Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 212/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 212/
Ședința publică de la 25 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 150 din 30.10.2007 a Tribunalului C-S, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă:pentru inculpatul lipsă avocat din oficiu, lipsă partea vătămată intimată.
Procedura legal îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și în rejudecare achitarea inculpatului, în baza art.10 lit.d
C.P.P.Procurorul pune concluzii de respingere a recursului, cele două hotărâri fiind temeinice și legale.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oravița, înregistrat la Judecătoria Oravița sub nr.109/273 din 18.01.2007, a fost trimis în judecată inculpatul,pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prev.și ped.de art.79 al.1 din OUG 195/2002, cu art.37 lit.a din Codul penal.
Din rechizitoriul parchetului rezultă că în data de 4.10.2006, deși consumase băuturi alcoolice, inculpatul a condus autoturismul microbuz -, iar în timp ce efectua o manevră de mers înapoi,a avariat un alt autoturism ce era parcat legal și aparținea numitului din.
Prin sentința penală nr. 80 din 14 mai 2007 pronunțată în dosar nr- Judecătoria Oravița în baza art. 79 al.1 din OUG 195/2002 cu art.37 lit."a" cu Cod Penal art.74,76 Cod penal a condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 1.04.1968 în jud.M, domiciliat în - jud.M, recidivist, la 8 (opt) luni închisoare.
În baza art.83 Cod penal a revocat beneficiul suspendării condiționate pentru pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 215/2003 a Judecătoriei Oravița, ce se va executa alături de cea aplicată în prezenta cauză, în total 2 ( doi ) ani și 8 (opt) luni închisoare.
Pe perioada prev. de art.71 Cod Penal, inculpatul a fost lipsit de drepturile prev. de art. 64 lit. a,b,
Cod PenalPentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
În data de 4.10.2006 orele 19,45, inculpatul, în timp ce încerca să efectueze o manevră de mers înapoi a microbuzului -, a lovit autoturismul cu nr. - a numitului, ce se afla în fața blocului unde acesta locuia.
Ajunse la fața locului, organele de poliție au testat inculpatul cu aparatul alcooltest și întrucât a rezultat 1,06 mg/l, inculpatul a fost condus la Spitalul orășenesc, unde i s-au recoltat probele biologice. I-a fost recoltată o singură probă, inculpatul refuzând a doua recoltare. Din buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei, nr. 401/A/2006 a reieșit faptul că inculpatul a avut o alcoolemie în sânge de 2,25 %o
La interogatoriul luat în fața instanței, inculpatul a declarat că nu recunoaște fapta comisă, ci numai că a mers circa 2 metri înapoi cu autovehiculul, și nu l-a condus pe drumurile publice.
Inculpatul a recunoscut faptul că a consumat băuturi alcoolice, însă a declarat că după producerea accidentului s-a deplasat la un bar din apropiere unde a consumat o sticlă de vodcă și una de bere. Această apărare nu poate fi luată însă în considerare întrucât de la ora accidentului și până la sosirea organelor de poliție, respectiv circa o J de oră, inculpatul nu putea îngurgita a asemenea cantitate mare de alcool, încât să ajungă la nivelul de 2,25 %o
De precizat este faptul că inculpatul se află în stare de recidivă prev.de art.37 lit.a din Codul penal întrucât prin sentința penală nr.215/2003 a Judecătoriei Oravița, a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată pe un termen de încercare de 4 ani.
Fapta inculpatului, astfel cum a fost mai sus descrisă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped.de art.79 al.1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art.37 lit.a din Codul penal.
La individualizarea pedepsei, instanța a făcut aplicațiunea disp.art.74,76 Cod penal acordând inculpatului circumstanțe atenuante, ținându-se cont în special de situația familială a acestuia,care are în întreținerea sa cinci copii minori.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul.
Inculpatul nu și-a motivat apelul în scris, însă, prin apărătorul său ales, a învederat instanței de apel că solicită achitarea în temeiul art. 10 lit.1Cod procedură penală, întrucât faptei îi lipsește pericolul social al unei infracțiuni.
Prin DP nr. 150/30.10.2007, pronunțată de Tribunalul C S, în baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, a admis apelul declarat de apelantul-inculpat, împotriva sentinței penale nr. 80/14 mai 2007, pronunțată de Judecătoria Oravița, în dosar nr-, pe care a desființat-o parțial în latură penală și rejudecând, a schimbat calificarea juridică a faptei inculpatului din art.79 alin.1 din OUG 195/2002 în art.87 alin.1 din OUG 195/2002 așa cum a fost modificată prin Legea nr.49/2006.
În baza art.87 alin.1 din OUG 195/2002, modificată prin Legea nr.49/2006, cu aplicarea art.37 lit.a și art.74 lit.c, 76 lit.d Cod penal, a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la 1.04.1968 în, jud.MH, domiciliat în,-, jud.MH, recidivist, la: 8 (opt) luni închisoare.
În baza art.83 Cod penal, a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.215/2003 a Judecătoriei Oravița, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni închisoare.
În baza art.71 Cod penal a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art.64 lit.a-c Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare efectuate de stat în apel, au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de a apel, verificând sentința primei instanțe în raport de motivele invocate în apel, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele temeiniciei și legalității, conform art. 371, art. 378 Cod procedură penală, a constatat că apelul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În ce privește motivul de apel invocat de către inculpat, s-a constatat că acesta este neîntemeiat.
Astfel, în primul rând, s-a reținut de către tribunal că infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, este o infracțiune de pericol, iar legiuitorul, a prevăzut că limita dintre contravenție și infracțiune este dată de pragul de 0,8% alcool în sânge.
Prin urmare orice situare a nivelului alcoolemiei peste acest prag relevă un pericol social specific infracțiunii și dă faptei persoanei care conduce un autoturism pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică situată peste limita legală, caracter penal.
Nu în ultimul rând, s-a reținut că inculpatul a săvârșit această infracțiune în perioada termenului de încercare și că acesta a mai suferit o condamnare pentru săvârșirea altor infracțiuni, fapt ce dovedește perseverența sa infracțională și faptul că prima pedeapsă aplicată nu și-a atins scopul preventiv-educativ.
Toate aspectele relevate mai sus (săvârșirea infracțiunii în cursul termenului de încercare și starea de revidivă) au condus la concluzia că faptele săvârșite de inculpat relevă un pericol social concret destul de ridicat, astfel încât a fost înlăturată apărarea inculpatului potrivit căreia atingerea adusă valorilor ocrotite de lege prin infracțiunile săvârșite este minimă.
Apelul inculpatul este însă fondat sub aspectul calificării juridice a faptei și al aplicării pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi.
În ce privește calificarea juridică a faptei inculpatului, s-a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată la data de 4.10.2006, iar nr.OUG 95/2002 a fost modificată prin Legea nr. 49/2006 care a intrat în vigoare la 20.09.2006. Prin Legea nr. 49/2006 s-a schimbat numerotarea articolelor din nr.OUG 95/2002, astfel încât art. 79 alin. 1 devenit art. 87 alin. 1.
Prin urmare, tribunalul a schimbat calificarea juridică a faptei inculpatului în sensul arătat, păstrând cuantumul pedepsei aplicate de instanța de fond, cuantum corect apreciat prin prisma prevederilor art. 72 și 75 Cod penal, precum și aplicarea disp. art. 83 Cod penal, așa cum au fost aplicate, întemeiat, și de către instanța de fond.
În ce privește pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi Tribunalul a reținut că, prima instanță a dispus interzicerea, pe durata executării de către inculpat a pedepsei de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni închisoare la care a fost condamnat, drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal.
Prin Hotărârea din 28 septembrie 2004 pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Sabou și împotriva României, hotărâre ce a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 484 din 8 iunie 2005, Curtea a decis că a existat o încălcare a art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât în dreptul român interzicerea unor drepturi operează în mod automat și absolut cu titlu de pedeapsă accesorie, pentru orice persoană care execută o pedeapsă cu închisoarea, în absența oricărui control exercitat de instanțele judecătorești și fără a se lua în considerare tipul infracțiunii. De asemenea, în hotărârea Hirst împotriva Marii Britanii, Curtea a arătat că, la fel ca și în dreptul român și în dreptul britanic există o dispoziție prin care drepturile ( de exemplu dreptul la vot ) persoanei condamnate sunt interzise ope legis, ca pedeapsă accesorie, fără ca interzicerea acestora să fie cenzurată de instanțele judecătorești, existând astfel o încălcare a art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În spiritul celor două hotărâri menționate anterior, tribunalul a reținut că drepturile oricărei persoane, fie ea și condamnată, pot fi interzise numai motivat, prin exercitarea unui control de către instanța judecătorească. Având în vedere faptul că inculpatul din speța de față a săvârșit o infracțiune de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a, b și c Cod penal, mai exact a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, întrucât legea română condiționează ocuparea acestor funcții de inexistența unei condamnări la o pedeapsă penală privativă de libertate, neimpunându-se însă și interzicerea dreptului de a alege, exercitarea dreptului la vot nefiind exclusă de lege în cazul existenței unei condamnări. Totodată, s-a reținut că se impune interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art.64 lit. c Cod penal care prevăd că inculpatului îi este interzis a desfășura o activitate de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii,respectiv, în speța de față, activitatea de conducere a unui autovehicul.
Față de aceste considerente, tribunalul, în baza art. 379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, a admis apelul declarat de apelantul-inculpat, împotriva sentinței penale nr. 80/14 mai 2007, pronunțată de Judecătoria Oravița, în dosar nr-, pe care a desființat-o parțial în latură penală și rejudecând:
A schimbat calificarea juridică a faptei inculpatului din art.79 alin.1 din OUG 195/2002 în art.87 alin.1 din OUG 195/2002 așa cum a fost modificată prin Legea nr.49/2006.
În baza art.87 alin.1 din OUG 195/2002, modificată prin Legea nr.49/2006, cu aplicarea art.37 lit.a și art.74 lit.c, 76 lit.d Cod penal, a condamnat pe inculpatul, la 8 (opt) luni închisoare.
În baza art.83 Cod penal, a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.215/2003 a Judecătoriei Oravița, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni închisoare.
În baza art.71 Cod penal a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art.64 lit.a-c Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Împotriva DP nr. 150/30.10.2007, pronunțată de Tribunalul C S, a declarat recurs inculpatul, recurs care nu a fost motivat.
Avocatul desemnat din oficiu a solicitat achitarea inculpatului, potrivit art.10 lit.d
C.P.P.Recursul este nefondat.
Analizând decizia penală recurată în raport cu cererile formulate în apărare și din oficiu, în limitele dispozițiilor legale, se constată că, instanța a reținut o stare de fapt corespunzătoare probatoriului administrat și a dat o bună încadrare juridică faptelor reținute.
Inculpatul încercând să efectueze o manevră de mers înapoi, a unui microbus a lovit un alt autoturism, iar ulterior fiind condus la spital pentru recoltarea probelor biologice, s-a constatat o alcoolemie de 2,25 gr.o%.
Din probatoriul administrat rezultă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, el recunoscând consumul de alcool, doar cu obiecțiunea că acest consum a avut loc după accidentul produs. Această apărare a fost înlăturată de instanță în mod corect, având în vedere timpul relativ scurt, până au venit organele de politie și gradul foarte mare al alcoolemiei existent în sânge.
Așa fiind, instanța apreciază că în raport cu dispozițiile art.3859C.P.P. nu există temeiuri de fapt sau de drept care să conducă la modificarea hotărârii, urmând ca în baza art. 38515, pct.1, lit.b p Cod Penal, recursul declarat de inculpat să fie respins ca nefondat.
Potrivit art.192 alin.2 C.P.P. inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515, pct.1, lit.b C.P.P. respinge recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 150 din 30.10.2007 a Tribunalului C-S, în dosarul nr-, ca nefondat.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul Timiș, reprezentând onorariu avocat oficiu.
În baza art.192 alin.2 obligă C.P.P. inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă 250 lei.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 25 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
- - G - - -
GREFIER
- -
RED. VI
Dact 2 exempl/ 03 Martie 2008
Primă instanță: Judecătoria Oravița
Jud:
Apel: Tribunalul C -
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea
