Falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 cod penal). Decizia 295/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.295/
Ședința publică din data de 23 Mai 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Marcian Marius Istrate judecător
JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă
JUDECĂTOR 3: Mița
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind judecarea recursului penal promovat de inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, prev. și ped. de art.25 Cod penal raportat la art.288 Cod penal, și uz de fals, prev. de art.291 Cod penal, împotriva deciziei penale nr. 283/15.10.2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, și asistat de avocat apărător ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.18/12.03.20098 emisă de Cabinet de Avocat, depusă la fila 27 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Recurentul-inculpat depune la dosar Bilet de externare-scrisoare medicală. Nu alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și, potrivit disp.art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Recurentul-inculpat, prin apărător ales, consideră că atât hotărârea instanței de fond cat și cea a instanței de apel sunt nelegale pentru următoarele considerente:
Învederează că efectuarea unei expertiză de pe urma unei copii xerox a actului de identitate a individului este nelegală și nu justifică constatarea făcută prin această expertiză și luată în considerare de către instanțe ca o probă elocventă.
Consideră că nu s-a putut demonstra existența infracțiunii de fals, situație în care trebuia ca instanțele să dispună achitarea inculpatului, conform art.11 alin.2 lit.a în ref. la art.10 lit a Cod procedură penală pentru infracțiunea de uz de fals.
Neexistând infracțiunea prin care să se constate că acel act a fost falsificat, nu există nici infracțiunea de uz de fals și, implicit, nici infracțiunea de instigare la fals.
De asemenea, arată că atât prin rechizitoriu, cât și prin hotărârile pronunțate, instanțele au reținut că inculpatul a fost instigat de o anumită persoană. Insă nu se menționează identitatea acestei persoane și nu s-a administrat nicio probă concludentă pentru identificarea acesteia.
Consideră că în cazul în care este vorba doar de o prezumție ce nu este reglementată de dreptul penal român, nu poate fi învinuit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de instigare.
Neexistând infracțiunea de instigare, nu poate fi nici infracțiunea de fals și uz de fals, situație în care solicită a se dispune achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de instigare, conform art.11 alin.2 lit.a în ref. la art.10 lit.a Cod procedură penală.
În subsidiar, învederează că și în situația în care s-ar reține existența acestor infracțiuni în sarcina inculpatului, invocă cazul fortuit, prevăzut de art.51 Cod penal. Arată că, în condițiile în care inculpatul a folosit un act de identitate ce cuprinde poza inculpatului, datele de stare civilă ale acestuia, CNP-ul, acestuia, pentru achiziționarea unor bunuri pentru care a achitat în mod regulat ratele - inculpatul depunând la dosar dovezi în acest sens - nu se poate susține că inculpatul s-a folosit de un act de identitate fals.
Inculpatul, nefiind specialist, nu și-a putut da seama dacă acele litere sau cifre au fost mărite sau micșorate. Acesta, de bună credință, a folosit acel act de identitate pe care l-a considerat valabil, legal.
În consecință, consideră că se impune achitarea inculpatului conform art.11 pct.2 lit.a în ref. la art.10 lit.e Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public, în ceea ce privește infracțiunea de fals, arată că expertiza grafoscopică efectuată în cauză nu a făcut mențiuni cu privire la înscrisul respectiv, la literele și determinarea fiecărei caracteristici a cuvintelor înscrise în card-ul în discuție ci, s-a referit la forma și plasamentul formelor grafice, care nu corespund unei cărți originale. Forma și caracterul acestor forme grafice nu era necesar să fie un document original pentru că nu vizează o analiză comparativă cu înscrisul care ar fi fost emis în realitate, pentru că nu s-a emis o carte de identitate pentru inculpatul. La momentul la care a folosit acea carte de identitate, inculpatul avea o carte de identitate provizorie, valabilă începând cu 4.10.2005 - 4.10.2006. Până la expirarea acestei cărți provizorii de identitate, inculpatul și-a procurat această carte falsă de identitate. Nefiind emisă o carte de identitate normală, nu se putea pune problema unei comparații, putând doar să se analizeze din punct de vedere tehnic modalitatea în care sunt distribuite pe acest card înscrisurile grafice legate de datele personale ale inculpatului.
Aspectele de ordin tehnic nu aduc atingere elementelor constitutive ale infracțiunii de fals.
Totodată, arată că din documentele eliberate de Ministerul d e Interne rezultă cu certitudine că ultimul document de identitate eliberat inculpatului, pe numele acestuia, este cartea de identitate provizorie, la 4.10.2005. Inculpatul nu a făcut dovada că până la expirarea acestei cărți de identitate provizorii s-a dus la poliție și a depus documentele pentru o nouă carte de identitate normală. Prin urmare, simplele susțineri ale inculpatului legate de eroarea de fapt - și nu cazul fortuit - nu determină susținerea că inculpatul a primit o carte de identitate cu datele respective în condițiile în care nu a făcut demersuri pentru a obține o asemenea carte de identitate.
Apreciază că susținerile legate de inexistența faptei de fals sunt nefondate și solicită respingerea lor ca atare.
În ceea ce privește participația în prezenta cauză, respectiv calitatea de instigator, reprezentantul Ministerului Public precizează că aceasta este cea mai favorabilă inculpatului. Inculpatul nu putea primi o carte de identitate falsă, cu date reale decât dacă a făcut demersuri pentru aoo bține.
De altfel, nici nu s-ar putea dovedi că inculpatul are abilități tehnice de a falsifica un astfel de document, astfel încât s-a mers pe participația prin intermediul căreia inculpatul a intrat în posesia documentului respectiv.
Apreciază că recursul este nefondat din acest punct de vedere.
Totodată, arată că achitarea ratelor s-a făcut după ce inculpatul a fost depistat iar falsul a fost evidențiat de către ultima societate la care inculpatul a încercat să cumpere bunuri și unde nu a mai reușit. Insă acest aspect este lipsit de relevanță în raport de infracțiunile deduse judecății.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că recursul este admisibil din perspectiva art.3859pct.14 Cod procedură penală în ceea ce privește reținerea în încadrarea juridică a faptei a prevederilor art.37 lit.b Cod penal.
Instanța de fond și cea de apel în mod greșit au apreciat că sunt incidente și aceste dispoziții legale, raportându-se la pedepsele care au fost grațiate. Raționamentul instanței este corect în condițiile în care se vorbește de grațierea necondiționată. Insă, grațierea condiționată a pedepsei face ca săvârșirea infracțiunii în termenul de încercare să atragă prevederile art.37 lit.a Cod penal.
Consideră că trebuia revocate și adăugate acele pedepse insă nu se poate agrava situația inculpatului în propria cale de atac.
Solicită admiterea recursului cu privire la motivele invocate, înlăturarea prevederilor art.37 lit.b Cod penal și menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârilor recurate.
Avocat, în replică, arată că la dosar au fost adminJ. probe, respectiv declarații de martori, prin care s-a arătat că inculpatul s-a prezentat la organele de poliție eliberându-i-se această carte de identitate.
Se opune la reținerea în sarcina inculpatului a prevederilor art.37 lit.b Cod penal întrucât fiind în calea de atac a recursului formulat de inculpat, parchetul nefăcând recurs, nu se poate agrava situația inculpatului în propria cale de atac.
Recurentul-inculpat, personal,având ultimul cuvânt, potrivit disp.art.38513alin.3 Cod procedură penală, arată că documentul i-a fost eliberat de Serviciul de evidență a populației. În acest sens a fost audiat un martor care a fost de față la eliberarea actului. Arată că nu a avut niciun interes să falsifice actul de identitate iar toate datele de stare civilă corespund celor reale. Arată că a fost inculpat în prezenta cauză fiind cunoscut în B ca având și alte condamnări anterioare. susținerile parchetului în sensul că a plătit ratele după ce a fost descoperit de către organele de poliție. Plățile au fost făcute conform graficului de rambursare.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.881/2007 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul -, s-au dispus următoarele:
În baza art.334 Cod procedură penală, schimbat încadrarea juridica dată faptelor prin actul de sesizare al instanței privind pe inculpatul din infracțiunile concurente de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, prevăzuta de art. 25 raportat la art. 288 Cod penal cu art. 37 lit. a Cod penal, si uz de fals, prevăzuta de art. 291 Cod penal cu art. 41 al.2 Cod penal si art. 37 lit.a Cod penal, în infracțiunile concurente de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, prevăzuta de art. 25 raportat la art. 288 Cod penal cu art. 37 lit. a Cod penal si art. 37 lit. b Cod penal, si uz de fals, prevăzuta de art. 291 Cod penal cu art. 41 al.2 Cod penal, art. 37 lit. a Cod penal si art. 37 lit. b Cod penal si art. 33,34 Cod penal si în consecința:
În baza art. 25 raportat la art. 288 Cod penal cu art. 37 lit. a Cod penal si art. 37 lit. b Cod penal condamnat pe inculpatul la 1 an și 4 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale.
În baza art. 291 Cod penal cu art. 41 al.2 Cod penal cu art. 37 lit. a Cod penal si art. 37 lit. b Cod penal condamnat inculpatul la 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de uz de fals.
În baza art. 33,34 Cod penal a dispus ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare sporita cu 6 luni, astfel va executa 2 ani închisoare.
În baza art. 7 din Legea 345/2002 a revocat beneficiul grațierii privind pedeapsa de 1 an închisoare aplicata prin sentința penală nr. 235/2001 a Tribunalului Brăila.
A constatat ca aceasta fapta este concurenta cu faptele pentru care pedepsele au fost contopite prin sentința penală 24/2004 a Tribunalului Brăila si care a fost executata în întregime în perioada 10.03.2000-27.09.2004.
În baza art. 61 Cod penal a revocat beneficiul liberării condiționate privind restul de pedeapsa de 893 zile rămas neexecutat din pedeapsa anterioara de 7 ani închisoare aplicata prin sentința penală nr. 24/2004 a Tribunalului Brăila.
În baza art. 61 raportat la art. 33,34 Cod penal a contopit restul de pedeapsa de 893 zile rămas neexecutat din pedeapsa anterioara si a contopit acest rest cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicata prin prezenta, si a dispus ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea de 893 zile.
A constatat ca fiind falsa cartea de identitate seria xr nr.-.
În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a,b,c, Cod penal pe toata durata executării pedepsei principale.
Pentru a hotărî în acest mod, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, inculpatul are 46 de ani si este recidivist.
La data de 27.09.2004 acesta s-a adresat cu o cerere la Serviciul Public Comunitar Județean de Evidenta a Persoanei B întrucât îi expirase actul de identitate.
La data de 10.04.2005 Serviciul i-a eliberat inculpatului cartea de identitate provizorie seria - nr. -, înregistrata sub nr. -/28.09.2005, valabila până la data de 4.10.2006.
La data de 20.10.2005, inculpatul s-a prezentat la magazinul SRL B, de unde a achiziționat, în rate, o mașina de spălat, un tv. color si un monitor.
La data de 21.10.2005, același inculpat s-a prezentat si la magazinul, de unde a mai achiziționat, tot cu plata în rate, un cuptor cu microunde, un aspirator, un calorifer si o combina frigorifica.
De precizat este faptul ca la magazinul între vânzător si cumparator s-a întocmit un contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate, iar la magazinul un contract de credit de consum, la ambele magazine inculpatul prezentând o carte de identitate falsa, ce părea originala, pentru a putea obține bunurile.
În cartea respectiva de identitate erau menționate toate datele de stare civila ale inculpatului, rezultând ca a fost eliberata de Politia Municipiului B la data de 4.10.2005 cu valabilitate până la data de 4.10.2015 si având seria xr nr. -.
Potrivit raportului de constatare tehnico științifica existent la dosar rezulta ca "caracterele grafice existente în copia xerox a cartii de identitate întocmita pe numele nu prezintă aceleași caracteristici ca forma si plasament cu caracterele grafice ale unei carti de identitate originale"
Totodată, din adresa nr. 62563/2006 a Serviciului comunitar județean de evidenta a persoanei B rezulta ca ultimul act de identitate cu care inculpatul figurează în evidente este o carte de identitate provizorie cu seria - nr. -, eliberata la 4.10.2005 si valabila până la 4.10.2006. Din aceeași adresa mai rezulta si faptul ca actul de identitate-CI- cu seria xr nr. - nu figurează în evidenta Serviciului Public Comunitar.
Din actele dosarului mai rezulta si faptul ca documentul original"carte de identitate seria - nr. -" a fost eliberata de Politia oraș . la data de 15.02.2001 si aparține numitului.
În urma sesizărilor efectuate cît si din oficiu, inculpatul, dându-si seama ca a fost descoperit, a început sa achite ratele la cele doua credite.
La interogatoriul luat (fila 26) inculpatul nu a recunoscut faptele astfel reținute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței. La dosarul cauzei inculpatul a depus o serie de acte prin care a făcut dovada achitării ratelor, conform contractelor încheiate de parti, fapt care, în opinia primei instanțe, nu exonerează inculpatul de răspundere juridica si nu exclude caracterul penal al faptelor comise.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului, de a determina cu intenție o alta persoana sa falsifice un act de identitate - respectiv cartea de identitate seria - nr. -- întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, prevăzuta de art. 25 raportat la art. 288 Cod penal cu art. 37 lit.a Cod penal si art. 37 lit. b Cod penal.
S-a mai reținut că fapta aceluiași inculpat, de a folosi în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, actul de identitate falsificat, în scopul achiziționării unor bunuri de larg consum de la magazinele si, realizează conținutul juridic al infracțiunii de uz de fals, prevăzuta de art. 291 Cod penal cu art. 41 al.2 Cod penal si art. 37 lit.a,b, Cod penal.
Prima instanță a mai reținut că, în raport cu antecedentele penale ale inculpatului, se impune reținerea în sarcina acestuia a recidivei postexecutorii, prev. de art.37 lit.b din Codul penal, alături de recidiva postcondamnatorie, prev. de art.37 lit.a din Codul penal, reținută prin rechizitoriu.
Împotriva Sentinței penale nr.881/2007 a Judecătoriei Brăilaa declarat apel inculpatul, criticând-o ca nelegală, pentru următoarele motive:
Din cercetările efectuate rezultă numai presupunerea că ar fi instigat o persoană să săvârșească o faptă penală, însă atâta timp cât persoana instigată nu este cunoscută, iar intenția de instigare lipsește, nu se poate reține o asemenea infracțiune în sarcina sa.
Apelantul mai arată că, atâta timp cât pe actul de identitate se află fotografia și toate datele sale personale, nu s-ar fi justificat instigarea unei alte persoane să-i falsifice actul de identitate, lucru care nici nu s-a întâmplat.
Totodată se arată că actul de identitate cu modificarea unor litere și cifre nu a produs consecințe juridice, mai cu seamă că ratele pentru bunurile achiziționate au fost achitate în termen.
De asemenea, apelantul a mai susținut că expertiza grafologică efectuată în cauză este nelegală, întrucât s-a realizat după o copie xerox a actului de identitate, actul de identitate fiind pierdut.
Prin Decizia penală nr.283/15.10.2007, Tribunalul Brăilaa admis apelul declarat de inculpat, a desființat în parte sentința apelată și, în rejudecare:
A înlăturat din sentință dispozițiile privind condamnarea inculpatului și dispozițiile privind revocarea liberării condiționate.
În baza art. 25 raportat la art. 288 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a și art. 37 lit. b Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul la 10 luni închisoare.
În baza art. 291 Cod penal cu aplicarea art.41 al. 2, art. 37 lit. a și art. 37 lit. b Cod penal, l-a condamnat pe același inculpat la 8 luni închisoare.
În baza art. 33-34 Cod penal, a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare sporită cu 2 luni închisoare în total 1 an închisoare.
A menținut beneficiul liberării condiționate pentru restul de 893 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr. 24/2004 a Tribunalului Brăila.
A menținut celelalte dispoziții din sentință.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a considerat că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, iar încadrarea juridică a faptelor a fost stabilită în concordanță cu dispozițiile legale.
Astfel, Tribunalul a reținut că existența cărții de identitate falsificate a fost stabilită nu numai cu ajutorul expertizei grafologice, ci și cu adresa nr.62563/2006 a Serviciului comunitar județean de evidență a persoanei B, de unde rezultă că ultimul act de identitate cu care inculpatul figurează în evidență este o carte de identitate provizorie cu seria - nr. - eliberată la data de 04.10.2005 și valabilă până la data de 04.10.2006.
Totodată din copia de la dosar (f 80 ) rezultă că o carte de identitate, cu elementele de pe cartea de identitate folosită de inculpat la achiziționarea bunurilor, respectiv - nr. -, a fost eliberată de poliția orașului Însurăței la data de 15.02.2001 și-i aparține numitului.
Tribunalul a considerat că nu este întemeiată nici susținerea potrivit căreia în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals deoarece consecințele juridice ale folosirii cărții de identitate falsificate s-au produs în momentul încheierii contractelor de vânzare cumpărare cu plata în rate și de credit de consum cu magazinele SRL B, respectiv, în baza acestei cărți de identitate.
Tribunalul a apreciat însă că, în raport cu gradul concret de pericol social al faptelor și cu împrejurările în care acestea au fost săvârșite, pedepsele aplicate sunt prea aspre, impunându-se atât reducerea acestora, cât și menținerea beneficiului liberării condiționate pentru restul de 893 de zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr.24/2004 a Judecătoriei Brăila.
Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs inculpatul, reiterând motivele de nelegalitate invocate în apel, în sensul că:
- se impune achitarea sa pentru instigare la infracțiunea de fals, deoarece expertiza grafologică efectuată după o copie a actului de identitate presupus a fi falsificat nu face dovada săvârșirii acestei infracțiuni; privitor la această infracțiune s-a mai susținut că, atâta vreme cât nu a fost identificat autorul presupusului fals, nu ar putea fi reținută nici instigarea la fals;
- în condițiile în care nu s-a făcut dovada că actul de identitate a fost falsificat, nu ar putea fi reținută nici infracțiunea de uz de fals.
Pentru aceste motive, inculpatul, prin apărător, a solicitat achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a ref. la art.10 lit.a din Codul d e procedură penală.
În subsidiar, inculpatul a invocat existența unei erori de fapt, în sensul că a folosit actul de identitate fără a avea cunoștință de faptul că acesta este falsificat și că nici nu ar fi avut vreun interes să se folosească de un act de identitate falsificat, dar pe care sunt menționate toate datele reale privind identitatea sa.
Recursul este nefondat.
Examinând hotărârile recurate în raport cu criticile formulate prin motivele de recurs, Curtea constată că cele două instanțe au reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, iar încadrarea juridică a faptelor a fost stabilită în concordanță cu dispozițiile legale.
Faptul că inculpatul a folosit o carte de identitate falsificată pentru a cumpăra bunuri cu plata în rate de la magazinul "" și de a încheia un contract de credit pentru consum la magazinul "" este dovedit nu numai prin expertiza grafologică - expertiză care, în lipsa actului falsificat, a fost efectuată asupra unei copii a acestuia - ci, și prin alte mijloace de probă.
Astfel, din adresa nr.6256/2006 a Serviciului comunitar de evidență a persoanei B, rezultă că ultimul act de identitate cu care inculpatul figurează în evidențe este o carte de identitate provizorie, eliberată la 04.10.2006, și nu cartea de identitate definitivă, cu seria - nr.-, cu termen de valabilitate până la 04.10.2015, pe care inculpatul a folosit-o pentru achiziționarea bunurilor cu plata în rate.
În urma cercetărilor s-a stabilit că actul de identitate cu seria - nr.- a fost eliberat de Poliția orașului Însurăței la data de 15.02.2001 și aparține numitului.
Împrejurarea că nu a putut fi identificată persoana care a falsificat actul de identitate nu constituie un impediment pentru reținerea în sarcina inculpatului a instigării la infracțiunea de fals în înscrisuri oficiale, prevăzută de art.25 Cod penal cu referire la art.288 Cod penal, așa cum se susține în motivele de recurs.
Sub acest aspect, se reține că inculpatul nu a oferit o explicație plauzibilă asupra împrejurărilor în care a intrat în posesia înscrisului falsificat, susținând, în contradicție cu toate probele adminJ. în cauză, că actul de identitate folosit pentru achiziționarea bunurilor cu plata în rate era original și era eliberat de către organele de poliție.
Întrucât prin probele administrare în cauză nu s-a dovedit că inculpatul deținea cunoștințele și mijloacele tehnice necesare pentru contrafacerea unui act de identitate care să prezinte un M grad de asemănare cu un act original, este cert că actul de identitate a fost falsificat de către o altă persoană, la solicitarea inculpatului.
Interesul inculpatului de a deține o carte de identitate "definitivă" era determinat de faptul că, așa cum rezultă din adresa nr.1974/04.07.2006 emisă de SC " " SRL; o persoană care deține carte de identitate provizorie nu ar fi putut achiziționa bunuri cu plata în rate.
Infracțiunea de uz de fals s-a consumat prin folosirea de către inculpat a actului de identitate falsificat, în vederea producerii unor consecințe juridice, consecințe care constau în aceea că, în baza acestui act, inculpatul a achiziționat bunuri cu plata în rate.
Așa fiind, este lipsită de relevanță împrejurarea că, după consumarea infracțiunilor și după descoperirea acestora, inculpatul a achitat contravaloarea bunurilor achiziționate.
În condițiile în care inculpatul era singura persoană interesată în obținerea și folosirea unui act de identitate falsificat, este exclus ca acesta să se fi aflat în eroare de fapt asupra respectivului act.
În consecință, criticile formulate de inculpat prin motivele de recurs sunt neîntemeiate.
Întrucât nici după examinarea din oficiu a hotărârilor recurate, în limitele prevăzute de art.3859alin.3 Cod procedură penală, nu se constată motive care să determine casarea acestora, urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul, conform disp.art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 12.08.1961 în B, județul B, cu domiciliul in B, strada - cel M nr.187, județul B și fără forme legale în B,-, bloc 24, apartament 25, județul B) împotriva Deciziei penale nr.283/15.10.2007 a Tribunalului Brăila, pronunțată în dosarul nr- (Sentința penală nr. 881/20.04.2007 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr-).
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul-recurent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
-
Grefier,
Red. /04.06.2008
Tehnored. /2 ex./11.06.2008
Fond: /Apel:,
Președinte:Marcian Marius IstrateJudecători:Marcian Marius Istrate, Constantin Cârcotă, Mița
