra de la și apoi o vindea la diverși beneficiari, fără însă a înregistra vreun act în evidența contabilă a societății, cu scopul evident de a se sustrage de la plata taxelor și impozitelor către stat.

S-a precizat că în acea perioadă livrarea produselor petroliere de către furnizori către beneficiari se făcea în conformitate cu nr. 4566/, în vigoare din 28.01.2000.

Potrivit acestor norme metodologice furnizorii puteau să livreze carburanți către beneficiari, la un preț care să nu includă adaosul de 45%, reprezentând taxa pentru drumurile publice prevăzute de Legea nr. 118/1996 în vigoare la acea dată, dacă beneficiarii prezentau pe lângă obișnuita comandă, și o declarație pe propria răspundere cu privire la scopul achiziționării produsului în sensul că produsul achiziționat nu va fi folosit în transportul pe drumurile publice.

In aceste condiții, inculpatul, pentru a evita cumpărarea produselor petroliere la un preț care să includă și taxa pentru drumurile publice a declarat, de fiecare dată, la că produsele petroliere administrate vor fi folosite în agricultură. In acest sens de văzut filele 1-138 dosar fond nr. 1621/P/2003.

Deoarece în evidența contabilă a - 91 SRL P, nu au fost înregistrate facturile fiscale, avizele de însoțire a mărfurilor, chitanțe, etc. acte care să reflecte în mod clar veniturile și cheltuielile societății, comisarii Financiare - Secția V împreună cu organele politice au efectuat verificări încrucișate la, SRL B, SRL B, precum și la unele societăți care au efectuat transportul produselor petroliere.

Astfel, s-a stabilit că în perioada 08.03.2001 - 29.11.2001, - 91" SRL P, prin inculpatul, a achiziționat de la SC, următoarele cantități de produse petroliere: 463.680 kg. motorină fără taxă pentru drumurile publice; 300.320 kg. combustibil tip M și 41.100 kg. fracție C5-C6 (la ultimele două produse nu se aplicau prevederile privind taxa pentru drumuri). Totodată s-a stabilit că în aceeași perioadă inculpatul a vândut cota SRL B și SRL B produse petroliere, cu titlu de motorină, în cantitate totală 616.720 kg. la un preț care include și taxa pentru drumurile publice, cu toate că inculpatul achiziționase produsele petroliere fără această taxă, pentru a fi folosite în agricultură.

In acest sens, au fost avute în vedere înscrisurile de la filele 15-29 dosar urmărire penală vol.

Organele de control nu au putut stabili ce destinație a avut diferența dintre cantitatea achiziționată de 885.100 kg. produse petroliere și cantitatea vândută celor două societăți comerciale din B de 616.720 kg. atât datorită lipsei evidențelor contabile la societatea administrată de inculpat, cât și faptului că acesta s-a sustras urmăririi penale.

Prin vânzarea cantității de 616.720 kg. motorină celor două societăți comerciale din B, societatea comercială administrată de inculpat a obținut venituri în sumă de 7.619.357.803 lei și TVA aferent de 1.101.689.505 lei.

Potrivit actului de control întocmit de Garda Financiară - Secția V, la veniturile realizate, - P ar fi trebuit să-și achite la bugetul de stat suma de 364.664.621 lei, reprezentând impozit pe profit (fără a calcula și majorări de întârziere), însă această obligație fiscală nu a fost îndeplinită vreodată.

S-a precizat și faptul că în cauză nu s-a putut stabili și cuantumul taxei pe valoare adăugate ( ), deoarece, neexistând evidență contabilă la societatea administrată de inculpat, nu s-au putut stabili sumele deductibile și cele nedeductibile, aferente acestei taxe.

Din adresa Gărzii Financiare - Secția V (fila 20 dosar urmărire penală vol.I) cu nr. 2544/23.07.2002 rezultă că pentru cantitatea de 463.680 kg. motorină achiziționată de NV 91 - SRL P de la, la un preț fără taxă pentru drumuri, dar valorificată către cele două societăți comerciale din B, la un preț care închidea și taxa pentru drumuri, inculpatul trebuia să verse la bugetul Ministerului Transporturilor suma de 1.226.433.600 lei. Această obligație de a calcula și vărsa suma reprezentând taxa pentru drumuri, revenea potrivit disp.art. 5 din Legea nr. 118/1996, în vigoare la acea dată, administratorului societății, respectiv inculpatului.

Pentru a nu-i fi depistată activitatea infracțională la data de 24.04.2001, inculpatul, în baza actului adițional autentificat sub nr. 1534/2001, a cesionat părțile sociale numitului, însă această operațiune nu a fost finalizată prin radierea - P de pe numele său, acesta continuând să desfășoare activități pe numele societății, așa cum rezultă din probele administrate în cauză (filele 83, 87, 94-115 din vol.I dosar urmărire penală) inclusiv declarația martorului (filele 207-211 dosar urmărire penală - vol.III).

Activitatea infracțională a inculpatului nu s-a limitat la cele descrise mai sus. Cercetările organelor de specialitate au demonstrat că același inculpat a desfășurat o activitate infracțională asemănătoare și la COMUNICATION SRL B, societate comercială înregistrată sub nr. 40/7308/17.08.1999, al cărui administrator este numitul.

Cu toate că, în drept, administratorul acestei societăți era, asociat unic, în realitate inculpatul a desfășurat în perioada octombrie 2000 - august 2001o intensă activitate în numele acestei societăți, achiziționând însemnate cantități de produse petroliere de la același furnizor - SC. In acest sens, inculpatul a ridicat, pentru COMUNICATION SRL B formularele cu regim special de la. B, respectiv facturi fiscale, avize de însoțire a mărfurilor și chitanțiere, după care, pentru a obține produse petroliere de la a întocmit notele de comandă și declarațiile pe propria răspundere în sensul că produsele achiziționate vor fi folosite în alt scop decât pentru transportul pe drumurile publice, a semnat facturile fiscale și chitanțele.

Deoarece inculpatul s-a sustras urmăririi penale iar numitul nu a putut fi depistat de către organele de cercetare, în cauză nu s-a putut stabili în ce împrejurare inculpatul a acționat, în perioada menționată, în numele COMUNICATION SRL Pentru același motiv organele de urmărire penală au dispus în baza disp.art. 38 Cod proc.edură penală și disjungerea cauzei pentru.

Și în acest caz, organele de specialitate ale Gărzii Financiare - Secția V și ale poliției, au făcut verificări încrucișate furnizorilor și beneficiarilor de produse petroliere în legătură cu tranzacțiile în care era implicată COMUNICATION SRL

Cu această ocazie s-a constatat că în perioada 20.10.2000 - 23.08.2001 COMUNICATION SRL B, prin inculpatul a achiziționat de la SC cantitatea de 1.273.400 kg. motorină, fără taxa pentru drumuri (fără taxă ) și cantitatea de 272.380 kg. combustibil tip M, în total 1.547.780 kg. produse petroliere în valoare de 17.572.528.696 lei ROL.

Din cantitatea totală de 1.547.780 kg. produse petroliere a fost vândută cantitatea de 1.114.040 kg. către aceleași două societăți comerciale din B, respectiv SRL B și SRL B, încasându-se suma totală de 14.906.078.766 lei, sumă care de această dată includea și taxa specială de drumuri.

Avându-se în vedere numai operațiunile comerciale desfășurate și stabilite cu certitudine, s-a stabilit prin actele de control ale Gărzii Financiare - Secția V că COMUNICATION SRL B, prin inculpatul s-a sustras de la plata impozitului pe profit în sumă de 641.498.154 lei, care trebuia plătit bugetului de stat.

De asemenea, din adresa nr. 2980/18.09.2002 a Gărzii Financiare - Secția V rezultă că prin neplata taxei speciale pentru drumuri (taxa ), inculpatul a prejudiciat statul cu suma de 3.790.882.153 lei ROL, prejudiciul fiind neacoperit până în prezent.

Prin întreaga activitate infracțională, inculpatul s-a sustras de la plata impozitului pe profit în sumă totală de 1.006.162.755 lei ROL iar în urma declarațiilor false, în sensul că produsele achiziționate vor fi folosite numai în sectorul agricol și forestier, declarații date pe propria răspundere la, indus în eroare organele abilitate prin lege a calcula, colecta și vărsa la buget taxa specială de drumuri și drept urmare, a achiziționat produse petroliere care nu includeau în preț taxa specială de drumuri, obținând în acest mod, în urma valorificării produselor petroliere, un venit ilicit în sumă totală de 5.017.315.754 lei reprezentând taxă specială pentru drumuri neachitată statului.

In cauză nu s-au luat măsuri asigurătorii întrucât inculpatul nu posedă bunuri.

Atât situația de fapt reținută mai sus cât și vinovăția inculpatului sunt pe deplin dovedite prin următoarele mijloace de probă:

- adresa nr. 2513/25.07.2002 a Gărzii Financiare - Secția V împreună cu procesul verbal de control nr. 3201/19.07.2002 a aceleiași instituții (filele 11-18 vol.I dosar urmărire penală) în care este consemnată activitatea ilicită a inculpatului în raport cu NV - 91 SRL P, taxele neachitate și modul de calcul a acestora cât și reglementările încălcate.

- adresa nr. 2544/23.07.2002 a Gărzii Financiare V în care se precizează suma de 1.226.433.600 lei ROL ce trebuiau livrate la buget de către - P cu taxă specială pentru drumuri;

- adresa nr. 2706/08.08.2002 a Gărzii Financiare - Secția V, către organul de urmărire penală împreună cu procesul verbal de control al aceleiași instituții cu nr. 3353/31.07.2002 (filele 23-29 din vol.I dosar urmărire penală) în care sunt precizate faptele penale ale inculpatului săvârșite ca reprezentant al COMUNICATION SRL B, taxele neachitate, modul de calcul al acestora cât și dispozițiile legale încălcate de inculpat;

- actul de coeziune autentificat sub nr. 1252/11 iunie 2000 (filele 30-31 vol.I dosar urmărire penală) prin care inculpatul - devine unic asociat și administrato la - P, în același sens și adresa nr. 3345/20.02.2002 Camerei de Comerț P ( fila 33 vol. I dosar urmărire penală);

- contractul de închiriere semnat între proprietara (fostă ) și inculpatul în calitate de reprezentant al - P (fila 34 vol.I dosar urmărire penală) împreună cu declarația martorei din care rezultă că acest contract de închiriere a fost reziliat începând cu 11 iunie 2000 întrucât chiriașul nu a folosit spațiul închiriat, (filele 35-36 vol.I dosar urmărire penală); în același sens de văzut și procesul verbal încheiat de către organul de urmărire penală în data de 22 mai 2002 ( fila 37 vol.I dosar urmărire penală);

- adresa Gărzii Financiare P cu nr. 1674/13.03.2002 împreună cu o situație a documentelor cu regim special ridicate de inculpat pentru - P (filele 38-40 vol.I dosar urmărire penală);

- adresa Direcției Generale a Finanțelor Publice P cu nr. 63001/20 februarie 2002 din care rezultă că în anii 2000 și 2001 nu au fost depuse bilanțurile contabile și raportările semestriale pentru - P;

- documentația care a stat la baza constatărilor reținute cu prilejul verificările încrucișate efectuate și la cele două societăți beneficiare din B: situația achizițiilor făcute de - P de produse petroliere cu anexele: facturi fiscale, avize de însoțire a mărfii, note de constatare, delegații pentru ridicarea mărfurilor, comenzi, declarații pe propria răspundere etc.(filele 47-199 vol.I dosar urmărire penală); situația vânzărilor efectuate de aceeași societate și situația veniturilor cheltuielilor și profiturilor împreună cu documentele anexă:; facturi fiscale, chitanțe, etc. (filele 200-261 vol.I dosar urmărire penală);

- în actul adițional la statutul de organizare și funcționare al - P autentificat sub nr. 1534/24.04.2001 prin care inculpatul cesiona părțile sociale numitului - care devenea asociat unic și administrator al societății ( fila 294 vol.III dosar urmărire penală) împreună cu procesul verbal din 24.04.2001, semnat de părți, prin care se hotăra sesiunea precizată mai sus ( fila 293 vol.III dosar urmărire penală) și certificatul de înmatriculare al - P (fila 292 vol.III dosar urmărire penală).

- declarațiile pe propria răspundere date de inculpat la SC ( filele 83; 87 și 94 vol.I dosar urmărire penală și filele 79, 86; 175; 237; 273-284 și 287 vol. II dosar urmărire penală) în sensul că produsele achiziționate ar fi valabile în agricultură și în domeniul silvic.

- înscrisurile aflate la filele 111-120 din dosarul penal nr. 1621/2003 al Tribunalului Vrancea reprezentând comunicațiile și declarațiile pe propria răspundere emise de inculpat;

- facturi fiscale, avize de însoțire a mărfurilor și chitanțe, în original (filele 4-130 vol.III dosar urmărire penală);

- împuternicirile emise în numele COMUNICATION SRL B pentru inculpatul împreună cu facturile fiscale și comenzile semnate de inculpat în calitate de reprezentant al SC. COMUNICATION SRL B (filele 311-320 vol.III dosar urmărire penală);

- copie de pe certificatul de înmatriculare al SC COMUNICATION SRL B (fila 298 vol.III dosar urmărire penală).

- rapoartele de constatare tehnico-științifică grafică (filele 279-290 și 322-330 vol. III dosar urmărire penală) din care rezultă că o serie de acte (avize de însoțire a mărfurilor, facturilor fiscale și chitanțe ) au fost semnate de inculpat și au fost completate și semnate;

- raportul de constatare tehnico-științifică (filele 102-110 din dosarul penal nr. 1621/P/2003 al Tribunalului Vrancea;

- procesele verbale de constatare a inculpatului și a numitului (filele 299-307 vol.III dosar urmărire penală, inclusiv declarația martorei (fila 308 vol.III dosar urmărire penală).

Prima instanță a arătat că toate aceste înscrisuri se coroborează cu declarațiile martorilor G, (filele 161-166 vol.III dosar urmărire penală) din care rezultă împrejurările în care s-au făcut transportările de produse petroliere și implicarea inculpatului; declarația martorului, administrator al SRL B, care arată (fila 172 vol.III dosar urmărire penală) că a achiziționat motorină de la inc. în calitate de reprezentant al SC COMUNICATION SRL B și administrator al SC SRL P precizând modul î care se făcea transportul, plata produselor și mai ales faptul că în preț era inclusă taxa pentru drumuri; declarația martorului, administrator al SC SRL B ( filele 175-176 vol.III dosar urmărire penală) care arată condițiile în care a achiziționat motorină de la inculpat, care s-a prezentat ca administrator al celor două societăți comerciale - SRL P și SC. COMUNICATION SRL B, că actele (chitanțele) erau ștampilate și semnate de inculpat și că în prețul achitat inculpatului era inclusă și taxa specială pentru drumuri; declarația martorei mama inculpatului care arată că din vara anului 2002, fiul său a plecat din țară fără a putea preciza vreo adresă (fila 203 vol.III dosar urmărire penală); în același sens declarația lui, tatăl inculpatului care arată că inculpatul a plecat din țară imediat ce a fost audiat de către organul de poliție ( fila 205 vol.III dosar urmărire penală); cât și declarația semnată, prietena inculpatului (fila 206 vol.III dosar urmărire penală); declarația martorului (filele 207 - 210 vol.III dosar urmărire penală) care arată că a semnat actul prin care dobândea părțile sociale pentru SRL P de la inculpat, însă nu s-au făcut și mențiunile necesare la Registrul Comerțului din P, că nu a primit de la inculpat vreun document pentru această societate și nici nu a ridicat vreun document cu regim special;

In faza cercetării judecătorești martorii, G, (filele 156-158; 183; 196 din dosar penal nr. 561/P/2003 al Tribunalului Vrancea, și-au menținut declarațiile date în timpul urmăririi penale.

Inculpatul a fost audiat în data de 18.03.2002, în faza actelor premergătoare și numai în legătură cu unele aspecte legate de activitățile desfășurate la - Cu acest prilej inculpatul s-a apărat în sensul că nu a desfășurat vreo activitate în numele acestei societăți și că ar fi încredințat o serie de formulare în alb, numitei (filele 235-240 vol.III dosar urmărire penală). Toate aceste apărări au fost infirmate de probele administrate în cauză, cât și de declarațiile martorei - (filele 249-251- vol. III dosar urmărire penală).

In legătură cu sediul fictiv al - declarat de inculpat în P,-, acesta nu a dat vreo explicație.

Cert este că în toată perioada cât inculpatul a desfășurat activitatea infracțională descrisă mai sus, organele de control fiscal nu au cunoscut sediul real al -

In drept, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului, care în data de 11 mai 2000 declarat, în mod nesincer, ca sediu al societății comerciale pe care o administra, o locație în P-, pe care nu a folosit-o vreodată, cu scopul de se sustrage controalele fiscale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prev.de art. 16 din Legea nr. 87/1994.Acest text de lege a fost abrogat prin art. XI pct.8 din Legea nr. 161/21.04.2003, însă infracțiunea a fost inclusă în prevederile art. 12 lit.b din Legea nr. 87/1994, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 161/2003.

In prezent, aceeași infracțiune se află reglementată în disp.art. 9 lit.f din Legea nr. 241/2005, In această succesiune de legi, instanța de fond a făcut aplicarea disp.art. 13 Cod penal și în consecință a aplicat dispozițiile legale mai favorabile, care în acest caz sunt, disp.art. 16 din Legea nr. 87/1994.

Totodată, s-a apreciat că fapta aceluiași inculpat, care în perioada precizată mai sus, în mod repetat dar în realizarea aceleiași rezoluțiuni, nu evidențiat în actele contabile sau în alte documente legale, operațiunile comerciale efectuate sau veniturile realizate, cu scopul vădit de a sustrage de la plata obligațiilor fiscale cauzând un prejudiciu bugetului de stat în sumă totală de 1.006.102.775 lei ROL, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prev.de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplic.art. 41 al.2 Cod penal.

Și în acest caz, art.13 din Legea 87/1994 a fost abrogat prin Legea nr. 161/2003, însă aceeași infracțiune a fost inclusă în disp.art.11 lit.c din Legea nr. 87/1994, modificată.

In prezent infracțiunea precizată mai sus, este reglementată de disp.art. 9 lit.b din Legea nr. 241/2005. Aplicând și în acest caz disp.art.13 cod penal se constată că legea mai favorizată este în acest caz Legea nr. 87/1994, nemodificată.

Fapta inculpatului, care în mod repetat și în baza aceleiași rezoluțiuni, a declarat pe propria răspundere, în mod nesincer, reprezentanților unității furnizoare, competenți prin Legea nr. 118/1996 a calcula și încasa taxa specială pentru drumuri, că va folosi combustibilul achiziționat pentru sectorul agricol și forestier, inducând în eroare reprezentanții unității furnizoare, în scopul de a obține un venit ilicit din neplata taxei speciale pentru drumuri, cauzând statului în acest mod, un prejudiciu în sumă de 5.017.315.754 lei ROL, întrunește elementele constitutive sub infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, cu consecințe deosebit de grave, prev.de art. 215 al.1,2 și 5 Cod penal, cu aplic.art. 41 al.2 cod penal.

Fapta aceluiași inculpat,care, în fața reprezentanților competenți în baza Legii nr. 118/1996 să calculeze și să încaseze, taxa specială de drumuri, a declarat în scris, în mod nesincer și repetat, dar în baza aceleiași rezoluțiuni, că va folosi combustibilul achiziționat pentru sectorul agricol și forestier, cu scopul de a induce în eroare și de a beneficia de un preț mai mic, care să nu includă și taxa pentru drumuri, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații, în formă continuată, prev.de art. 292 cod penal, cu aplic.art. 41 al.2 cod penal.

Pentru această ultimă faptă, instanța de fond nu a reținut încadrarea juridică propusă prin rechizitoriu, respectiv - infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev.de art. 290 Cod penal, deoarece declarațiile respective nu au fost falsificate prin vreunul din modurile prevăzute de art. 288 al.1 Cod penal, respectiv, prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea acestora în alt mod. In acest caz instanța, în baza art. 334 Cod procedură penală, a schimbat încadrarea juridică în sensul arătat mai sus.

In cauză s-a solicitat și schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prev.de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic.art. 41 al.2 Cod penal, și de art. 215 al.1,2 și 5 Cod penal, cu aplic.art. 41 al.2 Cod penal, într-o singură infracțiune de evaziune fiscală, prev.de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplic.art.41 al.2 Cod penal, cu motivarea că inculpatul nu a urmărit inducerea în eroare a societății furnizoare ori producerea vreunei pagube acestei societăți, ci a urmărit doar sustragerea de la plata taxelor și impozitelor către stat.

Instanța de fond nu a putut primi o asemenea cerere deoarece din probele administrate în cauză rezultă cu prisosință că inculpatul, prin declarații false prezentate la unitatea furnizoare de combustibili, folosite ca mijloc fraudulos, a urmărit în primul rând inducerea în eroare a personalului de la acea unitate care, prin Legea nr.118/1996 avea ca atribuțiuni calcularea, colectarea și vărsarea sumelor ce reprezentau taxa specială de drumuri, cu scopul de a achita un preț mai mic pe produsele achiziționate și în final, prin valorificarea acelor produse la un preț care să includă taxa specială pentru drumuri să dețină un venit ilicit. Evident unitatea păgubită nu era unitatea furnizoare, ci Ministerul Transporturilor.

Fără inducerea în eroare a reprezentanților unității furnizoare, inculpatul nu ar fi beneficiat de un preț care să nu includă taxa specială pentru drumuri, în condițiile în care nu folosea combustibilul pentru agricultură și domeniul silvic.

Infracțiunea de înșelăciune s-a consumat în momentul în care, în baza mijloacelor frauduloase folosite inculpatul a indus în eroare reprezentanții unității furnizoare și a primit combustibil la un preț care nu includea taxa specială, pentru drumuri, chiar dacă venitul ilicit s- materializat odată cu valorificarea produsului către alți beneficiari.

Prin urmare, instanța de fond nu a putut reține susținerea inculpatului în sensul că nu a comis infracțiunea de înșelăciune pentru care a fost trimis în judecată.

De asemenea, prima instanță nu a putut reține nici susținerea aceluiași inculpat în sensul că nu a săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală, prev.de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplic.art.41 al.2 cod penal, motivat de faptul că nu s-au stabilit cu exactitate veniturile și cheltuielile societății comerciale.

S-a apreciat că susținerea inculpatului este pe de o parte inexactă deoarece din actele de control ale Gărzii Financiare - Secția V rezultă că la stabilirea obligațiilor fiscale, neachitate de către inculpat la buget, s-au avut în vedere numai operațiunile comerciale a căror existență s-au dovedit a fi certe, în urma unor verificări încrucișate, așa cum s-a arătat mai sus. Pe de altă parte inculpatul nu are în vedere chiar propriul comportament necooperant în stabilirea faptelor, lipsa evidențelor contabile, cât și dispozițiile art. 19 din Legea nr. 87/1994.

Împotriva sentinței penal nr.416/2008 a Tribunalului Vranceaa declarat apel inculpatul criticând-o sub aspectul nelegalității.

Solicită instanței de apel să rețină că încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpat și în infracțiunea de înșelăciune, prev.de art.215 al.l,2 și c Cod penal nu este corectă. Arată că activitatea infracțională a inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prev.de art.11 lit.c din Legea 87/1994, așa cum a fost modificată prin Legea nr.161/2003, inculpatul urmărind, prin fapta sa, decât să nu plătească taxa și nicidecum să inducă în eroare anumite persoane.

Nu poate fi reținută această apărare a inculpatului, întrucât, așa cum a reținut și instanța de fond, acesta s-a folosit de mijloace frauduloase, prin inducerea în eroare a reprezentanților unității furnizoare cu scopul de a achita un preț mai mic pe produsele achiziționate, respectiv, un preț ce nu includea taxa specială pentru drumuri, și, ulterior valorificarea acestor produse la un preț care să includă această taxă specială, cauzând, în acest fel, un prejudiciu Ministerului Transportului.

In ceea ce privește momentul săvârșirii infracțiunii, Curtea consideră că momentul săvârșirii acesteia este acela în care inculpatul a luat hotărârea infracțională de inducere în eroare și s-a prezentat la furnizor pentru a achiziționa combustibilul, știind că urmează a-l valorifica la un preț ce cuprinde și taxa de drum, în acest moment fiind pusă în executare săvârșirea infracțiunii, chiar dacă urmarea produsă s-a situat la o dată ulterioară.

De asemenea, nu poate fi reținută apărarea inculpatului, potrivit căreia inculpatul, vânzând motorina chiar sub prețul producătorului, nu a obținut profit, astfel că acesta ar fi trebuit obligat doar la restituirea taxei de drum către bugetul de stat și nu să se rețină în sarcina sa săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu producerea unui prejudiciu egal cu valoarea taxei nevirate la buget.

Potrivit disp.art.215 al.1 din Codul penal, urmarea imediată, ca element constitutiv al infracțiunii de înșelăciune, constă în crearea unei pagube fie patrimoniului public, fie celui privat, neavând relevanță profitul efectiv obținut de inculpat, atât timp cât, din modalitatea de săvârșire a faptei, confirmată din întregul probatoriu din dosarul cauzei, reiese, cu prisosință intenția directă a inculpatului de a duce în eroare furnizorul, situație ce se constituie în latura subiectivă, ca element constitutiv ale aceleiași infracțiuni.

Astfel, în mod corect, instanța de fond a stabilit valoarea prejudiciului creat, obligând inculpatul la repararea pagubei, în condițiile art.14 alin.3 din Codul d e procedură penală.

Pentru aceste considerente urmează ca, în baza art.379 al.1 pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, să respingă apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.416/2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, ca nefondat și să-l oblige la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform disp.art.192 al.2 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 31.08.1970 în F, județul V, CNP -, domiciliat în F,-, județul V, și în F,-, - 1,. 1,. 2,.8, jud. V, în,-, județul V) împotriva Sentinței penale nr.416/03 octombrie 2007 Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosarul nr-.

Obligă pe apelantul-inculpat la plata către stat a sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare pentru apelantul-inculpat, în F,-, județul V, în F,-, - 1,. 1,. 2,.8, jud. V, în,-, județul V, precum și prin afișare la sediul Consiliului Local F, județul V, pentru intimata-parte civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice V, cu sediul în F,. nr.24, județul V, și pentru intimatul-parte civilă Ministerului Finanțelor Publice B, cu sediul în B, sector 5,-.

Pronunțată în ședință publică azi, 29.05.2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

- - - -

Grefier,

- -

Red. /06.06.2008

Tehnored. -/ 2 ex./11.06.2008

Fond:

Președinte:Maria Tacea
Judecători:Maria Tacea, Liviu Herghelegiu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 cod penal). Decizia 295/2008. Curtea de Apel Galati