Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 20/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 20/
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Uzună
JUDECĂTOR 2: Damian Mitea
JUDECĂTOR 3: Zoița Frangu
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror - ta
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 7 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură arestare preventivă a inculpatului.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul Constanța - cabinet individual.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 38513cod procedură penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că, a declarat recurs împotriva încheierii instanței de fond întrucât apreciază că, in mod greșit s-a dispus menținerea stării de arest a inculpatului. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanța revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului în principal, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. Apreciază că, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului nu mai subzistă, pericolul pentru ordinea publică nu mai este prezent și actual, acesta s-a diminuat odată cu trecerea timpului. Apreciază că, lăsarea in libertate a inculpatului nu ar afecta buna desfășurare a procesului penal, acesta este arestat în cauză de peste 1 an de zile, iar detenția îndelungată tinde către executarea unei pedepse privative de libertate. Solicită a se avea în vedere modul concret in care se pretinde că acesta a săvârșit fapta și faptul că, probele de vinovăție nu sunt suficiente.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii Tribunalului Constanța ca legală și temeinică motivat de împrejurarea că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, nu au intervenit elemente noi care să justifice aplicarea unei alte măsuri preventive. Pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, se impune menținerea în stare de arest preventiv a inculpatului care, nu este la primul conflict cu legea penală.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt arată că, achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 7 ianuarie 2010, Tribunalul Constanța, în baza art. 3002cod procedură penală coroborat cu art. 160bcod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul .
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, cu nr. 1544/P/2008 din data de 11.02.2009, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de viol, prev. de art. 20 cod penal rap. la art. 197 alin. 1 cod penal, cu aplic. art. 37 lit. b cod penal, omor, prev. de art. 174 alin. 1 cod penal, cu aplic. art. 37 lit. b cod penal și tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b și alin. 3 lit. c cod penal, cu aplic. art. 37 lit. b cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a cod penal.
În sarcina inculpatului s-a reținut că la data de 15.10.2008, în jurul orelor 22.30, prin constrângerea fizică a numitei, în vârstă de 66 ani, constând într-o multitudine de lovituri cu pumnii și strângeri (comprimare digitală) în zona gâtului, a pus în executare hotărârea de a avea un act sexual cu aceasta, cauzându-i leziuni traumatice cranio-cerebrale ce au legătură de cauzalitate cu moartea ei ce a survenit la data de 13.11.2008, precum și faptul că a sustras din locuința victimei suma de 150 lei și un număr de două cuțite din suportul aflat în bucătărie.
Prin încheierea nr.151 din data de 16.11.2008, pronunțată în dosarul penal nr- a Tribunalului Constanța, s-a dispus, în temeiul art.148 alin. 1 lit. f cod procedură penală luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul.
Analizând actele și lucrările dosarului s-a apreciat că măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată în condiții de legalitate și temeinicie, cu respectarea dispozițiilor art. 143 cod procedură penală și art. 148 cod procedură penală.
Astfel, și la acest moment se apreciază că sunt indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit fapta pentru care este cercetat, indicii care se regăsesc în probele aflate la dosarul de urmărire penală.
În ceea ce privește temeiul prev. de art. 148 lit. f cod procedură penală, avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, apreciem că subzistă și la acest moment, în sensul că infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar prin lăsarea în libertate a acestuia se creează un pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul este determinat de gravitatea deosebită a infracțiunilor, derivată din natura acestora, din împrejurările si modalitatea concretă de comitere, urmarea produsă, respectiv suprimarea unei vieți, rezonanta socială negativă si sentimentul de insecuritate creat în rândul colectivității prin comiterea acestui gen de infracțiuni.
Acest pericol trebuie analizat nu numai prin prisma datelor ce caracterizează persoana inculpatului, care a mai fost anterior condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de viol, ci și raportat la gradul concret de pericol social al infracțiunilor reținute, infracțiuni contra vieții persoanei și contra patrimoniului.
S-a avut în vedere că, astfel cum s-a reținut prin actul de inculpare, infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului prezintă un grad sporit de pericol social, determinat de împrejurările și modalitățile concrete în care se arată că a acționat acesta, de urmările produse, de rezonanța socială și sentimentul de insecuritate creat în rândul colectivității.
Pe de altă parte, se reține că, deși au fost administrate nemijlocit probatoriile privind învinuirea ce se aduce inculpatului prin actul de inculpare, în prezent, față de necesitatea administrării și a probelor solicitate în apărare, se apreciază că nu sunt motive care să justifice schimbarea temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării preventive și nici motive care să justifice inexistența acestora.
În susținerea opiniei că se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului sunt și prevederile art. 5 pct. 1 lit. c din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, care reglementează cazurile de excepție în care o persoană poate fi privată de libertate, mai precis atunci când există motive verosimile că săvârșit fapte penale și este necesară apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
In termen legal, inculpatul a declarat recurs prin care solicită in principal, revocarea măsurii arestării preventive întrucât nu mai există temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat odată cu trecerea timpului.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii recurate, in raport de criticile formulate cât si din oficiu, curtea constată următoarele:
Inculpatul a fost trimis in judecată si este cercetat pentru trei infracțiuni, respectiv, infracțiunea de omor, tâlhărie care a produs moartea victimei și tentativă de viol.
Temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive in prezent s-au transformat in probe certe, astfel că nu se poate susține in prezent că nu ar fi temeiuri pentru menținerea arestării preventive. Inculpatul este cercetat pentru infracțiuni deosebit de grave, pentru care legea prevede închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa in libertate, creează un pericol concret pentru ordinea publică; pericolul este determinat de gravitatea deosebită a infracțiunilor dedusă din natura si împrejurării comiterii faptelor, de modalitatea concretă de comitere si de urmarea produsă, respectiv suprimarea unei vieți, rezonanța socială negativă cât si sentimentul de insecuritate creat in rândul colectivității prin comiterea acestui gen de infracțiuni.
Pe cale de consecință, în baza art. 38515pct. 1 lit. b cod procedură penală, urmează a respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpat și în baza art. 192 alin. 2 cod pr. penală, va fi obligat recurentul la 200 lei, cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b cod procedură penală;
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 7 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
În baza art. 192 alin. 2 cod pr. penală,
Obligă recurentul la 200 lei, cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Ianuarie 2010.
Pentru Președinte de complet, Judecători,
Jud. - -, aflată în, - -
conform art. 312 cod pr. penală,
semnează
Președinte instanță - -
GREFIER,
- -
Jud. fond.
Red.. Jud. -
Tehnodact. Gref. -
2 ex./19.01.2010
Președinte:Maria UzunăJudecători:Maria Uzună, Damian Mitea, Zoița Frangu
