Extradarea activa (legea 302/2004). Sentința 9/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SENTINȚA PENALĂ NR. 9/
Camera de Consiliu din 14 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Lungu
Grefier - I -
Cu participarea Ministerului Public prin Procuror
Pe rol pronunțarea cauzei penale privind pe condamnatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, având ca obiect cerere de transfer (art. 139 al. 4 cu referire la art. 129 din Legea nr. 302/2004 modificată și completată).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 7.01.2010 și au fost consemnate în încheierea de ședință, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 14.01.2010, când a pronunțat următoarea sentință.
CURTEA
Cu privire la sesizarea de față, constată următoarele;
Prin sesizarea înregistrată la numărul - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚAa înaintat curții cererea condamnatului - fiul lui și, născut la data de 16.02.1976 în Germania, CNP -, cu domiciliul stabil în cad nr. 28/7, /Istanbul, Republica Turcia, necăsătorit, cetățean, prin care solicită transferarea sa în Republica Turcia, în vederea continuării executării pedepsei de 16 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 857/F/24.06.2005 a Tribunalului București - Secția I-a Penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 7337 din 19.12.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție
În sesizarea parchetului se arată că, cererea condamnatului a parcurs faza procedurii prealabile, prevăzută de art. 138 din legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, modificată și completată prin Legea nr. 224/2006 și respectiv Legea nr. 222/2008, că prin sentința penală din 14.04.2009, rămasă definitivă la 21.05.2009, Tribunalul d e Sentințe nr. 11 Ankara a recunoscut hotărârea de condamnare pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală,dispunând executarea restului rămas neexecutat din pedeapsa de 16 ani închisoare în Republica Turcia, că recunoașterea hotărârii de condamnare echivalează cu acordul expres privind transferarea și că persoana condamnată a fost audiată de procuror la data de 5.10.2009, ocazie cu care și-a menținut consimțământul privitor la solicitarea sa de a fi transferat în Republica Turcia pentru executarea restului de pedeapsă, din condamnarea de 16 ani închisoare. Totodată, solicitantul condamnat a precizat că se obligă să achite Statului Român toate cheltuielile ocazionate de procedura transferării, precum și orice alte debite pe care le are față de acesta.
La sesizarea parchetului, adresată curții, a fost anexat dosarul nr. 1112/II/5/2009, în care se află toate documentele întocmite în faza procedurii prealabile, precum și verificările efectuate în legătură cu stabilirea existenței unor alte afaceri judiciare în România ale lui, a altor cereri de extrădare și cazierul judiciar al acestuia, în vederea soluționării cererii de transferare.
Având cuvântul, pentru susținerea cererii sale, petentul-condamnat a solicitat admiterea acesteia și transferarea sa în Republica Turcia pentru continuarea executării pedepsei de 16 ani închisoare, aplicată de Tribunalul București -Secția I-a Penală, motivat de faptul că sunt îndeplinite cerințele legale prevăzute de Convenția dintre România și Republica Turcia privind transferul persoanelor condamnate, ratificată prin Legea nr. 99/1992 de România, cât și de Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.
Reprezentantul parchetului a pus concluzii de respingere a cererii de transferare, formulată de petentul-condamnat, motivat, în esență, de împrejurarea că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 129 lit. f din Legea nr. 302/2004 referitoare la exprimarea acordului statului român la transferare.
Examinând actele și lucrările dosarului în raport de prevederile Convenției dintre România și Republica Turcia, privind transferul persoanelor condamnate, ratificată de România prin Legea nr. 99/1992 și ale Legii nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 224/2006 și Legea nr. 222/2008, curtea reține următoarele:
Cetățeanul - fiul lui și, născut la data de 16.02.1976 în Germania, CNP -, cu domiciliul stabil în cad nr. 28/7, /Istambul, Republica Turcia, necăsătorit, cetățean, posesor al pașaportului -, valabil până la data de 20.12.2009, posesor al cărții de identitate seria - nr. -, în prezent deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță Poarta Albă, jud. C, a fost condamnat prin sentința penală nr. 857/F/ 24.06.2005 a Tribunalului București - Secția I-a Penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 7337 din 19.12.2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție B, la pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor de tentativă de introducerea în țară de droguri de mare risc și procurare de droguri, prevăzute și pedepsite de art. 20 cod penal raportat la art. 3 al. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 și respectiv art. 2 al. 2 din Legea nr. 143/2000.
După rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 857/F/24.06.2005 a Tribunalului București -Secția I-a Penală, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1345/28.12.2006, în baza căruia condamnatul a început executarea pedepsei la data de 29.02.2004.
În circumstanțele menționate condamnatul a formulat o cerere, prin care solicită transferarea sa în Republica Turcia, pentru continuarea executării pedepsei de 16 ani închisoare, cerere ce face obiectul prezentei cauze.
Cererea de transferare formulată de petentul-condamnat a fost supusă procedurii prealabile, prevăzută de art. 138 al. 1 și 2 din Legea nr. 302/2004 și după examenul de regularitate internațională al tuturor documentelor, Ministerul Justiției și Libertăților din România, constatând îndeplinirea condițiilor, a înaintat-o Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA spre competentă soluționare.
Examinând cererea petentului-condamnat, raportat la prevederile Legii nr. 99/1992 și a Legii nr. 302/2004 modificată și completată, curtea reține următoarele:
Potrivit art. 4 din Legea nr. 99/1992 de ratificare a Convenției dintre România și Republica Turcia, privind transferul persoanelor condamnate, pentru a opera transferul unei persoane condamnate între România și Republica Turcia, trebuie îndeplinite cumulativ cinci condiții care sunt îndeplinite în cauză.
Astfel, petentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 857/F/24.06.2005 a Tribunalului București -Secția I-a Penală la 16 ani închisoare pentru introducerea în România și procurarea de droguri de mare risc (heroină), infracțiuni prevăzute de art. 3 al. 1 și 2 și respectiv art. 2 al. 2 din Legea nr. 143/2000.
Prin hotărârea nr. 2009/376, pronunțată de Tribunalul d e Sentințe nr. 11 Ankara, s-a reținut că, infracțiunea de trafic de heroină comisă de condamnatul în România este pedepsită ca infracțiune de Codul Penal (art. 188), fiind astfel îndeplinită cerința dublei incriminări a faptei ce a atras condamnarea.
Sentința penală nr. 857/F/24.06.2005 a Tribunalului București -Secția I-a Penală a rămas definitivă prin decizia penală nr. 7337/19.12.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție B, iar în baza ei s-a emis mandatul de executare a pedepsei de 16 ani închisoare nr. 1345/28.12.2006 de către Tribunalul București, mandat ce a fost pus în executare, în prezent aflându-se în detenție la Penitenciarul d e Maximă Siguranță Poarta Albă, județul
Pe cale de consecință se constată îndeplinită și condiția potrivit căreia hotărârea de condamnare trebuie să fie definitivă și executorie.
În condițiile în care executarea pedepsei de 16 ani închisoare, aplicată condamnatului, a început la data de 29.02.2004 și urmează să expire la 29.02.2020, se constată că, în prezent, acesta mai are de executat mai mult de 1 an închisoare, fiind îndeplinită și condiția privind fracția de pedeapsă rămasă de executat.
Petentul-condamnat este cetățean al Turcia, iar prin declarația dată la 5.10.2009 la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA, și-a dat consimțământul la transferare, situație în care se constată îndeplinite și ultimele două condiții cerute de art. 4 din Legea nr. 99/1992.
Curtea reține și faptul că nu există în cauză nici una din situațiile prevăzute de art. 6 din Legea nr. 99/1992, care să impună respingerea cererii de transferare, iar din referatul întocmit la data de 26.10.2009, de către Biroul executări penale al Tribunalului București -Secția I-a Penală, rezultă că a achitat cheltuielile judiciare, în sumă de 800 lei la care a fost obligat către statul Român prin hotărârea de condamnare.
Examinând cererea petentului-condamnat, în raport de condițiile transferării, astfel cum sunt reglementate de art. 129 din Legea nr. 302/2004 modificată și completată, curtea constată că îndeplinește toate condițiile respective.
Așa cum s-a precizat anterior, petentul este cetățean, hotărârea prin care a fost condamnat în România este definitivă, la data prezentă condamnatul mai are de executat din pedeapsă 16 ani închisoare, mai mult de 6 luni închisoare, consimțământul la transferare este dat, iar faptele ce au atras condamnarea sunt incriminate ca infracțiuni și în Republica Turcia.
În privința condiției referitoare la punerea de acord între statul de condamnare și statul de executare asupra transferării, curtea reține că este satisfăcută, în condițiile în care statul Român, după verificarea regularității internaționale, a înaintat toate documentele Turcia, iar apoi Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA.
Așa cum se arată în adresa din 17.12.2009 a Direcției Internaționale și Tratate - Serviciul cooperare judiciară internațională în materie penală din cadrul Ministerului Justiției și Libertăților din România, acordul de principiu al statului Român la transferare a fost dat în momentul înaintării către Republica Turcia a documentelor necesare recunoașterii hotărârii de condamnare.
Republica Turcia recunoscând hotărârea de condamnare a petentului, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, și-a dat la rândul ei acordul la transferare, în acest sens fiind emisă și hotărârea din 27.03.2009 a Ministerului Justiției - Direcția Generală pentru Drept Internațional și Relații Internaționale.
În raport de cele reținute, curtea constatând îndeplinirea tuturor cerințelor legale, va admite sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA și implicit cererea formulată de condamnatul privind transferarea sa în Republica Turcia în vederea continuării executării pedepsei de 16 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 857/F/24.06.2005 a Tribunalului București - Secția I-a Penală.
Urmează ca, în temeiul prevederilor art. 139 al. 4 cu referire la art. 129 din Legea nr. 302/2004 modificată și completată, să se dispună transferarea persoanei condamnatului, într-un penitenciar din Republica Turcia, în vederea continuării executării pedepsei de 16 ani închisoare, aplicată acestuia prin sentința penală nr. 857/F/24.06.2005 a Tribunalului București - Secția I-a Penală.
Totodată, se va constata că executarea pedepsei de 16 ani închisoare aplicată condamnatului, a început la data de 29.02.2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA privind cererea de transferare în Republica Turcia a condamnatului.
În temeiul prevederilor art. 139 al. 4 cu referire la art. 129 din Legea nr. 302/2004 modificată și completată,
Dispune transferarea persoanei condamnatului - fiul lui și, născut la data de 16.02.1976 în Germania, CNP -, cu domiciliul stabil în cad nr. 28/7, /Istambul, Republica Turcia, cetățean, necăsătorit, posesor al pașaportului -, valabil până la data de 20.12.2009, posesor al cărții de identitate seria - nr. -, în prezent deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță Poarta Albă, jud. C, într-un penitenciar din Republica Turcia, în vederea continuării executării pedepsei de 16 ani închisoare, aplicată acestuia prin sentința penală nr. 857/F/24.06.2005 a Tribunalului București -Secția I-a Penală.
Constată că executarea pedepsei de 16 ani închisoare, aplicată condamnatului, a început la data de 29.02.2004.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi 14.01.2010.
PREȘEDINTE DE COMPLET, GREFIER,
- - I -
Red.jud.-
Dact.- 3 ex./15.01.2010
Președinte:Viorica LunguJudecători:Viorica Lungu
