Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 cod penal). Decizia 114/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 114/2008
Ședința publică de la 21 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Mircea Bădilă
JUDECĂTOR 3: Maria Covaciu
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel AIa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul împotriva deciziei penale nr. 210/A/17 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul A în dosarul nr-
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat partea vătămată intimată, și avocat cu delegație de apărător ales al inculpatului recurent, lipsă fiind acesta.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care nefiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul parchetului susține recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul în condițiile în care a fost redactat și solicită admiterea acestuia, precizând că este clară și evidentă infracțiunea comisă.
Avocata inculpatului solicită ca în temeiul art. 385/15 pct.1 lit.b pr.penală respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul A ca fiind nefondat, precizând că dacă s-ar fi dorit condamnarea inculpatului ar fi trebuit să se facă obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit în cauză și expertul să se pronunțe dacă a semnat acel înscris.
Partea civilă solicită condamnarea inculpatului pentru infracțiunea comisă precizând că acesta și-a însușit 2502teren cu obligarea la cheltuieli judiciare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 16/2007 pronunțată de Judecătoria Câmpeni în dosarul nr- în baza art.290 Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
In baza art.81,82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 4 luni termen de încercare.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispoz.art.83 Cod penal.
In baza art.14 alin.3 lit.a C pr.pen. coroborat cu art.346 C pr.pen. s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată intitulat " de vânzare-cumpărare, întocmit la data de 30 dec. 1973, ca fiind fals.
A fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate suma de 390 lei cheltuieli judiciare.
S-a respins acțiunea civilă formulată de partea vătămată împotriva inculpatului, pentru obligarea la plata sumei de 1110 lei daune materiale.
S-a făcut aplicarea dispoz.art.191 C pr.pen.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut ca stare de fapt din coroborarea întregului material probator existent la dosarul cauzei că inculpatul a semnat în fals în locul vânzătorului antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 30.12.1973 și pe care 1-a prezentat la Judecătoria în dosar civil nr.2260/2004 în vederea producerii de consecințe juridice.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului astfel cum a fost descrisă și dovedită cu mijloacele de probă administrate în cauză întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 Cod penal.
In baza acestui text de lege, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii.
Apreciindu-se că scopul educativ al pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului s-a dispus suspendarea condiționată a executării acesteia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul legal statuat de art.363 pr. pen. inculpatul aducându-i critici pentru nelegalitate.
în expunerea motivelor de apel inculpatul relevă în esență ca aspect critic împrejurarea că nu a semnat antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 30.12.1973, aspect ce impune adoptarea unei soluții de achitare conform dispoz. art. 11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. c.pen.
Prin decizia penală nr. 210/A/17.09.2007 pronunțate de Tribunalul A în dosar penal nr-, a fost admis apelul declarat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 16/07 pronunțate de Judecătoria Câmpeni în dosar penal nr-, hotărâre care a fost desființată cu consecința achitării inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod pr. pen. de sub învinuirea comiterii infracțiunii prev. de art. 290 Cod penal.
Sub aspectul laturii civile a fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă privind obligarea inculpatului la despăgubiri.
S-a făcut aplicarea art. 192 al. 3 Cod pr. pen.
În considerentele deciziei, Tribunalul a expus următoarele argumente:
La data de 30.12.1973 între în calitate de vânzător și inculpatul în calitate de cumpărător s-a încheiat înscrisul sub semnătură privată intitulat " de vânzare cumpărare, având ca obiect "terenul arător și grădină în suprafață de 350 mp, situat din punct de vedere administrativ în or..
Inculpatul este rudă cu partea vătămată, ambii locuind în or. strada - respectiv str. -. între cele două părți a avut loc un litigiu civil, având ca obiect acțiune în revendicare imobiliară.
Astfel, în dosar civil nr.2260/2004 al Judecătoriei, inculpatul în calitate de reclamant reconvențional a solicitat instanței de judecată să se constate că la data de 30.12.1973 între acesta și fratele părții vătămate, defunctul, al cărui unic moștenitor este partea vătămată, s-a încheiat sub semnătură privată un de vânzare-cumpărare având ca obiect o suprafață de 350 mp teren situată în orașul.
Prima instanță raportat la ansamblul probelor administrate în cauză a concluzionat că inculpatul, a fost cel care a semnat antecontractul de vânzare-cumpărare în locul vânzătorului, acesta fiind singurul care avea interes în acest sens, dispunând astfel condamnarea inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.290 Cod penal.
Tribunalul apreciază că prima instanță în mod nelegal a reținut vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii sus-amintite pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoz.art.290 al.l Cod penal "falsificarea unui înscris sub semnătura privată prin vreunul din modurile arătate în art.288 Cod penal, dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat - în vederea producerii unei consecințe juridice, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Ca atare, din economia dispozițiilor sus-amintite rezidă, că subiectul activ al acestei infracțiuni, nu poate fi decât persoana care a executat în mod direct și nemijlocit acțiunea de falsificare prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii ori prin alterarea în orice mod a unui înscris sub semnătură privată.
Ori, economia actelor și pieselor dosarului de urmărire penală și cercetare judecătorească nu relevă nici un mijloc de probă (în sensul în care sunt descrise mijloacele de probă de către legiuitor în art.64 C pr.pen. "declarațiile învinuitului sau inculpatului, declarațiile părții vătămate, ale părții civile și ale părții responsabile civilmente, declarațiile martorilor, înscrisurile, înregistrările audio sau video, fotografiile,constatările tehnico-științifice, constatările medico-legale și expertizele") din care să rezulte faptul că inculpatul este persoana care ar fi semnat antecontractul de vânzare-cumpărare în locul vânzătorului.
Relevant în acest sens este și Raportul de expertiză criminalistică nr.241/14.12.2004 întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice C (84) care concluzionează că "semnătura de la poziția vânzător de pe contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată datat la 30.12.1973 nu aparține titularului ".
De altfel, audiat fiind în fața primei instanțe, inculpatul a învederat că a întocmit în întregime înscrisul sub semnătură privată, mai puțin că ar fi semnat în locul vânzătorului.
Totodată, relevant sub aspectul nevinovăției inculpatului este și faptul că la scurt timp după încheierea contractului de vânzare-cumpărare, inculpatul și-a edificat pe terenul în litigiu un imobil, ori dacă într-adevăr nu ar fi înstrăinat acea suprafață de teren, putea să solicite chiarTanularea înscrisului respectiv întrucât a decedat doar în anul 1985 (după edificarea imobilului de către inculpat).
In concluzie, raportat la considerentele sus-expuse și în considerarea dispoz.art.5/2 C pr.pen. care instituie prezumția de nevinovăție (consacrată și prin Convenția Europeană a drepturilor omului care stipulează în art.6 al.2 că "orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită"), dar și a principiului juridic "in dubio pro reo", Tribunalul a conchis că inculpatul nu a comis infracțiunea dedusă judecății, argument ce a impus adoptarea unei soluții de achitare conform dispoz. art. 11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. c pr. pen.
Raportat la soluționarea laturii penale a cauzei și în acord cu dispoz.art.346 al.3 C pr.pen. s-a respins acțiunea civilă exercitată de partea civilă.
S-a respins cererea formulată de partea civilă privind acordarea cheltuielilor judiciare ca nedovedită.
Împotriva deciziei a declarat recurs, în termenul statuat de art. 385/3 Cod pr. pen. Parchetul de pe lângă Tribunalul A, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
1. în mod greșit instanța a dispus achitarea inculpatului, economia actelor și probelor de la dosar relevând că acesta a redactat în întregime înscrisul sub semnătură privată.
2. instanța de apel a ignorat declarațiile inculpatului, în sensul că în momentul tranzacției, la întocmirea actului, au fost prezenți doar el și - (vânzătorul).
3. instanța a avut în vedere interesul inculpatului de a uza de acest în instanță, el fiind singura persoană care legitima un astfel de interes.
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate, în raport cu aspectele critice expuse dar și oficiu, în limitele impuse de art. 385/9 al. 3 Cod pr. pen. Curtea constată că recursul nu este fondat.
1. Instanța de apel a sesizat corect faptul că în cauza de față există un puternic dubiu asupra persoanei care a efectuat semnătura pe actul de înstrăinare al terenului, dubiu care îi profită inculpatului.
2. Edificator în acest sens este raportul de expertiză criminalistică nr. 18/31.01.2005 ( 39-43) și care atestă în cazurile de redare a semnăturii incriminate prin unele din procedeele menționate (contrafacere prin imitație servilă sau prin copiere) este imposibil de stabilit autorul contrafacerii,aspect valabil și în speța de față.
3. Ca atare, fiind vorba despre o probă științifică, și care, coroborată cu celelalte probe administrate în cauză, nu este în măsură să determine, în mod indubitabil, identitatea semnatarului actului în discuție; Curtea constată că soluția de achitare este legală și temeinică.
4. făcută de Parchet, în sensul redactării actului de către inculpat, fapt recunoscut de către acesta în declarațiile sale, nu va fi primită de către C, întrucât acest aspect nu poate constitui un temei suficient pentru a reține vinovăția inculpatului și nu poate atrage răspunderea penală a acestuia.
Nu este supus condiției de valabilitate ca actul să fie scris de una sau alta din părți, iar redactarea actului de către inculpat, în lipsa unor probe certe, evidente, nu poate determina instanța să constate că inculpatul l-a și semnat în locul vânzătorului.
5. În cauză existe și probe testimoniale care relevă că într-adevăr, între inculpat si antecesorul părții vătămate a existat convenție de vânzare-cumpărare ( 71).
6. În altă ordine de idei, Tribunalul a sesizat corect faptul că, în condițiile în care nu ar fi consimțit personal la vânzare, antecesorul părții vătămate ar fi manifestat o cu totul altă conduită în momentul edificării de către inculpat a construcției pe terenul înstrăinat și nu una pasivă, de acceptare, cum se reține de altfel.
7. Reținând că Tribunalul a adoptat p soluție legală și temeinică, în mod obiectiv fundamentată pe actele și piesele din dosar, Curtea, conform art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod pr. pen. va respinge ca nefondat recursul Parchetului.
8. Se va face aplicarea art. 192 alin. 3 Cod pr. pen.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul A împotriva deciziei penale nr. 210/A/17.09.2007 pronunțată de Tribunalul A în dosar penal nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 21.02.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact. /2 ex./20.03.2008
și
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Mircea Bădilă, Maria Covaciu
