Falsul în declarații (art. 292 cod penal). Decizia 26/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.26/
Ședința publică de la 16 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 2: Viorica Costea Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-au luat în examinare recursurile penale formulate de:
-PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA;
- partea civilă - domiciliată în comuna -, județul C,
împotriva deciziei penale nr.432 din 6 decembrie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.908/P din 23 mai 2008 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr-, privind pe inculpatul trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații ( art.292 cod penal ).
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 15 ianuarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 16 ianuarie 2009, când a pronunțat următoarea decizie.
- CURTEA -
Asupra recursurilor penale de față:
Prin sentința penală nr. 908/P/23.05.2008 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr- s-au dispus următoarele:
În baza art.11 pct.2 lit.b Cod procedură penală raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală achită pe inculpatul:
, fiul lui G și, născut la data de 22.03.1972 în municipiul M, județul C, domiciliat în comuna, sat, nr. 13, jud. C, CNP -, pentru infracțiunea de fals în declarații prevăzută de art.292 Cod penal.
Respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă ca nefondată.
În baza art.189 și 192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 3655/P/2007 din 13.03.2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prevăzută de art.292 Cod penal.
S-a reținut prin actul de sesizare că, inculpatul, pe parcursul unui proces având ca obiect constatarea unui drept de proprietate, a făcut declarații necorespunzătoare adevărului în fața unor instanțe de judecată, respectiv Judecătoria Medgidia și TRIBUNALUL CONSTANȚA, în vederea producerii unor consecințe juridice pentru sine.
La data de 11.05.2005, inculpatul a formulat o acțiune în constatare ce a făcut obiectul dosarului nr.1409/22.03.2006 al Judecătoriei Medgidia prin care a solicitat să se constate dreptul de proprietate al părinților săi defuncți asupra imobilului situat în localitatea,-, județul C, compus dintr-o suprafață de teren de 2.586 mp și o casă de locuit.
La primul termen inculpatul și-a modificat acțiunea în sensul că a solicitat constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului în patrimoniul său și nu al părinților săi decedați.
Inițial, cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoria Medgidia la nr.2341/11.05.2005 și prin sentința civilă nr.1578/2005 s-a respins cererea inculpatului ca prematur formulată.
Prin decizia penală nr.17/2006 a TRIBUNALUL CONSTANȚAs -a admis recursul inculpatului și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Prin sentința civilă nr.366/C/2006 a Judecătoriei Medgidiaa fost admisă acțiunea inculpatului și s-a constatat dreptul său de proprietate asupra imobilului de mai sus.
Instanța reține că inculpatul este fiul defuncților G și.
În anul 1978 părinții inculpatului au cumpărat imobilul de mai sus de la.
În anul 1985 aceștia s-au despărțit în fapt, în sensul că mama inculpatului a părăsit localitatea.
Din același an, tatăl inculpatului a intrat într-o relație de concubinaj cu, care a locuit în același imobil împreună cu copii ei.
Relația de concubinaj a acestora a durat continuu până la data de 29.07.2004 când cei doi s-au căsătorit.
La data de 10.04.1998 a decedat iar la data de 04.08.2004 a decedat și
Având în vedere acțiunea inculpatului precum și probele administrate în cauză, instanța a admis acțiunea civilă și a constatat dreptul de proprietate al inculpatului asupra imobilului.
Pe tot parcursul procesului civil inculpatul a omis să precizeze faptul că moștenitor al tatălui său este și.
Situația de fapt de mai sus rezultă din coroborarea următoarelor probe administrate în cauză:
- dosarul civil nr. 1409/2006 al Judecătoriei Medgidia, adeverința nr. 11227/2007 emisă de Primăria, actele de stare civilă ale părinților inculpatului, copiile planului de situație și fișa imobilului, a cererii de deschidere a procedurii succesorale, extrasul din Registrul Agricol;
- declarațiile martorilor,.
Prin decizia penală nr.432 din data de 6.10.2008, pronunțată în dosarul nr-, TRIBUNALUL CONSTANȚA, a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidia și de către apelantul - intimat -parte civilă.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, a obligat pe apelantul - intimat - parte civilă la plata sumei de 25 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 192 alin.3 Cod procedură penală, celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
În termen legal, în cauză, au fost declarate recursuri de către Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA și partea civilă.
Recursul declarat de către Parchet vizează greșita achitare a inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.292 Cod penal.
Astfel, s-a susținut că, "modalitatea în care inculpatul a înțeles să formuleze completarea acțiunii de chemare în judecată după casare, fiind vorba despre un litigiu civil pentru constatarea prescripției achizitive asupra unui imobil compus din teren și casă de locuit în favoarea sa și nu a defuncților părinți, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații".
Solicită prin admiterea recursului casarea hotărârilor și pe fond, rejudecarea cauzei și aplicarea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.
Recursul părții civile vizează greșita achitare a inculpatului și dorește condamnarea acestuia, constatându-se în favoarea sa calitatea de moștenitor.
Examinând legalitatea și temeinicia recursurilor declarate în cauză, în raport de criticile formulate cât și din oficiu, Curtea constată următoarele.
Potrivit art.292 Cod penal constituie infracțiune declararea necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ sau instituții de stat ori unei alte unități dintre cele la care se referă art.145 Cod penal în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor declarația făcută servește pentru producerea acelei consecințe.
Este adevărat că, inculpatul a introdus acțiune în constatare la Judecătoria Medgidia la data de 11 mai 2005.
La data de 16 februarie 2007, prin sentința civilă nr.366 /C/2007 s-a admis acțiunea în constatare și s-a constatat dreptul de proprietate al inculpatului asupra imobilului locuință și teren situată în comuna,-.
În prezent hotărârea este irevocabilă.
Nu se poate reține în sarcina inculpatului comiterea infracțiunii de fals în declarații întrucât, prin cererea de chemare în judecată inculpatul nu a relatat nicio situație de fapt neconformă cu realitatea, acesta relatând situația juridică a terenului și a solicitat să se constate dreptul de proprietate al părinților săi decedați asupra terenului și a casei de locuit.
Cerința esențială pentru antrenarea răspunderii penale este că acțiunea de declarare necorespunzătoare a adevărului va constitui element material al laturii obiective a acestei infracțiuni numai în măsura în care ea a fost făcută unei unități sau instituții publice competente să primească o astfel de declarație, iar în al doilea rând, numai dacă declarația era aptă potrivit legii ori împrejurărilor să servească pentru producerea consecinței juridice preconizate de făptuitor.
A doua cerință esențială este ca declarațiile susceptibile de a produce consecințe juridice să nu aibă un tratament juridic special.
Potrivit art.292 Cod penal - fapta trebuie comisă doar în fața unui organ sau instituții de stat, sau unei unități dintre cele la care se referă art.145 Cod penal.
Pe de altă parte, este necesar ca declarația necorespunzătoare să fie făcută în fața unui organ sau instituții de stat, ori a unei unități din cele la care se referă art.145 Cod penal, ori instanțele de judecată nu fac parte din această categorie.
Nu sunt generatoare de consecințe juridice și nu pot duce la reținerea infracțiunii de fals în declarații susținerile neadevărate ale reclamantului într-o acțiune civilă, deoarece ele sunt supuse unei verificări ulterioare, obligatorii a conținutului lor de către instanță, iar părțile au dreptul de a contesta cele susținute de reclamant și a face proba contrarie.
Pe cale de consecință, în raport de cele prezentate recursurile declarate în cauză sunt nefondate și urmează a fi respinse în temeiul art.38515pct. 1 lit.b Cod procedură penală și obligarea recurentei parte civilă la plata sumei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală;
Respinge recursurile penale formulate de:
-PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA;
- partea civilă - domiciliată în comuna -, județul C,
împotriva deciziei penale nr.432 din 6 decembrie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.908/P din 23 mai 2008 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr-, ca nefondate.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală;
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 10 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Jud. fond.:
.apel:,
Red.dec.jud.: -
Tehnored.gref.
2 ex./27.01.2009
Președinte:Zoița FranguJudecători:Zoița Frangu, Viorica Costea Grigorescu, Maria
