Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 4/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.4/MP
Ședința publică de la 16 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 2: Viorica Costea Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier - a
Cu participarea Ministerului Public prin Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal formulat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva deciziei penale nr.95 din 7 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.280 din 19 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.211 alin.2 Cod penal.
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 15 ianuarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 16 ianuarie 2009, când a pronunțat următoarea decizie.
- CURTEA -
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.280 din data de 19.03.2008 a Judecătoriei Tulcea inculpatul:
fiul lui și, născut la 23.08.1990, CNP: -, deținut în Penitenciarul Tulcea, a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art.211 al.1 și al.2 lit.b, c și al.21lit.a Cod penal, cu aplicarea art. 99 și 109 Cod penal și cu referire la art.74 al.2 Cod penal.
Potrivit prevederilor art.83 al.1 Cod penal s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.84/24.01.2007 a Judecătoriei Tulcea, definitivă la 8.05.2007 prin nerecurarea deciziei penale nr. 57/26.04.2007 a Tribunalului Tulcea prin care s-a respins apelul inculpatului, cât și revocarea suspendării condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr.342/13.03.2007 a Judecătoriei Tulcea, definitivă prin neapelare la 28.03.2007.
S-a procedat la descontopirea pedepsei rezultante de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr.84/24.01.2007 a Judecătoriei Tulcea, în cele două pedepse componente de câtre 1 an închisoare fiecare
Totodată, s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr.342/13,03.2007 a Judecătoriei Tulcea, în pedepsele componente, respectiv șapte pedepse de câte 1 an închisoare fiecare și o pedeapsă de 6 luni închisoare.
S-au recontopit pedepsele aplicate prin sentințele penale nr.84/24.01.2007 și nr.342/13.03.2007 ale Judecătoriei Tulcea, astfel cum au fost descontopite, în pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, iar în temeiul art.83 al.1 Cod penal s-a adăugat pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată în prezenta cauză, pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, pentru ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.
Inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II- și lit.b Cod penal, pe durata executării pedepsei, i s-a menținut starea de arest preventiv și din pedeapsa aplicată s-a dedus reținerea și arestul preventiv de la 21.11.2007 la zi.
Tot prin hotărârea pronunțată anterior s-a schimbat încadrarea juridică a faptei, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul - din infracțiunea de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art.26-211 al.1 și al 2 lit.b, c și al.21lit.a Cod penal în infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 al.1, al.2 lit b, c și al.21lit.a Cod penal cu aplicarea art.99 și 109 Cod penal și art.74 al.2 Cod penal.
Inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea de tâlhărie, reținută în sarcina sa la o pedeapsă de 3 ani închisoare
Inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
Totodată, făcându-se aplicarea prevederilor art.81 al.1 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 5 ani, termen de încercare conform prevederilor art. 110 cod penal.
În temeiul prevederilor art.1101cod penal s-a dispus, ca la împlinirea vârstei de 18 ani, inculpatul minor să respecte obligația prevăzută de art.103 al.3 lit. b Cod penal, în sensul de a nu intra în legătură cu inculpatul, iar după împlinirea vârstei de 18 ani să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art.863al.1 Cod penal, în sensul de a se prezenta lunar la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Tulcea, la datele stabilite de această instituție, să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile precum și întoarcerea, să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă, să comunice orice informație de natură a putea fi controlate mijloacele de existență și să nu intre în legătură cu inculpatul până la împlinirea termenului de încercare.
Supravegherea inculpatului minor a fost încredințată Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Tulcea, atât înainte cât și după împlinirea vârstei de 18 ani.
Inculpatului minor i s-a atras atenția asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei, prevăzute de art.83 - 84 Cod penal și în temeiul art.71 al.5, Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata suspendării condiționate executării pedepsei.
Instanța de fond a luat act că partea vătămată - - nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Potrivit prevederilor art.191 al.2 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la 250 lei cheltuieli judiciare statului, iar inculpatul la 165 lei, cu același titlu.
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate anterior, instanța de fond, pe baza probatoriului administrat în cauză a reținut în fapt că, in noaptea de 23/24.08.2007 inculpații și s-au întâlnit cu persoana vătămată, pe care o cunoșteau dinainte, cerându-i să le dea pantofii sport pe care îi purta pentru a-i proba. Primul care a probat un singur pantof a fost inculpatul, care l-a restituit părții vătămate -, iar apoi cei doi inculpați au plecat pentru scurt timp de lângă partea vătămată. După ce au parcurs o scurtă distanță cu scuterul, cei doi inculpați s-au întors și i-au cerut persoanei vătămate să îi dea și inculpatului pantofii pentru a-i proba. De această dată, inculpații au cerut părții vătămate ambii pantofi și în timp ce aceștia se aflau în posesia inculpatului partea vătămată a cerut restituirea acestora întrucât era desculț. Deoarece inculpatul a refuzat restituirea pantofilor, partea vătămată a început să tragă de pantofii săi, care se aflau în mâna inculpatului. În acel moment, inculpatul, care se afla în partea din spate a scuterului cu care se deplasau cei doi inculpați, a aplicat o lovitură cu pumnul în față părții vătămate, doborând-o la sol, iar apoi a lovit-o pe aceasta și cu piciorul. După lovirea părții vătămate, inculpatul s-a urcat pe scuter și împreună cu inculpatul a plecat de la fața locului având asupra lor pantofii persoanei vătămate.
Prin decizia penală nr.95 din data de 7 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Tulceaa decis:
"Respinge apelurile declarate de inculpații și ca nefondate.
Menține sentința penală nr. 280/19 martie 2008 Judecătoriei Tulcea, ca temeinică și legală.
În baza art.350 Cod procedură penală, menține starea de arest a inculpatului începând cu 7 octombrie 2008 și până la 15 noiembrie 2008, inclusiv.
În baza art.88 Cod penal, deduce perioada executată începând cu data de 21 noiembrie 2007 la zi. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă apelanții la plata sumei de 180 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorarii apărători oficiu, în sumă de 40 lei fiecare, se vor deconta din fondul Ministerului Justiției către Baroul d e avocați T pentru avocat și."
În termen legal, inculpatul a declarat recurs împotriva deciziei Tribunalului Tulcea împotriva căreia solicită casarea hotărârilor pronunțate și, pe fond, să se dispună achitarea sa, în temeiul art. 10 lit. "d" Cod procedură penală.
Recurentul, susține că era prieten cu partea vătămată, că într-adevăr i-a luat perechea de pantofi, însă, loviturile pe care i le-a aplicat nu au legătură cu luarea pantofilor, ci a unui conflict preexistent.
Examinând legalitatea și temeinicia sentințelor pronunțate, în raport de critica formulată cât și din oficiu, Curtea constată următoarele:
În seara de 23/24 august 2007 inculpații și s-au întâlnit cu partea vătămată -, pe care o cunoșteau. Cei doi i-au solicitat să le ofere un pantof și primul care a probat pantoful părții vătămate a fost inculpatul. După ce l-a probat i-au restituit părții vătămate pantoful și cei doi inculpați au plecat.
După parcurgerea unei distanțe, cei doi s-au întors și i-au cerut din nou părții vătămate să-i dea un pantof pentru a fi probat și de inculpatul.
De această dată inculpații i-au cerut ambii pantofi și în timp ce aceștia se aflau în posesia inculpatului, partea vătămată a cerut restituirea întrucât era desculț.
Inculpatul a refuzat restituirea pantofilor iar partea vătămată - a început să tragă de pantofii săi ce se aflau în mâna inculpatului.
În acest moment, a intervenit inculpatul care se afla în partea din spate a scuterului cu care se deplasau cei doi, a aplicat o lovitură cu pumnul în față părții vătămate, doborând-o la sol, iar apoi a lovit-o și cu piciorul.
După lovirea părții vătămate și inculpatul s-a urcat pe scuter și cei doi inculpați au plecat de la locul faptei având asupra lor pantofii părții vătămate.
Din examinarea art.211 Cod penal rezultă că infracțiunea de tâlhărie se săvârșește cu intenției directă, această formă de vinovăție trebuind să existe atât în raport cu acțiunea principală de furt cât și în raport cu acțiunea adiacentă de punere a victimei în stare de neputință de a se apăra, prin exercitarea de violențe sau amenințări asupra acesteia.
Pentru realizarea laturii subiective a acestei infracțiuni este obligatoriu ca, prin acțiunea adiacentă făptuitorul să urmărească unul din scopurile prevăzute în art.211 Cod penal, respectiv furtul, păstrarea bunului furat, sau înlăturarea urmelor infracțiunii. Ori, în cauză, din probele administrate rezultă cu certitudine că incubatul a lovit victima - în scopul de a păstra perechea de pantofi ce se afla în posesia inculpatului.
În atare situație, există legătura subiectivă cerută de lege între acțiunea de lovire și cea de furt, fapte ce sunt încadrate în infracțiunea de tâlhărie.
Faptul că numai unul dintre coinculpați a exercitat violențe asupra părții vătămate nu înseamnă că numai acesta se face vinovat de infracțiunea de tâlhărie, atâta vreme cât agresiunea a avut drept scop, care s-a și finalizat, să se asigure scăparea pentru ambii inculpați și păstrarea bunurilor furate. De asemenea, este lipsit de relevanță faptul că, coinculpatul - care a exercitat violențe - nu avea asupra sa nici unul din lucrurile furate, pantofii fiind în posesia celuilalt coinculpat, din moment ce amândoi au luat pantofii de la partea vătămată și au plecat, deci fapta, componentă a infracțiunii de tâlhărie, era consumată.
Așadar, critica privind achitarea inculpatului nu se justifică și urmează a fi respinsă.
Recursul inculpatului este însă admisibil, numai în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate.
Este adevărat că inculpatul - minor la data comiterii faptei, mai suferise anterior și alte condamnări, beneficiind de suspendarea executării pedepsei, iar în termenul de încercare a comis această faptă.
Așa cum prevăd dispozițiile art.72 Cod penal, la aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite și de persoana infractorului.
Fapta stabilită în sarcina inculpatului prezintă un grad de pericol social sporit, atât împrejurările în care a fost săvârșită cât și din datele sale personale. Instanțele au însă obligația să observe că inculpatul era minor la data comiterii faptei și așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, efectuat de Serviciul Medico Legal T, acesta prezintă "dezvoltare dizarmonică de personalitate, discernământul era prezent la comiterea faptei". Comisia medico-legală a analizat personalitatea inculpatului și consemnează "minorul este o persoană cu un intelect dezvoltat în limite normale, iar modul de percepere a realității și de relaționare a suferit unele distorsiuni ca urmare a promovării perioadă, mare de timp, a unui stilul de viață defectuos, afișând ignoranță și chiar o anumită tulburare în latura afectivității".
Totuși inculpatul este încă la o vârstă la care, cu sprijin susținut, ar putea să învețe și roluri sociale pozitive, cu atât mai mult cu cât nu este întrutotul străin de unele eforturi personale făcute în acest sens în prima parte a anului 2007.
În aceste condiții și raportat la modalitatea de comitere a faptei cât și a prejudiciului suferit de partea vătămată, Curtea apreciază că reeducarea inculpatului, cât și realizarea prevenției generale se pot realiza prin aplicarea unei pedepse reduse la limita de 1 an și 4 luni închisoare.
Prin urmare, în baza art.38515pct.2 lit."d" Cod procedură penală în referire la art.3859pct.14 Cod procedură penală, se va admite recursul penal formulat de inculpat, se va casa sentința penală și decizia penală și rejudecând se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.211 alin.1, lit."b, c" și alin.2 lit."a" Cod penal cu aplicarea art.99 și 109 Cod penal, art.74 alin.2 Cod penal la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.
Se vor menține celelalte dispoziții și în final va executa 2 ani și 4 luni închisoare.
În baza art.383 alin.2 Cod procedură penală și art.88 Cod penal, se va compută la zi perioada executată de la 21 noiembrie 2007.
Văzând și dispozițiile art.189 Cod procedură penală, onorariu avocat oficiu în cuantum de 300 lei pentru avocat - se va deconta din fondul Ministerului Justiției către baroul Constanța.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.2 lit."d" Cod procedură penală în referire la art.3859pct.14 Cod procedură penală, admite recursul penal formulat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva deciziei penale nr.95 din 7 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.280 din 19 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr-.
Casează sentința penală și decizia penală și rejudecând dispune:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.211 alin.1, lit."b, c" și alin.2 lit."a" Cod penal cu aplicarea art.99 și 109 Cod penal, art.74 alin.2 Cod penal la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.
Menține celelalte dispoziții și în final va executa 2 ani și 4 luni închisoare.
În baza art.383 alin.2 Cod procedură penală și art.88 Cod penal.
la zi perioada executată de la 21 noiembrie 2007.
Onorariu avocat oficiu în cuantum de 300 lei pentru avocat - se decontează din fondul Ministerului Justiției către Baroul Constanța.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
a
Jud. fond.:
Jud.apel:,
Red.dec.jud.: -
Tehnored.gref.
3 ex./ 4.02.2009
Președinte:Zoița FranguJudecători:Zoița Frangu, Viorica Costea Grigorescu, Maria
