Falsul în declarații (art. 292 cod penal). Decizia 778/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 778/
Ședința publică de la 02 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Tacea
JUDECĂTOR 2: Liviu Herghelegiu
JUDECĂTOR 3: Constantin Cârcotă președinte Secție penală
Grefier:
-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați împotriva deciziei penale nr. 71/A/18.02.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- privind pe inculpatul.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16.11.2009, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 02.12.2009, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Parchetul de pe lângă Tribunalul Galația declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 71/18.02.2009 pronunțată de Tribunalul Galați privind pe inculpatul.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 71 din 18.02.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Galația respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați împotriva sentinței penale nr.1044/09.06.2008 a Judecătoriei Galați.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Galația reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.1044/09.60.2008 a Judecătoriei Galați, în baza art. 11 pct 2 lit a rap la art. 10 lit d pr.pen a fost achitat inculpatul, pentru două infracțiuni de fals în declarații, prev de art. 292.pen.
S-a menținut valabilitatea celor două contracte de donație (nr. 3774/20.12.2002 și nr. 875/06.04.2004).
Potrivit art. 192 alin 3.pr.pen cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
S-a reținut printre altele că, prin rechizitoriu, se stabilește că inculpatul și fratele său au fost coproprietari asupra imobilului situat în G,-, compus din teren în suprafață de 14.060. pe care se află edificate trei corpuri clădire și anexe gospodărești.
S-a susținut că, cele reținute în rechizitoriu contravin însă realității întrucât cei doi au moștenit, conform testamentului autentificat sub nr. 2847/08.07.1981 întocmit de notariatul de Stat Județean G, doar folosința terenului din jurul curții, situație constatată de altfel prin sentința civilă nr. 8420/29.12.1986 a Judecătoriei Galați, dar și prin sentința civilă nr. 4091/09.03.1994 a Judecătoriei Galați.
Mai mult decât atât, în anul 1986 terenurile nu erau în circuitul civil ca efect al Legii nr. 58/1974. De altfel, din actele dosarului rezultă că autorul inculpatului și al fratelui său a cedat suprafața de 11.400.p teren din respectivul imobil, potrivit Decretului nr. 115/1959, rămânând proprietar doar pe o suprafață de 3.000. teren. Prin moștenire testamentară, cum este cazul de față, nu se putea în anul 1986 să se transmită dreptul de proprietate asupra terenurilor în conformitate cu Legile nr. 58/19974 și nr. 59/1974.
S-a reținut că, față de aceste considerente, rezultat că la momentul deschiderii succesiunii autorului inculpatului și al fratelui său, cei doi au dobândit doar dreptul de folosință asupra terenului mi și dreptul de proprietate asupra acestuia.
La data de 27.06.1992 inculpatul a solicitat Primăriei G, în baza Legii nr. - constituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 7.030. teren, adică J din suprafața pe care inculpatul o avea în folosință împreună cu fratele său.
În data de 14.01.1993 prefectul județului G emite ordinul nr. 25 prin care atribuie inculpatului suprafața respectivă de teren, acesta devenind proprietar al terenului.
Ordinul nr. 25/1993 a fost transcris în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni, ulterior dreptul de proprietate fiind intabulat la Biroul de Carte Funciară de pe lângă Judecătoria Galați.
Ulterior Primăria mun. G sesizează Prefectura G și Judecătoria Galați solicitând revocarea ordinului nr. 25 din 14.01.1993.
Prefectul județului G emite ordinul nr. 319/1994 prin care anulează ordinul nr. 25/1993. Ordinul nr. 319/1994 nu putea însă anula un ordin anterior al Prefecturii întrucât această prerogativă aparține doar instanței de judecată.
S-a mai arătat că din actele dosarului nu rezultă că ar exista o hotărâre judecătorească prin care ordinul nr. 25/1993 ar fi fost anulat. Mai mult decât atât, Judecătoria Galați, prin sentința nr. 1110/22.02.2005 a constatat că dreptul de proprietate al inculpatului asupra respectivei suprafețe de teren s-a făcut prin ordinul prefectului nr. 25/1993.
Pe cale civilă atât Consiliul Local G cât și numitul au solicitat să se constate nulitate absolută a celor două contracte de donație care fac și obiectul prezentului proces penal. Prin sentințele civile nr. 1085/2005 și nr. 110/2005 Judecătoria Galația respins cererile Consiliului Local G și numitului.
De altfel, părțile interesate în cauză nu au formulat recurs împotriva încheierii nr. 10506/21.11.1000 a Judecătoriei Galați prin care s-a intabulat dreptul de proprietate a inculpatului asupra suprafeței de 7.030. teren.
Se susține în rechizitoriu că inculpatul s-a prezentat în două rânduri în fața unui notar public pentru a încheia două acte de donație în urma cărora a donat respectiva suprafață de teren fiului său, declarând că este proprietarul terenului respectiv, acestea fiind actele materiale ale celor două infracțiuni de fals în declarații reținute în sarcina inculpatului.
Potrivit legii civile orice act de dispoziție asupra unui teren se poate face numai prin act autentic și în urma demonstrării cu acte de către înstrăinător a faptului că este proprietarul terenului respectiv.
Astfel, în cauza de față, actele de donație au fost încheiate de către notarul public pe baza ordinului Prefectului nr. 25/12993, intabulat în Cartea Funciară, și nu pe baza declarațiilor inculpatului.
Împotriva sentinței penale menționate a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați.
În motivele de apel, Parchetul a arătat, printre altele că:
-1) în mod nelegal instanța a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea a două infracțiuni de fals în declarații. Nu se poate reține motivarea instanței că actele de donație au fost încheiate de către notar pe baza ordinului Prefectului nr.25/1993 și nu pe baza declarațiilor inculpatului;
-2)un alt motiv de nelegalitate îl reprezintă omisiunea instanței de a preciza care dintre elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații lipsește.
La termenul de judecată din 17.02.2009, procurorul a arătat că solicită și anularea mențiunilor false din actul de donație.
Tribunalul a apreciat că în mod corect prima instanță a dispus, în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d pr.pen. achitarea inculpatului pentru două infracțiuni de fals în declarații prev. de art.292 pen.
Prin rechizitoriu, inculpatul este acuzat de cele două infracțiuni comise la 20.12.2002 și, respectiv la 06.04.2004, în sensul că ar fi declarat de fiecare dată în fața notarului public că este proprietarul unor suprafețe de teren, de 6.975,24. și respectiv de 4.361,68. după care a încheiat două contracte de donație( autentificate sub nr.3774/20.12.2002 de și sub nr.875/06.04.2004 de ).
Ambele contracte de donație se referă la terenul situat în G,- și au la bază Ordinul nr.25/14.01.1993 emis de Prefectul Județului G, prin care se atribuie în proprietate inculpatului suprafața de 7.030. aferent construcției dobândită prin Testamentul nr.2847/08.06.1981, situată în G,-.
Ordinul nr.25/1993 a fost transcris în Registrul de transcripțiuni și inscripțiuni, iar ulterior dreptul de proprietate a fost intabulat la Biroul de Carte Funciară de pe lângă Judecătoria Galați, producând astfel efecte " erga omnes"( față de terți).
În aceste condiții, ordinul menționat putea fi anulat doar pe cale judecătorească, printr-o hotărâre a instanței definitivă și irevocabilă și nu printr-un alt ordin al Prefectului care în speța de față are nr.319/1994 și care, nu poate fi considerat ca generator de efecte juridice.( prin ordinul nr. 319/1994 se revocă ordinul nr.25/1993).
Ambele contracte de donație s-au încheiat de către notarii publici pe baza actelor originale justificative prezentate de inculpat și al verificărilor pe care notarii sunt obligați să le facă pentru a stabili veridicitatea documentelor ( de carte funciară, Administrație financiară ) și nu pe baza declarațiilor inculpatului.
Declarațiile inculpatului referitoare la dreptul de proprietate au un caracter exclusiv formal, fiind menționate în scris fie pe cereri tipizate, fie sub forma unor mențiuni în contracte și s-au realizat după ce notarii publici au efectuat verificările asupra existenței dreptului de proprietate și au luat hotărârea să încheie tranzacțiile în discuție.
Sunt și declarații care se fac pe propria răspundere de către persoanele care încheie astfel de acte în fața notarilor, dar se referă la elemente care nu pot fi verificate, situație care nu se regăsește în speța de față, întrucât ordinul nr.25/1993 era la acele momente să producă efecte juridice.
Prin urmare, elementul constitutiv care lipsește în cazul ambelor infracțiuni prev. de art.292 penal este " declararea necorespunzătoare adevărului", care ține de latura obiectivă a infracțiunilor( mențiunile privind existența dreptului de proprietate nu sunt apte să producă efecte juridice, fiind strict formale, notarii publici având obligația legală să stabilească pe baza actelor și verificărilor făcute existența unui astfel de drept de proprietate).
S-a mai arătat că prima instanță a motivat corespunzător soluția dată, iar aspectul referitor la lipsa elementului constitutiv în cazul ambelor infracțiuni prev. de art.292 pen. se desprinde în mod implicit din argumentele prezentate, nefiind vorba de o omisiune în acest sens.
Sub aspectul laturii civile, ținând cont de precizările făcute pe latură penală, de soluția achitării inculpatului și de temeiurile de fapt și de drept care stau la baza ei, instanța de fond, în mod corect a menținut valabilitatea celor două contracte de donație.
Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați criticând-o ca nelegală.
Arată că atât instanța de fond cât și cea de apel au considerat, în mod nelegal, că inculpatul, prin folosirea Ordinului nr.25/14.01.1993 emis de Prefectul Județului G, revocat prin Ordinul nr.319/16.12.1994 de către aceeași autoritate nu a săvârșit infracțiunea de fals în declarații prev.de art.292 Cod penal, achitându-l pe acesta în baza disp.art.11 pct.2 lit.a în referire la art.10 lit.d Cod proc.penală.
Invocă sentința civilă nr.107/1996 a Curții de Apel Galați definitivă prin decizia civilă nr.1804/1996 a prin care s-a stabilit că ordinul 25/1993 emis de Prefectul Județului G era nelegal și că în mod corect aceasta l-a revocat prin Ordinul 319/1994.
Recursul este fondat.
Potrivit art.45 al.2 din Legea nr.36/1995, modificată, privind notarii publici și activitățile notariale, notarul trebuie să ceară părților, ori de câte ori este cazul, documentele justificative și autorizațiile necesare pentru încheierea actului sau, la cerere, va putea obține el însuși documentația necesară.
Faptul că notarul public cere înstrăinătorului unui bun mobil să completeze o declarație pe propria răspundere nu constituie o formalitate, întrucât pot exista acte modificatoare ale celor prezentate de parte, de a căror existență nu are cunoștință notarul public și care ar conduce la încheierea unor acte notariale ce nu corespund realității.
Inculpatul a prezentat notarului public ordinul 25/1993 emis de Prefectul Județului G, fără a menționa că acest ordin a fost revocat printru-un alt ordin al aceleiași autorități respectiv Ordinul 319/1994.
Nu se poate reține afirmația inculpatului, potrivit căreia nu ar fi avut cunoștință de existența acestui din urmă ordin, întrucât la filele 66 - 77 din dosarul de urmărire penală există sentința civilă nr.107/1996 a Curții de Apel Galați, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.1804 a, prin care a fost respinsă acțiunea în contencios administrativ a inculpatului prin care solicita anularea Ordinului 319/1994 emis de Prefectul Județului G, precum și cererile de revizuire și de anulare a hotărârilor susmenționate.
Potrivit acestor hotărâri judecătorești, Prefectul Județului G, în mod corect a revocat Ordinul nr. 25/1993 prin emiterea unui nou ordin, întrucât primul ordin fusese emis cu încălcarea legii 18/1991 privind fondul funciar.
Spre deosebire de instituția anulării unui act administrativ care este atributul unei instanțe de judecată, revocarea unui act se poate face de către autoritatea emitentă, dacă se constată că acesta a fost dat cu încălcarea legii.
Inculpatul, cunoscând faptul că Ordinul 25/1993 emis de Prefectul Județului Gaf ost revocat prin Ordinul 319/1994 al Prefectului Județului G, ordin pe care nu a reușit să-l anuleze în instanță, a declarat în fața notarului public, în mod fals, că primul ordin emis de Prefectul Jud.G este valabil și că deține în proprietate suprafața 7030 mp teren pentru a încheia contractele de donație nr.3774/20.12.2002, încheiat la Biroul Notarului Public și nr.875/06.04.2004 încheiat la Biroul notarului public.
Prin declararea necorespunzătoare a adevărului, făcută în fața notarilor publici, făcută în vederea producerii unor consecințe juridice, respectiv transferul proprietății unor suprafețe de teren, inculpatul a săvârșit infracțiunea de fals în declarații în condițiile disp.art.292 din codul penal, urmând a fi condamnat pentru săvârșirea acestei infracțiuni.
Prin acțiunile sale, inculpatul a încălcat și prevederile art.1 al.1 al Protocolului 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, în sensul că orice persoană fizică are dreptul la respectarea bunurilor sale în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Având în vedere disp.art.346 al.1 din codul d e procedură penal și art. 14 al.3 din același cod privind repararea pagubei produsă prin infracțiune și repunerea în situația anterioară, dar și a disp.art.948 al.4 din codul civil potrivit cărora una dintre condițiile de validitate ale unei convenții, este existența unei cauze licite, va dispune anularea actelor încheiate cu încălcarea legii, respectiv: contractul de donație autentificat sub nr.3774/20.12.2002 la Biroul Notarului public și contractul de donație autentificat sub nr.875/06.04.2004 la Biroul notarului public.
Având în vedere aceste considerente, urmează a admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, a casa în întregime decizia penală nr.71/2009 a Tribunalului Galați și sentința penală nr. 1044/2008 a Judecătoriei Galați și, în rejudecare, să condamne pe inculpatul la pedeapsa amenzii penale pentru săvârșirea a două infracțiuni de fals în declarații prev.de art.292 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a și art.34 lit.b din codul penal privind contopirea pedepselor aplicate.
Va atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 63 Cod penal privind neplata amenzii.
Va dispune, în baza art. 346 al.1 proc.penală și art.14 al.3 lit.a proc.penală, anularea contractelor de donație încheiate cu încălcarea legii.
Va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați împotriva deciziei penale nr. 71/A/18.02.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- (sentința penală nr. 1044/09.06.2008 a Judecătoriei Galați ).
Casează în întregime decizia penală nr. 71/18.02.2009 a Tribunalului Galați și sentința penală nr. 1044/09.06.2008 a Judecătoriei Galați și, în rejudecare:
În baza art. 292 Cod penal, condamnă pe inculpatul ( fiul lui și C, născut la 10.06.1953) la o pedeapsă de 500 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații (faptă din 20.12.2002).
În baza art. 292 Cod penal, condamnă pe inculpatul la o pedeapsă de 500 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații (faptă din 06.04.2004).
În baza art. 33 lit. a și 34 lit. c Cod penal, contopește pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 500 lei, sporită la 600 lei amendă penală.
Atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 63 Cod penal.
În baza disp.art. 346 alin. 1.pr.pen. în referire la art. 14 alin. 3 lit. a pr.pen. dispune anularea următoarelor înscrisuri:
-contractul de donație autentificat sub nr. 3774/20.12.2002 la Biroul Notarului Public;
-contractul de donație autentificat sub nr. 875/06.04.2004 la Biroul Notarului Public.
În baza art. 191 alin. 1.pr.pen. obligă pe inculpatul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat la judecata în fond a cauzei.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.12.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
CT/ 2 ex.
18.12.2009
Fond:
Apel:
Președinte:Maria TaceaJudecători:Maria Tacea, Liviu Herghelegiu, Constantin Cârcotă
