Infracțiuni privind frontiera de stat a româniei (g nr. 105/2001). Decizia 1020/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1020/
Ședința publică din 22 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 161A pronunțată de Tribunalul Timiș la data de 29.05.2009 în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, pentru inculpatul-recurent lipsă, se prezintă avocat ales na în substituirea avocat.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul ales al inculpatului-recurent depune la dosar împuternicire avocațială și delegație de substituire.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului-recurent, avocat na, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și în rejudecare să se pronunțe o hotărâre de achitare.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că din probe rezultă că inculpatul a comis infracțiunea reținută în sarcina sa, iar pedeapsa a fost corect individualizată.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentinta penală nr. 3201/19.12.2008 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr-, în baza art. 71 alin 1 din OUG nr 105/2001 aprobată prin Legea nr 243/2002, cu aplic art 37 lit b și Cod Penal art 75 alin 1 lit a Cod Penal, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 (doi) ani și 2 (două) luni închisoare, care va fi executată în regim privativ de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de migranți, în recidivă postexecutorie.
În baza art. 71.Cod Penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 lit. a teza II, b cu Cod Penal titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 71 alin 1 din OUG nr 105/2001 aprobată prin Legea nr 243/2002, cu aplic art 75 alin 1 lit a Cod Penal, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de migranți.
În baza art. 71.Cod Penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 lit. a teza II, b cu Cod Penal titlu de pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 81.Cod Penal a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate pe durata de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni, reprezentând termen de încercare pentru condamnat, potrivit art. 82.
Cod PenalÎn temeiul art. 71 alin. 5.Cod Penal a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 71 alin 1 din OUG nr 105/2001 aprobată prin Legea nr 243/2002, cu aplic art 75 alin 1 lit a Cod Penal, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de migranți.
În baza art. 71.Cod Penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 lit. a teza II, b cu Cod Penal titlu de pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 81.Cod Penal a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate pe durata de 5 (cinci) ani, reprezentând termen de încercare pentru condamnat, potrivit art. 82.
Cod PenalÎn temeiul art. 71 alin. 5.Cod Penal a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art 357 alin 2 lit f rap C.P.P. la art 73 din OUG nr 105/2001 aprobată prin Legea nr 243/2002, a dispus confiscarea de la inculpatul a sumei de 1800 euro și în temeiul art 357 alin 2 lit e rap la art 109 alin 4.C.P.P. restituirea către același inculpat a cartelei telefonice seria - și a cardului Budapesta seria - (reținute potrivit dovezii din 04.06.2005 de la fila 53 ).
În temeiul art 357 alin 2 lit f rap C.P.P. la art 73 din OUG nr 105/2001 aprobată prin Legea nr 243/2002 a dispus confiscarea de la inculpatul a sumei de 350 euro și în temeiul art 357 alin 2 lit e rap la art 109 alin 4.C.P.P. restituirea celorlalte sume de bani ridicate de la inculpat prin procesul verbal de percheziție, dovada de reținere și ordinul de încasare numerar nr -/07.06.2005 către BCR (filele 47-49 ).
În temeiul art 199 alin 2.C.P.P. a respins ca tardivă cererea martorului an de scutire de la plata amenzii judiciare aplicate prin încheierea de ședință din 24.10.2008.
În baza art. 359.C.P.P. a atras atenția condamnaților și, asupra prevederilor art. 83.Cod Penal în sensul că dacă în cursul termenului de încercare săvârșesc din nou o infracțiune, pentru care se pronunță o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea executării pedepsei, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru noua infracțiune.
În baza art. 191 alin. 1.C.P.P. a obligat inculpații la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, fiecare.
În conformitate cu art 189 alin 2.C.P.P. a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timișa sumei de 100 lei cu titlu onorariu apărător din oficiu al inculpatului, conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie din 17.03.2008.
În conformitate cu art 189 rap la art 190 alin 5.C.P.P. a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției către interpretul autorizat a sumei de 288 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de interpret pentru inculpatul.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara dat în dosarul penal nr.2509/P/2006 la data de 22.01.2007 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpații, și, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 71 al.1 din OUG105/2001.
În fapt, s-a reținut că în dimineața zilei de 01.06.2005, inculpatul s-a întâlnit cu patru cetățeni din Republica M, respectiv martorii, u, și, prin mijlocirea unor persoane necunoscute din Republica M, care le-au promis că în schimbul unor sume de bani îi vor ajuta să ajungă ilegal în Italia.
Inculpatul i-a preluat pe cei patru cetățeni moldoveni cu scopul de a organiza trecerea acestora ilegală a frontierei de stat din România în Ungaria, în acest interval de timp, în perioada 01-03.06.2005, cazându-i la Baza Voința și apoi la Hotelul din
În acest scop, l-a contactat pe inculpatul, solicitându-i să îi mijlocească trecerea ilegală peste frontieră a cetățenilor moldoveni.
Inculpatul a fost de acord să îl ajute, arătând că el cunoaște pe cineva care ar putea efectiv călăuzi grupul peste frontieră.
Urmare a acestei înțelegeri, inculpatul l-a contactat la rândul său pe inculpatul, convenind cu acesta asupra modului în care urmau să treacă ilegal peste frontieră în Ungaria grupul de cetățeni din Republica
La data de 03.06.2005, inculpatul i-a contactat telefonic pe martorii, și, pentru a se întâlni în stația din Calea din
La rândul său, inculpatul a luat legătura cu martorul an, vecin de-al său care desfășura activități de taximetrie, solicitându-i să efectueze un transport de persoane până în localitatea, jud. A, după care cei doi s-au deplasat la stația din Calea. Acolo, în jurul orelor 19.30, inculpatul s-a întâlnit în incinta barului cu inculpatul și cei trei cetățeni moldoveni unde au discutat timp de circa o oră, după care, cele trei persoane din Republica însoțite de inculpatul, au plecat cu taxiul condus de an înspre localitatea.
La intrarea în această localitate, s-au întâlnit cu inculpatul care urma să îi călăuzească pe cei trei cetățeni moldoveni pentru a trece ilegal frontiera spre Ungaria. După ce inculpatul i-a predat inculpatului pe cei trei cetățeni moldoveni, acesta s-a întors împreună cu martorul an înspre
După parcurgerea a 50- 100 metri din locul de unde inculpatul a preluat grupul, aceștia au văzut lumini și zgomote suspecte, s-au speriat și profitând de întuneric, vegetația abundentă și numărul mare de canale de pe câmp au reușit să fugă, fiind ulterior prinși de către organele de poliție.
S-a mai reținut că pentru activitatea de organizare a trecerii ilegale a frontierei de stat de către cei trei cetățeni moldoveni, inculpatul a primit de la aceștia o sumă totală de 1500 euro, la care se adaugă suma de 300 euro promisă și achitată inculpatului și că inculpatul a convenit ca inculpatul să primească pentru înlesnirea trecerii ilegale a frontierei de stat a celor trei cetățeni moldoveni suma de 100 euro/persoană, respectiv un total de 300 euro, sumă pe care inculpatul a primit-o de la inculpatul, în stația. La rândul său, inculpatul s-a înțeles cu inculpatul ca în schimbul călăuzirii celor trei cetățeni moldoveni, să-i plătească o sumă de 50 euro, pe care însă nu i-a mai achitat-
Întreaga activitate infracțională a fost supravegheată de grupuri operative din cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră T și A, fiind monitorizată încă din momentul în care cei patru cetățeni moldoveni au fost cazați de inculpatul, pe tot parcursul deplasării grupului până în localitatea și la întoarcerea inculpatului și a martorului an, când aceștia au fost opriți de către un echipaj al
Această situație de fapt s-a reținut de prima instanță din ansamblul probatoriului administrat atât în cursul urmăririi penale cât și în timpul cercetării judecătorești:
Astfel, din cuprinsul procesului verbal de consemnare a unor acte premergătoare din 04.06.2005 ( 18-20 și care potrivit art. 224 alin. 3.C.P.P. poate constitui mijloc de probă) s-a reținut că la nivelul T au existat informații că începând cu data de 01.06.2005 inculpatul a racolat patru persoane din Republica M -, u, și - în scopul înlesnirii trecerii ilegale a frontierei de stat a acestora, persoane pe care le-a cazat la Baza Voința și ulterior la hotelul din
Din cuprinsul aceluiași proces-verbal s-a mai reținut faptul că la data de 03.06.2005, în jurul orelor 18.50, martorii, u și au părăsit hotelul cu bagajele luând un taxi din fața Poștei Române până la stația din Calea din T, unde la barul din incinta acesteia s-au întâlnit cu inculpații și și că în jurul orelor 20.30 cele trei persoane din Republica M însoțite de inculpatul au plecat cu taxiul cu nr. - condus de martorul înspre localitatea jud. A, unde au ajuns în jurul orelor 23.00, fiind așteptate la circa 200 metri de intrare în localitatea de către inculpatul. Profitând de întuneric, acoperirile de vegetație abundentă de pe câmp, folosindu-se de existența mai multor canale, cei trei cetățeni moldoveni au reușit să fugă.
Între timp, taxiul care i-a adus s-a întors înspre A fiind oprit de un echipaj al În acest sens, potrivit procesului verbal de depistare din 04.06.2005 ( ), organele A au procedat la data de 03.06.2005 în jurul orelor 24.00 la oprirea unui autoturism 1300 taxi, cu nr. de înmatriculate - de culoare galben în care se aflau inculpatul și martorul an.
Potrivit procesului verbal de percheziție corporală și a bagajelor, a dovezii de reținere a obiectelor și înscrisurilor de la inculpatul s-a ridicat suma de 405 euro și 750.000 lei, bani care, potrivit procesului verbal de predare primire și ordinului de încasare numerar, au fost depuși la BCR T ( f 47-50 p).
De asemenea, s-a mai reținut că potrivit procesului verbal de percheziție și dovezii de reținere a obiectelor și înscrisurilor, s-au ridicat de la inculpatul o cartelă telefonică și un card Budapesta ( f 53, 62 ).
Această situație de fapt s-a reținut de prima instanță și din declarațiile martorului ( 76, 77 ), care arată că îl cunoaște de aproximativ 10 ani pe inculpatul și că în seara zilei de 03.06.2005 inculpatul l-a contactat telefonic, cerându-i să se întâlnească la stația din Calea din T, unde, când a ajuns, se afla inculpatul, inculpatul și încă trei persoane, doi bărbați și o femeie. Inculpatul i-a spus să îl transporte pe el și pe cele trei persoane până în localitatea Chișinău C urmând să îi plătească pentru cursă 50 euro. Astfel, aceștia au plecat până în zona localității, unde înainte de intrare în localitate, pe câmp, inculpatul i-a cerut să oprească, după care a coborât însoțit de cele trei persoane și a revenit singur după cca 10-15 minute, amândoi întorcându-se înspre La intrarea în municipiul A au fost însă opriți de către un echipaj al, inculpatul cerându-i să declare că vin de la S, unde au avut probleme personale.
În opinia instanței de fond, aceste probe se coroborează și cu declarația martorei ( 114 ), potrivit căreia, aceasta, împreună cu martorii, u și, s-au deplasat în autogara T - prin intermediul unor persoane din Republica care le-au promis că îi ajută să treacă ilegal frontiera în occident - unde au fost așteptați de numitul, care i-a condus la un hotel, stabilind cu acesta să țină legătura telefonic prin intermediul lui, după care a doua zi, la data de 02.06.2005, aceștia au fost mutați în alt hotel. Martora a arătat că au avut o întâlnire cu numitul care i-a instruit cum să treacă ilegal frontiera, în sensul de a nu avea bagaje voluminoase, să fie îmbrăcați lejer, încălțămintea să fie comodă deoarece urmau să meargă mult pe jos.
Potrivit acelorași declarații, în data de 03.06.2005, s-a reținut, în urma unei convorbiri telefonice dintre numitul și martorul, că martora a înțeles că însoțit de și urmau să plece spre frontieră.
Această situație de fapt s-a reținut de prima instanță și din declarația martorei ( 119 ) care a arătat că s-a deplasat împreună cu ceilalți martori la T unde, în dimineața zilei de 01.06.2005, au fost preluați din autogară și ulterior cazați la hotel de către numitul și că ulterior au fost preluați de doi indivizi, numiții și, ultimul fiind șoferul, care au venit cu un taxi cu care s-au deplasat spre Ungaria prin
Totodată, s-a reținut că în timpul deplasării cu autoturismul, numitul a luat legătura telefonic cu o persoană care urma să-i preia și să îi ducă în Ungaria. Ulterior, înainte de intrarea într-o localitate au oprit, au traversat strada, au trecut de un canal și au fost preluați de o altă persoană. După cca 50-100, observând în urma lor mai multe lumini, au realizat că sunt urmăriți, motiv pentru care s-au despărțit de persoana care îi conducea, au mers peste câmp paralel cu șoseaua spre A până în Chișinău C, au luat un microbuz până la A, luând legătura telefonic cu care a venit și i-a adus în T unde i-a cazat și le-a promis că le va rezolva problema. Pentru intermedierile făcute, martora i-a dat numitului o sumă de 350 euro.
Aceeași situație de fapt s-a reținut de instanța de fond și din declarațiile martorilor și, care descriu aceeași modalitate de desfășurare a evenimentelor, martorul arătând că i-a dat numitului o sumă totală de aproximativ 800 euro, iar martorul arătând că i-a dat aceluiași o sumă totală de 350 euro.
S-a mai reținut că, potrivit proceselor verbale de recunoaștere după fotografie ( 140-144, 148 ) martorii, u și l-au recunoscut pe inculpatul ca fiind numitul, persoana care a organizat grupul de cetățeni în scopul trecerii ilegale a frontierei de stat.
Instanța de fond a constatat că situația de fapt este confirmată în mare parte și de declarațiile date de cei trei inculpați în cursul urmăririi penale, declarații care, fără o explicație rezonabilă susținută de alte date, au fost schimbate în cursul cercetării judecătorești, fără ca aceste din urmă declarații să se mai coroboreze cu faptele și împrejurările rezultate din ansamblul probatoriului administrat în cauză.
Mai mult, s-a apreciat că declarațiile date de inculpații și în cursul judecății sunt în contradicție nu doar cu declarațiile lor anterioare din cursul urmăririi penale, ci și cu celelalte declarații succesive date în cursul judecății și cu celelalte probe administrate în cauză ele fiind contradictorii și inconstante.
Astfel, s-a reținut că, inițial inculpatul recunoaște în faza de urmărire penală (37, 40, p) că în luna mai a fost contactat de inculpatul pe care îl cunoștea de mai mult timp, și care i-a propus să îl ajute să treacă un grup de cetățeni din Republica M in Ungaria, în schimbul unor sume de bani. Arată că la rândul său l-a contactat pe inculpatul căruia i-a propus să îi ajute să treacă peste graniță acele persoane în Ungaria, în schimbul unor sume de bani. Acesta a fost de acord, cu condiția de a primi câte 100 euro pentru fiecare persoană îndrumată. Astfel, inculpatul a luat din nou legătura cu inculpatul, spunându-i că poate aranja trecerea în Ungaria. Au stabilit ca în seara zilei de 03.06.2005 să preia trei persoane din Republica M și să-i transporte spre localitatea unde urma să fie preluați de inculpatul. Mai arată că a stabilit cu inculpatul să primească de la acesta 100 euro de persoană, urmând ca să primească și el câte 100 euro de persoană o dată cu trecerea în Ungaria.
In acest scop l-a contactat pe martorul an, vecinul său, taximetrist să îl transporte pe el și pe cele trei persoane în localitatea, fapt ce s-a realizat, ei fiind preluați din stația din Calea, unde stabilise întâlnirea sa cu inculpatul și cu acel grup. S-a deplasat în aceste condiții înspre loc, a primit 300 euro și după ce a stat de vorbă cu inculpatul, acesta s-a deplasat cu grupul de persoane în câmp pe partea spre direcția Ungaria, el întorcându-se cu martorul an înspre T fiind opriți de către.
În final, arată că recunoaște și regretă faptele săvârșite în modul arătat mai sus, în aceeași declarație arătând că cele declarate corespund realității, declarație care s-a făcut fără existența unor presiuni psihice sau fizice asupra sa.
De asemenea, s-a reținut că inculpatul a recunoscut în declarațiile date în faza de urmărire penală ( 25, 27 ) că a fost contactat telefonic de inculpatul, pe care îl cunoștea dinainte și care i-a propus ca în seara de 03.06.2005 să se întâlnească cu el la intrarea în localitatea, unde vor fi prezentați trei cetățeni moldoveni pentru a-i îndruma să treacă granița în Ungaria, în schimbul unor sume de bani.
Conform înțelegerii, s-a prezentat la orele 23.00 la intrarea în loc., unde au coborât doi bărbați și o femeie însoțiți de inculpatul. Mai arată că după ce inculpatul s-a întors înspre T, întrucât a auzit zgomote suspecte, le-a spus celor trei cetățeni să meargă pe câmp, indicându-le direcție spre Chișinău-C după care a fugit și el pe jos peste câmp. A mai arătat că nu a primit nicio sumă de bani dintre cele promise.
aceeași declarație, s-a reținut că inculpatul arată că nu a suferit și nu suferă de boli psihice și că cele declarate în prezența apărătorului ales corespund realității, declarație care s-a făcut fără existența unor presiuni psihice sau fizice asupra sa.
Potrivit declarației inculpatului din faza de urmărire penală ( 43, 57-61 ), prima instanță a reținut că acesta îl cunoștea pe inculpatul de mai mulți ani și că în urma unei discuții cu niște cetățeni moldoveni, a hotărât să îi ajute să treacă ilegal frontiera de stat, motiv pentru care a luat legătura telefonic cu inculpatul, care i-a spus că are cunoștințe în județul A care ar putea înlesni trecerea ilegală a frontierei către Ungaria de către aceștia.
Inculpatul recunoaște că în dimineața zile de 01.06.2005 s-a întâlnit în autogara din T cu patru cetățeni moldoveni care doreau să ajungă ilegal în Ungaria, persoane pe care i-a cazat la baza Voința și ulterior la Hotel din T și că la data de 03.06.2005 le-a spus să se întâlnească în stația de pe Calea, de unde urmau să plece spre frontieră.
Întrucât i s-a spus că pot fi trecute ilegal doar trei persoane odată, a renunțat la martora. Conform înțelegerii cu inculpatul, s-au întâlnit la locul stabilit, unde a ajuns și inculpatul cu un taxi al cărui șofer era martorul an. Mai arată că a predat grupul de trei cetățeni moldoveni inculpatului care, împreună cu martorul i an, s-au deplasat înspre
În aceste condiții prima instanța a constatat că declarațiile date de inculpați în faza de urmărire penală se coroborează în mare parte cu faptele și împrejurările ce rezultă din declarațiile martorilor, u, și an, din procesul verbal de consemnare a actelor premergătoare și din celelalte procese verbale, motiv pentru care, față de prev. art. 69.p Cod Penal, prima instanța le-a avut în vedere la soluționarea cauzei. Față de aceeași prevedere legală, întrucât declarațiile inculpaților pot servi ca mijloc ce probă doar dacă se coroborează cu ansamblul probatoriului administrat, prima instanța a înlăturat declarațiile inculpaților și date în faza de judecată, ca nesincere și neconforme situație de fapt reale.
Prima instanța a apreciat că în privința faptelor inculpaților există probe certe de vinovăție, prezumția de nevinovăție instituită de art. 23 alin. 11 Constituție, art. 6 Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.52, art. 66.C.P.P. fiind răsturnată.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului constând în aceea că în cursul lunilor mai-iunie 2005 înlesnit împreună cu inculpații și trecerea frauduloasă a frontierei de către, u și și i-a călăuzit la data 03.06.2005 pe cei trei cetățeni moldoveni în scopul trecerii de către aceștia în mod ilegal a frontierei de stat în Ungaria, în schimbul sumei de 50 euro, în condițiile în care a fost condamnat anterior la o pedeapsă de doi ani închisoare din executarea căreia a fost liberat la data de 14.09.2000 cu un rest de pedeapsă de 229 zile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de migranți, în recidivă postexecutorie, prev si ped de art. 71 alin 1 din OUG nr 105/2001 aprobată prin Legea nr 243/2002, cu aplic art 37 lit b și Cod Penal art 75 alin 1 lit a
Cod PenalS-a considerat de prima instanță că, în drept, fapta inculpatului constând în aceea că în cursul lunilor mai-iunie 2005 organizat și îndrumat, împreună cu inculpații și, pe cei trei cetățeni moldoveni în scopul trecerii ilegale a frontierei de stat în Ungaria, activități în schimbul cărora a primit o sumă de totală de 300 euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de migranți, prev si ped de art. 71 alin 1 din OUG nr 105/2001 aprobată prin Legea nr 243/2002, cu aplic art 75 alin 1 lit a
Cod PenalDe asemenea, s-a constatat că în drept, fapta inculpatului constând în aceea că în cursul lunilor mai-iunie 2005 racolat un număr de patru cetățeni moldoveni -, u, și - în scopul trecerii ilegale a frontierei de stat în Ungaria și a organizat această activitate împreună cu inculpații și pentru trei din aceștia, activități în schimbul cărora a primit o sumă de totală de 1500 euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de migranți, prev si ped de art. 71 alin 1 din OUG nr 105/2001 aprobată prin Legea nr 243/2002, cu aplic art 75 alin 1 lit a
Cod PenalLa stabilirea și individualizarea pedepselor pentru cei trei inculpați, prima instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72.Cod Penal, reținând în acest sens faptul că inculpații și nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, iar inculpatul a săvârșit fapta în condițiile recidivei postexecutorii. De asemenea, prima instanță a avut în vedere și contribuția fiecăruia la săvârșirea infracțiunii, faptul că întreaga activitate a fost organizată și inițiată de către inculpatul, ajutat și sprijinit de inculpatul și că inculpatul urma să asigure trecerea efectivă a frontierei de stat a celor trei cetățeni din Republica M, astfel că s-a avut în vedere și rezultatul concret al faptelor celor trei inculpați, care, urmare a intervenției organelor competente nu au reușit să treacă efectiv grupul respectiv în Ungaria. Prima instanța a avut în vedere și atitudinea fiecărui inculpat după săvârșirea faptei, în sensul că inculpații și s-au prezentat în fața organelor judiciare și că inculpatul s-a sustras cercetărilor efectuate în cauză dar și caracterul oscilant al declarațiilor inculpaților și care, deși în faza de urmărire penală au prezentat organelor judiciare o situație de fapt care se coroborează în mare parte cu faptele și împrejurările ce rezultă din ansamblul probelor, ulterior, în cursul judecății au expus o altă situație de fapt, neconformă realității.
În privința celor trei inculpați, prima instanța a avut în vedere și circumstanța agravantă legală prev de art 75 lit a Cod Penal- săvârșirea faptei de trei sau de mai multe persoane împreună.
În funcție de toate acestea, față de dezideratele înscrise în art. 52.Cod Penal prima instanța apreciat că stabilirea unei pedepse cu închisoarea pentru fiecare din cei trei inculpați reprezintă o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare eficient și că scopul educativ al acestei pedepse poate fi atins în privința inculpatului numai prin executarea ei efectivă.
În consecință, în baza art. 71 alin 1 din OUG nr 105/2001 aprobată prin Legea nr 243/2002, cu aplic art 37 lit b și Cod Penal art 75 alin 1 lit a Cod Penal, instanța de fond a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 2 (doi) ani și 2 (două) luni închisoare, care va fi executată în regim privativ de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de migranți în recidivă postexecutorie.
În baza art. 71 alin 1 din OUG nr 105/2001 aprobată prin Legea nr 243/2002, cu aplic art 75 alin 1 lit a Cod Penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de migranți.
În baza art. 71 alin 1 din OUG nr 105/2001 aprobată prin Legea nr 243/2002, cu aplic art 75 alin 1 lit a Cod Penal, prima instanță a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de migranți.
În considerarea acelorași criterii care au fost avute în vedere și la stabilirea și individualizarea pedepselor principale aplicate fiecărui inculpat, luând în considerare și hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 06.10.2005, pronunțată în cauza Hirst contra Marii Britanii, prima instanța a interzis celor trei inculpați dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prev. de art.64 lit. a teza II și b cu Cod Penal titlu de pedeapsă accesorie.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepselor aplicate inculpaților și, prima instanța a apreciat că în privința fiecăruia în parte sunt întrunite cumulativ condițiile legale pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art. 81.Cod Penal, și anume cuantumul pedepsei aplicate, lipsa antecedentelor penale, precum și aprecierea instanței că scopul educativ al pedepsei respectiv, reintegrarea în societate, poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție.
În consecință, în baza art. 81.Cod Penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni și a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 5 (cinci) ani, termene stabilite conform art. 82.Cod Penal
În temeiul art.71 alin. 5.p s-a dispus față de inculpații și suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepselor principale.
Prima instanța a reținut că potrivit art 73 din OUG nr 105/2001 aprobată prin Legea nr 243/2002, bunurile și valorile care au servit sau au fost destinate să servească la săvârșirea infracțiunii prev de art. 71 ori care au fost obținute prin săvârșirea acestei infracțiuni, dacă sunt ale infractorului, se confiscă.
În aceste condiții, întrucât din probatoriul administrat s-a reținut că inculpatul a obținut de la martorii, și o sumă totală de 1500 euro pentru a le organiza trecerea ilegală a frontierei de stat și că același inculpat a plătit o sumă de 300 euro inculpatului pentru a participa și acesta la aceleași activități, în temeiul art 357 alin 2 lit f rap C.P.P. la art 73 din OUG nr 105/2001 aprobată prin Legea nr 243/2002, prima instanța a dispus confiscarea de la inculpatul a sumei totale de 1800 euro și în temeiul art 357 alin 2 lit e rap la art 109 alin 4.C.P.P. a dispus restituirea către același inculpat a cartelei telefonice seria - și a cardului Budapesta seria -, având în vedere că probatoriul administrat în cauză nu stabilește nicio legătură între aceste din urmă bunuri și infracțiunea săvârșită.
Față de aceleași considerente, în temeiul art 357 alin 2 lit f rap C.P.P. la art 73 din OUG nr 105/2001 aprobată prin Legea nr 243/2002, prima instanța a dispus confiscarea de la inculpatul a sumei de 350 euro - din care 300 euro reprezentând suma de bani primită de la inculpatul pentru contribuția adusă trecerii ilegale a frontierei de stat de către cetățenii din Republica M și 50 de euro reprezentând suma promisă inculpatului - și în temeiul art 357 alin 2 lit e rap la art 109 alin 4.C.P.P. a dispus restituirea celorlalte sume de bani ridicate de la inculpatul.
În baza art. 359.C.P.P. s-a atras atenția condamnaților și, asupra prevederilor art. 83.Cod Penal în sensul că dacă în cursul termenului de încercare săvârșesc din nou o infracțiune, pentru care se pronunță o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea executării pedepsei, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru noua infracțiune.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel, în termenul prevăzut de lege, inculpatii și, cererile fiind înregistrate pe rolul Tribunalului Timiș la data de 30.01.2009, sub același număr de dosar, respectiv -.
În motivarea apelului său inculpatul a arătat că soluția primei instanțe este netemeinică și nelegală pentru mai multe motive. Astfel, potrivit dispozițiilor art.128 alin.1 în C.P.P. situația în care una din părți sau altă persoană care urmează să fie ascultată nu cunoaște limba română, ori nu se poate exprima, iar organul de urmărire penală nu are posibilitatea de a se înțelege cu acesta, îi asigură folosirea unui interpret. În acest sens, prima instanță nu a luat în considerare lipsa interpretului în faza de urmărire penală. Așa cum inculpatul a beneficiat de asistența unui interpret de limba maghiară în faza de judecată, era obligatoriu să beneficieze de aceleași drepturi și în faza de urmărire penală.
Inculpatul a mai arătat că reținerea în sarcina sa a infracțiunii de trafic de migranți nu este susținută de probe temeinice. Cei 3 cetățeni moldoveni au arătat că nu a avut nicio înțelegere prealabilă pentru a-i ajuta să treacă ilegal frontiera României. De asemenea, martorul an a subliniat că nu l-a văzut niciodată și nici nu avea cunoștință că s-ar ocupa de îndrumare sau călăuzire în scopul trecerii ilegale a frontierei de stat. La rândul său, inculpatul a arătat că i-a solicitat sprijinul pentru a-i ajuta pe cei 3 cetățeni să traverseze granița de stat prin punctul de trecere a frontierei din localitatea. Inculpatul a continuat arătând că nu a cunoscut faptul că cei 3 cetățeni sunt din Republica M, presupunând că sunt cetățeni români veniți din regiunea.
Ținând seama de toate aceste aspecte, în opinia inculpatului la dosar nu există probe care să-i dovedească vinovăția. Pe tot parcursul cercetărilor a colaborat cu organele de urmărire penală, iar în fața instanței de judecată a avut o atitudine sinceră, prezentându-se la fiecare termen de judecată. În consecință, având în vedere că nu există nicio probă certă care să-l incrimineze, inculpatul a solicitat respectarea prezumției de nevinovăție și achitarea sa în condițiile prevăzute de art.10 lit.1
C.P.P.În motivarea apelului său, inculpatul a solicitat achitarea sa, arătând că, în ceea ce-l privește, nu există fapta de trafic de migranți. În subsidiar, inculpatul a solicitat să se constate că fapta nu a fost comisă de el.
Inculpatul a continuat arătând că nu există nici o probă care să confirme faptul că a organizat și îndrumat, împreună cu ceilalți inculpați, trei cetățeni moldoveni în scopul trecerii ilegale a frontierei de stat. Inculpatul a recunoscut faptul că s-a întâlnit cu martorul într-o stație de benzină, dar nu pentru a-i ajuta pe cei 3 la trecerea frontierei, ci doar pentru a-i transporta până în comuna, unde urma să le arate unde se află vama. După ce s-a întors la T, inculpatul a arătat că nu s-a luat nicio măsură împotriva sa, pentru ca după 2 ani să fie trimis în judecată, ceea ce denotă caracterul indecis al organelor de urmărire penală.
Prin decizia penală nr. 161/A din 29.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 379 pct. 1 lit. b au C.P.P. fost respinse apelurile declarate de apelantii-inculpati și - împotriva sentintei penale nr. 3201/19.12.2008 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr-, ca nefondate, iar îÎn baza art. 192 alin. 2 și 4.C.P.P. au fost obligați apelantii-inculpati la plata sumei de 150 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat în apel.
Examinând sentința apelată, atât prin prisma motivelor invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art.371 alin.2 C.P.P. tribunalul a constatat că apelurile declarate în cauză sunt nefondate, sentința Judecătoriei Timișoara fiind temeinică și legală.
În ceea ce privește apelul inculpatului, instanța de apel a reținut că, așa cum rezultă din dispozițiile art.128 alin.1 C.P.P. organele judiciare au obligația de a asigura persoanei ascultate un interpret, atunci când aceasta nu cunoaște limba română sau nu se poate exprima.
Or, s-a considerat că aceste condiții nu sunt îndeplinite în cauză. În opinia instanței de apel, este adevărat faptul că inculpatul a fost ascultat la data de 04.06.2005, când a dat o declarație olografă, în cuprinsul căreia s-a exprimat în limba maghiară. Însă ulterior, la data de 03.07.2006, inculpatul a fost audiat de către procuror, în prezența apărătorului ales, și în acel moment a indicat faptul că nu poate scrie în limba română, dar vorbește limba română și se poate exprima oral în această limbă. În consecință, s-a reținut că inculpatul a vorbit în fața procurorului în limba română, iar declarația sa a fost consemnată și atașată la dosar, purtând semnătura inculpatului, ceea ce denotă faptul că numitul și-a însușit această declarație. În consecință, s-a considerat că aprecierile inculpatului potrivit cărora i s-ar fi încălcat dreptul la apărare prin lipsa unui interpret în faza de urmărire penală, nu pot fi acceptate, cu atât mai mult cu cât, chiar și în fața instanței de apel, inculpatul a vorbit în limba română, menționând că nu dorește prezența unui interpret de limba maghiară.
Pe de altă parte, s-a reținut că potrivit dispozițiilor art.197 alin.1 C.P.P. încălcarea oricăror dispoziții legale care reglementează desfășurarea procesului penal, cu excepția celor care atrag nulitatea absolută, iar lipsa interpretului nu face parte din acestea, atrag nulitatea actului, numai atunci când s-a adus o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului, cu condiția ca această încălcare să fie invocată chiar în momentul efectuării actului, dacă partea este prezentă, sau la primul termen de judecată cu procedura completă, dacă partea a lipsit.
Or, în prezenta cauză, s-a constatat că inculpatul nu a făcut dovada existenței vreunei vătămări ca urmare a presupusei lipse a unui interpret. S-a reținut faptul că inculpatul a fost audiat de mai multe ori de către organele judiciare (04.06.2005, 03.07.2006, 07.11.2007) astfel că, în condițiile în care la data de 07.11.2007 a fost audiat chiar în prezența unui interpret, în prezenta cauză s-a considerat că nu se poate reține încălcarea dreptului la apărare, cu atât mai mult cu cât chiar inculpatul a recunoscut că vorbește limba română.
Pe de altă parte,s-a reținut că inculpatul a fost prezent în fața organelor de cercetare penală la data de 04.06.2005 când a fost audiat și a scris acea declarație în limba maghiară. În opinia instanței de apel, nimic nu l-a împiedicat în acel moment să solicite prezența unui interpret, astfel că invocarea acestui aspect în fața instanței de apel apare ca fiind tardivă, nulitățile relative putând fi invocate doar în momentul efectuării actului atunci când partea este prezentă.
În ceea ce privește celelalte aspecte invocate de către inculpatul, instanța de apel a considerat că susținerile inculpatului sunt nefondate. Reținându-se că prezumția de nevinovăție este unul dintre principiile fundamentale ale procesului penal, s-a considerat însă că este evident că această prezumție este una relativă, ce poate fi răsturnată prin prezentarea unor probe certe de vinovăție.
Or, în prezenta cauză, așa cum a reținut și prima instanță, tribunalul a constatat prezența a suficiente probe care atestă vinovăția inculpatului.
Instanța de apel a reținut că în faza de urmărire penală inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, arătând că a fost contactat telefonic de inculpatul, care i-a propus ca în schimbul unor sume de bani, să îndrume trei cetățeni moldoveni pentru a trece ilegal granița în Ungaria, el conformându-se acestei solicitări. Doar împrejurarea că cei trei cetățeni moldoveni s-au speriat și au fugit, la vederea mai multor lumini, a făcut ca inculpatul să nu intre în posesia banilor.
De asemenea, s-a reținut că în faza de urmărire penală și inculpatul a învederat organelor judiciare activitatea desfășurată de inculpatul, pe care l-a contactat cerându-i să-l ajute să treacă peste graniță cetățenii moldoveni, în schimbul unor sume de bani. Inculpatul a mai precizat că a avut o înțelegere cu inculpatul, ca acesta din urmă să-i preia pe migranți în localitatea, el obligându-se să le asigure transportul până în acel loc.
În același sens instanța de apel a observat și procesul verbal de consemnare a unor acte premergătoare, în cuprinsul căruia organele de cercetare penală au consemnat modalitatea în care s-a procedat la depistarea și identificarea celor trei cetățeni moldoveni care doreau să ajungă ilegal în Ungaria.
De asemenea, s-a reținut că martorii an, și au atestat, fără putință de tăgadă, implicarea inculpatului în desfășurarea activității infracționale. Cei trei cetățeni moldoveni (, și ), au precizat că, după ce au plecat din T cu autoturismul condus de martorul și în care se afla și inculpatul, în timpul deplasării spre A, inculpatul a vorbit la telefon cu o persoană, care s-a dovedit a fi inculpatul, care urma să-i preia și să îi conducă în Ungaria. Martorii au mai indicat faptul că s-au prezentat la locul de întâlnire și aici au fost preluați de inculpatul, dar, realizând faptul că sunt urmăriți, s-au despărțit de persoana care îi conducea, s-au întors la
Or, toate aceste probe au fost considerate de către instanța de apel ca fiind suficiente pentru a conduce la răsturnarea prezumției de nevinovăție de care a beneficiat inculpatul.
S-a considerat că împrejurarea că ulterior, în cursul cercetării judecătorești, fără nici o explicație rezonabilă, inculpatul și-a schimbat poziția și nu a mai recunoscut săvârșirea faptei, nu are nici o relevanță în cauză, atâta timp cât declarațiile din fața primei instanțe sunt contradictorii, inconstante și nu pot fi raportate la alte probe administrate în cauză.
În opinia tribunalului, apărările inculpatului potrivit cărora nu cunoștea faptul că cei trei cetățeni sunt din Republica M, crezând că sunt cetățeni români proveniți din regiunea istorică M, nu sunt credibile. În faza de urmărire penală toți inculpații au recunoscut faptul că știau împrejurarea că cele trei persoane sunt cetățeni din republica M, astfel că s-a considerat că această susținere nu are nici un fel de suport probator.
De asemenea, instanța de apel a considerat că afirmațiile inculpatului că dorea doar să le arate migranților unde se află vama nu sunt plauzibile. În acest sens instanța de apel a avut în vedere împrejurările concrete de loc și de timp în care a avut loc întâlnirea dintre cetățenii moldoveni și inculpatul. este foarte greu de crezut că mai multe persoane se pot întâlni noaptea, în afara unei localități, într-un loc plin de vegetație abundentă și pornesc împreună peste câmp, doar pentru ca una dintre ele să le arate celorlalte drumul spre o anumită vamă, drum pe care de altfel îl puteau găsi și singure într-o modalitatea foarte simplă și anume urmând indicatoarele rutiere. S-a considerat că locul și timpul stabilite de către inculpați pentru preluarea cetățenilor moldoveni de către inculpatul denotă intenția acestuia care era aceea de a-i trece clandestin frontiera.
Nu în ultimul rând instanța de apel a avut în vedere chiar și concluziile inculpatului, prezentate atât în momentul dezbaterii în fond a apelului, cât și în cuprinsul motivelor de apel. S-a reținut că, deși susține cu fermitate că este nevinovat, inculpatul a solicitat achitarea sa în condițiile prevăzute de art.10 lit.1Achitarea C.P.P. unei persoane în această modalitate poate interveni doar atunci când instanța constată că fapta există, a fost săvârșită de inculpat cu forma de vinovăție cerută de lege, dar că, raportat la împrejurările concrete de comitere a faptei și la persoana inculpatului, aceasta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Or, s-a reținut că tocmai acest lucru l-a solicitat inculpatul, să se constate că fapta comisă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, aspect imposibil de realizat dată fiind persoana inculpatului, care este recidivist, precum modalitatea în care a fost adusă la îndeplinire rezoluția infracțională.
Referitor la apelul inculpatului, ținând seama de probele administrate în cauză, tribunalul a constatat că și acesta este nefondat.
După cum s-a arătat și în cazul inculpatului, schimbarea declarațiilor inculpatului, fără o explicație plauzibilă, în cursul cercetării judecătorești, nu are nicio relevanță în cauză, în opinia tribunalului, atâta timp cât există alte probe care confirmă vinovăția inculpatului.
Deși s-a reținut că inculpatul susține, în motivarea apelului, că s-a întâlnit la stația de benzină cu martorul întrucât dorea să-i ajute pe cei trei cetățeni moldoveni să ajungă până în localitatea, unde inculpatul urma să le arate unde se află vama, s-a considerat că susținerile sale sunt contrazise nu numai de propriile declarații din faza de urmărire penală, dar și de celelalte probe administrate în cauză.
S-a reținut că în faza de urmărire penală inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, arătând că a fost contactat de inculpatul, acesta propunându-i să-l ajute să treacă un grup de cetățeni din republica M în Ungaria, în schimbul unor sume de bani. În acest context, inculpatul a precizat că a luat legătura cu inculpatul, stabilind ca acesta să preia grupul de migranți la intrarea în localitatea de unde, ulterior, să-i conducă spre frontieră. Pentru a-i transporta pe cei trei cetățeni moldoveni până la, inculpatul a apelat la serviciile martorului, care era taximetrist, întâlnindu-se cu acesta și cu cei trei cetățeni moldoveni la stația de pe Calea din
La rândul său, s-a reținut că martorul a confirmat această stare de fapt, adăugând doar că înainte de a intra în localitatea, inculpatul i-a cerut să oprească pe câmp, după care a coborât din mașină împreună cu cetățenii moldoveni. După aproximativ 10-15 minute inculpatul a revenit singur la mașină (cetățenii moldoveni fiind preluați de inculpatul ) și s-au întors spre
Implicarea inculpatului în comiterea infracțiunii de trafic de migranți este confirmată în opinia instanței de apel și de martorii, și, cei trei martori relatând faptul că, dorind să ajungă în prin trecerea ilegală a frontierei în Ungaria, au fost așteptați în autogara din T de inculpatul. Acesta i-a pus în legătură cu inculpatul, care, împreună cu martorul, i-au preluat și i-au transportat cu un taxi cu care s-au deplasat spre Ungaria prin A, ulterior desfășurarea evenimentelor petrecându-se în modalitatea reținută de către Judecătoria Timișoara cu prilejul expunerii situației de fapt.
În aceste condiții,s-a apreciat că susținerile inculpatului că traficul de migranți, în privința sa, nu există, sau că fapta nu a fost comisă de el, sunt nefondate, probele existente la dosar confirmând vinovăția acestuia.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.379 pct. 1 lit. b cele C.P.P. două apeluri declarate în cauză au fost respinse ca nefondate.
Împotriva deciziei penale nr.161/A/29.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr.- a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara la data de 25.06.2009.
Recursul declarat de inculpat nu a fost motivat în scris.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.385/6 pr.pen. instanța de recurs apreciază că hotărârea atacată este legală și temeinică, în deplină concordanță cu starea de fapt, încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare al instanței de judecată și ansamblul probator administrat.
Starea de fapt reținută de prima instanță și confirmată de instanța de apel este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate și din care reiese fără putință de tăgadă că inculpatul a fost contactat de coinculpatul care i-a propus ca în schimbul unor sume de bani să îndrume trei cetățeni moldoveni să treacă fraudulos frontiera în Ungaria, fiind de acord cu propunerea ce i s-a făcut. În cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut această stare de fapt, recunoaștere ce se coroborează și cu depoziția celuilalt coinculpat. În același sens sunt și depozițiile cetățenilor ce urmau a fi îndrumați spre granița cu Ungaria și care au arătat că de la T la A au fost transportați de martorul, în autoturism aflându-se și coinculpatul care a vorbit la telefon cu inculpatul ce urma să preia cetățenii moldoveni din localitatea. Conform înțelegerii, inculpatul s-a prezentat la locul întâlnit, a preluat cetățenii moldoveni dar auzind zgomote suspecte le-a indicat acestora să meargă pe câmp spre Chișineu Este de menționat că întâlnirea inculpatului în localitatea zerind cu cetățenii moldoveni a avut loc noaptea, pentru ca șansele reușitei să fie mai mari în condițiile în care vigilența organelor de poliție era scăzută la acea oră.
Instanța de apel a analizat și combătut amplu apărările inculpatului, motivare pe care instanța de recurs și-o însușește cu totul constatând că în prezenta cauză nu există cauze care să atragă după sine casarea deciziei penale recurate.
În conformitate cu dispozițiile art.72 pen. la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.
Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispozițiile art.72 pen. și orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora.
La stabilirea pedepsei aplicate de prima instanță s-au aplicat în mod corect dispozițiile legale menționate și s-a luat în considerare atitudinea sinceră a inculpatului, dar și starea de recidivă postexecutorie în care se afla inculpatul în momentul comiterii faptei, astfel încât soluțiile atacate sunt legale și temeinice.
De aceea, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b pr.pen. va fi respins recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 161/A/29.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș.
În temeiul art. 192 alin. 2.pr.pen. va fi obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b pr.pen. respinge recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 161/A/29.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș.
În temeiul art. 192 alin. 2.pr.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 22.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red.-23.10.2009
Tehnored. -27.10.2009
Primă instanță: jud. - Judecătoria Timișoara
Instanța de apel - jud., - Tribunalul Timiș
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan, Anca Nacu, Ion Dincă
