Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 cod penal). Decizia 1738/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2592/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1738
Ședința publică de la 15 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Constantinescu Mariana
JUDECĂTOR 2: Moroșanu Raluca
JUDECĂTOR 3: Ciobanu Corina
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursurile declarate de către inculpații, precum și de către partea responsabilă civilmente BANCA CENTRALĂ COOPERATISTĂ împotriva deciziei penale nr.145 A 16.10.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul inculpat, personal și asistat de apărător din oficiu - avocat ce substituie pe avocat, recurenta - parte responsabilă civilmente BANCA CENTRALĂ COOPERATISTĂ prin reprezentantul său legal - consilier juridic, intimații părți vătămate, G, - prin împuternicit, lipsă fiind recurenta inculpată, pentru care s-a prezentat apărător din oficiu avocat ce substituie pe avocat, intimații - inculpați (), - pentru care s-a prezentat avocat din oficiu I, C, intimații părți vătămate, C, G, A, - decedată, G, G, prin, ,.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurentul inculpat arată că apărătorul său ales nu s-a putut prezenta întrucât din cauza timpului nefavorabil nu a putut ajunge la instanță
Curtea pune în vedere recurentului inculpat că i-a fost acordat anterior un termen pentru a-și angaja apărător, la dosarul cauzei nu a fost depusă împuternicire avocațială sau cerere de amânare a cauzei, desemnându-i-se un apărător din oficiu astfel că pune în vedere celor doi inculpați să precizeze motivele pentru care au promovat cererile de recurs.
Recurentul inculpat arată că înțelege să invoce cazul de casare prev de 385 ind.15 pct.2 lit.c Cod pr penală rap la art. art.385 ind.9 pct.10 Cod pr penală, solicitând a se dispune casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra expertizei solicitate.
Curtea din oficiu pune în discuție, potrivit art.385 ind.9 al. 3 și 4 Cod pr penală cazul de casare prev de art.385 ind.9 pct.15 Cod pr penală cu privire la existența unei cauze care înlătură răspunderea penală, respectiv intervenirea termenului de prescripție în ceea ce privește infracțiunea prev de art.290 cu aplic art.41 al.2 Cod penal pentru inculpatul și infracțiunea prev de art.246 cu aplic. art.41 al.2 Cod penal pentru inculpata, pentru care aceștia au fost condamnați la pedeapsa de un an și respectiv 6 luni închisoare, sens în care, în raport de împrejurarea că inculpata nu a formulat recurs în prezenta cauză, pune în discuție extinderea efectelor recursului și în ceea ce privește pe aceasta.
Reprezentantul Ministerului Public solicită a se dispune extinderea efectelor recursurilor celorlalți inculpați și cu privire la - fostă, a se constata că pentru inculpații și prescripția s-a împlinit în cursul lunii iunie 2009, astfel că fiind incidente dispozițiile privind prescripția specială, să se dispună încetarea procesului penal în ceea ce privește pe cei doi inculpați, pentru faptele pentru care s-a dispus condamnarea acestora.
Recurentul inculpat arată că este de acord cu concluziile reprezentantului Ministerului Public.
Reprezentantul recurentei - părți responsabilă civilmente BANCA CENTRALĂ COOPERATISTĂ depune la dosar motivele de recurs formulate în scris.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Avocat, pentru recurenții inculpați și, invocând cazul de casare prev de art.385 ind.9 pct.10 Cod pr penală, cel din oficiu invocat de către instanță prev de art.385 ind.9 pct.15 Cod pr penală și în temeiul art. 385 ind.15 pct.2 lit.c Cod pr penală, solicită admiterea recursului în sensul de a se dispune rejudecarea cauzei având în vedere că instanța nu a dat dovadă de rol activ prin administrarea tuturor probelor în vederea aflării adevărului, nu a motivat soluția cu privire la solicitarea inculpaților privind administrarea probei cu expertiză cotabilă - financiar bancară pentru a stabili prejudiciul cauzat si răspunderea fiecăruia in parte.
Reprezentantul recurentei - părți responsabilă civilmente BANCA CENTRALĂ COOPERATISTĂ solicită casarea celor două hotărâri pronunțate în cauză și trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât nu s-a avut în vedere raporturile de prepușenie existente între DE CREDIT și BANCA CENTRALĂ în acea perioadă,
Cu privire la recursul inculpatului solicită ca acesta să fie obligat la acoperirea prejudiciului.
Pentru recurenta inculpată, avocat I solicită ca în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c Cod pr penală a se dispune încetarea procesului penal cu privire la fapta prev de art.246 Cod penal întrucât s-a împlinit termenul de prescripție, iar cu privire la recursurile declarate de către inculpații și lasă la aprecierea instanței.
Intimații părți civile prezenți solicită ca inculpații să fie obligați la acoperirea prejudiciului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită a se dispune admiterea recursului declarat de inculpatul a se extinde efectele acestei căi de atac și în ceea ce privește pe inculpata, a se constata că s-a împlinit termenul de prescripție specială în ceea ce privește infracțiunile prev de 246 cu aplic. art.41 al.2 Cod penal și art.290 al.1 cu aplic art.41 al.2 Cod penal - în ceea ce privește pe inculpatul și art.246 cu aplic art.41 al.2 Cod penal - în ceea ce privește pe inculpata, în cursul lunii iunie 2009, pe cale de consecință, a se dispune încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției speciale. Cu privire la celelalte motive de recurs invocate de apărare, arată că instanța s-a pronunțat cu privire la expertiza solicitată, apreciind, în mod legal, că lucrarea efectuată în cauză a lămurit cauza sub toate aspectele, a respectivelor contracte si a prejudiciului, astfel că nu se impune trimiterea cauzei în vederea rejudecării apelului.
Cu privire la recursul declarat de partea responsabilă civilmente, arată că în temeiul Legii nr.109/1996 a OUG nr.97/2000 exista un raport de subordonare între Banca Centrală Cooperatistă și Populare, astfel Banca Centrală avea atribuții de îndrumare si control cu privire la anumite aspecte în ceea ce privește băncile din subordine fiind astfel reținut în mod corect calitatea de parte responsabilă civilmente a acesteia.
Solicită a se dispune respingerea recursului declarat de inculpatul, din probele administrate rezultând vinovăția acestuia, sens în care solicită a se avea în vedere declarațiile celorlalți coinculpați, și, ale părților vătămate și ale martorilor audiați în cauză.
Mai solicită respingerea recursului declarat de partea responsabilă civilmente, ca nefondat.
Recurentul inculpat solicită a se dispune respingerea recursului declarat de partea responsabilă civilmente, ca nefondat, având în vedere că în toată activitatea au fost efectuate controale, reprezentanții părții responsabile civilmente îi controlau de două ori pe an și nu s-au semnalat nelegalități. Solicită a i se admite recursul promovat, pentru motivele invocate.
CURTEA
Pin sentința penală nr. 112 din 24.04.2009 a Judecătoriei Urzicenis -au dispus următoarele:
În baza art.246 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la 1 an și 6 (șase) luni închisoare.
S-a constatat pedeapsa grațiată conform art.1 din Legea nr.543/2002.
I s-au pus în vedere inculpatului prevederile art.7 din Legea nr.543/2002 privind revocarea grațierii în cazul săvârșirii cu intenție a altei infracțiuni în termen de 3 ani.
În baza art.290 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la 1 an închisoare.
În baza art.81, 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 (trei) ani.
I s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art.83 Cod penal.
În baza art.246 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, a fost condamnată inculpata () la 6 (șase) luni închisoare.
S-a constatat pedeapsa grațiată conform art.1 din Legea nr.543/2002.
I s-au pus în vedere inculpatului prevederile art.7 din Legea nr.543/2002 privind revocarea grațierii în cazul săvârșirii cu intenție a altei infracțiuni în termen de 3 ani.
Pentru fapta prevăzută de art.246 Cod penal comisă de inculpata la data de 10.02 2000, s-a constatat prescrisă răspunderea penală și în baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.g Cod procedură penală, s-a încetat procesul penal.
Pentru fapta comisă de inculpata la data de 16 noiembrie 2000, faptă prevăzută și pedepsită de art.246 Cod penal s-a constatat prescrisă răspunderea penală și în baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.g Cod procedură penală, s-a dispus încetarea procesului penal.
Pentru fapta comisă de aceeași inculpată la 10 iulie 2000, prevăzută de art.290 alin.1 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, s-a constatat prescrisă răspunderea penală și în baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.g Cod procedură penală, s-a încetat procesul penal.
Pentru fapta comisă în data de 09 noiembrie 2000 de către inculpatul C prevăzută de art.290 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, s-a constatat prescrisă răspunderea penală și în baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.g Cod procedură penală, a fost încetat procesul penal.
Pentru fapta comisă de același inculpat la data de 09 noiembrie 2000 prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.246 Cod penal s-a constatat prescrisă răspunderea penală și în baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.g Cod procedură penală, s-a dispus încetarea procesului penal.
Pentru faptele comise de inculpata în perioada 21 ianuarie 2000 - 31 ianuarie 2000, prevăzută de art.290 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, s-a constatat prescrisă răspunderea penală și în baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.g Cod procedură penală, s-a dispus încetarea procesului penal.
Pentru fapta prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.246 Cod penal comisă în ianuarie 2000, s-a constatat prescrisă răspunderea penală și în baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.g Cod procedură penală, s-a dispus încetarea procesului penal.
S-a menținut măsura sechestrului asigurător luată de organele de cercetare penală la data de 10 august 2003, față de imobilele inculpaților și și înscrisă la Biroul de Publicitate Imobiliară.
Au fost obligați inculpații și (), în solidar și în solidar cu partea responsabilă civilmente Banca Centrală Cooperatistă B, cu sediul în municipiul B,-, sector 6, către părțile civile care au formulat plângeri prealabile la plata sumei de 195.282.375 lei (ROL) astfel:, prin moștenitori și - suma de 40.668.000 Rol, a - 22.963.000 rol, C - 1.600.000 rol, - 4.090.000 rol, - 3.739.000 rol, - 7.633.000 rol, 1.296.000 rol, - 36.103.000 rol, - 7.755.000 rol, 3.917.000 rol, - 2.734.000 rol, - 4.687.000 rol, - 15.652.000 rol, - 6.420.000 rol, prin - 540.000 rol, - 9.939.000 rol, decedată - prin soț - 4.073.000 rol, - 4.384.333 rol, G - 5.700.000 rol, - 2.650.000 rol, - 2.929.000 rol, - 4.531.000 rol, - 15.104.000 rol, județul I - 24.273.000 rol, - 4.194.000 rol, - 16.510.000 rol, G - 34.211.000 rol, - 3.483.000 rol, 1.903.000 rol, județul I - 5.842.000 rol și - 9.484.000 rol, precum și la plata dobânzilor aferente actualizate cu indicele inflației la data plății.
A fost obligată inculpata, în solidar cu partea responsabilă civilmente Banca Centrală Cooperatistă B, la plata sumei de 56.970.958 lei (ROL) și la plata dobânzilor aferente actualizate cu indicele inflației la data plății către aceleași părți civile care au formulat plângere prealabilă.
A fost obligat inculpatul C la plata sumei de 16.757.000 lei (ROL) și la plata dobânzilor aferente, actualizate cu indicele inflației la data plății, către aceleași părți civile care au formulat plângere prealabilă.
A fost obligată inculpata la plata sumei de 40.000.000 lei (ROL) și la plata dobânzilor aferente, actualizate cu indicele inflației la data plății, către aceleași părți vătămate care au formulat plângere prealabilă.
În temeiul art.348 Cod procedură penală dispune anularea următoarelor înscrisuri: contractul nr.56/2001, contractul nr.19/2001, contractul nr.57/2001, contractul nr.127/2000, contractul nr.128/2000, contractul încheiat pe numele la data de 28 august 2000, contractul nr.99 din 10 iulie 2000, contractul nr.30/2000, contractele nr.15 și 21 pe numele și.
S-a dispus anularea actelor aferente contractelor anulate.
A fost respinsă cererea părții civile privind obligarea inculpaților la plata daunelor morale.
A constatat că părțile vătămate, a, domiciliați în comuna, județul I și, domiciliat în municipiul P,-,.156 B,.2, județul P - toți trei în calitate de moștenitori ai defunctului, domiciliați în comuna, județul I, - actualmente, domiciliată în municipiul B,-,.6,.1,.2,.6, sector 1, G, domiciliați în comuna, județul I, domiciliat în municipiul U,-, - 1,.1,.6, județul I, județ I, domiciliat în comuna, județul I, domiciliat în municipiul B,-, - 106,.2,.58, sector 3 și fără forme legale în comuna, județul I, domiciliați în comuna, județul I, domiciliată în mun. P,-,.156 B,.2, județul P și, domiciliat în municipiul P,-,.47,.A,.1,.5, județul P - ambii în calitate de moștenitori ai defunctului G și, domiciliat în municipiul B,-,.3,.1,.10,.85, domiciliată în U,-, județul I, domiciliată în municipiul U,-, județul I și, domiciliat în municipiul U, strada - Vânători (-), nr.44, județul I - toți patru în calitate de moștenitori ai defunctei, nu au formulat plângeri penale în termenul prevăzut de art.284 alin.1 Cod procedură penală și în baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.f Cod procedură penală, încetează procesul penal față de inculpații și pentru faptele prevăzute de art.246 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, comise în dauna părților vătămate ce nu au formulat plângere.
Au fost obligați inculpații și (), în solidar și în solidar cu partea responsabilă civilmente Banca Centrală Cooperatistă B, la câte 1.500 lei (RON) fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
A fost obligată inculpata, în solidar cu partea responsabilă civilmente Banca Centrală Cooperatistă B, la 1.200 lei (RON) cheltuieli judiciare către stat.
A fost obligată inculpata și inculpatul C la câte 1.000 lei (RON) cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Urziceni nr.1805/P/2004/ 12 martie 2007, au fost trimiși în judecată inculpații, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu prevăzută de art.246 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.290 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal; (), pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art.246 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal; pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu prevăzută de art.246 Cod penal, art.246 Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.290 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal; C pentru săvârșirea infracțiunilor de fals sub în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art.290 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art. 246 Cod penal și pentru săvârșirea infracțiunilor de fals sub în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art.290 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art. 246 Cod penal.
Se arată în actul de sesizare a instanței că, inculpații și () în perioada 1998-2002, în calitate de președinte și respectiv contabil șef ai fostei Cooperative de Credit, contrar atribuțiilor de serviciu, au certificat prin semnăturile lor regularitatea a 29 de contracte de împrumut încheiate între Banca Populară de Credit și persoane fizice, contractele neîndeplinind condițiile de validitate, cauzând astfel un prejudiciu de 600.171.747 ROL, plus dobânzi aferente de 118.228.437 ROL, la nivelul anului 2003.
Totodată, inculpatul a plăsmuit adeverințe de salariat, pentru a atesta în fals, că prin ele se girează împrumuturi făcute de inculpat prin nerespectarea regulamentului cooperativei în perioada 2000-2001.
Inculpata, în calitate de casier al Băncii Populare de Credit, la datele de 10 februarie 2000 și 16 noiembrie 2000 și-a atribuit pe nedrept împrumuturi, obținând astfel suma de 76.000.000 ROL, iar la contractul cu nr.89 din 10 iulie 2000 folosit adeverințe de girant pe care le-a falsificat.
Inculpatul C la data de 09 noiembrie 2000 plăsmuit trei adeverințe de salariat fictive pe care le-a atașat la contractul nr.30 din 09 noiembrie 2000 beneficiind astfel, și cu știința inculpaților și, de un împrumut de 23.000.000 ROL.
De asemenea și inculpata, cu știința inculpaților și, a plăsmuit adeverințe de salariu pentru giranți fictivi în contractele nr.15 din 21 ianuarie 2000 și nr.21 din 31 ianuarie 2000, beneficiind de împrumuturi în sumă totală de 40.000.000 ROL.
La data de 19 martie 2008 fost publicată în Monitorul Oficial Legea nr.58/19 martie 2008 pentru completarea art.258 Cod penal.
La art.258 din Codul Penal al României, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 16 aprilie 1997, cu modificările și completările ulterioare, după alineatul 1 se introduce un nou alineat, alineatul 2, cu următorul cuprins:
"În cazul prevăzut la alin. 1, pentru faptele prevăzute la art.246, 247 și 250 alin. 1 - 4, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, cu excepția acelora care au fost săvârșite de o persoană dintre cele prevăzute la art.147 alin. 1."
Potrivit art.247 Cod procedură penală, în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede că este necesară o plângere prealabilă, aceasta trebuie să fie introdusă în termen de două luni din ziua în care persoana vătămată a știut cine este făptuitorul.
În baza acestor prevederi legale, instanța a înștiințat părțile vătămate și părțile civile, cuprinse în rechizitoriul Parchetului despre modificările aduse art.258 Cod penal prin Legea nr.58/19 martie 2008, că pot formula plângere prealabilă în termen de 2 luni de la primirea înștiințării împotriva inculpaților pentru infracțiunea de abuz în serviciu.
Urmare a acestor adrese au formulat plângeri prealabile împotriva inculpaților, C și și s-au constituit părți civile următoarele persoane fizice și juridice:, prin moștenitori și - cu suma de 40.668.000 Rol, a - cu suma de 22.963.000 rol, C - cu suma de 1.600.000 rol, - cu suma de 4.090.000 rol, - cu suma de 3.739.000 rol, - cu suma de 7.633.000 rol, - cu suma de 1.296.000 rol, - cu suma de 36.103.000 rol, - cu suma de 7.755.000 rol, - cu suma de 3.917.000 rol, - cu suma de 2.734.000 rol, - cu suma de 4.687.000 rol, - cu suma de 15.652.000 rol, - cu suma de 6.420.000 rol, prin - cu suma de 540.000 rol, - cu suma de 9.939.000 rol, decedată - prin soț - cu suma de 4.073.000 rol, - cu suma de 4.384.333 rol, G - cu suma de 5.700.000 rol, - cu suma de 2.650.000 rol, - cu suma de 2.929.000 rol, - cu suma de 4.531.000 rol, - cu suma de 15.104.000 rol, județul I - cu suma de 24.273.000 rol, - cu suma de 50.000 RON, - cu suma de 50.000 RON, G - cu suma de 34.211.000 rol, - cu suma de 3.483.000 rol, - cu suma de 1.903.000 rol, județul I - cu suma de 5.842.000 rol și - cu suma de 9.484.000 rol, precum și la plata dobânzilor aferente actualizate cu indicele inflației la data plății.
Părțile vătămate, a și - toți trei în calitate de moștenitori ai defunctului, - actualmente, G, județ I, și - ambii în calitate de moștenitori ai defunctului G și, și - toți patru în calitate de moștenitori ai defunctei, nu au formulat plângeri prealabile.
La termenul din 15 ianuarie 2008, instanța a pus în discuția părților introducerea în cauză, în calitate de parte responsabile civilmente, a BĂNCII CENTRALE COOPERATISTE B și a dispus introducerea în cauză a acesteia.
Partea responsabilă civilmente a solicitat instanței excluderea Băncii Centrale Cooperatiste B din proces invocând următoarele:
Rețeaua Cooperatistă este formată la această dată din banca centrală cooperatistă și 124 bănci cooperatiste afiliate la aceasta și a fost autorizată de BNR prin Hotărârea nr.59 din 06 septembrie 2002.
Activitatea desfășurată de către și băncile cooperatiste afiliate la aceasta este reglementată de OUG 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată și modificată prin Legea nr.227/2007, de Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de reglementările emise de către BNR precum și de celelalte dispoziții legale aplicabile.
Prin Ordonanța 99/2006 a fost abrogată OUG 97/2000 privind organizațiile cooperatiste de credit, aprobată și modificată de Legea 200/2002 cu modificările și completările ulterioare care erau în vigoare la data autorizării rețelei cooperatiste, respectiv septembrie 2002 și a rămas în vigoare până la data de 31 2006.
Potrivit OUG 97/2000 prin organizații cooperatiste de credit se înțeleg cooperativele de credit și casele centrale autorizate să funcționeze în conformitate cu prevederile ordonanței menționate.
Conform dispozițiilor art.250 din OUG nr.97/2000 procesul de autorizare de către BNR a organizațiilor cooperatiste de credit care au hotărât să funcționeze în cazul unei rețele a cuprins trei etape și anume: avizul prealabil de constituire sau reorganizare a rețelei, aprobarea constituirii colective sau reorganizării și autorizarea funcționării casei centrale și a cooperativelor de credit afiliate, iar potrivit prevederilor art.262 organizațiile cooperatiste de credit care nu au obținut autorizația de funcționare sau au fost respinse în oricare dintre etapele procesului de autorizare se dizolvă prin efectul legii și vor intra în lichidare cu respectare prevederilor Legii 109/1996.
În hotărârea BNR nr. 59 din 06 septembrie 2002, la art.8 se menționează respingerea cererii de autorizare a Cooperativei de Credit Banca Populară, județul I, fapt care a condus la aplicarea art.262 din OUG 97/2000 respectiv dizolvarea unității și intrarea ei în lichidare pe dispozițiile Legii nr.109/1996, care implica numirea unui lichidator autorizat de către adunarea generală a cooperativei de credit.
Apreciază partea responsabilă civilmente că, de Credit Banca Populară, nu a avut calitatea de afiliată la deoarece aceasta nu a putut fiu materializată, întrucât nu a fost autorizată de către B,
De la data respingerii cererii de autorizare, Cooperativei de Credit nu i-au fost aplicabile prevederile OUG 97/2000 privind organizațiile cooperatiste de credit aprobată și modificată de Legea nr.200/2002 cu modificările ulterioare acesteia, aplicându-i-se dispozițiile Legii 109/1996 privind organizarea și funcționarea cooperației de consum și a cooperației de credit în privința operațiunilor de lichidare.
Între de credit Banca Populară, județul I și nu au existat raporturi juridice concrete în baza OUG 97/2000 deoarece aceasta nu a obținut autorizare de funcționare din partea Băncii Naționale.
Față de cele prezentate, partea responsabilă civilmente apreciază că nu are această calitate și solicită excluderea Băncii Centrale Cooperatiste ca parte din proces.
Din actele și lucrările dosarului instanța reține că infracțiunile săvârșite de inculpați au fost în perioada 1999-2000, până la respingerea cererii de autorizare de către Banca Națională.
Prin Hotărârea nr.59 din 06 septembrie 2002, a autorizat funcționarea Casa Centrală și interzicerea funcționării unui nr. de 547 cooperative de credit afiliate la casa centrală menționate în anexa
În anexa 2 B se evidențiază motivele de respingere a cererii de autorizare a funcționării Cooperativei de Credit Banca Populară.
Banca Populară de Credit, a funcționat în baza Legii nr.109/1996 privind organizarea și funcționarea cooperativei de consum și a cooperativei de credit
Potrivit art.110 din Legea nr.109/1996 - prevederile art.70 se aplică în mod corespunzător și "".
Articolul 70 din legea menționată prevede:
a) reprezintă interesele economice, financiare, juridice, social-culturale ale cooperativelor de credit - bănci populare asociate în fața instituțiilor publice și a instanțelor judecătorești;
b) sprijină cooperativele de credit - bănci populare asociate cu mijloace financiare, pe perioade determinate, pentru desfășurarea activității curente și dezvoltarea bazei tehnico-materiale;
c) acordă asistență economico-financiară, juridică și de altă specialitate cooperativelor de credit - bănci populare asociate;
d) centralizează și analizează bilanțurile contabile și rezultatele îndeplinirii programelor trimestriale, precum și datele operative lunare ale cooperativelor de credit - bănci populare asociate;
e) constituie bănci de date economico-sociale necesare cooperativelor de credit - bănci populare asociate și organizează servicii de informatizare;
f) efectuează controlul respectării prevederilor statutare de către cooperativele de credit - bănci populare asociate;
g) organizează, pentru cooperativele de credit - bănci populare asociate, instruiri ale personalului, acțiuni de reclamă și publicitate, acțiuni social-culturale și sportive;
h) exercită, potrivit legii, controlul financiar de gestiune la cooperativele de credit - bănci populare asociate.
Activitățile prevăzute la lit. a), b), c) și g) din prezentul articol se efectuează la cererea cooperativelor de credit - bănci populare.
Instanța apreciază că neîndeplinirea de către de Credit "" a obligațiilor prevăzute în lege, atrag răspunderea civilă, alături de ceilalți salariați ai Băncii Populare de Credit. Astfel nu a efectuat controlul respectării prevederilor statutului și nu a exercitat, potrivit legii, controlul financiar de gestiune la Banca Populară de Credit.
În art.46 din Statutul Cooperativei de Credit Banca Populară se prevede: controlul gestionar al cooperativei de credit se va efectua odată pe an prin organe specializate de control financiar ale comisiei județene ale cooperativelor de credit.
Inculpata, în depoziția sa arată că aportul financiar al Cooperativei către Filiala I și B era substanțială, astfel că vira către Filiala I 3,5% din veniturile lunare ale cooperativei6, iar către B 25% din veniturile lunare.
În anul 2001 depus la Banca Centrală Cooperatistă suma de 800 RON ce reprezintă părți sociale.
Până în anul 1999, precizează inculpata, au fost coordonați de Filiala Ia D. iar după 1999 era îndrumată de către B, inclusiv revizorii contabili erau delegați din partea
Fiind audiați, inculpații și C, au recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși și au fost de acord cu despăgubirea părților civile.
Inculpata (), fiind audiată, a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată. Referitor la aportul financiar al Cooperativei către Filiala I și B, inculpata arată că vărsa 3,5% din veniturile lunare către filială și 25% din veniturile lunare pentru În anul 2001 depus suma de 800 Ron ce reprezintă părți sociale la banca Centrală Cooperatistă, sumă ce nu a fost restituită. Inculpata a beneficiat de împrumuturi până în anul 2000, dar le-a restituit la termen, inclusiv cu dobânda aferentă. Referitor la împrumuturile efectuate de inculpații și inculpata arată că în acea perioadă se afla în proces de divorț și mergea mai rar la serviciu și având o stare psihică nefavorabilă, a semnat contractele ce au fost încheiate atât pe numele inculpaților cât și pe numele unor rude ale acestora, Contractele și dosarele în care se găseau actele erau întocmite legal. Mai arată inculpata că din anul 2000 până în aprilie 2001 sau 2002 fost încadrat și fiul său în funcția de ajutor contabil. Acesta avea o decizie dată din partea președintelui care prevedea că are obligația să întocmească unele contracte de împrumut cu respectarea prevederilor legale. Toate contractele de împrumut ale coinculpaților au fost înscrise de inculpata și semnate de inculpata ().
Inculpații și, fiind prezenți în instanță, au uzat de dispozițiile art.70 alin.2 Cod procedură penală, de dreptul de a nu face nici o declarație și în acest sens au precizat că înțeleg să nu dea declarații și își mențin declarațiile date la organele de urmările penală.
În vederea stabilirii situației de fapt, au fost audiați martorii, escu G, I, a,.
Martora a declarat că a înțeles la organele de poliție că au fost folosite datele sale de identitate în vederea obținerii unor împrumuturi la Banca de Credit. Nu cunoaște persoana care a efectuat împrumutul și nu și-a dat niciodată consimțământul pentru a gira un împrumut la bancă.
Martorul a declarat că nu a luat niciodată împrumut de la de Credit și nici nu era membru al acestei cooperative. Precizează martorul că a fost chemat la poliție și i s-a spus că a figurat ca girant la de Credit, dar el nu și-a dat consimțământul pentru a gira vreo persoană. Împrumutul a fost făcut de inculpatul.
Martorul, în depoziția sa a arătat că a efectuat împrumut la de Credit, dar și-a achitat împrumuturile la zi. A figurat ca girant pentru împrumuturi bancare fără consimțământul său.
Martorul, a declarat că inculpatul a ridicat anumite sume de bani de la de Credit pe numele său. Mai precizează martorul că nu a cunoscut nimic despre actele întocmite de inculpat pe seama sa.
Martorul, în depoziția sa a arătat că, cunoaște faptul că salariata societății sale, care era vânzătoare în magazin și deținea ștampila societății pentru recepția mărfurilor, a folosit această ștampilă și a obținut o sumă de bani de la, folosind anumiți giranți pe care i-a nominalizat drept salariați la societatea sa, dar aceștia nu erau angajații societății.
Ceilalți martori audiați și-au menținut declarațiile date la organele de urmărire penală.
Din probele administrate în cauză, respectiv: declarații inculpați - - în cursul urmăririi penale, - atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, depoziții martori, părți vătămate, expertiză contabilă, expertiză grafică, acte - contractele încheiate de cooperativă cu persoane fizice, adeverințe de salariați, instanța apreciază că inculpatul și se fac vinovați că în perioada 1998-2000, în calitate de președinte și respectiv contabil șef, cu încălcarea atribuțiilor de serviciu au certificat prin semnăturile lor regularitatea a 29 contracte - contracte de împrumut, încheiate între Banca Populară de Credit și persoane fizice, contracte neîndeplinind condițiile de validitate, cauzând un prejudiciu de 600.171.747 lei (ROL), solduri restante plus dobânzi aferente de 118.228.437 lei (ROL), valori la nivelul anului 2003, neluând măsuri legale de recuperare a debitelor.
În drept, faptele mai sus descrise, comise de inculpați, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art.246 Cod penal cu aplicarea art.41 Cod penal.
Pentru a obține credite, inculpatul a produs falsuri prin întocmirea unor adeverințe pe numele unor persoane fizice, care figurau ca giranți, în vederea obținerii de credite personale de la cooperativă.
În drept, fapta inculpatului care a plăsmuit adeverințe de salariat, pentru a atesta în fals că prin ele se girează împrumuturi făcute de inculpat prin nerespectarea normelor legale, în perioada 2000-2001, constituie infracțiunea de Fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art.-290 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
La individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, reținând în acest sens: gradul de pericol social concret ridicat al infracțiunilor, lipsa antecedentelor penale, dar și faptul că inculpații nu au înțeles să despăgubească persoanele vătămate, majoritatea persoane în vârstă, cu mijloace modeste de existență.
Potrivit art.1 din Legea nr.543/01 octombrie 2002 "se grațiază în întregime pedepsele cu închisoare până la 5 ani inclusiv precum și pedepsele cu amendă aplicate de instanțele de judecată".
Având în vedere aceste prevederi legale, pedepsele cu închisoarea care au fost aplicate inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.246 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal sunt grațiate.
Cu privire la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art.290 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, Legea nr.543/2002, în art.4 alin.2 pct.37 exclude de la grațiere infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Față de pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de fals sub semnătură privată instanța a apreciat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.81, 82 Cod penal, urmând să dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare prevăzut de lege.
Inculpatul a cerut instanței să se constate că au intervenit termenele de prescripție ale răspunderii penale.
Potrivit art.122 alin.1 lit.d Cod penal termenele de prescripție ale răspunderii penale pentru infracțiunile săvârșite de inculpații și sunt de 5 ani, iar acest termen a fost întrerupt la data de 12 martie 2007 prin punerea în mișcare a acțiunii penale.
Potrivit art.123 alin.2, după fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție, deci prescripția răspunderii penale, respectiv termenul de 5 ani începe să curgă de la data de 12 martie 2007.
Nici în ceea ce privește prescripția specială prevăzută de art.124 Cod penal nu poate fi aplicată deoarece ultima acțiune săvârșită de inculpați în realizarea aceleiași rezoluții infracționale prevăzută de art.246 și art.290 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal pentru inculpatul și infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art.246 Cod penal privind pe inculpata, a fost efectuată la data de 28 2001. Prescripția specială pentru inculpații și, curge de la data de 28 2001 și se împlinește la data de 28 iunie 2009.
Pentru faptele comise de inculpata la data de 10 februarie 2000, 16 noiembrie 2000 și 10 iulie 2000, instanța a constatat îndeplinite condițiile prevăzute de art.124 Cod penal, intervenind prescripția specială, depășindu-se termenul de prescripție prevăzut de art.122 Cod penal, cu încă
Pentru faptele comise de inculpatul C la data de 09 noiembrie 2000, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.290 Cod penal și art.26 Cod penal raportat la art.246 Cod penal, instanța a constatat îndeplinite termenele de prescripție prevăzute de art.124 Cod penal.
Pentru faptele comise de inculpata în perioada 21 ianuarie 2000 - 21 ianuarie 2001, trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.290 Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, instanța a constatat îndeplinite termenele de prescripție prevăzute de art.124 Cod penal.
Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța a constatat că în timpul cercetării judecătorești nu s-au acoperit părți din prejudiciul creat părților civile și a menținut măsura sechestrului asigurator luat asupra bunurilor imobile ale inculpaților și.
Potrivit raportului de expertiză contabilă, la capitolul Concluzii pct.8 " de CREDIT datorează membrilor cooperatori la data efectuării expertizei contabile, contravaloarea depozitelor la termen în sumă de 600.171.147 lei și valoarea dobânzilor aferente acestora în sumă de 118.228.437 ROL, în total 718.399.584 ROL și dobânzi aferente acestora în sumă de 357.691.122 ROL, în total - 633.881.076 ROL.
După modificările aduse art.258 Cod penal de Legea 58/19 martie 2008, nu au formulat plângeri prealabile toate părțile vătămate, instanța admițând pretențiile civile în funcție de sumele dovedite prin înscrisurile depuse la dosar de părțile civile, care au formulat plângeri prealabile în termenul de două luni prevăzut de art.284 Cod procedură penală.
Suma totală a pretențiilor civile fiind de 195.282.375 ROL, precum și plata dobânzilor aferente actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Pentru plata acestei sume către părțile civile, în conformitate cu dispozițiile art.998, 1000 alin.3 și 1003 Cod civil, art.14 și 346 Cod procedură penală, va obliga în solidar pe inculpații și și în solidar cu partea responsabilă civilmente Banca Centrală Cooperatistă B, către următoarele părți civile:, prin moștenitori și - suma de 40.668.000 Rol, a - 22.963.000 rol, C - 1.600.000 rol, - 4.090.000 rol, - 3.739.000 rol, - 7.633.000 rol, 1.296.000 rol, - 36.103.000 rol, - 7.755.000 rol, 3.917.000 rol, - 2.734.000 rol, - 4.687.000 rol, - 15.652.000 rol, - 6.420.000 rol, prin - 540.000 rol, - 9.939.000 rol, decedată - prin soț - 4.073.000 rol, - 4.384.333 rol, G - 5.700.000 rol, - 2.650.000 rol, - 2.929.000 rol, - 4.531.000 rol, - 15.104.000 rol, județul I - 24.273.000 rol, - 4.194.000 rol, - 16.510.000 rol, G - 34.211.000 rol, - 3.483.000 rol, 1.903.000 rol, județul I - 5.842.000 rol și - 9.484.000 rol, precum și la plata dobânzilor aferente actualizate cu indicele inflației la data plății.
În ceea ce privește pe inculpații - fostă casieră la de Credit, aceasta a fost obligată în solidar cu partea responsabilă civilmente numai la prejudiciul cauzat prin acțiunile sale din datele de 10 februarie 2000 și 16 noiembrie 2000, când pe nedrept a obținut împrumut de 76.000.000 ROL nerestituindu-l în totalitate, către aceleași părți civile.
Inculpatul Caf ost obligat către aceleași părți civile, care au formulat plângere prealabilă la plata sumelor nerestituite și obținute nelegal, ca urmare a acțiunilor sale din 9 noiembrie 2000, când a plăsmuit trei adeverințe fictive de salariat și le-a atașat la contractul nr.30 din 09 noiembrie 2000.
De menționat că inculpatul C și nu au fost salariați și nu au îndeplinit nici o funcție în cadrul Cooperativei de Credit.
Inculpata a fost obligată către aceleași părți civile la plata sumelor restante și obținute nelegal prin plăsmuirea adeverințelor de salariat pentru giranți fictivi în contractele nr.15/21 ianuarie 2000 și 21/31 ianuarie 2000.
În baza art.348 Cod procedură penală, instanța a dispus anularea înscrisurilor, ce au servit inculpaților pentru obținerea creditelor, respectiv a contractelor încheiate și actelor aferente acestora.
Cu privire la cererea părții civile de obligare a inculpaților la plata unor daune morale în favoarea sa, instanța a apreciat că partea civilă nu a făcut dovada existenței unui prejudiciu moral, instanța în baza art.9988 cod civil și art.14 și 346 Cod procedură penală, respingând această cerere.
Instanța a constatat că potrivit art.284 Cod procedură penală, următoarele părți vătămate:, a și - toți trei în calitate de moștenitori ai defunctului, - actualmente, G, județ I, și - ambii în calitate de moștenitori ai defunctului G și, și - toți patru în calitate de moștenitori ai defunctei, nu au depus plângeri prealabile
Aceste părți vătămate se pot adresa instanțelor de judecată cu acțiune civilă pentru obligarea celor responsabili la plata prejudiciilor create acestora.
Împotriva sentinței penale au formulat apel inculpații, (), și partea responsabilă civilmente
Inculpații și au criticat sentința considerând că instanța de fond nu a manifestat suficient rol activ și nu a administrat toate probele necesare aflării adevărului în cauză, iar soluția pronunțată se întemeiază pe o expertiză contabilă efectuată în cursul urmăririi penale și aceasta în condițiile în care ei au solicitat efectuarea unei expertize financiar - bancare, care să stabilească în mod clar prejudiciul cauzat băncii și răspunderea fiecăruia în parte, în raport de faptele reținute.
Se susține că, respingând proba, instanța de fond nu a avut la dispoziție toate elementele pentru a se pronunța temeinic și legal în privința laturii civile cu consecințe directe și în privința soluționării laturii penale a cauzei.
S-a solicitat admiterea apelurilor, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare cu îndrumarea pentru instanța fondului de a se efectua expertiza solicitată.
La rândul său inculpata ( ) critică sentința apreciind că a fost condamnată în mod greșit. Susține că în perioada în discuție ( 1998 - 2002 ) s-a confruntat cu mai multe probleme personale, a fost nevoită să lipsească mai mult timp de la serviciu, iar atunci când a semnat contractele incriminate s-a bazat pe buna credință a celorlalți coinculpați salariați și a facut-o în exercitarea atribuțiilor sale de contabil șef.
A solicitat admiterea apelului, achitarea pentru infracțiunea prev. de art. 246 Cod penal și exonerarea de plata despăgubirilor civile.
Partea responsabilă civilmente a criticat sentința atacată apreciind că în mod greșit s-a dispus obligarea sa, în solidar cu inculpații, la plata despăgubirilor către părțile civile, invocând în susținere mai multe acte normative între care Legea 109/1996, nr.OUG 97/2000 și Hotărârea Băncii Naționale a României nr. 59/06.09.2002.
În raport de aceste acte normative apelanta susține că în perioada 2000 - 2002 Banca Populară s-a aflat într-un proces de reorganizare dictat de nr.OUG 97/2000, și că între bancă și centrală nu au existat nici un fel de raporturi. De altfel, legătura dintre Banca Populară și a încetat definitiv prin respingerea cererii de autorizare prin Hotărârea Băncii Naționale a României 59/06.09.2002.
că în perioada anterioară anului 2000 ( 1998 - 2000) raporturile dintre și Banca Populară ar fi fost cele specifice dintre comitent și prepus, deoarece banca populară avea personalitatea juridică, era înregistrată la registrul comerțului și la organele fiscale, avea organ de conducere propriu și, implicit, răspunderea pentru faptele cauzatoare de prejudicii terților revenea acestora.
Este dezvoltat acest motiv de apel și se solicită modificarea sentinței penale în ceea ce privește obligarea de a răspunde în solidar cu inculpații pentru prejudiciul cauzat în dauna cooperativei de credit și implicit a părților vătămate care s-au constituit părți civile.
Tribunalul, examinând sentința atacată și actele dosarului, în raport de criticile formulate în scris și susținute și oral cum și din oficiu, conform art. 371, alin. 2 Cod procedură penală, a constatat că apelurile sunt nefondate pentru următoarele considerațiuni:
Prima instanță a stabilit o corectă situație de fapt cu încadrarea juridică corespunzătoare și a apreciat în mod judicios vinovăția inculpaților pe baza unei analize complete a tuturor probelor administrate în cauză.
Criticile formulate de apelanții inculpați sub acest aspect sunt nefondate.
Potrivit art. 246 Cod penal, constituie abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și se pedepsește cu închisoarea fapta funcționarului public, care, în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act, ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
Instanța a apreciat că, în raport de dispozițiile legale mai sus citate apărările inculpatei () nu pot fi primite, ba mai mult, pot fi considerate chiar incriminatoare.
Astfel, în calitatea sa de contabil șef era prima care trebuia să vegheze la legalitatea încheierii contractelor și acordarea de împrumuturi membrilor cooperativei în scopul evitării producerii oricărui prejudiciu.
Or, o spune chiar inculpata, din motive subiective ( boală, divorț, etc), a semnat cele 29 de contracte de împrumut fară nici cea mai mică și sumară examinare.
prudență din partea acestei inculpate ar fi condus, cu siguranță, la împiedicarea producerii prejudiciului cauzat în dauna băncii populare și implicit în dauna membrilor cooperativei.
Faptul că ulterior producerii pagubei a acționat în baza OUG97/2000 în sensul lichidării patrimoniului băncii și folosirii sumelor de bani în scopul acoperirii unor datorii, nu este o cauză de exonerare de răspundere penală și a fost avută în vedere de către instanța de fond la individualizarea pedepsei.
In legătură cu apelurile declarate de inculpații și este de observat, în primul rând, că acești doi inculpați nu săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor, ci apreciază că modul de stabilire al despăgubirilor nu s-a făcut pe baza unei expertize financiar - bancare.
In al doilea rând acești inculpați nu au solicitat instanței de apel administrarea probei cu expertiză în fața sa, deși acest lucru era legal, apelul fiind o cale de atac devolutivă.
Și, în al treilea rând, inculpatul și inculpata au solicitat pentru efectuarea expertizei, trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cazurile în care se poate dispune desființarea unei sentințe cu trimiterea spre rejudecare sunt arătate în mod limitativ de art. 379, pct. 2, lit. b Cod procedură penală.
Analiza acestui text conduce la concluzia că o sentință nu poate fi desființată în sensul celor solicitate de apelanții inculpați, motiv pentru care această cerere a lor nu a fost examinată de către tribunal.
In schimb, în baza art. 371, alin. 2 Cod procedură penală, Tribunalul a analizat sentința atacată și sub aspectul utilității sau nu a probei solicitată la judecata pe fond și aceasta în contextul examinării modului în care a fost soluționată latura civilă a cauzei.
In cursul urmăririi penale în cauză a fost efectuată o expertiză contabilă, care avea ca obiectiv să stabilească, în legătură directă cu cele 29 contracte de împrumut, persoanele vinovate, prejudiciul produs, dacă acesta a fost recuperat și dacă da, în ce măsură.
Tribunalul, alături de instanța de fond, a apreciat că prin obiectivele propuse, expertiza a lămurit cauza sub aspectul care interesa, respectiv în raport cu acuzațiile aduse inculpaților.
Cu ocazia judecării fondului, toți inculpații au solicitat efectuarea unei expertize de specialitate care să stabilească starea băncii la intrarea acesteia în lichidare, sumele rămase de plată și persoanele vinovate.
Observând în mod judicios că o asemenea lucrare excede în mod evident obiectului dosarului (inculpații nu au fost trimiși în judecată pentru falimentul băncii populare) prima instanță a respins în mod întemeiat cererea de efectuarea a unei noi expertize.
Astfel spus, într-o cauză în care inculpații sunt trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 și 290, alin. 1 Cod penal în legătură cu încheierea și derularea a 29 contracte de împrumut, nu era necesară efectuarea unei lucrări care să privească întreaga activitate și întregul patrimoniul al persoanei juridice.
De aceea, tribunalul a apreciat că și sub aspectul soluționării acțiunilor civile materialul probator administrat a fost util și relevant pentru cauză, iar părțile vătămate, constituite părți civile, au primit o justă și îndreptățită despăgubire.
În legătură cu apelul declarat de partea responsabilă civilmente Banca Centrală Cooperatistă - B, Tribunalul a constatat că, încă de la introducerea sa în cauză în această calitate Banca Centrală Cooperatistă () a negat orice raport de prepușenie din partea Băncii Populare.
A susținut în mod constant că, până în anul 2000, raporturile dintre cele două entități erau de colaborare, fiecare având personalitate juridică și organe de conducere proprie.
Între anii 2000 - 2002, urmare a nr.OUG 97/2000, Banca Populară a intrat într-un proces de reorganizare care urma să se finalizeze cu avizarea funcționării de către Banca Națională.
A susținut apelanta că în această perioadă, date fiind obiectivele reorganizării, relațiile dintre aceasta, ca Bancă Centrală și Bancă Populară, au fost ca și inexistente.
Și, în fine, după septembrie 2002, având în vedere avizul negativ dat de Banca Națională a României prin hotărârea 59/06.09.2009, relațiile au încetat cu totul.
Sunt elemente care vin să contureze ideea că în perioada activității infracționale desfășurate de către inculpații, () și, între Banca Centrală Cooperatistă și Banca Populară nu au existat raporturi de prepușenie care să conducă la angajarea răspunderii civile a băncii centrale.
Criticile nu sunt întemeiate.
Sistemul de credit cooperatist a fost conceput de Legea 109/1996 în sistem piramidal, la bază aflându-se băncile populare, ca element intermediar - casele teritoriale și, în vârf, casa cooperativelor de credit ().
Deși legea folosește un termen permisiv ( băncile se pot asocia.) în realitate nici o bancă populară sau casa teritorială nu a rămas în afara sistemului condus, în limitele legii, de către Banca Centrală Cooperatistă.
Sintetizând raporturile dintre entitățile componente și Banca Centrală Cooperatistă se poate afirma că, în schimbul unui coeficient din venituri, banca centrală oferea servicii băncilor componente, le asigura consultanță de specialitate, efectua periodic controale pe linia respectării legislației financiar - bancare și le reprezenta interesele în fața terților ( art. 70, 113 și 114 din Legea 109/1996).
Examinarea acestor texte de lege (în prezent abrogate) confirmă clar al unor raporturi de subordonare în anumite planuri între unitățile de la baza sistemului și banca centrală, raporturi care pot fi definite tară teama de a greși ca adevărate relații între prepus și comitent.
Din acest motiv și tribunalul privește criticile formulate de apelanta Banca Centrală Cooperatistă ca nefondate pentru că, până la data apariției nr.OUG 97/2000, raporturile erau cele reglementate de Legea 109/1996, în perioada 2000 - 2002, aceste raporturi s-au păstrat intervenind însă sarcini noi pe planul reorganizării dispusă de actul normativ și, în fine, la 06.09.2002, raporturile dintre Banca Populară și Banca Centrală Cooperatistă au încetat definitiv.
Susținerile apelantei că pe timpul activității OUG97/2002 raporturile sale cu Banca Populară au încetat nu pot fi primite pentru că nu s-a făcut dovada că în perioada de reorganizare respectiva bancă și-ar fi încetat activitatea în scopul căreia a fost înființată.
Tribunalul a apreciat că peste activitatea curentă a băncii, începând cu anul 2000 și până la desființarea din 2002, s-au suprapus și exigențele impuse de OG97/2000, exigențe cărora Banca Populară nu le-a făcut față.
Reținând această situație de fapt și constatând că activitatea infracțională a celor trei inculpați s-a desfășurat în perioada în care raporturile dintre banca populară și Banca Centrală Cooperatistă au existat, în mod temeinic instanța de fond a apreciat că în cauză operează, alături de răspunderea inculpaților și răspunderea solidară a Băncii Centrale Cooperatiste -.
Așa fiind, Tribunalul a constatat că sentința penală atacată este legală și temeinică și prin decizia penală nr. 145/A/16.10.2009, în baza art. 379, pct. 1, lit. b Cod procedură penală respins apelurile ca nefondate, cu obligarea apelanților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva deciziei penale au formulat recurs inculpații și și partea responsabilă civilmente BANCA CENTRALĂ COOPERATISTĂ.
Pentru recurenții inculpați și a fost invocat cazul de casare prev de art.385 ind.9 pct.10 Cod pr penală și în temeiul art. 385 ind.15 pct.2 lit.c Cod pr penală s-a solicitat admiterea recursului în sensul de a se dispune rejudecarea cauzei având în vedere că instanța nu a dat dovadă de rol activ prin administrarea tuturor probelor în vederea aflării adevărului, nu a fost motivată soluția cu privire la solicitarea inculpaților privind administrarea probei cu expertiză cotabilă - financiar bancară pentru a stabili prejudiciul cauzat si răspunderea fiecăruia in parte.
Curtea constată că apelul declarat de inculpați a vizat administrarea probei cu expertiza contabilă. Inculpații și au criticat sentința considerând că instanța de fond nu a manifestat suficient rol activ și nu a administrat toate probele necesare aflării adevărului în cauză, iar soluția pronunțată se întemeiază pe o expertiză contabilă efectuată în cursul urmăririi penale și aceasta în condițiile în care ei au solicitat efectuarea unei expertize financiar - bancare, care să stabilească în mod clar prejudiciul cauzat băncii și răspunderea fiecăruia în parte, în raport de faptele reținute.
S-a susținut că, respingând proba, instanța de fond nu a avut la dispoziție toate elementele pentru a se pronunța temeinic și legal în privința laturii civile cu consecințe directe și în privința soluționării laturii penale a cauzei.
Curtea constată că instanța de apel a motivat detaliat și corespunzător soluția de respingere a apelului declarat de inculpați constatând în mod just că acești doi inculpați nu săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor, ci apreciază că modul de stabilire al despăgubirilor nu s-a făcut pe baza unei expertize financiar - bancare.
Curtea constată, ca și instanța de apel, că inculpații nu au solicitat în calea de atac administrarea probei cu expertiză, deși acest lucru era posibil, apelul fiind o cale de atac devolutivă.
Instanța de apel a analizat în mod temeinic dispozițiile legale referitoare la cazurile în care se poate dispune desființarea unei sentințe cu trimiterea spre rejudecare, prevăzute în mod limitativ de art. 379, pct. 2, lit. b Cod procedură penală.
Analiza acestui text conduce la concluzia că o sentință nu poate fi desființată în sensul celor solicitate de apelanții inculpați, motiv pentru care această cerere a lor nu a fost examinată de către tribunal.
În același sens sunt și dispozițiile art. 38515pct. 2 lit. c) C.P.P. care arată că instanța de recurs dispune rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost casată, în cazurile prevăzute în art. 385^9 alin. 1 pct. 3 - 5, pct. 6 teza a doua, pct. 7 - 10 și pct. 21, și rejudecarea de către instanța competentă, în cazul prevăzut în art. 385^9 alin. 1 pct. 1.
Curtea constată că în cauză nu au fost invocate și nu sunt incidente art. 385^9 alin. 1 pct. 3 - 5, pct. 6 teza a doua, pct. 7 - 9 și pct. 21 și nici dispozițiile art. 385^9 alin. 1 pct. 1.
C.P.P.Referitor la cazul de casare prev. de art. art. 385^9 alin. 1 pct. 3 - 5, pct. 6 teza a doua, pct. 10.C.P.P. în sensul că nstanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului, Curtea constată că instanța de apel s-a pronunțat și a arătat în detaliu motivele pentru care nu a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
Mai mult decât atât, deși proba nu a fost solicitată în apel, instanța, în baza art. 371, alin. 2 Cod procedură penală, a analizat sentința atacată și sub aspectul utilității sau nu a probei solicitată la judecata pe fond și aceasta în contextul examinării modului în care a fost soluționată latura civilă a cauzei, reținând că în timpul urmăririi penale în cauză a fost efectuată o expertiză contabilă, care avea ca obiectiv să stabilească, în legătură directă cu cele 29 contracte de împrumut, persoanele vinovate, prejudiciul produs, dacă acesta a fost recuperat și dacă da, în ce măsură.
De asemenea, în mod corect prima instanță a constatat cu ocazia judecării fondului că solicitarea inculpaților de efectuare a unei expertize de specialitate care să stabilească starea băncii la intrarea acesteia în lichidare, sumele rămase de plată și persoanele vinovate excede în mod evident obiectului dosarului, întrucât inculpații nu au fost trimiși în judecată pentru falimentul băncii respective.
Așa fiind Curtea constată că acest motiv de recurs invocat de inculpați nu este fondat și va dispune respingerea recursului declarat de recurenta - inculpată ca nefundat.
Curtea din oficiu a pus în discuție, potrivit art.385 ind.9 al. 3 și 4 Cod pr penală cazul de casare prev de art.385 ind.9 pct.15 Cod pr penală cu privire la existența unei cauze care înlătură răspunderea penală, respectiv intervenirea termenului de prescripție în ceea ce privește infracțiunea prev de art.290 cu aplic art.41 al.2 Cod penal pentru inculpatul și infracțiunea prev de art.246 cu aplic. art.41 al.2 Cod penal pentru inculpata, pentru care aceștia au fost condamnați la pedeapsa de un an și respectiv 6 luni închisoare.
În raport de împrejurarea că inculpata nu a formulat recurs în prezenta cauză, precum și în raport de dispozițiile art. 3857al.1 potrivit C.P.P. cărora instanța de recurs examinează cauza prin extindere și cu privire la părțile care nu au declarat recurs sau la care acesta nu se referă, putând hotărî și în privința lor, fără să poată crea acestor părți o situație mai grea, Curtea urmează a dispune extinderea efectelor recursului și în ceea ce privește pe aceasta.
Inculpatul a fost condamnat în baza art.246 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal la 1 an și 6 (șase) luni închisoare, iar inculpata la 6 luni închisoare.
În baza art.290 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la 1 an închisoare.
Cu privire la aceste fapte Curtea constată că a intervenit prescripția specială a răspunderii penale întrucât potrivit art. 124 prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut în art. 122 este depășit cu încă
Astfel, pentru infracțiunea prev. de art.246 Cod penal săvârșită de inculpatul și de inculpata () în formă continuată, ultimul act material a avut loc la data de 28.12.2001, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune este închisoarea de la 6 luni la 3 ani, astfel că potrivit art. 122.Cod Penal termenul de prescripție este de 5 ani.
În aceste condiții, termenul de prescripție specială a răspunderii penale pentru faptele comise de cei doi inculpați, de 7 ani și 6 luni, s-a împlinit la data de 28.06.2009.
Referitor la fapta de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal Curtea constată de asemenea că ultimul act material a fost comis de inculpatul la data de 28.12.2001 astfel că și pentru această infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 3 luni la 3 ani se constatată prescrisă răspunderea penală ca urmare a incidenței dispozițiilor art. 124.
Cod PenalAvând în vedere aceste motive, Curtea va admite recursurile declarate de recurenții - inculpați și de inculpata () și în baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.g Cod procedură penală va dispune încetarea procesului penal privind pe aceștia.
Reprezentantul recurentei - părți responsabilă civilmente BANCA CENTRALĂ COOPERATISTĂ a solicitat casarea celor două hotărâri pronunțate în cauză și trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât BANCA CENTRALĂ COOPERATISTĂ nu are calitatea de parte responsabilă civilmente în cauză.
S-a arătat de către recurentă faptul că nu are această calitate și nici cea de prepus deoarece nu au avut raporturi juridice cu de Credit Banca Populară, care nu a fost autorizată prin respingerea cererii de autorizare în anul 2002 de către Banca Națională a României.
Curtea constată că recursul declarat de partea responsabilă civilmente nu este fondat.
Se constată că nu este incident cazul de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 9.C.P.P. potrivit căruia este supusă casării hotărârea ce nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înțelege. În cauză instanța de apel a motivat detaliat și corespunzător considerentele pentru care a înțeles să respingă apelul declarat de partea responsabilă civilmente, arătând că, în schimbul unui coeficient din venituri, banca centrală oferea servicii băncilor componente, le asigura consultanță de specialitate, efectua periodic controale pe linia respectării legislației financiar - bancare și le reprezenta interesele în fața terților ( art. 70, 113 și 114 din Legea 109/1996).
Instanța de apel a arătat că din textele de lege (în prezent abrogate) reiese existența unor raporturi de subordonare în anumite planuri între unitățile de la baza sistemului și banca centrală, raporturi care pot fi definite ca adevărate relații între prepus și comitent.
Tribunalul a reținut că, până la data apariției nr.OUG 97/2000, raporturile erau cele reglementate de Legea 109/1996, în perioada 2000 - 2002, aceste raporturi s-au păstrat intervenind însă sarcini noi pe planul reorganizării dispusă de actul normativ și, în fine, la 06.09.2002, raporturile dintre Banca Populară și Banca Centrală Cooperatistă au încetat definitiv.
Curtea constată, ca și instanța de apel, că activitatea infracțională a celor trei inculpați s-a desfășurat în perioada în care raporturile dintre banca populară și Banca Centrală Cooperatistă au existat, în mod temeinic instanța de fond a apreciat că în cauză operează, alături de răspunderea inculpaților și răspunderea solidară a Băncii Centrale Cooperatiste -.
Astfel, activitatea infracțională a inculpaților, și s-a desfășurat în perioada 1999 - 2001, în condițiile în care raporturile dintre Banca Populară și Banca Centrală Cooperatistă au încetat definitiv la data de 6.09.2002.
Curtea constată că, potrivit art. 287 din OUG 97/2000 pentru băncile anterior înființate rămân aplicabile dispozițiile din Legea 109/1996 dacă nu contravin OUG 97/2000, dacă acestea optează pentru autorizarea de către Banca Națională a României.
Potrivit art. 177 din Legea 109/1996, "în caz de lichidare, de retragere ori de excludere a unei cooperative de consum din la care este asociată, activul și pasivul rămase după plata părții divizibile se redistribuie altor cooperative de consum asociate, desemnate de Consiliul de administrație al, pe baza bilanțului contabil la zi. În situația în care cooperativele desemnate refuză preluarea integrală sau parțială a patrimoniului rămas, acesta va fi preluat de la care respectivă este asociată.
Dacă care se retrage sau este exclusă din se asociază la o altă federală teritorială învecinată, prevederile alin. 1 din prezentul articol nu se aplică.
Prevederile alin. 1 și 2 din prezentul articol se aplică în mod corespunzător și cooperativelor de credit - bănci populare, caselor teritoriale ale cooperativelor de credit, și ".
Dispozițiile art. 177 din Legea 109/1996 nu sunt contrare OUG 97/2000.
În aceste condiții, Curtea constată că Banca Centrală Cooperatistă a dobândit pasivul Băncii Populare și răspunde pentru aceasta în calitate de parte responsabilă civilmente.
De asemenea, reprezentanții aveau atribuții de control asupra activității Băncii Populare, așa cum corect a reținut instanța de apel.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează a respinge recursul declarat de partea responsabilă civilmente ca nefondat.
În temeiul art. 385/15 pct.2 lit. d Cod de procedură penală va admite recursul formulat de inculpatul, iar în temeiul art.385/7 alin.1 Cod de procedură penală va extinde efectele acestuia și cu privire la inculpata ().
- casa în parte decizia penală nr.145/A/16 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Penală și sentința penală nr. 112/24 aprilie 2009 pronunțată de Judecătoria Urziceni și în fond rejudecând, în temeiul art.11 pct.2 lit.b Cod de procedură penală rap. la art.10 lit. g Cod de procedură penală cu referire la art. 122 lit. d Cod penal și art. 124 Cod penal va înceta procesul penal pornit față de inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.246 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și respectiv art.290 alin.1 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.
În temeiul art. 11 pct.2 lit.b Cod de procedură penală rap. la art.10 lit. g Cod de procedură penală cu referire la art. 122 lit. d Cod penal și art. 124 Cod penal va înceta procesul penal pornit față de inculpata (), sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.246 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.
- menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței recurate.
În temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod de procedură penală va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpata și de partea responsabilă civilmente BANCA CENTRALĂ COOPERATISTĂ.
În temeiul art.192 alin. 2 Cod de procedură penală va obliga pe recurenții inculpați și cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 385/15 pct.2 lit. d Cod de procedură penală admite recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.145/A/16 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Penală în dosarul nr-, iar în temeiul art.385/7 alin.1 Cod de procedură penală extinde efectele acestuia și cu privire la inculpata ().
Casează în parte decizia penală nr.145/A/16 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Penală și sentința penală nr. 112/24 aprilie 2009 pronunțată de Judecătoria Urziceni și în fond rejudecând:
În temeiul art.11 pct.2 lit.b Cod de procedură penală rap. la art.10 lit. g Cod de procedură penală cu referire la art. 122 lit. d Cod penal și art. 124 Cod penal încetează procesul penal pornit față de inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.246 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și respectiv art.290 alin.1 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.
În temeiul art. 11 pct.2 lit.b Cod de procedură penală rap. la art.10 lit. g Cod de procedură penală cu referire la art. 122 lit. d Cod penal și art. 124 Cod penal încetează procesul penal pornit față de inculpata (), sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.246 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței recurate.
În temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod de procedură penală respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpata și de partea responsabilă civilmente BANCA CENTRALĂ COOPERATISTĂ.
În temeiul art.192 alin. 2 Cod de procedură penală obligă pe recurenții inculpați și la câte 600 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de câte 400 lei pentru fiecare inculpat se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților. Onorariul apărătorului din oficiu pentru intimata inculpată (), în cuantum de 400 lei se suportă din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 15 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
escu
GREFIER
Red.
Ex.2 /6.01.2010
Tribunalul Ialomița Secția Penală
Jud.,
Președinte:Constantinescu MarianaJudecători:Constantinescu Mariana, Moroșanu Raluca, Ciobanu Corina
