Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 cod penal). Decizia 185/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.185
Ședința publică din 12 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Silviu Anti
JUDECĂTOR 2: Ștefan Nimineț
JUDECĂTOR 3: Bogdan Adrian
GREFIER: ---
**********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂUa fost reprezentat legal de - procuror.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr.422/A/21.10.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apărătorul ales al recurentului - inculpat, avocat și apărătorul ales al recurentului - inculpat, avocat, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentei - inculpat, avocat, arată că la termenul anterior a precizat că a reziliat contractul de asistență juridică cu inculpatul, nu și cu inculpata. Precizează că există contrarietate de interese între inculpați și a reziliat contractul încheiat cu inculpatul, fiind în continuare apărător ales al inculpatei.
Reprezentantul Ministerului Public arată că asistența juridică este asigurată pentru ambii inculpați și se poate acorda cuvântul pe fond.
Apărătorul recurentei - inculpat depune la dosar motive de recurs.
Curtea pune în discuție cazul de casare prev. de art.3859pct.15 CPP - prescripția infracțiunii pentru care a fost condamnată inculpata.
Nemaifiind alte cereri prealabile, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Apărătorul recurentei - inculpat, avocat, arată că aspectul invocat de instanță este cuprins și în motivele de recurs. Precizează că a intervenit prescripția specială atât pentru infracțiunea de evaziune fiscală cât și pentru infracțiunea prev. de art.290 Cod penal.
Apărătorul recurentului - inculpat, avocat, invocă și pentru inculpatul pe care-l reprezintă același aspect - s-a împlinit termenul de prescripție pentru toate cele trei fapte așa cum au fost reținute și cum s-a dispus schimbarea încadrării juridice. Susține că se pot extinde efectele recursului și cu privire la inculpatul, chiar dacă apelul acestuia a fost respins ca tardiv. Afirmă că cu privire la a fost admis apelul Parchetului, care a avut ca efect reținerea art.7 din legea nr.226/1990 pentru inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public solicită să se constate că a intervenit prescripția răspunderii penale și să fie extinse efectele recursului și asupra inculpatului.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând-
Asupra recursurilor penale declarate de inculpații și, împotriva deciziei penale nr.422/A din 21.10.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1191 din 25.10.2006 pronunțată de Judecătoria Moinești în dosarul nr.2085/2006 s-au dispus următoarele:
n baza art. 13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridicecf.art.334din Codul d e pr. penală din art.215 al.l,2 Cod penal, art.25 Cod penal raportat la art. 290 Cod penal si art.291 Cod penal toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui si, născut la 5.07.1952 în comuna, județul B, cu domiciliul în B,-, R, 12 clase,administrator, fără antecedente penale, la pedeapsa amenzii de 1000 RON.
In baza art. 25 raportat la art. 290 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa amenzii de 500 RON.
In baza art. 291 Cod penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa amenzii de 500 RON.
In baza art. 33 lit. si 34 lit. c Cod penal au fost contopite pedepsele si a fost aplicată cea mai grea, respectiv 1000 RON.
A fost atrasă atenția inculpatului asupra prevederilor art.63/1 Cod penal.
In baza art. 26 raportat la art. 13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 Cod pr. penală din art. 26 raportat la art.215 al. 1,2 Cod penal si art.290 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, a fost condamnată inculpata, fiica lui si, născută la 9.02.1974 în B, cu același domiciliu, în str. -.6,. D, apart. 18, județul B, R, 12 clase, contabila, fără antecedente penale, la pedeapsa amenzii de 1000 RON, fapta din ianuarie 2000- august 2001.
In baza art. 290 Cod penal a fost condamnată aceiași inculpată la pedeapsa amenzii de 500 RON, fapta din 28.01.2001.
In baza art. 33 lit. a si 34 lit. c Cod penal au fost contopite pedepsele si aplicată cea mai grea, respectiv 1000 RON.
A fost atrasă atenția inculpatei asupra prev.art.631Cod penal.
In baza art. 14,346 Cod pr. penală si 998 cod civil au fost obligați ambii inculpați si partea responsabilă civilmente SC SRL B, prin lichidator Cute să achite părții civile, despăgubiri civile în suma de 40423,1508 RON reprezentând TVA suplimentar, 12705,3473 RON reprezentând impozit pe profit, stabilit suplimentar, 1367,588 RON reprezentând majorări de întârziere aferente impozitului suplimentar si 6299,1511 Ron reprezentând majorări de întârziere pentru nevirarea în termen a diferenței de TVA conform actului de control din 3.10.2001 cu nr. 3666 si sesizarea penala din 12.10.2001 cu nr. 3602, majorările de întârziere, penalitățile si dobânzile sunt datorate de la data scadentei din actul de control si pana la plata efectiva a obligațiilor bugetare.
S-a dispus înregistrarea in contabilitatea SC SRL B a TVA suplimentar 40423,1508 RON si impozit pe profit suplimentar pe anul 2001 de 12705,3473 RON.
In baza art. 445 Cod pr. penală s-a dispus anularea avizelor de expediere seria - cu nr. -; -; -; -; -; -; -; -; -;-; -; -; -; -: -;-; -; -; -; -; -; -; -; -; -; -; -; -; -; -; -;-;-; -; -; -; -; -; -; -; -; chitanțele Seria - - nr. -; -;-;-; -; -; -; -; -; -; -; -; -; -; -; -; Seria - - nr. -; -; -; -; -;-; -; -;-;-; -; -; -; -; -; -; Seria - - nr. -; -; - - -; -;-;-; -; -; -; -; -; -;-;-;-; -; -; -;-; -; -; -; -;-; -; -; -; -;-;-;-; -; -; -;-; -; -: -; -; -; -; -; -; -; -;-;-; -; -; -;-; -; -; -; -; si facturile fiscale nr. -; -; -; -; -; -:-; Seria - - nr. - i; Seria - - -; -; -; -; -; -;-;-;-; -; -; -; -; -;-;-;-; -; -; -; -; -; -; -; -; facturile Seria - nr. -: Seria - - -; si -.
In baza art. 19! al. 1 Cod. pr. penală a fost obligat fiecare inculpat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție s-au reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.2142/6.12.2004 a Judecătoriei Moinești, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare iar inculpata la o pedeapsă rezultantă de un an și șase luni închisoare.
În baza art.861Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani și respectiv 4 ani și au fost obligați inculpații la plata despăgubirilor civile, reprezentând TVA și impozit pe profit.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel Direcția Generală a Finanțelor Publice B și inculpații și Tribunalul Bacău, prin decizia penală nr.284/15.03.2005 dată în dosarul nr.8866/2004 a admis apelurile, a desființat sentința în totalitate și a trimis cauza spre rejudecare cu menținerea actelor procedurale efectuate în cauză.
Prin sentința penală 1623/18.10.2005 s-a rejudecat cauza și s-a dispus condamnarea celor doi inculpați la aceleași pedepse ca în sentința penală 2142/2004, cu aplicarea art.86 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe penale s-a declarat apel d e către inculpați iar prin decizia penală 174/A/2006 s-a casat sentința penală nr.1623/2005 și s-a trimis cauza spre rejudecare cu menținerea actelor procedurale de la judecata în fond, respectiv 29.09.2005 inclusiv.
Din probatoriul administrat instanța a reținut următoarea situație de fapt:
1. La data de 24.01.2001, Garda Financiară B depune o plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești în care arată că în perioada ianuarie 2000 - august 2001, SRL B a înregistrat în evidența contabilă cantitatea de 5119. bușteni rășinoase, în baza unor documente emise în numele unor societăți fictive, fapt pentru care prejudiciul cauzat bugetului de stat are o valoare de 607.952.353 lei.
Existând suspiciuni asupra realității și legalității operațiunilor înregistrate în evidența contabilă a s-a procedat la efectuarea unor verificări în privința societăților de la care proveneau documentele justificative, stabilindu-se că dintre societățile comerciale menționate în documentele înregistrate în evidența ( REGINEI SRL TG.B G, SRL M C, SRL, N, SRL M C, B SRL M C, SRL TG.S, VERAG. SRL TG.S și P N), doar REGINEI SRL TG.B și C sunt înregistrate la Registrul Comerțului toate celelalte fiind firme fictive, iar documentele emise în numele acestora nu au fost achiziționate de la distribuitorii autorizați din județele indicate.
Dacă în privința REGINEI TG.B - G, inculpatul - administrator al a justificat cu o singură factură fiscală 600 mc. din totalul de 1939 mc. achiziționați de la această societate (deși avizul de expediție - singurul întocmit pentru o cantitate foarte mare de material lemnos - nu a fost eliberat de DIRECȚIA SILVICĂ M C), situația este total diferită în privința societăților care nu sunt înregistrate la Registrul Comerțului și anume:
SRL M C - inculpatul a înregistrat în evidența contabilă a achiziția a 410,37 mc. bușteni rășinoase, în baza a două avize de expediție emise în numele acestei societăți și a unei facturi fiscale deși toate documentele nu au fost emise de Ocolul Silvic M C, iar datele de identificare de pe acestea (inclusiv ștampilele) sunt fictive.
B SRL M C - societate la care inculpatul a înregistrat achiziția a 197,67 mc. bușteni rășinoase în baza unui singur aviz de expediție falsificat fără a exista și factura fiscală.
SRL M C - de la care inculpatul a achiziționat 201,18 mc. tot în baza unui singur aviz de expediție fals și fără factură fiscală, deși această societate este o firmă de reclamă - publicitate și nu s-a ocupat de comercializarea materialului lemnos.
SRL P N - societate de la care inculpatul a înregistrat în achiziția a 487,08 mc. lemn rășinoase, în baza a două facturi fiscale și a două avize de expediție false (nu au fost emise de Direcția Silvică N).
SRL TG.S - de la care inculpatul a prezentat trei facturi fiscale pentru o cantitate de 314,9 mc. și 18 avize de expediție.
SRL P N - societate de la care s-au achiziționat 748,13 mc. lemn rășinoase în baza a 19 facturi fiscale fără a exista avize de expediție.
Din datele indicate a rezultat că din 6224,54 mc lemn rășinoase înregistrat în contabilitatea B, cantitatea de 4519,91 mc. a fost înregistrată în baza unor documente fictive, luându-se în considerare factura fiscală emisă în numele REGINEI SRL și contractul existent cu această societate).
Astfel, toate cele 7 societăți sus enunțate sunt fictive (doar - este firma de publicitate) facturile fiscale nu conțin datele furnizorului și numele delegatului (sau acestea sunt fictive) iar toate datele de identificare aplicate prin ștampilare sunt nereale.
Totodată, s-a constatat că pentru nici una din facturile fiscale a căror valoare depășește 20.000.000 lei nu există copia obligatorie după documentul legal - de plătitor TVA al furnizorului.
In toate cazurile, avizele de expediție nu au fost eliberate de Silvice a căror denumire a fost aplicată prin ștampilare, ele neaflându-se în evidența Direcțiilor Silvice din județele respective.
2. La data de 18.01.2002, Direcția Silvică B depune o plângere la. B în care arată că inculpatul a întocmit în fals 3 facturi fiscale pe care le-a folosit la obținerea unui certificat de atestare a agenților economici în activitatea de exploatare ieră, motiv pentru care se solicită efectuarea de cercetări.
Din cercetările efectuate a rezultat următoarea situație de fapt:
Inculpatul este administrator al cât și al SRL
La data de 28.06.2001 la sediul Direcției Silvice B, urma să se desfășoare o licitație de masă lemnoasă pe picior, la care urmau să participe mai multe societăți.
Pentru a face dovada obținerii de utilaje și echipamente necesare exploatării materialului lemnos, la preselecția organizată de reprezentanții Direcției Silvice B, au fost solicitate documente din care să rezulte că firmele ce urmau să participe la licitație, au posibilitatea de exploatare a materialului lemnos.
Dacă la licitație se puteau înscrie toate societățile care dețin un certificat de atestare a agenților economici în activitatea de exploatare emis de Comisia din cadrul, Comisia de preselecție urma să stabilească pe baza documentelor prezentate de firme, care din aceste societăți pot participa la licitație, îndeplinind condițiile Direcției Silvice
Astfel, Comisia de preselecție din cadrul Bas olicitat inculpatului a depune documente din care să rezulte că deține utilaje specifice activității de exploatare ieră (tractoare iere, fierăstraie mecanice) pentru a putea participa astfel la licitație.
Pentru a îndeplini condițiile inculpata a întocmit un număr de trei facturi fiscale, ce făceau dovada că din patrimoniul (societate aparținând tot inculpatului ), au trecut în patrimoniul (cu care acesta participa la preselecție) mai multe utilaje iere (fierăstraiele iere, tractoare -uri), deși vânzarea -cumpărarea nu avusese loc.
Imediat după întocmirea facturilor fiscale nr.-, -, - (prin care se arată că deține din 24.12.1996, -uri, tractoare iere), inculpata a realizat mai multe xero-copii, după care facturile originale au fost anulate.
Folosind copiile realizate înainte de anularea facturilor, inculpatul a putut participa la licitația desfășurată la data de 28.06.2001 deși actele prezentate Comisiei de preselecție erau anulate.
Din adresa Direcției Silvice B (nr. 10178/10.11.2003) rezultă că facturile anulate au fost prezentate de inculpatul la preselecția organizată pentru participarea la licitația din 28.06.2001 (fila 1031).
Totodată, aceeași adresă atestă faptul că în situația în care cunoștea că facturile au fost anulate sau operația nu este reală, nu ar fi fost admisă la preselecție, deci nu ar fi participat nici la licitația la care a adjudecat masa lemnoasă pe picior și nici nu ar fi încheiat contractul nr.907/2001.
In urma expertizei contabile efectuate la sediul și, a rezultat că facturile fiscale folosite de inculpatul nu sunt înregistrate în contabilitatea nici unei societăți (fl.997).
Mai mult, inculpații au recunoscut acest lucru, indicând faptul că aceste facturi nu puteau fi înregistrate, deoarece bunurile nu aveau documente de proveniență.
De precizat este și faptul că nu putea participa la licitație, deoarece nu obținuse certificat de atestare din partea, din România.
Audiați în instanță, ambii inculpați au negat săvârșirea faptelor reținute, susținând că societățile trecute în avizele, chitanțele și facturile din cauză există în realitate, iar ei n-au completat, semnat și nici nu au cunoștință că aceste acte au fost completate în fals. Inculpatul susține că n-avea cunoștință că pe actele de însoțire a materialului lemnos, ștampilele aplicate erau false, că n-a determinat în nici un fel pe inculpata să completeze în fals sau să semneze acte: avize, chitanțe sau facturi.
In ce privește fapta privind falsificarea a 3 facturi prezentate la licitația din iunie 2001, inculpatul că aceste facturi au fost prezentate la acea licitație și susține că au fost prezentate la o licitație din luna octombrie 2001.
Această susținere este infirmată de martorul (fila 143 dosar), care a declarat că facturile au fost depuse pentru licitația din iunie 2001, fiind necesare pentru a convinge comisia că participanții la licitație au utilajele necesare pentru a derula contractul în cazul câștigării partizilor.
Poziția ambilor inculpați în sensul că n-au completat, semnat și nici nu au avut cunoștință că facturile, chitanțele și avizele de însoțire erau false este contrazisă de concluziile expertizelor criminalistice efectuate în cauză, care au constatat că parte din aceste acte au fost scrise și semnate de inculpați în condițiile în care societățile în numele cărora au fost completate aceste documente nu există, ștampilele cu numele acestora fiind în posesia inculpaților.
În raport de situația de fapt reținută, dovedită prin probele administrate, instanța a constatat că inculpații au săvârșit infracțiuni.
Pentru rejudecare instanța de control judiciar a arătat că în cauză este vorba despre o singură infracțiune prevăzută de art.13 din Legea 87/94 care absoarbe infracțiunea prevăzută de art.290 și 291 Cod penal pentru faptele din iunie 2001, față de ambii inculpați.
În cauză se impune schimbarea încadrării juridice conform art.334 Cod procedură penală.
De asemenea este aplicabil art.13 Cod penal, legea penală mai favorabilă întrucât Legea 87/94 a fost modificată.
Pe latură civilă s-a arătat de către instanța de control judiciar necesitatea obligării inculpatului la obligațiile fiscale accesorii debitului fiscal principal, pe principiul că accesoriul urmează principalul.
Raportat la art.72 Cod penal instanța a apreciat că inculpatul a săvârșit faptele prevăzute de art.13 din Legea 87/94, faptele prevăzute de art.25 raportat la art.290 Cod penal și art.291 Cod penal, respectiv a înregistrat în evidența contabilă a societății facturile fictive întocmite de inculpata, a determinat-o cu intenție pe inculpata să întocmească facturi, avize -uri în fals și a folosit actele falsificate.
Inculpata a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.26 raportat la art.13 din Legea 87/94 și infracțiunea prevăzută de art.290 Cod penal, respectiv a fost complicea inculpatului întocmind în fals facturi, avize, -uri, pe care le-a dat administratorului pentru a fi înregistrate în contabilitate și a întocmit în fals 3 facturi fiscale cu care administratorul a participat la o licitație publică.
Instanța a ținut cont că cei doi inculpați nu sunt cunoscuți cu antecedente penale dar și de faptul că în fața instanței cei doi inculpați nu au recunoscut faptele, caz în care este un concurs de circumstanțe atenuante și agravante fiind incidente prevăzute de art.80 pct.2 Cod penal.
În individualizarea pedepselor, instanța a apreciat că pentru faptele săvârșite de cei doi inculpați, textul de lege prevede pedeapsa alternativă a amenzii cu cea a închisorii, motiv pentru care ținând cont și de circumstanțele personale ale inculpaților, instanța a condamnat pe cei doi inculpați la pedeapsa amenzilor, în cuantum conform art.63 Cod penal.
Față de fiecare inculpat s-a facut aplicarea art.33 lit.a și 34 lit.c Cod penal, faptele fiind săvârșite în concurs real de infracțiuni, au fost contopite pedepsele și a fost aplicată cea mai grea.
Pe latura civilă au fost obligați ambii inculpați și părțile civile prin lichidator la plata sumelor reprezentând debite fiscale și accesorii ale acestora actualizate la data plății efective conform art.14,346 Cod procedură penală și 998 Cod civil.
A fost obligată partea responsabilă civilmente la înregistrarea în contabilitate a facturilor fiscale, avizelor de expediție, chitanțelor întocmite nelegal, conform art.445 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive: In baza art.13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridicecf.art.334din Codul d e pr. penală din art.215 al. 1,2 Cod penal,art.25 Cod penal raportat la art.290 Cod penal si art.291 Cod penal toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal a fost condamnat inculpatul,fiul lui si, născut la 5.07.1952 în comuna, județul B,cu domiciliul în B,-, R, 12 clase,administrator, fără antecedente penale,la pedeapsa amenzii de 1000 RON.
In baza art.25 raportat la art.290 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa amenzii de 500 RON.
In baza art.291 Cod penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa amenzii de 500 RON.
In baza art.33 lit.a si 34 lit. c Cod penal au fost contopite pedepsele si s-a aplicat cea mai grea, respectiv 1000 RON.
A fost atrasă atenția inculpatului asupra prevederilor art.631Cod penal.
În baza art.26 raportat la art. 13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art.13 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridicecfr.art.334Cod pr. penală din art.26 raportat la art.215 al. 1,2 Cod penal si art.290 Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, a fost condamnată inculpata, fiica lui si, născută la 9.02.1974 în B, cu același domiciliu,în str. -.6,. D, apart. 18, județul B, R, 12 clase, contabila, fără antecedente penale la pedeapsa amenzii de 1000 RON, fapta din ianuarie 2000- august 2001.
In baza art. 290 Cod penal a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa amenzii de 500 RON, fapta din 28.01.2001.
In baza art. 33 lit. a si 34 lit. c Cod penal au fost contopite pedepsele si aplicată cea mai grea, respectiv 1000 RON.
A fost atrasă atenția inculpatei asupraprev.art.631Cod penal.
In baza art. 14,346 Cod pr. penală si 998 Cod civil au fost obligați ambii inculpați si partea responsabilă civilmente SC SRL B, prin lichidator Cute să achite părții civile, despăgubiri civile în suma de 40423,1508 RON reprezentând TVA suplimentar, 12705,3473 RON reprezentând impozit pe profit, stabilit suplimentar, 1367,588 RON reprezentând majorări de întârziere aferente impozitului suplimentar si 6299,1511 Ron reprezentând majorări de întârziere pentru nevirarea în termen a diferenței de TVA conform actului de control din 3.10.2001 cu nr. 3666 si sesizarea penala din 12.10.2001 cu nr. 3602, majorările de întârziere, penalitățile si dobânzile sunt datorate de la data scadentei din actul de control si pana la plata efectiva a obligațiilor bugetare.
S-a dispus înregistrarea in contabilitatea SC SRL B a TVA suplimentar 40423,1508 RON si impozit pe profit suplimentar pe anul 2001 de 12705,3473 RON.
In baza art. 445 Cod pr. penală s-a dispus anularea avizelor de expediere seria - cu nr. -; -; -; -; -; -; -; -; -;-; -; -; -; -: -;-; -; -; -; -; -; -; -; -; -; -; -; -; -; -; -;-;-; -; -; -; -; -; -; -; -; chitanțele Seria - - nr. -; -;-;-; -; -; -; -; -; -; -; -; -; -; -; -; Seria - - nr. -; -; -; -; -;-; -; -;-;-; -; -; -; -; -; -; Seria - - nr. -; -; - - -; -;-;-; -; -; -; -; -; -;-;-;-; -; -; -;-; -; -; -; -;-; -; -; -; -;-;-;-; -; -; -;-; -; -: -; -; -; -; -; -; -; -;-;-; -; -; -;-; -; -; -; -; si facturile fiscale nr. -; -; -; -; -; -:-; Seria - - nr. - i; Seria - - -; -; -; -; -; -;-;-;-; -; -; -; -; -;-;-;-; -; -; -; -; -; -; -; -; facturile Seria - nr. -: Seria - - -; si -.
In baza art. 191 al. 1 Cod. pr. penală a fost obligat fiecare inculpat la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva sentinței penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești și inculpații.
Prin decizia penală nr.422/A din 21.10.2008 pronunțată de Tribunalul Bacăus -au dispus următoarele:
În temeiul art. 379 punctul 2 litera "a" cod procedură penală s-a admis apelul declarat de apelant Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești împotriva sentinței penale nr. 1191/25-10-2006 pronunțată în dosar penal nr.2085/R/2006 al Judecătoriei Moinești numai cu privire la omisiunea instanței de a reține aplicarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 26 / 1990.
A fost desființată sentința apelată sub acest aspect; a fost reținută cauza spre rejudecare și în fond:
În temeiul art. 7 din Legea nr. 26 /1990 s-a dispus comunicarea hotărârii la Oficiul Registrului Comerțului.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
S-a constatat că intimata inculpată a fost asistată de avocat ales.
S-a dispus plata sumei de 300 lei RON reprezentând onorariu avocat oficiu pentru intimatul inculpat din fondul special al Ministerului Justiției.
În temeiul art. 192 alin. 3 cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul procurorului au rămas în sarcina statului.
În temeiul art. 379 punctul 1 lit. "b" cod procedură penală a fost respins ca fiind nefondat apelul declarat de apelant inculpat, împotriva sentinței penale nr. 1191/25-10-2006 pronunțată în dosar penal nr.2085/R/2006
În temeiul art. 192 alin. 2 cod procedură penală a fost obligată apelanta la plata sumei de 200 lei RON către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 379 punctul 1 lit. "a" cod procedură penală a fost respins ca fiind tardiv apelul declarat de apelant inculpat, împotriva sentinței penale nr. 1191/25-10-2006 pronunțată în dosar penal nr.2085/R/2006 al Judecătoriei Moinești.
S-a dispus plata sumei de 300 lei RON reprezentând onorariu avocat oficiu pentru apelantul inculpat din fondul special al Ministerului Justiției.
În temeiul art. 192 alin. 2 cod procedură penală a fost obligat apelantul la plata sumei de 400 lei RON către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție s-au reținut următoarele:
În motivarea apelului declarat de procuror hotărârea instanței de fond a fost criticată pentru legalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
- instanța de fond a omis să dispună comunicarea hotărârii la Oficiul registrului Comerțului
- pedepsele sunt prea blânde în raport de gradul de pericol social sporit al faptelor și conduita inculpaților care nu au recunoscut faptele.
Apelanta inculpată a solicitat în apel achitarea considerând că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală deoarece în speță nu a fost produs nici un prejudiciu nici societății și nici statului.
Apelul declarat de inculpat la data de 11.11.2006 a fost considerat tardiv pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 363 cod procedură penală termenul de apel este de 10 zile și curge de la pronunțare pentru partea prezentă la dezbateri ori la pronunțarea hotărârii și de la comunicarea hotărârii pentru părțile care au lipsit la dezbateri cât și la pronunțare.
În speță inculpatul fiind cercetat în stare de libertate, a fost prezent la dezbaterile care au avut loc la data de 18-10-2006 când i s-a acordat și ultimul cuvânt. În aceste condiții termenul de recurs a început să curgă de la data de 25.10.2006 adică de la pronunțarea hotărârii și s-a împlinit la data de 5-11- 2006. S-a constatat că apelul a fost declarat după împlinirea termenului și drept consecință este tardiv.
În consecință Tribunalul l-a respins ca tardiv în baza art. 279 punctul 1 lit."a" cod procedură penală. În temeiul art. 192 alin. 2 cod procedură penală apelantul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În temeiul art.378 cod procedură penală, verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și a materialului de la dosarul cauzei, Tribunalul a constatat următoarele:
În cea ce privește apelul declarat de procuror, Tribunalul a constatat că la individualizarea judiciară a pedepsei s-au avut în vedere criteriile prevăzută de art. 72.pen. - limitele speciale ale pedepsei, incidența aplicării dispozițiilor art. 13 cod penal gradul de pericol social concret al faptei și intervalul de timp mare trecut de la data faptei aspect ce a contribuit la atenuarea rezonanței acesteia, dar și persoana inculpaților care nu au antecedente penale și care au avut o atitudine relativ sinceră în cursul procesului, recunoscând fapta în materialitatea sa și prezentându-se în fața organelor judiciare, aceste din urmă împrejurări. Or, în raport de aceste criterii se constată că pedepsele au fost corect dozate și drept urmare motivul de apel privind individualizarea pedepsei este nefundat. S-a constatat însă că instanța de fond a omis să dispună în conformitate cu art. 7 din Legea nr. 26/1990 comunicarea unei copii a hotărârii după rămânerea definitivă a acesteia la Oficiul Registrului Comerțului.
Pentru considerentele expuse mai sus apelul declarat de procuror a fost admis în temeiul art. 279 punctul 2 lit. "a" cod procedură penală numai cu privire la omisiunea aplicării dispozițiilor art. 7 din Legea nr.26/1990.
În aceste limite s-a desființat sentința și s-a dispus în rejudecare aplicarea dispoziției legale sus menționate. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În temeiul art. 192 alin. 3 cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul procurorului au rămas în sarcina statului.
În cea ce privește apelul declarat de apelanta instanța a constatat că motivul de apel vizând greșita condamnare a acesteia este nefondat pentru următoarele considerente:
Inculpata a susținut că întrucât raportul de expertiză efectuat în apel a stabilit că în cauză nu s-a produs nici un prejudiciu pe considerentul că operațiunile cu material lenos au avut loc în realitate, faptele nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost condamnați inculpații. Această concluzie provine din raportul de expertiză, probă pe care instanța de apel a înlăturat-o în totalitate ca nefiind conformă cu realitatea. Astfel, în cursul anului 2001 la SC. a fost efectuat un control financiar, în urma căruia s-a constatat că această societate a înregistrat în evidența contabilă achiziții de material lemnos în baza unor documente emise în baza unor furnizori societăți comerciale fictive și anume: SC SRL M C; SRL N, SC B SRL M C, ""-SRL- Tg. S, SRL Tg. S, - P N și altele. Întrucât nici una din aceste societăți comerciale nu a existat, rezultă că documentele emise în numele acestora, facturi fiscale și avize de expediție material lemnos sunt fictive, iar operațiunile la care se referă inexistente în realitate.
În aceste condiții nu era posibilă achiziționarea de material lemnos or vânzarea de material lemnos către parteneri comerciali inexistenți. Susținerea expertului că aprovizionările cu material lemnos sunt reale și că toate cheltuielile aferente facturilor ar fi reale nu are la bază nici un suport probatoriu constituind o simplă afirmație nedovedită. Astfel expertiza a luat în considerare în mod greșit faptul că societățile comerciale furnizoare nu sunt fictive deși nici una din acestea nu a fost vreodată înregistrată la ONRC.
În aceste condiții expertiza nu a putut stabili realitatea deoarece toate documentele de proveniență și documentele de livrare a buștenilor nu au fost eliberate de silvice furnizoare pentru aceste societăți comerciale. Singura concluzie care se impune în speță este aceea că documentele nu îndeplinesc calitatea de documente justificative, nu pot fi înregistrate în evidența contabilă a SC SRL și nu pot fi luate în calcul la stabilirea impozitului pe profit și a taxei pe valoare adăugată. Atât facturile fiscale cât și avizele de însoțire materialelor lemnoase nu sunt reale pentru că furnizorii nu sunt reali și nu pot reflecta costul real al buștenilor debitați și transformați în cherestea livrată. În speță activitatea infracțională a constat în înregistrarea de documente false în evidența contabilă operațiune prin care în mod evident bugetul consolidat al statului a fost prejudiciat. Pentru aceste considerente, instanța de apel a reținut că în mod corect instanța de fond a reținut existența faptelor, calificarea juridică a acestora și vinovăția inculpaților.
Împotriva deciziei penale au declarat recurs în termen legal inculpații.
În susținerea recursului său inculpata a solicitat în principal achitarea pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.13 din Legea nr.87/1994, în baza art.11 pct.2 lit.a cu art.10 lit.d Cod procedură penală, pentru lipsa unuia din elementele constitutive ale infracțiunii.
În subsidiar a solicitat încetarea procesului penal pentru cele două infracțiuni întrucât a intervenit prescripția specială.
Inculpatul nu și-a motivat recursul.
Instanța de control judiciar examinând în temeiul art.38514CPP hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei în raport de motivele invocate cât și din oficiu conform art.3859al.3 Cod procedură penală, constată că aceasta este nelegală și netemeinică în ce privește apelul inculpatei.
Din probele administrate în cauză și care au fost arătate pe larg de primele instanțe rezultă în mod cert că inculpata se face vinovată de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnată.
Motivarea făcută de tribunal, pe care și-o însușește și instanța de recurs, arată în detalii considerentele pentru care s-a impus condamnarea inculpatei și pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
Se constată însă că în cauză în raport de data săvârșirii infracțiunilor - august 2001, intervenit prescripția specială prev. de art.124 Cod penal, fiind împlinit termenul de 7 ani și 6 luni, motiv pentru care se va admite recursul inculpatei, se va casa în parte decizia și sentința penală nr.1191 din 25.10.2006 pronunțată de Judecătoria Moinești, în ce privește latura penală și se va dispune încetarea procesului penal pentru ambii inculpați, pentru inculpatul prin extinderea efectelor recursului conform art.3857Cod procedură penală.
Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței penale.
În ce privește recursul declarat de inculpatul, acesta este neîntemeiat, întrucât în mod corect a fost respins ca tardiv apelul declarat de acesta împotriva sentinței penale.
Față de această situație recursul inculpatului se va respinge ca nefondat în temeiul art.38515al.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Se va constata că inculpații au avut apărători aleși.
Văzând și prevederile art.192 al.2 și 3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELEL LEGII
DECIDE
l)In baza art.385 /.15 al.l pct.2 lit b Cod procedură penală admite recursul declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr.422/A din 21.10.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău pe care o casează în parte cu privire la soluția pronunțată în ce privește apelul inculpatei .Desființează în parte și sentința penală nr.1191 din 25.10.2006 pronunțată de Judecătoria Moinești în ce privește latura penală.
Extinde efectele recursului și cu privire la inculpatul.
cauza sub aspectul casării și în baza art. 11 pct.2 lit.b cu art.10 lit.g Cod procedură penală încetează procesul penal împotriva inculpaților și ptr.art. 13 din L 87/1994 cu art. 13.pen. prin schimbarea încadrări juridice din art.215 al. 1,2.pen. și pentru art 25 cu 290 și 291.pen.și respectiv art. 26 cu art. 13 din L nr.87/1994 cu art. 13.pen. prin schimbarea încadrării juridice din art.26 cu 215 al. 1,2.pen.și pentru rt.290 pen. intervenind prescripția.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței.
Constată că inculpații au avut apărători aleși.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului conf. art. 192 al.3 Cod procedură penală.
2)În baza art 385/15 al 1 pct.l lit b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul. împotriva aceleiași decizii.
In baza art. 192 al.2 Cod procedură penală obligă recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli jud. către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 12.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - -
- -
GREFIER
- - -
Red.sent.pen.
Red. /
Red. Șt.
Tehnored.
Ex.4
19.03.2009
Președinte:Silviu AntiJudecători:Silviu Anti, Ștefan Nimineț, Bogdan Adrian
