Falsul în declarații (art. 292 cod penal). Decizia 1044/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 1044
Ședința publică de la 27 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
Pe rol se află pronunțarea în cauza penală, având ca obiect judecarea recursurilor formulate de inculpații, și Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, împotriva deciziei penale nr.34 din 03.02.2009, pronunțată de Tribunalului Arad în dosar nr-.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Dată fără citarea părților.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 19 octombrie, când având în vedere complexitatea cauzei și timpul scurt pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea la data de 27 octombrie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2444/ 8 octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-, în baza art. 334 Cod procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor privind pe ambii inculpați din infracțiunea de fals în declarații în formă continuată prevăzută de art. 292 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal în infracțiunea de fals în declarații prevăzută de art. 292 Cod penal. În baza art. 334 Cod procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor privind pe ambii inculpați din infracțiunea de denaturare a elementelor de activ și pasiv reflectate în bilanțul contabil în formă continuată prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal în infracțiunea de denaturare a elementelor de activ și pasiv reflectate în bilanțul contabil prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991. În baza art.11 pct.2 lit. a) raportat la art.10 lit. c) Cod procedură penală a achitat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prevăzută de art. 292 Cod penal. În baza art.11 pct.2 lit. a) raportat la art.10 lit. a) Cod procedură penală a achitat același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de denaturare a elementelor de activ și pasiv reflectate în bilanțul contabil prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991.
În baza art. 292 Cod penal, a dispus condamnarea inculpatul,la: - 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații. În baza art.11 pct.2 lit. a) raportat la art.10 lit. a) Cod procedură penală a achitat același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de denaturare a elementelor de activ și pasiv reflectate în bilanțul contabil prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal inculpatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
În baza art. 81, 82 Cod Penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 2 ani și 8 luni. S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod Penal.
În baza art. 71 Cod penal a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 348 Cod procedură penală s-a dispus desființarea declarațiilor pe propria răspundere privind scutirea de la plata taxei vamale și a taxei pe valoarea adăugată pentru bunurile care se importă în vederea efectuării de investiții în zona defavorizată, date la data de 29.11.2001 de la filele 79, 80 și 81 dosar urmărire penală.
Pentru a hotărî astfel,prima instanțăa reținut în fapt următoarele:
Cei doi inculpați au calitatea de asociați ai societăților comerciale SC " Plus" SRL A și respectiv "SC Instalații" H după cum rezultă din copiile actelor constitutive de la filele 132-148 dosar urmărire penală. "SC Instalații" H beneficia din data de 1 august 2001 de certificat de investitor în zonă defavorizată, după cum rezultă din înscrisul de la fila 70 dosar urmărire penală. La data de 8 octombrie 2001, societatea SC " Plus" SRL A încheie un contract de prestări servicii, denumit de părți "contract de construire" cu societatea " System A" prin care SC " Plus" SRL A se obliga să moteze instalația de încălzire, aerisire, climatizare, de evacuare a aerului uzat și a centralei termice, după cum rezultă din copia contractului de la filele 88-94 dosar urmărire penală. Pentru a-și executa obligațiile comerciale asumate prin contractul sus-menționat prestatorul de servicii avea nevoie printre altele de un număr de 50 de aeroterme industriale. Cunoscând însă împrejurarea, reținută mai sus de instanță, că firma din H, în speță, "SC Instalații" H beneficia de certificat de investitor în zonă defavorizată (fila 70 dosar urmărire penală), inculpatul ia hotărârea de a importa cele 50 de aeroterme industriale prin intermediul acestei societăți, cu scopul de a beneficia de facilitățile existente cu privire la taxele vamale și la taxa pe valoare adăugată.
În acest sens, inculpatul, întocmește declarațiile de la filele 77,80 și 81 privind scutirea de la plata taxei vamale și a taxei pe valoarea adăugată pentru bunurile care se importă în vederea efectuării de investiții în zona defavorizată. În cuprinsul acestor declarații, inculpatul menționează că cele 50 de aeroterme fac parte din investiția nou creată constând în "hală industrială producție H" (filele 77 și 81 dosar urmărire penală). Instanța reține din declarațiile inculpatului (fila 312 dosar urmărire penală) că acesta a completat și semnat aceste declarații, însă la numele declarantului a fost trecut coinculpatul. Din întreg probatoriul administrat în cauză nu rezultă că inculpatul a avut cunoștință de faptul că inculpatul a întocmit aceste declarații în numele său sau că ar fi tolerat ulterior această conduită. Această convingere a instanței este întărită și de împrejurarea că ambii inculpați aveau calitatea de asociați în ambele societăți comerciale și astfel inculpatul avea posibilitatea de a reprezenta ambele societăți, lucru cunoscut de inculpatul (declarație fila 306 dosar urmărire penală).
Scopul urmărit de inculpatul prin depunerea respectivelor declarații și anume de a beneficia de un regim de taxare mai favorabil, deși cunoștea că nu ar fi avut dreptul să beneficieze de aceste facilități rezultă din următoarele împrejurări. În primul rând instanța, după cum s-a reținut în rândurile de mai sus, constată că în ce privește contractul de prestări servicii cu societatea " System A" acesta a fost încheiat la data de 8 octombrie 2001. Pentru executarea acestui contract inculpatul întocmește declarațiile sus-menționate la data de 29 noiembrie 2001, fiind astfel cert că inculpatul avea reprezentarea că respectivele aeroterme industriale nu urmau să ajungă așa cum declara la o hală industrială din H ci erau destinate echipării halei din Aas ocietății "". Mai mult din chiar cuprinsul declarației vamale de la fila 32 și următoarele dosar urmărire penală, rezultă că destinația aerotermelor importate era"RO-2900 A, km. 3, -A"(fila 33 dosar urmărire penală). De asemenea, din declarația martorului audiat în fața instanței (fila 104), șoferul autocamionului care a transportat aerotermele importate din Germania în România, rezultă că acestea au fost descărcate în incinta firmei din A, deoarece acolo a fost dirijat la descărcare. Pentru toate aceste considerente, instanța a apreciat că vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de fals în declarații a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă. Pe de altă parte, instanța va constata raportat la starea de fapt descrisă că nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar fi săvârșit aceeași infracțiune de fals în declarații prevăzută de art. 292 Cod penal.
Ulterior intrării celor 50 de aeroterme pe teritoriul statului român, acesta au fost înregistrate în evidența contabilă a SC " Instalații" H, deși ele ulterior au fost încorporate în hala care făcea obiectul contractului de prestări servicii dintre " System" A și SC " Plus" SRL A, contract în care societatea SC " Instalații" H nu avea calitatea de parte. De abia la data de 12 iulie 2005 se încheie o factură de vânzare între SC " Instalații" H și SC " Plus" SRL A prin care se transferă proprietatea asupra aerotermelor către ultima societate. Prin această omisiune, instanța a constat că a avut loc o denaturare a elementelor de activ și pasiv reflectate în bilanțurile contabile pe anii 2001,2002,2003 și 2004 depuse la organele fiscale, în ce privește ambele societăți comerciale.
În drept prima instanțăa arătat cu privire la schimbarea încadrării juridice invocată din oficiu: -în dosar s-a început urmărirea penală pentru două importuri privind pe de o parte un număr de 50 de aeroterme și pe de altă parte un excavator. Prin rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale cu privire la importul excavatorului. În ce privește importul aerotermelor pentru acestea s-a întocmit declarația vamală de la fila 32 dosar urmărire penală, distinctă față de declarația vamală pentru importul excavatorului de la fila 47 dosar urmărire penală. De asemenea, declarațiile de scutire de la plata taxelor vamale și a TVA de la filele 77 și 80-81 dosar urmărire penală sunt întocmite toate cu aceeași ocazie, în data de 29.11.2001, astfel încât instanța a apreciat că nu este îndeplinită condiția de la art. 41 alin. 2 Cod penal cu privire la săvârșirea actelor materiale la intervale de timp diferite.
Cu privire la poziția Ministerului Public în ședința din 24 septembrie 2008, prin care a solicitat admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice invocată din oficiu, în sensul reținerii a două infracțiuni de fals în declarații prevăzută de art. 292 Cod penal, aflate în situația concursului cu conexitate etiologică, raportat la faptul că inculpatul a întocmit două declarații pe propria răspundere, instanța a apreciat-o ca neîntemeiată, întrucât declarațiile menționate în starea de fapt reținută, au avut scopul de o obține o scutire de la plata taxelor vamale și a taxei pe valoare adăugată. Pentru a obține acest scop era necesară întocmirea unei documentații complete de către societatea SC " Instalații" Astfel, facilitățile urmărite puteau fi obținute doar în situația depunerii tuturor declarațiilor sus-menționate, o singură declarație nefiind suficientă pentru acordarea scutirilor. În această situație, instanța a apreciat că nu poate fi vorba de două sau mai multe infracțiuni aflate situația concursului cu conexitate etiologică, în speță fiind vorba de săvârșirea unei infracțiuni unice de fals în declarații prevăzută de art. 292 Cod penal.
Cu privire la schimbare a încadrării juridice invocată din oficiu și pusă în discuția părților la termenul din data de 24 septembrie 2008 raportat la infracțiunea de denaturare a elementelor de activ și pasiv reflectate în bilanțul contabil în formă continuată prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, instanța a reținut următoarele: În fapt și în drept, nu au existat mai multe acte materiale de denaturare a elementelor de activ și pasiv reflectate în bilanțurile contabile, aceste diferențe fiind rezultatul neînregistrării inițiale în contabilitatea celor două societăți a unui contract de vânzare-cumpărare a aerotermelor. De abia la data de 12 iulie 2005 se încheie o factură de vânzare între SC " Instalații" H și SC " Plus" SRL A prin care se transferă proprietatea asupra aerotermelor către ultima societate. Instanța a constat că prin această singură omisiune, a avut loc o denaturare a elementelor de activ și pasiv reflectate în bilanțurile contabile, nefiind vorba de mai multe acte materiale. Ca urmare a acestei omisiuni inițiale s-au produs înregistrări eronate în toate bilanțurile contabile din anul 2001 până la data întocmirii ulterioare a facturii de vânzare-cumpărare.
1.Cu privire la săvârșirea de către ambii inculpați a infracțiunii de denaturare a elementelor de activ și pasiv reflectate în bilanțul contabil prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991, instanța a reținut că prin rechizitoriul parchetului s-a dispus în scoaterea de sub urmărire penală a celor doi inculpați și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 și trimiterea în judecată pentru infracțiunea prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991.
Ulterior întocmirii rechizitoriului, prin decizia nr. 4/21.01.2008 a ÎCCSJ pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, s-a stabilit că fapta de omisiune în tot sau în parte, ori evidențierea, în actele contabile ori în alte documente legale a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate constituie infracțiunea complexă de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005, nefiind incidente dispozițiile art. 43 din Legea contabilității nr. 82/1991, aceste activități fiind cuprinse în conținutul constitutiv al laturii obiective a infracțiunii de evaziune fiscală.
Față de această decizie obligatorie pentru instanța de judecată, s-a constat că în mod netemeinic Ministerul Public prin rechizitoriu a apreciat că există un concurs de infracțiuni între infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005 și infracțiunea prevăzută de art. 43 din Legea contabilității nr. 82/1991, pronunțând o soluție de scoatere de sub urmărire penală pentru infracțiunea de evaziune fiscală și o soluție de trimitere în judecată pentru infracțiunea prevăzută de art. 43 din Legea contabilității nr. 82/1991. În speță vor fi incidente în conformitate cu decizia nr. 4/21.01.2008 a ÎCCSJ doar dispozițiile art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005 sub forma infracțiunii complexe de evaziune fiscală. Pe cale de consecință, fapta pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, art. 43 din Legea contabilității nr. 82/1991, nu există.
Pentru aceste considerente, instanța în baza art.11 pct.2 lit. a) raportat la art.10 lit. a) Cod procedură penală a achitat ambii inculpați, pentru săvârșirea infracțiunii de denaturare a elementelor de activ și pasiv reflectate în bilanțul contabil prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991, deoarece fapta nu există.
2. Cu privire la săvârșirea de către cei doi inculpați a infracțiunii de fals în declarații prevăzută de art. 292 Cod penal, instanța a reținut că vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de fals în declarații a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, după cum reiese din starea de fapt reținută de instanță în cuprinsul acestei hotărâri.
Astfel, fapta inculpatului de a face declarații necorespunzătoare adevărului în sensul că societatea SC " Instalații" va importa un număr de 50 de aeroterme industriale care fac parte din investiția nou creată constând în "hală industrială producție H", pentru a beneficia astfel de scutiri de la plata taxelor vamale și a taxei pe valoarea adăugată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații, prevăzută de art. 292 Cod penal.
Cu privire la inculpatul, așa cum a rezultă din detalierea probelor administrate, declarațiile invocate în rechizitoriu au fost întocmite de către inculpatul. Singura legătură între declarații și inculpatul este numele în care au fost făcute. Această împrejurare este doar o probă indirectă care nu poate dovedi prin ea însăși vinovăția acestui inculpat. Coroborând aceste probe, (declarațiile de la filele 77 și 81 dosar urmărire penală și declarațiile celor doi inculpați din faza de urmărire penală) concluzia desprinsă de instanță a fost că nu au putere de certitudine că inculpatul este cel care a săvârșit fapta de a face declarațiile necorespunzătoare adevărului. Mai mult instanța nu a putut reține vreo probă din care să rezulte existența vreunei forme de complicitate a inculpatului la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 292 Cod penal de către coinculpatul. Apreciind că vinovăția inculpatului nu a fost dovedită fără putere de tăgadă instanța va constata că prezumția de nevinovăție nu a fost anulată și în baza art.11 pct.2 lit. a) raportat la art.10 lit. c) Cod procedură penală a dispus achitarea inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prevăzută de art.292 Cod penal, întrucât fapta nu a fost săvârșită de inculpat.
Împotriva sentinței penale nr.2444/08.10.2008 a declarat apel în termen Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad care a solicitat desființarea sentinței primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit art.345 Cod procedură penală privind judecata în fond. Cu privirela greșita achitare a inculpatuluis-a arătat că prima instanță nu a luat în considerare întregul probator administrat, respectiv că cei doi de comun acord au hotărât ca aerotermele să fie montate la SC System SRL A (declarație fila 307 dosar urmărire penală). În drept s-a arătat că cei doi aveau calitatea de coautori, având în vedere momentul decizional comun și interesele comune urmărite precum și activitățile ulterioare desfășurate. S-a mai arătat că actele de executare au fost diferite, dar în realizarea hotărârii infracționale comune, inculpatul fiind cel care s-a ocupat de lucrările de instalare a aerotermelor. Cu privire la acest motiv se mai arată că dacă instanța aprecia că actele concrete de executare ale inculpatului nu erau caracteristice activității coautoratului, se impunea schimbarea încadrării juridice în sensul reținerii complicității. Cu privirela pluralitatea de infracțiuni, respectiv concursul omogen caracterizat, cu conexitate etiologică a două infracțiuni de fals în declarații, s-a arătat că inculpații au făcut declarații necorespunzătoare adevărului în fața a două autorități respectiv în fața autorității vamale în vederea scutirii de plata taxelor vamale și a taxei pe valoarea adăugată precum și în fața Agenției de Dezvoltare Regională unde inculpații au arătat că bunurile importate vor fi folosite la producția ce o vor desfășura în zona defavorizată, fiind scutiți de plata impozitului pe profit. Argument juridic a fost adus prin art.6 din HG nr.525/1999. Parchetul de pe lângă Judecătoria Arada reamintit că deși trimiterea în judecată s-a făcut pentru infracțiunea în formă continuată, în cursul judecății procurorul a solicitat schimbarea încadrării juridice. Cu privire la greșita achitare a celor doi inculpați pentru infracțiunea prevăzută de art.43 din Legea nr.82/1991, Parchetul de pe lângă Judecătoria Arada arătat că raportat la conținutul deciziei instanței supreme soluția ce se impunea ar fi fost încetarea procesului penal în temeiul art.11pct.2 lit.a) Cod procedură penală raportat la art.10 lit.f) Cod procedură penală apreciind că în cauză lipsește una din condițiile cerute de lege necesare pentru tragerea la răspundere penală a inculpaților, respectiv condiția pedepsibilității.
Împotriva aceleași sentințe a declarat apel și inculpatul care a criticat sentințe primei instanțe cu privire la individualizarea pedepsei în sensul că i-a fost aplicată pedeapsa închisorii fără a se avea în vedere persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, are un loc de muncă și a regretat săvârșirea faptei.
Prin DP. nr.34 din 03.02.2009, pronunțată de Tribunalului Arad în dosar nr-, în baza art.199 Cod procedură penală a fost respinsă cererea de scutire de la plata amenzii judiciare formulată de avocat pentru avocat.
În baza art.379 alin.1 pct.2 lit.a) Cod procedură penală a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 2444/08.10.2008 pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Arad, pe care a desființat-o cu privire la achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.292 Cod penal și cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei inculpatului și în consecință, în baza art.26 Cod penal raportat la art.292 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 Cod procedură penală din art.292 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la, 7000 lei amendă penală pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de fals în declarații
A fost înlăturată condamnarea inculpatului,la pedeapsa închisorii de 8 luni închisoare cu aplicarea art.81 Cod penal și s-a dispus condamnarea acestuia în baza art. 292 Cod penal, la pedeapsa de, 7000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații.
S-a atras atenția inculpaților cu privire la dispozițiile art. 63^1 Cod penal privind înlocuirea pedepsei amenzii dacă cel condamnat se sustrage cu rea-credință de la executarea acesteia.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art.191 alin.2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în primă instanță.
Cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la motivele de apel invocate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, tribunalul a constatat:
În ce privește pluralitatea de infracțiuni, respectiv concursul omogen caracterizat, cu conexitate etiologică a două infracțiuni de fals în declarații, s-a arătat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad că inculpații au făcut declarații necorespunzătoare adevărului în fața a două autorități respectiv în fața autorității vamale în vederea scutirii de plata taxelor vamale și a taxei pe valoarea adăugată precum și în fața Agenției de Dezvoltare Regională unde inculpații au arătat că bunurile importate vor fi folosite la producția ce o vor desfășura în zona defavorizată, fiind scutiți de plata impozitului pe profit. Argument juridic a fost adus prin art.6 din HG nr.525/1999. Cu privire la acest aspect Parchetul de pe lângă Judecătoria Arada reamintit că deși trimiterea în judecată s-a făcut pentru infracțiunea în formă continuată, în cursul judecății procurorul a solicitat schimbarea încadrării juridice în sensul reținerii a două infracțiuni.
Analizând, succesiunea actelor normative în vigoare la data săvârșirii faptei (29 noiembrie 2001), tribunalul a reținut că facilitățile urmărite de inculpați erau reglementate de art. 7 Hotărâre Nr. 728 din 26 iulie 2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate, republicată, cu modificările ulterioare (și nu HG 525/1999 cum greșit a indicat Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad în motivele de apel), art. 390 din HG 1114/2001 și art. 5 din OUG nr.24/1998 (astfel cum era reglementarea la momentul publicării). Sintetizând actele normative menționate s-a reținut că societățile comerciale, persoane juridice române, înființate după data declarării zonei defavorizate, care au sediul social și își desfășoară activitatea pe teritoriul acesteia, pot beneficia, diferențiat pe zone defavorizate, pentru investițiile noi realizate în această zonă, de una sau mai multe dintre următoarele facilități: a) restituirea în totalitate a taxelor vamale pentru mașinile, utilajele, instalațiile, echipamentele, mijloacele de transport care se importă în vederea efectuării și derulării de investiții în zonă b) scutirea de la plata impozitului pe profit, pe durata de existență a zonei defavorizate; În cauză nu s-a pus problema scutirii de la plata impozitului pe profit și nici nu s-a efectuat cercetări cu privire la aceasta întrucât scutirea avea loc pe toată durata de existență a zonei defavorizate. Pentru scutirea de la plata taxelor vamale era necesar conform art.7 din HG nr.728/2001 de următoarele documente: a) certificatul de investitor în zonă defavorizată sau certificatul provizoriu; b)cerereaagentului economic, avizată de agenția pentru dezvoltare regională în a cărei rază de competență teritorială se efectuează investiția; c)declarațiapersoanei în drept să îl reprezinte pe agentul economic, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 7.
În consecință, tribunalul a constatat că în mod greșit Parchetul de pe lângă Judecătoria Arada susținut că s-au făcut declarații necorespunzătoare adevărului în fața a două autorități, autoritățile vamale și Agenția pentru dezvoltare regională. Singura declarație a fost cea dată în fața autorităților vamale, astfel cum era prevăzut în art.7 lit.c) din HG 728/2001, declarația fiind cea cuprinsă în anexa 7 din HG nr.728/2001 (77, 80, 81). În fața Agenției pentru dezvoltare regională, inculpații nu au făcut declarație ci, au formulat conform art.7 lit.b) din HG 728/2001 o cerere (78) de eliberare a unei autorizații (76), obligatorie potrivit art.390 alin.2 din HG 1114/2001, conform modelului prevăzut în anexa 27 din actul normativ menționat. Potrivit art.292 Cod penal obiectul material al infracțiunii îl formeazădeclarația necorespunzătoare adevărului, iar nu și cererea formulată de o persoană, astfel cum greșit a susținut Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad în motivele de apel (9 alin.1 dosar Tribunalul Arad ). Pentru aceste motive, tribunalul a constatat că în mod legal prima instanță a reținut că, declarațiile au avut scopul de o obține o scutire de la plata taxelor vamale și a taxei pe valoare adăugată iar, în realizarea acestui scop era necesară întocmirea unei documentații complete de către societatea SC " Instalații" Astfel, facilitățile urmărite puteau fi obținute doar în situația depunerii tuturor declarațiilor sus-menționate, o singură declarație nefiind suficientă pentru acordarea scutirilor. În această situație, prima instanță a apreciat corect că nu poate fi vorba de două sau mai multe infracțiuni aflate situația concursului cu conexitate etiologică, în speță fiind vorba de săvârșirea unei infracțiuni unice de fals în declarații prevăzută de art. 292 Cod penal. În consecință susținerea Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad prin motivele de apel este nefondată.
Cu privire lagreșita achitare a celor doi inculpațipentru infracțiunea prevăzută de art.43 din Legea nr.82/1991, Parchetul de pe lângă Judecătoria Arada arătat că raportat la conținutul deciziei instanței supreme soluția ce se impunea ar fi fost încetarea procesului penal în temeiul art.11pct.2 lit.a) Cod procedură penală raportat la art.10 lit.f) Cod procedură penală apreciind că în cauză lipsește una din condițiile cerute de lege necesare pentru tragerea la răspundere penală a inculpaților, respectiv condiția pedepsibilității.
Tribunalul a constatat confuzia între aspectele ce țin de dreptul procesual penal și cele privind dreptul material. Art.10 lit.f) Cod procedură penală "lipsa unei condiții prevăzute de lege" are în vedere un impediment procedural pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, iar nu posibilitatea aplicării unei sancțiuni penale raportat la faptele concrete cu care a fost sesizată instanța. Ori, în cauză nimic nu a împiedicat procurorul să pună în mișcare acțiunea penală împotriva inculpaților pentru infracțiunea prevăzută de art.43 din Legea nr.82/1991. În fapt, Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, la momentul sesizării instanței cu rechizitoriu, a avut opinia neagreată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii nr.4/21.01.2001, în sensul că "omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii în actele contabile ori în alte documente legale a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale, precum și evidențierea altor operațiuni fictive constituie infracțiunile de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 și de fals intelectual, prevăzută de art. 43 din Legea contabilității nr. 82/1991 raportat la art. 289 din Codul penal, aflate în concurs real. Întrucât soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție în interpretarea legii a fost că în această situațieexistă o singură infracțiunecomplexă de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005, nefiind incidente dispozițiile art. 43 din Legea nr. 82/1991 - Legea contabilității, raportat la art. 289 din Codul penal, aceste activități fiind cuprinse în conținutul constitutiv al laturii obiective a infracțiunii de evaziune fiscală și, întrucât în prezenta cauză față de inculpați s-a dispus aplicarea unei sancțiuni administrative pentru infracțiunea prevăzută de art.9 din Legea nr.241/2005, în mod legal prima instanță a constatat că nu mai există în materialitatea ei și o altă faptă prevăzută de art.43 din Legea nr.82/1991 pentru care inculpații să fie condamnați. În consecință susținerea Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad prin motivele de apel este nefondată.
Cu privirela greșita achitare a inculpatuluis-a arătat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad că prima instanță nu a luat în considerare întregul probator administrat, respectiv că cei doi de comun acord au hotărât ca aerotermele să fie montate la SC System SRL A (declarație fila 307 dosar urmărire penală). În drept s-a arătat că cei doi aveau calitatea de coautori, având în vedere momentul decizional comun și interesele comune urmărite precum și activitățile ulterioare desfășurate. S-a mai arătat că actele de executare au fost diferite, dar în realizarea hotărârii infracționale comune, inculpatul fiind cel care s-a ocupat de lucrările de instalare a aerotermelor. Cu privire la acest motiv se mai arată că dacă prima instanța aprecia că actele concrete de executare ale inculpatului nu erau caracteristice activității coautoratului, se impunea schimbarea încadrării juridice în sensul reținerii complicității.
La cuvântul asupra apelului, procurorul din cadrul Parchetul de pe lângă Tribunalul Arada solicitat schimbarea încadrării juridice în complicitate la infracțiunea de fals în declarații. Inculpatul s-a opus și a arătat că nu se poate reține nici coautorat, fiind o infracțiune cu autor unic și nici complicitate la această infracțiune neadministrându-se vreo probă în sensul că între cei doi inculpați a existat vreo înțelegere în sensul săvârșirii infracțiunii de fals în declarații.
Asupra formei de participație, tribunalul a constatat că infracțiunea de fals în declarații, în modalitatea expusă prin rechizitor și reținută corect de prima instanță, are ca și caracteristică împrejurarea că acțiunea tipică, în materialitatea ei, nu poate fi comisă decât de o singură persoană în același timp. Fiind o infracțiune ce se comite în persoană proprie, coautoratul nu este posibil, apărarea susținând în mod temeinic aceasta. Pentru aceste motive cererea de schimbare a încadrării juridice în complicitate la infracțiunea de fals în declarații. Tribunalul a reținut condițiile privind această formă de participație: - comiterea de către autor a unei fapte prevăzute de legea penală; - săvârșirea unei activități menite să înlesnească, să ajute pe autor;- săvârșirea actelor de înlesnire cu intenție directă. Prima condiție nu a fost contestată de nici o parte, cea de a doua condiție a fost reținută de prima instanță ca nefiind îndeplinită, fiind susținută și de inculpatul prin lipsa vreunor probe în acest sens.
Tribunalul a constatat, că prima instanță a omis, analizarea faptei săvârșite de inculpatul în contextul întregii activități desfășurate de cei doi inculpați, luând în considerare doar apărările inculpatului. Astfel, se constată că SC Instalații SRL H (importatorul părților componente a aerotermelor) și SC Plus SRL A (societatea ce a montat aerotermele) au aceeași asociați - inculpații, doar așa fiind posibilă eludarea dispozițiilor privind taxele vamale. Totodată, s-a constatat că administrarea și reprezentarea SC Plus SRL A putea fi făcută doar de inculpatul (19 vol 2 dos urmărire penală). Se mai reține că încă de la data cumpărării aerotermelor din Germania inculpații știau că acestea vor fi folosite la SC A SRL, aspect ce rezultă de pe documentul de transport al SC Co SRL în care era înscrisă destinația, coroborat cu declarația vamală de export din Germania din data de 20.11.2001, fiind înscris locul în care trebuiau să ajungă aerotermele. De asemenea, toate aceste înscrisuri se coroborează cu data încheierii contractului între SC Plus SRL A cu SC A SRL și anume 8.10.2001, (data livrării din Germania a acestora fiind 22.11.2001) iar, data declarației vamale necorespunzătoare adevărului (care face obiectul infracțiunii deduse judecății) a fost 29.11.2001. Tot în coroborarea probelor administrate s-a omis declarația inculpatului (313 verso) dată în cursul urmăririi penale în care a descris mobilul acestei infracțiuni - evitarea intrării în incapacitate de plată - precum și legătura subiectivă a celor doi inculpați - "am hotărât de comun acord cu ca acestea să fie montate la SC SRL".
Coroborând aceste declarații cu declarațiile celor doi inculpați (inculpat (105 verso vol II) și inculpat (107 vol II) în care se arată că a pregătit documentația pentru acest import, rezultă participarea inculpatului sub forma complicității materiale și morale la săvârșirea infracțiunii de fals în declarații.
Cu privire la susținerea prin concluziile scrise inculpatului că, nu ar exista complicitate anterioară acțiunii, tribunalul a constatat că este nefondată. Complicitatea la pregătirea infracțiunii este cunoscută și sub denumirea de complicitate anterioară și în cazul inculpatului a constat în pregătirea documentației necesare, întrucât prezentarea în fața autorităților putea fi făcută doar de inculpatul. Complicitatea morală a constat în pregătirea activității infracționale și încurajarea inculpatului, aspect ce a rezultat din încheierea contractului de montare a aerotermelor anterior momentului la care inculpatul a efectuat declarația necorespunzătoare adevărului în fața autorităților vamale.
Pentru aceste motive susținerea Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad cu privire la vinovăția inculpatului este întemeiată și apelul este fondat sub aspectul schimbării încadrării juridice și reținerii complicității la infracțiunea de fals în declarații. Pentru aceste motive, tribunalul în baza art.379 alin.1 pct.2 lit.a) Cod procedură penală a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad împotriva sentinței penale nr. 2444/08.10.2008 pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Arad, pe care a desființat-o cu privire achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.292 Cod penal. S-a schimbat încadrarea juridică din coautor în complice la infracțiunea de fals în declarații. Infracțiunea prevăzută de art.292 Cod penal este sancționată cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă. Reținând dispozițiile art.72 alin.2 Cod penal în raport de art.72 alin.1 Cod penal, în condițiile în care inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut săvârșirea faptei, are un loc de muncă și infracțiunea pentru care urmează să fie condamnat a constituit infracțiunea mijloc pentru sancționarea administrativă pentru fapta de evaziune fiscală, contribuția efectivă a acestuia la săvârșirea infracțiunii, pedeapsa închisorii apare ca excesivă. Pentru aceste considerente tribunalul l-a condamnat pe inculpatul la pedeapsa amenzii și reținând motivele expuse a proporționalizat pedeapsa amenzii ținând cont și de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Astfel, în baza art. 26 raportat la art. 292 Cod penal a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 7000 lei amendă penală pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de fals în declarații, apreciind că în acest scop se asigură atât prevenția specială cât și prevenția generală. S-a atras atenția cu privire la dispozițiile art. 63^1 Cod penal privind înlocuirea pedepsei amenzii dacă cel condamnat se sustrage cu rea-credință de la executarea acesteia.
Cu privire la apelul declarat de inculpatul care a criticat sentințe primei instanțe cu privire la individualizarea pedepsei în sensul că i-a fost aplicată pedeapsa închisorii fără a se avea în vedere persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, are un loc de muncă și a regretat săvârșirea faptei, tribunalul a reținut:
Infracțiunea prevăzută de art.292 Cod penal este sancționată cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă. Prima instanță trebuia potrivit art.72 alin.2 să țină seama de dispozițiile alin.1 atât pentru alegerea uneia dintre pedepsele alternative, cât și pentru proporționalizarea acesteia. S-a constatat că prima instanță a trecut la proporționalizarea pedepsei închisorii fără să motiveze de ce a optat pentru aceasta. În condițiile în care inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut săvârșirea faptei, are un loc de muncă și infracțiunea pentru care urmează să fie condamnat a constituit infracțiunea mijloc pentru sancționarea administrativă pentru fapta de evaziune fiscală, pedeapsa închisorii apare ca excesivă. Pentru aceste motive tribunalul a admis apelul declarat de inculpatul cu privire la individualizarea pedepsei și reținând motivele expuse a proporționalizat pedeapsa amenzii ținând cont și de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Astfel, în baza art. 292 Cod penal a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 7000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, apreciind că în acest scop se asigură atât prevenția specială cât și prevenția generală. S-a atras atenția cu privire la dispozițiile art. 63^1 Cod penal privind înlocuirea pedepsei amenzii dacă cel condamnat se sustrage cu rea-credință de la executarea acesteia.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Întrucât inculpatul urmează să fie condamnat, tribunalul în baza art.191 alin.2 Cod procedură penală l-a obligat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în primă instanță. Cheltuielile judiciare în apel urmând să rămână în sarcina statului.
Cu privire la cererea de scutire de la plata amenzii, formulată în baza art.199 Cod procedură penală de avocat pentru avocat, tribunalul a respins-o, constatând că deși la termenul de 18.11.2008 s-a formulat o cerere de amânare (inițial pe caz medical), nu s-a asigurat substituirea de către domnul avocat, iar la termenul din 16.12.2008 (concediu de odihnă), avocatul a repetat aceeași cerere de amânare fără a se conforma dispozițiilor legale care-l obligau la asigurarea substituirii. De asemenea, domnul avocat nu și-a manifestat voința de a solicita cerere de scutire de la plata amenzii judiciare, cererea fiind formulată de domnul avocat care nu a făcut dovada că ar fi fost mandatat în acest scop.
Împotriva deciziei penale nr.34 din 03.02.2009, pronunțată de Tribunalului Arad, au declarat recurs inculpații, și Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad.
Pentru parchet, s-a solicitat casarea ambelor hotărâri pronunțate și în rejudecare să se dispună condamnarea inculpatului, pentru săvârșirea a două infracțiuni de fals în declarații, a inculpatului, pentru săvârșirea a două infracțiuni de complicitate la fals în declarații și încetarea procesului penal privind infracțiunea prev.de art.43 din 82/91.
Pentru inculpatul s-a solicitat casarea deciziei și în rejudecare să se constate că a intervenit prescripția răspunderii penale, pentru fapta prev.de art.292
Cod PenalPentru inculpatul s-a solicitat casarea deciziei și achitarea potrivit art.10 lit.c C.P.P. pentru săvârșirea faptei prev.de art.26 Cod Penal, raportat la art.292 În Cod Penal subsidiar, s-a solicitat să se constate că a intervenit prescripția răspunderii penale în privința infracțiunii prev.de art.26 Cod Penal, raportat la art.292
Cod PenalAnalizând decizia penală recurată, în raport cu solicitările formulate de inculpații recurenți, de parchet precum și din oficiu, în condițiile prev.de art.3859alin.3 C.P.P. se constată că Tribunalul Arada reținut o stare de fapt corespunzătoare probatoriului administrat și a dat o bună încadrare juridică faptelor reținute.
În privința recursului declarat de parchet, referitor la faptul că inculpații au făcut declarații necorespunzătoare adevărului în fața a două autorități, respectiv autoritățile vamale și Agenția pentru dezvoltare regională, săvârșind astfel câte două fapte în concurs, se constată că s-a făcut, de fapt, o singură declarație necorespunzătoare adevărului, în fața autorităților vamale. În fața Agenției pentru dezvoltare regională au formulat doar o cerere de eliberare a unei autorizații obligatorie, potrivit art.390 alin.2 din HG. 1114/2001. astfel, singura declarație necorespunzătoare adevărului, în vederea producerii unor consecințe juridice, s-a făcut în fața autorităților vamale.
Așa fiind, se apreciază că încadrarea juridică dată de instanță este corectă, existând doar o infracțiune unică de fals în declarații, prev.de art.292
Cod PenalÎnalta Curte de Casație și Justiție, prin recursul în interesul legii nr.4 /21.01.2001 a stabilit că, omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii în actele contabile ori în alte documente legale a operațiunilor comerciale efectuate, sau a veniturilor realizate ori evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale, precum și evidențierea altor operațiuni fictive, constituie infracțiune complexă de evaziune fiscală, prev.de art.9 alin.1, lit.b și c din 241/2005 și nu infracțiunea prev.de art.43 din 82/1991, raportat la art.289 Cod Penal, așa cum au fost trimiși inculpații în instanță, prin rechizitoriul parchetului.
Pentru infracțiunea prev.de art.9 din 249/2005, parchetul a aplicat sancțiuni administrative și nemaiexistând o altă faptă, instanța în mod corect a dispus, în baza art.11 pct.2, lit.a C.P.P. raportat la art.10 lit.a C.P.P. achitarea inculpatului.
Referitor la recursul inculpatului, se constată că în mod corect acesta a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de fals în declarații, prin schimbarea încadrării juridice din coautor.
Din actele existente la dosar, coroborate cu declarațiile celor doi inculpați, rezultă că documentația pentru importul efectuat a fost pregătită de inculpatul, iar prezentarea în fața autorităților a fost făcută de către inculpatul, cum în mod corect a reținut și Tribunalul Arad.
Recursurile declarate de către cei doi inculpați sunt admisibile sub aspectul incidenței dispozițiilor art.10 lit.g C.P.P. în sensul că a intervenit prescripția în privința infracțiunilor prev.de art.292
Cod PenalAstfel, infracțiunea de fals în declarații, s-a comis în data de 29.11.2001, iar termenul de prescripție, prev.de art.122 lit.d Cod Penal, coroborat cu art.124 Cod Penal, s-a împlinit în luna mai 2009.
Așa fiind, urmează ca în baza art.38515pct.2, lit.b C.P.P. să fie admise recursurile declarate de inculpații și, casată hotărârea și în rejudecare, în baza art.11 pct.2, lit.b raportat C.P.P. la art.10 lit.g se C.P.P. va constata încetarea procesului penal, pentru infracțiunea prev.de art.26 Cod Penal, raportat la art.292 Cod Penal, în privința inculpatului și pentru infracțiunea prev.de art.292 Cod Penal, în privința inculpatului.
În baza art.38515pct.1, lit.b C.P.P. urmează ca recursul parchetului, că fie respins ca nefondat, pentru motivele arătate.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 C.P.P. cheltuielile judiciare din recurs, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.2 lit.b p Cod Penal admite recursurile declarate de inculpații și, împotriva deciziei penale nr.34 din 03.02.2009, pronunțată de Tribunalului Arad în dosar nr-, casează decizia și rejudecând cauza, în baza art.11 pct.2 lit.b C.P.P. raportat la art.10 lit.g C.P.P. încetează procesul penal pentru inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.26 Cod Penal, raportat la art.292 Cod Penal, iar pentru inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.292
Cod PenalMenține celelalte dispoziții ale deciziei.
În baza art.38515pct.1, lit.b C.P.P. respinge recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, împotriva aceleiași decizii, ca nefondat.
În baza art.192 alin.3 C.P.P. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 27 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky
- - - - G -
GREFIER
- -
RED: VI/30.10.2009
Dact: 2 exempl/ 30 Octombrie 2009
Primă instanță: Judecătoria Arad
Jud:
Apel: Tribunalul Arad
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky
