Falsul în declarații (art. 292 cod penal). Decizia 622/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 622
Ședința publică de la 20 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Dan Anton
JUDECĂTOR 3: Tatiana Juverdeanu
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal, având ca obiect " fals în declarații! promovat de partea vătămată recurentă împotriva deciziei penale nr.354 din data de 154.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
Conform disp.art. 297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și a celorlalte persoane chemate în proces, constatându-se că se prezintă inculpata intimată, asistată de avocat ( apărător desemnat din oficiu), lipsă fiind partea vătămată - recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S- a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, că este al doilea termen de judecată, că la dosarul cauzei, s-a depus prin Serviciul de Registratură al instanței, motivele de recurs de către partea vătămată recurentă, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care, nemaifiind de formulat cereri, curtea acordă cuvântul în susținerea recursului formulat de către partea vătămată.
Avocat, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului promovat de către partea vătămată ca nefondat, decizia recurată fiind legală și temeinică. Oficiul neachitat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, decizia recurată fiind legală și temeinică.
Inculpata intimată, având ultimul cuvânt, solicită instanței a dispune respingerea recursului și a se menține decizia pronunțată ca fiind legală și temeinică.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr.267 din 16 iunie 2008 Judecătoriei Pașcani, inculpata a fost condamnată la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă prevăzută de art.259 alin.1 Cod penal și 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.292 Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prevăzute de art.259 și 292 Cod penal cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal.
În baza art.34 lit. b Cod penal, pedeapsa de executat este de 2 ani închisoare.
În temeiul art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și s-a stabilit termen de încercare de 4 ani.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată și a fost obligată inculpata la plata sumei de 10.000 lei despăgubiri morale.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând probatoriul analizat în cauză, instanța reține următoarele: inculpata și partea vătămată sunt frați, descendenți ai autorilor lor și - în urma decesului cărora a fost efectuat partajul succesoral în cauza care a format obiectul dosarului nr. 1046/1978 al Judecătoriei Pașcani. Astfel, prin sentința civilă nr.2915/27.11.1978 a Judecătoriei Pașcani, rămasă definitivă prin nerecurare, moștenitoarei i-a fost atribuită casa de locuit precum și suprafața de teren de 250. curte și grădină, situate în P,- iar moștenitorului i s-a atribuit suprafața de 4750. teren, situat de asemenea în P,-. Se reține din aceeași sentință că ceilalți moștenitori, și au renunțat la succesiune.
Instanța reține că prin cererea înregistrată sub nr. 15291/ 01. 03. 1991, inculpata a solicitat Comisiei locale a municipiului de aplicarea a Legii nr. 18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1250. din terenul moștenire, cerând de asemenea împărțirea suprafeței totale de 5.000. teren tuturor celor 4 descendenți. Ca urmare a acestei solicitări a fost emis titlul de proprietate nr. -/ 21.01.1993 pe numele soțului inculpatei, G, cu privire la întreaga suprafață de teren de 0, 5 ha. situat în P,-.
Instanța constată astfel, că inculpata a nesocotit cu rea credință dispozițiile sentinței civile care stabilea asupra partajului succesoral, respectiv asupra suprafețelor de teren la care sunt îndreptățiți atât ea cât și fratele său, partea vătămată .
În aceste condiții inculpata și soțul său s-au prevalat de titlul de proprietate obținut, revendicând suprafața de teren care în mod legal aparținea părții vătămate. Astfel, având în vedere titlul de proprietate menționat și folosit de inculpată în cauza respectivă, titlu de proprietate perfect valabil atunci, prin sentința civilă nr. 6077/ 08. 10. 1993 Judecătoriei Pașcani partea vătămată a fost obligată să lase în liniștită posesie soților suprafața de 0,41 ha. teren situat în P,-.
Abia ulterior, la solicitarea numitului, prin decizia civilă nr. 171/ 29.01. 2001 Curții de APEL IAȘI se dispune anularea parțială a titlului de proprietate, acesta fiind menținut pentru titularul G doar privind suprafața de 250. teren amplasat în tarlaua 68, parcela 4148.
Instanța reține că în intervalul de timp cuprins între data pronunțării hotărârii de partaj succesoral și cea de anulare a titlului de proprietate ambele părți s-au comportat ca proprietari, partea vătămată în baza hotărârii de partaj succesoral, iar inculpata și soțul său în baza titlului de proprietate, achitând impozitele aferente terenului și ridicând construcții, așa cum rezultă din chitanțele și autorizațiile de construire depuse la dosar.
Instanța reține că inculpata, dar și fiul său - au nesocotit și hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă de anulare parțială a titlului de proprietate, deși aveau cunoștință de conținutul acesteia. Astfel, după decesul numitului G, cei doi făptuitori s-au prezentat în fața notarului public (Biroul Notarilor Publici Asociați și -) pentru a dezbate succesiunea. Cu acea ocazie ai au declarat între bunurile cuprinse în masa succesorală și suprafața de 0, 5 ha. teren situat în P,-, deși titlul de proprietate invocat era anulat parțial, până la limita suprafeței de 250.
Instanța constată că în baza susținerilor celor doi făptuitori, acestora, în calitate de soție supraviețuitoare și respectiv fiu, le- fost eliberat certificatul de moștenitor nr. 269/27.08.2004, în care este inclusă și suprafața de 5.000. teren.
Instanța reține că ulterior au existat mai multe litigii între părți, acestea formulându-și reciproc acțiuni de natură penală și civilă. Astfel, se reține că inculpata, soțul său anterior decesului, dar și fiul lor, învinuitul -, au formulat mai multe acțiuni civile dar și plângeri penale împotriva părții vătămate, folosindu-se în dovedirea susținerilor lor de titlul de proprietate anulat parțial și de certificatul de moștenitor obținut: Dosar nr. 5320/2002, sentința penală nr. 646/2003 privind infracțiunile de furt între rude, amenințare și calomnie, unde partea vătămată a formulat plângere împotriva inculpatei; Dosar nr. 1167/2005, sentința civilă nr. 1054/2005 a Judecătoriei Pașcani unde făptuitorii au chemat în judecată partea vătămată pentru sistare lucrări construcție pe cale de Ordonanță Președințială; Dosar nr. 4920/2006, sentința civilă nr. 959/2007 a Judecătoriei Pașcani având ca obiect revizuirea formulată de cei doi făptuitori împotriva sentinței civile nr. 2915/1978, 2967/1992, 1054/2005, 6077/1993, 3522/1996, toate ale Judecătoriei Pașcani; Decizia civilă nr. 987/2005 și 1039/1997 ale Tribunalului Iași. De asemenea, instanța constată că inculpata personal și prin mandatar - a formulat ulterior și o plângere penală împotriva părții vătămate pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, și aici invocând dreptul său de proprietate anulat parțial.
Prin Rezoluția nr. 271/P/2003 Parchetul de pe lângă Judecătoria Pașcania dispus neînceperea urmăririi penale față de, plângerea fiind ulterior respinsă de procurorul ierarhic superior.
De asemenea și învinuitul - a formulat o plângere penală privind infracțiunea de fals în declarații și uz de fals împotriva unchiului său, acuzându-l pe acesta că ar fi pretins pe nedrept că este proprietarul suprafeței de 4650. teren situat în P,-, atunci când a vândut această suprafață, respectiv când a fost întocmit contractul de vânzare-cumpărare, în fața Notarului Public. Și în această situație, prin rezoluția nr. 2832/ P/2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Pașcania fost dispusă neînceperea urmăririi penale față de, în condițiile în care învinuitul invocase conținutul titlului de proprietate deși cunoștea că acesta este anulat parțial.
De asemenea, inculpata a mai formulat plângeri penale împotriva fratelui său, sprijinindu-și acuzațiile pe același titlu de proprietate, partea vătămată fiind condamnată pentru săvârșirea infracțiunilor de tulburare de posesie și distrugere prin sentința penală nr. 888/1994 și 345. Cu privire la aceste fapte însă, Parchetul de pe lângă Judecătoria Pașcania constatat că a intervenit prescripția răspunderii penale a făptuitoarei, fiind împlinit termenul legal, constatându-se și decesul lui G (la data de 02.04.2004), și acesta autor al plângerilor penale respective.
Audiată în cursul judecății, inculpata a precizat că deși cunoștea conținutul deciziei civile nr. 171/2001 a Curții de APEL IAȘI prin care a fost anulat parțial titlul de proprietate, ea a folosit acel titlu la dezbaterea succesiunii după decesul soțului său apreciind că acel titlu este corect. Aceasta a mai arătat că nu știe că a făcut declarații false la notariat cu acea ocazie. De asemenea, nu recunoaște să fi formulat plângeri cu afirmații mincinoase la adresa părții vătămate.
Coroborând întregul probatoriu astfel administrat, instanța reține ca fiind dovedită vinovăția inculpatei privind săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată, aceasta făcând constant declarații necorespunzătoare adevărului în fața notarului public, instanțelor de judecată, Comisiilor de aplicare a Legii 18/1991, Parchetului de pe lângă Judecătoria Pașcani, afirmații care au avut consecințe juridice, prejudiciind partea vătămată.
Împotriva sentinței a declarat apel în termen legal partea vătămată, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie raportat la împrejurarea că a fost lipsită de posibilitatea de a susține oral și în contradictoriu cu celelalte părți cauza penală.
Prin decizia penală nr.354 din 15 septembrie 2008 fost respins ca nefondat apelul părții vătămate împotriva sentinței penale nr.167/16 iunie 2008 Judecătoriei Pașcani, sentință ce a fost menținută.
Pentru a pronunța decizia, tribunalul a reținut:
Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și a administrat întreg probatoriul testimonial și cu înscrisuri necesar soluționării cauzei, probe ce au stabilit, fără echivoc, existența faptelor de denunțare calomnioasă și fals în declarații atât sub aspectul laturii obiective cât și cu privire la vinovăția făptuitoarei.
Astfel din decizia civilă nr. 171/29.01.2001 a Curții de APEL IAȘI de anulare parțială a titlului de proprietate nr. -/21.01.1993 emis pe numele soțului inculpatei, G, sentința penală pronunțată de Judecătoria Pașcani, sub numerele 54/2003, 646/2003, 345/1994; sentințele civile nr. 3522/1996, 1054/1994, 959/2007, 6077/1993, 2915/1978, 2967/1992, certificatul de moștenitor nr. 169/2004, contractul de vânzare-cumpărare nr. 2399/21.04.2004, depozițiile martorului și declarațiile părții vătămate și ale inculpatei rezultă, cu certitudine, că inculpata a ignorat cu rea-credință dispozițiile sentinței civile nr. 2915/1978 care stabilesc asupra partajului succesoral, respectiv a celor două suprafețe de teren ce reveneau acesteia și fratelui său, partea vătămată din prezenta cauză.
Ulterior, inculpata a solicitat Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 5000. teren situat în-, deși cunoștea că suprafața de 4750. îi revenea conform sentinței civile mai sus-menționate fratelui său.
După obținerea titlului de proprietate pe întreaga suprafață solicitată, partea vătămată solicită și obține anularea parțială a titlului de proprietate emis pe numele soțului inculpatei, decizia civilă nr. 171/2001 a Curții de APEL IAȘI care a dispus în acest sens fiind definitivă și irevocabilă.
Cu toate acestea, după decesul soțului său, inculpata declară în fața notarului public cu ocazia dezbaterii succesiunii, că de pe urma defunctului G între alte bunuri cuprinse în masa succesorală se află și suprafața de 5000. teren, depunând ca probă o copie a titlului de proprietate parțial anulat, în ceea ce privește această suprafață.
Declarațiile necorespunzătoare adevărului formulate de inculpată în vederea producerii unor consecințe juridice pentru sine, în cazul de față a obținerii unui certificat de moștenitor realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de fals în declarații prevăzută de art. 292 Cod penal, pentru care prima instanță a dispus în mod corect tragerea la răspundere penală a inculpatei prin aplicarea unei sancțiuni penale corespunzătoare gradului de pericol social concret al faptei comise.
Totodată, instanța de fond a stabilit în mod just că inculpata a formulat numeroase plângeri penale împotriva părții vătămate, folosindu-se de titlul de proprietate anulat și de certificatul de moștenitor obținut în baza acestuia, învinuind-o pe aceasta în mod neîntemeiat de săvârșirea unor infracțiuni. Prin atitudinea sa, inculpata a produs atât o perturbare în normala desfășurare a actului de justiție căruia i-a fixat un obiectiv inexistent, faptele imputate nefiind dovedite, dar a adus o atingere și demnității părții vătămate, apreciată în mod corespunzător de instanță prin acordarea daunelor morale solicitate.
Astfel fiind, tribunalul apreciază că toate criticile formulate de partea vătămată sunt neîntemeiate, aceasta beneficiind la instanța de fond de asigurarea tuturor drepturilor sale procesuale, de posibilitatea reală de a formula cereri și de a le susține oral și în scris, astfel cum rezultă din consemnările încheierilor de ședință aflate la dosarul cauzei.
De altfel, partea vătămată a obținut aproape complet câștig de cauză, instanța de fond dispunând atât condamnarea inculpatei cât și obligarea acesteia la plata daunelor morale solicitate de partea vătămată, situație față de care apelul declarat de aceasta dobândește o oarecare inutilitate funcțională, fiind lipsit de pertinență în ceea ce privește apărarea drepturilor sale procesuale.
Împotriva deciziei a declarat recurs partea vătămată, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recurs se susține că în intenția lor de a-l deposeda de moștenirea obținută legal inculpata a apelat la drepturi procedurale în mod abuziv, acțiuni civile și penale, având la bază acțiuni ilegale infracționale, fals în declarații, uz de fals, denunțuri calomnioase. În 18 ani a trăit în condiții de stres continuu. Apelul a fost judecat fără dezbateri.
Recursul este nefondat.
În esență motivele invocate nu se concretizează în critici asupra legalității și temeiniciei deciziei penale atacate.
Verificând din oficiu decizia penală atacată în limitele impuse de dispozițiile art.385 ind.9 pct.3 Cod procedură penală, nu există motive de nelegalitate și netemeinicie dintre cele ce se pot lua în considerare din oficiu.
Situația de fapt reținută, vinovăția inculpatului, faptele comise, încadrarea juridică dată faptelor este legală și în conformitate cu probele cauzei care au fost complet și just apreciate.
Părții vătămate i-au fost acordate despăgubiri morale în sumă de 10.000 lei pe considerentul prejudiciului moral suferit prin numeroasele acuzații nereale făcute la adresa sa de către inculpată, împrejurare care a fost de natură a afecta psihic pe partea vătămată, cu atât mai mult cu cât sunt frați. Despăgubirile materiale pretinse nu i s-au acordat întrucât nu au fost dovedite în cauză. Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu 5 mil. lei daune morale și 10 mil. lei daune materiale. În latura civilă s-a acordat mai mult decât s-a cerut sub aspectul daunelor morale.
În concluzie soluția dată cauzei în latura penală și civilă este legală și temeinică, având în vedere limitele de evaluare în recurs, iar criticile formulate sunt nefondate.
Din preambulul deciziei penale atacate rezultă că la data când s-a judecat cauza, 15 septembrie 2008, părțile au avut cuvântul în dezbaterea apelului părții vătămate, dezbateri care s-au desfășurat în ordinea prevăzută de lege, partea vătămată apelantă punând concluzii.
Așa fiind, conform art.385 ind.15 pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul formulat de partea vătămată ca nefondat și va menține decizia penală atacată.
Văzând și dispozițiile art.192 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de partea vătămată împotriva deciziei penale nr.354 din 15.09.2008 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.11.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
27.XI.2008.-
2 ex.-
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Dan Anton, Tatiana Juverdeanu
