Excepție de neconstituționalitate. Decizia 683/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 683/
Ședința publică din 10 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr.G -, președinte instanță
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Diaconu
Judecător:dr. -
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 29 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
În baza disp.art. 304 alin.1 Cod procedură penală se procedează la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice audio.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat ales pentru recurentul, lipsă fiind acesta.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra acestuia.
Apărătorul recurentului, avocat, depune la dosar note scrise și solicită, în temeiul disp.art. 38515pct.2 lit.d Cod procedură penală, admiterea recursului declarat, casarea încheierii din 29.10.2009 pronunțată de Tribunalul Argeș și rejudecând să se dispună admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.7 alin.1 și 2 din Legea 39/2003 și dispunerea suspendării cauzei până la soluționarea excepției invocate.
Potrivit art.29 din Legea 47/1992, republicată, admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale este condiționată de îndeplinirea cumulativă a celor patru cerințe stipulate expres, respectiv:
- starea de procesivitate, în care ridicarea excepției de neconstituționalitate apare ca un incident procedural creat în fața unui judecător sau arbitru, ce trebuie rezolvat premergător fondului litigiului;
- activitatea legii, în sensul că excepția privește un act normativ, lege sau ordonanță, după caz, în vigoare;
- prevederile care fac obiectul excepției să nu fi fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;
- interesul procesual al rezolvării prealabile a excepției de neconstituționalitate.
În cauză, excepția de neconstituționalitate invocată, vizează texte de lege care sunt în vigoare și care nu au fost constatate anterior neconstituționale printr-o decizie a Curții Constituționale.
Referitor la condiția de admisibilitate privind legătura cu soluționarea cauzei este de observat că raportul cu soluționarea cauzei trebuie să privească incidența dispoziției legale a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată în privința soluției ce se va pronunța asupra cauzei deduse judecății, adică a obiectului procesual penal aflat pe rolul instanței judecătorești.
Instanța de judecată în fața căreia s-a invocat o excepție de neconstituționalitate nu are competența examinării acesteia, ci exclusiv pertinenței excepției, în sensul legăturii ei cu soluționarea cauzei, în orice fază a procesului și oricare ar fi obiectul acestuia și a îndeplinirii celorlalte cerințe legale.
Reprezentantul parchetului formulează concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat de inculpat, întrucât instanța de fond a pronunțat o încheiere legală și temeinică, prin excepția invocată recurentul urmărind ca limita de pedeapsă să fie coborâtă sub minimul special prevăzut de lege.
CURTEA
Constată că, Tribunalul Argeș, prin încheierea pronunțată la data de 29 octombrie 2009, în dosarul nr- a respins cererea formulată de inculpatul, prin apărătorul său de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată.
S-a reținut că inculpatul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.7 alin.1 și 2 din Legea nr.39/2003. Autorul acestei excepții consideră că dispozițiile legale mai sus arătate contravin dispozițiilor articolului 23 pct.12, art.53 pct.2 și respectiv art.124 alin.3 din Constituția României.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că dispozițiile legale mai sus menționate încalcă art.23 pct.12 din Constituția României întrucât unele din limitele de pedeapsă prevăzute de legea penală pentru infracțiunile scop sunt mult mai mici decât minimul prevăzut de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003. Autorul excepției consideră că dispozițiile art.53 pct.2 din Constituția României nu sunt respectate prin faptul că se impun limite de pedeapsă care sunt mult mai mari decât limitele maxime de pedepse prevăzute la infracțiunile scop. Un ultim aspect se referă la faptul că textele de lege criticate pentru neconstituționalitate conduc la obligarea instanțelor de judecată de a pronunța condamnări de 5 ani închisoare ( limita maximă prevăzută de lege), pentru infracțiunea scop - șantaj în formă simplă, infracțiune prevăzută de art.194 alin.1 Cod penal și 5 ani pentru fapta prevăzută de art.7 alin.1 rap.la art.2 lit.b pct.4 din Legea nr.39/2003, deoarece acesta este minimul prevăzut de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003.
În motivarea încheierii, prima instanță a apreciat că cererea de sesizare a Curții Constituționale este inadmisibilă, deoarece nu are legătură cu soluționarea cauzei care se află spre soluționare pe rolul Tribunalului Argeș. S-a mai menționat că aspectele învederate nu reprezintă veritabile excepții de neconstituționalitate a unor dispoziții legale.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivele de recurs formulate în scris și susținute oral se consideră că instanța este obligată să verifice admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea unei excepții în raport cu condițiile impuse de dispozițiile art.29 din Legea nr.49/19092, republicată. Se apreciază că toate aceste condiții sunt îndeplinite, respectiv: excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în cadrul unui litigiu penal aflat spre soluționare pe rolul instanței judecătorești; dispozițiile legale criticate pentru neconstituționalitate sunt în vigoare; aceste dispoziții normative nu au fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale; normele legale criticate pentru neconstituționalitate au legătură cu soluționarea cauzei dedusă judecății.
Examinând încheierea supusă recursului din punct de vedere al criticilor formulate și în temeiul disp.art.385/6 Cod procedură penală, curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele motive:
În conformitate cu dispozițiile art.146 lit.d din Constituție și ale art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992 modificată și republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea în tot sau în parte a unei legi sau a unei ordonanțe.
Din conținutul acestor dispoziții normative rezultă că cererea de sesizare a instanței constituționale trebuie să cuprindă în conținutul său o excepție de neconstituționalitate. O astfel de excepție trebuie să se refere la un conflict constituțional între o normă sau mai multe dintr-un act normativ, iar pe de altă parte o normă sau un principiu consacrate de Constituție.
Nu poate fi considerată ca fiind o excepție de neconstituționalitate cererea prin care se critică o reglementare normativă pentru modul în care a fost redactată sau pentru modul în care este interpretată sau aplicată.
În mod constant în jurisprudența sa Curtea Constituțională a considerat ca fiind inadmisibile sesizările care în fond solicitau o reformulare a textului de lege criticat pentru neconstituționalitate, completarea acestuia, modificarea textului de lege sau se refereau la aplicarea și interpretarea unor dispoziții normative.
În jurisprudența sa instanța constituțională a României a subliniat în mod constant faptul că rolul său în statul de drept nu este acela de a legifera sau de a aplica și interpreta legea în cazuri concrete, ci numai de a constata neconcordanța dintre un text de lege și o normă constituțională.
În speță, din motivarea cererii de sesizare a Curții Constituționale rezultă că autorul acesteia critică dispozițiile art.7 alin.1 și 2 din Legea nr.39/2003 pentru greșita lor redactare, considerând că limitele de pedeapsă prevăzute de aceste texte de lege nu sunt corelate cu limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile din Codul penal la care se aplică.
Prin urmare, această critică nu reprezintă o excepție de neconstituționalitate, deoarece autorul ei învederează deficiențe ale legiuitorului în ceea ce privește stabilirea limitelor de pedeapsă prevăzute în textul mai sus menționat. Curtea Constituțională nu poate suplini o eventuală critică privind legiferarea deoarece această competență revine exclusiv Parlamentului.
Un alt aspect este acela că autorul excepției se referă la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.7 alin.1 și 2 din Legea nr.39/2003, în raport cu alte reglementări din Codul penal, fapt care de asemenea, nu constituie o excepție de neconstituționalitate, nerelevând un conflict constituțional. Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra unor aspecte privind aplicarea și interpretarea legii în cazuri concrete.
În consecință, chiar dacă în mod aparent condițiile de admisibilitate prevăzute de art.29 din Legea nr.47/2003 sunt îndeplinite, nu este îndeplinită principala condiție prevăzută de art.146 lit. din Constituție și respectiv art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992 modificată și republicată, potrivit căreia cererea de sesizare a Curții Constituționale trebuie să se refere la o excepție de neconstituționalitate și nu la omisiuni ale legiuitorului sau la interpretarea și aplicarea legii.
Pentru acest motiv cererea de sesizare a Curții Constituționale este inadmisibilă.
Având în vedere argumentele mai sus expuse și în temeiul disp.art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, care în temeiul disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 29 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu
dr.Gh. - - dr.
Grefier,
Red.:dr.
Tehnored.:
2 ex./12.11.2009.
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Gabriel Săndulescu, Marius
