Falsul în declarații (art. 292 cod penal). Decizia 209/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 209/
Ședința publică de la 25 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și Autoritatea Națională a Vămilor - Agenția Națională de Administrare Vamală împotriva deciziei penale nr. 377/A din 16.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul, asistat de avocat ales, pentru inculpatul, lipsă, avocat din oficiu lipsă fiind partea civilă recurentă AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR - DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE
Procedura legal îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată depuse la dosar, prin registratura instanței, motivele de recurs de către DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T, și văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Procurorul pune concluzii de admitere a recursului, casarea celor două hotărâri și în rejudecare, reținându-se vinovăția inculpaților, încetarea procesului penal față de aceștia, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.
Apărătorul ales al inculpatului, solicită respingerea recursului formulat de parchet, faptele au fost săvârșite la data de 06.04.1995, iar inculpatul nu a comis aceste fapte, soluțiile au fost de achitare, în baza art.10 lit.d C.P.P. deoarece nu s-a stabilit elementul intențional.
Cu privire la infracțiunea de rupere de sigilii, arată că martorii audiați în cauză au fost martori cu debilități mintale, soluțiile pronunțate în cauză fiind temeinice și legale, astfel că solicită achitarea inculpatului și nu încetarea procesului penale.
Apărătorul din oficiu al inculpatului, solicită respingerea recursului și menținerea celor două hotărârii ca fiind temeinice și legale.
Inculpatul, având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea celor două hotărâri ca temeinice și legale.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 288/P/1995 din 05.05.1995 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, înregistrat la Judecătoria Timișoara sub nr. 7044/11.05.1995 au fost trimiși în judecată inculpații pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 72 lit. a vam. (L 30/1978), art. 229 al. 2.Cod Penal, art. 292.Cod Penal și art. 243.Cod Penal și pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26.Cod Penal rap. la art. 229 al. 2.Cod Penal, art. 243.
Cod PenalPrin sentința penală nr. 508/07.03.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, n baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 al. 1 lit. b C.P.P. a fost achitat inculpatul (cetățean, fiul lui - și, născut la data de 23.09.1955 în Ungaria, loc. Monor, domiciliat în Ungaria, loc. Monor,-) pentru infracțiunea de contrabandă prev. de art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 13.
Cod PenalIn baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 al. 1 lit. d C.P.P. a fost achitat același inculpat pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 al. 2.Cod Penal cu aplic. art. 13.Cod Penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 229 al. 2.
Cod PenalIn baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 al. 1 lit. d C.P.P. a fost achitat același inculpat pentru infracțiunea de fals în declarații prev. de art. 292.
Cod PenalIn baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 al. 1 lit. c C.P.P. a fost achitat același inculpat pentru infracțiunea de rupere de sigilii prev. de art. 243.
Cod PenalIn baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 al. 1 lit. d C.P.P. a fost achitat inculpatul (fiul G și, născut la data de 30.01.1950 în com. jud. I, domiciliat în mun. T,-, jud. T, CNP - -) pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 al. 2.Cod Penal cu aplic. art. 13.Cod Penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 229 al. 2.
Cod PenalIn baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 al. 1 lit. c C.P.P. a fost achitat același inculpat pentru infracțiunea de rupere de sigilii prev. de art. 243.
Cod PenalIn temeiul art. 346 al. 4.C.P.P. fost lasată nesoluționată acțiunea civilă a părții civile MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR - DIRECȚIA REGIONALĂ A VĂMILOR T (cu sediul în mun. T,-,. 45 D, jud. T).
In temeiul art. 192 al. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărâ astfel prima instanță a reținut că prin decizia penală nr. 3765/27.10.1999, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în dosarul nr. 1343/1995, a fost admis recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr. 1459/16.04.1997 a Judecătoriei Timișoara, a fost casată hotărârea atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Timișoara, motivându-se prin aceea că prima instanță avea datoria să-și însușească declarațiile tuturor martorilor de la urmărirea penală și din care rezultă că șoferul român a rupt sigiliile autotrenului unguresc și că inculpatul le-a spus să se ascundă până la sosirea mașinii ungurești pentru a nu fi observați, precum și prin aceea că prima instanță trebuia să solicite relații de la Vama Nădlac cu privire la formalitățile de vămuire îndeplinite de inculpatul și copii după toate actele întocmite cu această ocazie și anume: declarație vamală, proces-verbal de control al mijlocului de transport și de aplicarea sigiliilor de către organele vamale.
Inculpatul, cetățean, a fost proprietarul autotrenului IVECO, nr. de înmatriculare 154, în această calitate efectuând transport de mărfuri. Pentru transportarea cantității de cafea în România, acest inculpat a fost angajat de firma din Ungaria, marfa încărcată fiind însoțită de actele de proveniență.
Cu mașina încărcată cu 13.550,20 kg cafea, inculpatul a intrat în România prin punctul de control trecere frontieră Nădlac, declarând organelor vamale destinația înscrisă în actele ce însoțeau marfa. Pentru acest motiv, marfa nu a fost vămuită la intrarea în țară fiind aplicată doar ștampila de tranzit, urmând ca aceasta, respectiv vama, să se efectueze la Vama Cunoscând însă de la începutul cursei faptul că pe teritoriul României va fi așteptat de un reprezentant al expeditorului, inculpatul s-a deplasat cu autovehiculul la locul stabilit, unde a fost contactat de o persoană, rămasă până în prezent neidentificată, și dus în apropierea localității, pe DJ 69 la km. 4, unde au ajuns în jurul orei 24.
Inculpatul, asociat unic în cadrul SC " " SRL, având în vedere obiectul de activitate, efectua transporturi de mărfuri intern și internațional. În această calitate el a fost contactat în vederea efectuării, contra cost, a unui transport T - B, fiindu-i indicat ca locație de încărcare același loc, din apropierea localității.
Date fiind cele relatate, cei doi inculpați, cu mașinile conduse de ei, s-au întâlnit la km. 4 pe DJ 69. Este cert că la întâlnire au fost, pe lângă inculpați, și numitul, dar și persoana care l-a condus pe inculpatul la locul întâlnirii. Cu acel prilej au fost deschise ușile autotrenului, fără ca din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor care au descărcat și încărcat marfa, să se poată stabili cine a rupt sigiliile, cu care erau prevăzute ușile, susținerile fiind contradictorii și insuficiente de natură a înlătura prezumția de nevinovăție. De altfel, activitatea concretă de transbordare a mărfii nu a fost desfășurată de cei doi inculpați, aceștia fiind angajați doar ca și conducători auto.
La sosirea organelor de poliție la locul faptei au fost identificați doar inculpații, precum și elevii care lucrau la transbordarea mărfii, ceilalți reușind să fugă.
Prima instanță a reținut că din probele administrate în cauză rezultă că despre destinația reală a transportului, inculpatul a aflat doar în momentul în care s-a întâlnit cu acea persoană în localitatea, deci la momentul intrării în țară și prezentării actelor de către autoritățile române, inculpatul era convins că va efectua transportul la B la firma beneficiară. Așa fiind, nu s-a putut reține că în sarcina acestuia săvârșirea unui act material de inducere în eroare a organelor Statului Român și nici vreo activitate de fals în declarații, atâta timp cât reprezentarea sa subiectivă era aceea conformă cu cele afirmate și consemnate în actele ce trebuie întocmite la intrarea în țară. De altfel, nici în rechizitoriul procurorului nu s-a afirmat despre vreo înțelegere prealabilă care să fi avut loc pe teritoriul Ungariei privind schimbarea destinației transportului.
În ceea ce privește infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, respectiv complicitate la înșelăciune, din probele cauzei, rezultă că acesta nu a cunoscut nici un aspect privind fondul problemei la momentul când a fost angajat pentru transport de numitul. Nu a existat nici o înțelegere prealabilă și nici o reprezentare pe plan subiectiv inculpatului că ar comite o faptă ilicită. Mai mult, el nu avea nici o obligație privind verificarea provenienței mărfii ce se afla în -ul.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara și Agenția națională de administrare fiscală- Autoritatea Națională a Vămilor-Direcția Regională Vamală
În motivele de apel ale parchetului, hotărârea primei instanțe este criticată pentru netemeinicie, sub aspectul achitării inculpaților.
Apelul părții civile nu a fost motivat în scris.
Prin DP nr. 377/A/16.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 379 pct. 1 lit. b C.P.P. s-au respins ca nefondate apelurile Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor -Direcția Regională Vamală T, împotriva sentinței penale nr. 508/07.03.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, analizând hotărârea apelată potrivit art. 371 alin. 2.C.P.P. a constatat că apelurile formulate de parchet și partea civilă nu sunt fondate.
Așa cum a reținut și prima instanță, faptul că inculpatul intimat a descărcat autotrenul în alt loc decât cel de destinație, unde urma să se facă vămuirea nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 72 lit. a Cod vamal ( Legea 30/1978), în vigoare la data în care intimatul a fost trimis în judecată.
Din probele administrate în cauză inculpatul-intimat a aflat în momentul intrării în țară, până atunci acesta fiind convins că transportul va fi efectuat în B la firma beneficiară, așa încât nu se poate reține în sarcina acestuia un act material de inducere în eroare care să întrunească elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune sau fals în declarații, atâta timp cât reprezentarea sa subiectivă era conformă cu cele consemnate în documentele de transport.
În ceea ce privește infracțiunile reținute în sarcina inculpatului-intimat pentru a reține în sarcina acestuia săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, ar fi trebuit să fi existat o înțelegere prealabilă între acesta și persoana care l-a angajat, numitul, stare de fapt ce nu a fost dovedită.
În ceea ce privește infracțiunea de rupere de sigilii, prevăzută de art. 243.Cod Penal, reținută în sarcina celor doi inculpați, probele administrate în cauză sunt contradictorii, așa cum a apreciat și prima instanță, nefiind înfrântă prezumția de nevinovăție. De altfel, nici unul din martorii audiați la Judecătoria Timișoara: Halal,., s-au - nu-și amintesc dacă existau sigilii sau dacă acestea erau rupte.
Față de cele arătate în baza art. 379 pct. 1 lit. b C.P.P. tribunalul respins ca nefondate apelurile Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara și Agenția Națională de Administrare Fiscală- Autoritatea Națională a Vămilor- Direcția Regională Vamală T, împotriva sentinței penale nr. 508/07.03.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. a obligat partea civilă apelantă la 300 lei, cheltuieli judiciare față de stat în apel.
Împotriva DP nr. 377/A/16.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și autoritatea Națională a Vămilor - Agenția de Administrare Vamală.
Procurorul a solicitat casarea hotărârii și în rejudecare să se dispună condamnarea celor doi inculpați, apoi să se constate că a intervenit prescripția răspunderii penale pentru toate faptele reținute în sarcina acestora.
Agenția Națională de Administrare Fiscală a solicitat condamnarea inculpaților și obligarea lor la plata prejudiciului în valoare de 63.788.581 lei ROL.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând decizia penală recurată prin prisma celor solicitate de recurenți și din oficiu, în limitele dispozițiilor legale, se constată că ambele instanțe au apreciat corect probatoriul existent la dosar, iar soluțiile de achitare pronunțate sunt temeinice și legale.
Astfel, în mod corect, au arătat instanțele de judecată că, infracțiunea de rupere de sigilii, prev.de art.243 Cod Penal, nu a fost dovedită cu certitudine, astfel că dubiul profită celor doi inculpați.
În privința infracțiunii de înșelăciune și fals în declarații s-a dovedit că inculpatul a aflat abia în momentul intrării în țară, care ar fi destinația mărfurilor, el neefectuând nici un act de inducere în eroare - sau fals în declarații, reprezentarea sa subiectivă era conformă cu cele consemnate în documentele de transport.
De asemenea, nici infracțiunea de contrabandă, prev.de art.72 lit.a din Codul Vamal, nu a putut fi reținută, deoarece trecerea peste frontieră a bunurilor nu a avut loc prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, nu s-au folosit documente false ori documente vamale privind alte bunuri.
În privința inculpatului, nu s-a putut reține în sarcina sa infracțiunea de complicitate la înșelăciune, acesta fiind angajat pentru transport de numitul, necunoscând fondul problemei și neavând nici o înțelegere prealabilă cu nimeni.
Curtea, apreciază că instanțele au analizat în amănunt infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată - și din probatoriul existent și analizat nu s-a conturat vinovăția celor doi inculpați.
În consecință, apreciindu- se că hotărârile pronunțate până acum sunt temeinice și legale, nu se mai pune problema încetării procesului penal față de inculpați ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
Așa fiind, urmează ca în baza art. 38515, pct.1, lit.b p Cod Penal, recursul declarat de parchet să fie respins ca nefondat, iar pentru aceleași considerente, recursul vizând aceleași motive, urmează a fi respins și recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor - Agenția Națională de Administrare Vamală.
Potrivit art.192 alin.2 C.P.P. partea civilă recurentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar celelalte cheltuieli rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515, pct.1, lit.b C.P.P. respinge recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și Autoritatea Națională a Vămilor - Agenția Națională de Administrare Vamală împotriva deciziei penale nr. 377/A din 16.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-, ca nefondate.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul Timiș, reprezentând onorariu avocat oficiu pentru inculpatul.
În baza art.192 alint.2 C.P.P. obligă partea civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 150 lei iar celelalte cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 25 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
- - G - - -
GREFIER
- -
RED. VI
Dact 2 exempl/ 03 Martie 2008
Primă instaniță: Judecătoria Timișoara
Jud:
Apel: Tribunalul Timiș
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea
