Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 cod penal). Decizia 193/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 193/
Ședința publică din 27 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Marioara Dumitru judecător
Judecător: dr. - -
JUDECĂTOR 2: Marius Andreescu G--
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentată prin procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursurile penale declarate de inculpații, domiciliat în Pitești,-, domiciliată în Curtea de A, str. - -, --1, scara B,. 22, județul A și, domiciliat în Curtea de A, B-dul -, --17,.E,.78, județul A, împotriva deciziei penale nr.164 din 20 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 18 martie 2008, când susținerile părților au fost consemnate în scris în încheierea de ședință din aceeași dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față, deliberând constată:
Prin sentința penală nr. 41 din 2 februarie 2007 pronunțată de Judecătoria Curtea d Argeșs -au hotărât următoarele:
În baza art. 334 Cod procedură penală, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpaților și, din infracțiunea prevăzută de art. 246 Cod penal, în cea prevăzută de art. 249 Cod penal.
În baza art. 11 punctul 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 20.11.1949 în comuna, județul A, domiciliat în municipiul Pitești,-, județul A, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 31 alin. 2 Cod penal raportat la art. 290 Cod penal.
În baza art. 11 punctul 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la art. 289 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 11 punctul 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la art. 290 Cod penal.
În baza art. 11 punctul 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la art. 291 Cod penal.
În baza art. 11 punctul 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 Cod penal.
În baza art. 11 punctul 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) Cod procedură, a fost achitat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 249 Cod penal.
În baza art. 11 punctul 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) Cod procedură penală, a fost achitată inculpata, fiica lui și, născută la data de 16.12.1958 în orașul C, județul O, domiciliată în municipiul Curtea de A, strada - lașului, -.1,. B,. 1,. 22, județul A, CNP--, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 290 Cod penal.
În baza art. 11 punctul 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) Cod procedură penală, a fost achitată inculpata, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 289 Cod penal.
În baza art. 11 punctul 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) Cod procedură penală, a fost achitată inculpata, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 292 Cod penal.
În baza art. 11 punctul 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) Cod procedură penală, a fost achitată inculpata, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 Cod penal.
În baza art. 11 punctul 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) Cod procedură penală, a fost achitată inculpata, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 249 Cod penal.
În baza art. 11 punctul 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul G, fiul lui și, născut la data de 27.04.1949 în comuna Greci, județul T, domiciliat în municipiul Curtea de A, B-dul -, -.17,. E,. 78, județul A, CNP--, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 289 Cod penal.
În baza art. 11 punctul 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul G, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 292 Cod penal.
În baza art. 11 punctul 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul G, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 290 Cod penal.
În baza art. 11 punctul 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul G, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 291 Cod penal.
În baza 14 și art. 346 alin. 2 Cod procedură penală, a fost respinsă acțiunea civilă a părții vătămate Gh., domiciliat în comuna, județul
În baza art. 192 alin. 1 punctul 1 lit. b) Cod procedură penală, a fost obligată partea civilă la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În baza art. 193 alin. 6 Cod procedură penală, a fost obligată partea civilă la plata către inculpatul a sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.
În baza art. 193 alin. 6 Cod procedură penală, a fost obligată partea civilă la plata către inculpata a sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.
În baza art. 193 alin. 6 Cod procedură penală, a fost obligată partea civilă la plata către inculpatul Gas umei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut, în esență, că a data de 22.09.2004 între Curtea de A "" și inculpatul Gaf ost încheiat contractul de vânzare - cumpărare sub semnătură privată numărul 3012/2004, având ca obiect vânzarea unui imobil - cabană, situat în amonte de Casa, aflat pe malul Lacului, cu număr de inventar l-8003, după care între cele două părți s-a mai încheiat un contract de vânzare-cumpărare, de data aceasta autentificat sub nr. 4820/29.09.2004, de, având ca obiect același imobil.
n fața notarului public, cei doi funcționari (inculpata, în calitate de șef al comportamentului Autorizații gestionarea patrimoniului și utilități din Cadrul "Curtea de A " A și inculpatul, în calitate de director tehnic), au afirmat că această cabană aparține societății ai cărei angajați erau, succesoare în drepturi a fostului Pitești ce avea, în perioada anilor 70, un punct de lucru care avea în patrimoniu cabana în litigiu.
În dovedirea acestei stări de fapt, cei doi inculpați au prezentat notarului public un proces - verbal încheiat în anul 1979, care dovedea predarea acestei construcții către inculpatul
În baza acestor date furnizate de cei doi inculpați, contractul de vânzare - cumpărare a fost încheiat și autentificat de, după care s-a încheiat la data de 29.09.2005, între Direcția Silvică Pitești și inculpatul G, un nou contract, având ca obiect folosirea temporară a 0,03 ha din fondul forestier administrat de Ocolul Silvic, de către inculpatul
Inculpatul Gaa chitat atât prețul vânzării imobilului cabană, cât și contravaloarea folosinței terenului forestier, fiindu-i predată onstrucția.
S-a constatat că, eși prin decizia penală nr. 603/R/31.05.2006 a Tribunalului Argeșs -a trimis cauza spre judecare, ceea ce echivalează cu o punere în mișcare a acțiunii penale împotriva celor trei inculpați pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a dispus anterior scoaterea de sub urmărire penală, în cauză sunt aplicabile prevederile articolului 10 lit. d) Cod de procedură penală, ceea ce impune achitarea celor trei inculpați pentru toate infracțiunile pentru care s-a dispus judecarea în fond.
Aceasta, întrucât prin decizia civilă nr. 397/04.04.2006 a Tribunalului Argeș, definitivă și irevocabilă, s-a statuat cu autoritate de lucru judecat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4820/2004 a fost creată o prezumție simplă de existență a dreptului de proprietate în patrimoniul inculpatului G, prezumție care, în lipsa titlului de proprietate, nu a fost răsturnată de partea vătămată.
Cum, la rândul său, inculpatul G preluase cabana de la "Curtea de A ", s-a conchis că această din urmă societate era proprietară la data încheierii contractului a construcției respective. Această societate comercială, ca succesoare în drepturi a fostului Pitești, a fost proprietară asupra imobilului de când acesta a fost încorporat în sol, respectiv din perioada anilor 1973-1974.
Mai mult, deși partea vătămată și martorul au afirmat că această cabană a fost construită în urma dispozițiilor Consiliului Popular Curtea de A, din adresa nr. 13053/13.11.2006 și din certificatul nr. 5726/08.11.2004 al Primăriei Curtea de Aar ezultat că această construcție nu a figurat niciodată în inventarul și evidențele primăriei.
Nici cealaltă susținere a părții vătămate, cum că din anul 2004 a început să plătească impozite și taxe pentru acest imobil, nu s-a confirmat.
În continuare, s-a constatat că u sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în forma participației improprii, reținute în sarcina inculpatului, constând în aceea că, în calitate de director tehnic la "Curtea de A ", l-ar fi instigat pe numitul, director general al societății respective, precum și pe inculpatul G să încheie contractul de vânzare cumpărare nr. 3C 12/22.09.2004, atestând în cuprinsul său unele fapte necorespunzătoare adevărului, întrucât inserarea în cuprinsul contractului a unui alt număr de inventar (lucru recunoscut atât de inculpatul, cât și de inculpata ) nu era de natură să producă alte consecințe juridice decât cele avute în vedere de contractanți la încheierea contractului.
Nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 25 Cod penal raportat la art. 289 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 25 Cod penal raportat la 290 Cod penal, constând în aceea că i-ar fi instigat pe inculpata și G să plăsmuiască un contract de vânzare-cumpărare autentic și unul sub semnătură privată false întrucât, pe de o parte, contractul de vânzare cumpărare nr.4820/29.09.2004 nu a fost plăsmuit de cei doi inculpați, care de altfel nu aveau calitatea de a întocmi un act autentic, iar pe de altă parte, respectivul contract nu atestă împrejurări necorespunzătoare adevărului.
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la art. 291 Cod penal, constând în aceea că inculpatul l-ar fi instigat pe inculpatul G să utilizeze actul autentic falsificat, instanța consideră că în acest caz lipsește situația premisă, respectiv preexistenta unui înscris oficial fals deoarece contractul de vânzare - cumpărare numărul 4820/29.09.2004 nu a fost falsificat.
Nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune întrucât la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nu a fost indus în eroare inculpatul G prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase; afirmația potrivit căreia imobilul - cabană aparține C "Curtea de A " Aaf ost corespunzătoare adevărului.
În fine, în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 246 Cod penal, pentru care s-a început urmărirea penală, instanța de fond a considerat că în cauză, inculpatul a acționat cu forma de vinovăție a culpei căci, deși a fost numit împreună cu inculpata în comisia de licitație C "Curtea de A ", nu și-a îndeplinit în mod corespunzător datoriile de serviciu.
Schimbând încadrarea juridică a infracțiunii în cea prev. de art. 249 Cod penal, judecătorul fondului a considerat că în cauză lipsește urmarea imediată a laturii obiective, respectiv atingerea adusă intereselor legale a părții vătămate, întrucât aceasta din urmă nu a avut niciodată un drept de proprietate asupra imobilului în litigiu.
Inculpata a întocmit contractul nr. 3012/22.09.2004, ce nu era de natură să producă alte consecințe juridice decât cele avute în vedere de contractanți la încheierea lui.
Nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 289 Cod penal, constând în aceea că inculpata ar fi întocmit contractul de vânzare-cumpărare nr. 4820/29.09.2004 întrucât contractul autentificat este întocmit chiar de notarul public; în cazul acestei fapte, inculpatei îi lipsește calitatea specifică cerută subiectului activ.
alsul în declarații, constând în aceea că inculpata ar fi dat o declarație necorespunzătoare adevărului în fața notarului public cu privire la regimul juridic al construcției ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 4820/29.09.2004, nu a fost comis, date fiind împrejurările atestate în cuprinsul deciziei nr. 397/4.04.2006 a Tribunalului Argeș.
Nici inculpatul G nu poate avea calitatea de subiect activ al infracțiunii prevăzute de art. 289 Cod penal.
Nu sunt întrunite elementele constitutive al infracțiunii prevăzute de art. 290 Cod penal, constând în acea că inculpatul G ar fi încheiat un act sub semnătură privată fals întrucât, pe de o parte, semnătura din contractul de vânzare-cumpărare nr. 3012/29.09.2004 îi aparține, după cum acesta a declarat, iar pe de altă parte, acesta nu a avut nici o contribuție la întocmirea respectivului contract, aspecte ce denotă lipsa elementului material al laturii obiective ce definește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Tot astfel, uzul de fals, constând în aceea că inculpatul a utilizat actul autentic falsifica pentru a cumpăra în mod fraudulos construcția de la un neproprietar, nu a fost comis, lipsind situația premisă, respectiv preexistenta unui înscris fals să producă consecințe juridice.
Nici pentru infracțiunea de fals în declarații nu sunt întrunite elementele constitutive, lipsind elementul material al laturii obiective.
Apelul declarat de partea vătămată Gh. împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia penală nr. 164 din 20 septembrie 2007 Tribunalului Argeș.
A fost desființată în parte sentința, în sensul că s-a înlăturat achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 290 Cod penal și art. 289 Cod penal și a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 rap. la art. 290 Cod penal.
În temeiul dispozițiilor art. 334 Cod procedură penală, instanța de apel a schimbat încadrarea juridică a faptelor de comiterea cărora a fost acuzată inculpata, din infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 290 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 290 Cod penal.
A fost condamnată inculpata la câte:
-3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 Cod penal.
-6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 289 Cod penal.
În temeiul disp. art. 33 lit. a) și 34 Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare.
A fost condamnat inculpatul la 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.25 rap. la art.290 Cod penal.
În temeiul disp. art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor pentru ambii inculpați.
În temeiul dispozițiilor art. 82 Cod penal, a fost fixat termen de încercare.
S-a atras atenția fiecărui inculpat asupra disp. art. 83 Cod penal.
În temeiul disp. art. 170 Cod procedură penală, a fost anulat contractul de vânzare-cumpărare nr. 3012/22.09.2004 și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4820/29.09.2004.
Au fost obligați inculpații și la câte 150 lei, cheltuieli judiciare.
S-a înlăturat obligarea părții civile la plata către inculpații și a cheltuielilor judiciare.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței.
Au fost obligați intimații-inculpați și la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
În considerentele acestei decizii, instanța de apel a reținut că, deși inculpații și cunoșteau că imobilul vândut nu avea număr de inventar, nefiind înregistrat în inventarul societății, au întocmit în fals acte ce atestau contrariul, iar respectivele înscrisuri - actul sub semnătură privată nr. 3012/22.09.2004 și factura conform căreia SC"" primise prețul pentru imobilul în speță - au stat la baza întocmirii actului autentic de vânzare-cumpărare.
Prin urmare, greșit s-a reținut că înscrierea în actul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată a unui număr fals de inventar nu era de natură a produce consecințe juridice, întrucât actul sub semnătură privată este translativ de proprietate în cazul imobilului - construcție, iar actul autentic a avut la bază actul sub semnătură privată.
Totodată, dovada dreptului de proprietate al societății asupra imobilului nu se putea face cu acel proces - verbal de predare primire, acesta fiind și motivul pentru care s-a indicat acel număr de inventar.
Dispunând schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea prev. de art.26 rap. la art.290 Cod penal, în infracțiunea prev. de art. 290 Cod penal, tribunalul a condamnat-o pe inculpată pentru săvârșirea acestei din urmă fapte, cum și pentru aceea de a fi prezentat notarului actul de vânzare - cumpărare sub semnătură privată, știind că numărul de inventar indicat în acesta nu corespunde realității, prevăzută de art. 289 Cod penal.
De asemenea, fapta inculpatului, care cu intenție a determinat-o pe inculpata să indice în actul de vânzare cumpărare sub semnătură privată numărul 3012/22.09.2004 un număr de inventar ce aparținea unui alt imobil, act ce a produs consecințe juridice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 25 rap. la art. 290 Cod penal.
În ceea ce privește celelalte infracțiuni, pentru care cei trei inculpați au fost achitați, pe baza ansamblului probelor administrate în cauză tribunalul a concluzionat că faptele respective nu întrunesc elementele constitutive ale respectivelor infracțiuni.
La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal respectiv: gradul de pericol social concret al faptelor, împrejurările în care au fost săvârșite faptele, urmările produse de acestea, precum și persoanele celor doi inculpați care nu au antecedente penale.
În funcție de acestea, s-a apreciat că scopul pedepsei se poate realiza prin aplicarea dispozițiilor de art. 81 din Codul penal.
Au fost anulate actele false și s-au menținut în rest dispozițiile sentinței.
Împotriva sentinței penale, în termen legal au declarat recurs inculpații, și G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând casarea, iar pe fond - achitarea lor.
Motivele invocate de recurenți sunt următoarele: 1) numitul nu are calitatea cerută de lege pentru a formula plângere împotriva rezoluției procurorului; 2) în speță nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost dispusă condamnarea; 3) greșita admitere a acțiunii civile și desființare a înscrisurilor prin care imobilul - cabană a fost înstrăinat.
Dezvoltând aceste motive, au susținut recurenții că nu există vreun act care să dovedească faptul că proprietatea bunului în discuție ar fi aparținut vreodată altei persoane decât "", că imobilul a fost predat cu proces - verbal inculpatului G, care l-a folosit încă din anul 1973.
Dată fiind această posesie neîntreruptă de 20 de ani, mai arată recurenții, actul ce o atesta nu conținea niciun element necorespunzător adevărului.
Referitor la numărul fictiv de inventar atribuit de inculpați bunului, s-a susținut că acesta nu a fost de natură a produce consecințe juridice.
Cum nu s-a produs vreo pagubă, nu există nici infracțiunea de înșelăciune.
S-a invocat hotărârea pronunțată în procesul civil, prin care s-a statuat că, în lipsa unor documente care să ateste proprietatea reclamantului, actele întocmite de pârâți - inculpați în prezenta cauză - instituie o prezumție simplă de proprietate, ce nu este răsturnată în niciun fel.
Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, încadrate în drept în dispozițiile art. 385/9 pct. 18, cum și a cazurilor de casare la care se referă alin. 3 al art. 385/9, ce se iau întotdeauna în considerare din oficiu, curtea constată că cele trei recursuri sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
La data de 10.11.2004, persoana vătămată a formulat plângere penală, prin care a solicitat tragerea la răspundere a inculpaților, care fără drept au încheiat acte de vânzare - cumpărare având ca obiect imobilul - cabană situat pe marginea lacului, lângă cabana "Casa ".
A arătat reclamantul că respectivul imobil a fost construit chiar de el, împreună cu alți trei marinari (numiții, și G, ce au fost audiați ca martori în cauză), cu acordul Consiliului local, având destinația de adăpost pentru marinarii ce lucrau pe lac.
A mai precizat acesta că, de la data construirii adăpostului respectiv și până în prezent, a folosit neîntrerupt bunul, situat pe terenul "", pentru ca în ziua de 29 sept. 2004 să afle că imobilul a fost înstrăinat de inculpata, în calitate de reprezentantă a "", inculpatului
În urma cercetărilor efectuate, la 02.06.2005 a fost dată rezoluție de începere a urmăririi penale față de inculpați, pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual, fals în declarații, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals.
Ulterior, prin rezoluția din data de 12.09.2005, procurorul a dispus scoaterea acestora de sub urmărire penală, constatând că cei trei învinuiți s-au aflat într-o eroare de fapt cu privire la apartenența construcției care a făcut obiectul înstrăinării, considerând că era proprietatea ""
Această eroare de fapt a fost posibilă, în opinia procurorului, datorită împrejurării că G (cumpărătorul) intrase în posesia construcției în anul 1979, în baza unui proces - verbal prin care i-a fost predat imobilul de către un reprezentant al Curtea de
De altfel, chiar partea vătămată a arătat că edificarea construcției s-a făcut cu aportul și sub egida fostului Consiliu popular Curtea de A, în structura căruia se afla activitatea de prestări servicii cu ambarcațiunile deținute pe lacul; cum acest serviciu a fost transferat la fosta Curtea de A, împreună cu salariații și cu baza materială existentă, învinuiții au fost îndreptățiți să presupună că "", succesoarea în drepturi a acesteia, este proprietară.
Plângerea împotriva rezoluției a fost respinsă de Judecătoria Curtea d Argeș prin sentința penală nr. 65 din 18 ian. 2006, dar această hotărâre judecătorească a fost casată prin decizia penală nr. 603/R, pronunțată de Tribunalul Argeș la data de 31 mai 2006.
Instanța de recurs a decis admiterea plângerii, desființarea rezoluției nr. 743/P/2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea d Argeș și trimiterea cauzei la prima instanță, pentru judecarea ei.
Reiese în mod evident din cele expuse că, referitor la calitatea de parte vătămată a reclamantului, aceasta a fost în mod definitiv stabilită de către tribunal, prin hotărâre intrată în puterea lucrului judecat, nemaiputând fi pusă în discuție cu ocazia soluționării recursurilor cu care inculpații au învestit curtea.
Motivul de recurs vizând acest aspect este, prin urmare, neîntemeiat.
În rejudecare, prima instanță a ascultat pe inculpați, pe partea vătămată ( 34 - 38, 84), a audiat martori ( 38 - 39, 86 - 87).
Părțile au depus la dosar acte, în copii xerox.
În baza lor, a fost pronunțată sentința penală nr. 41/2 feb. 2007, al cărei conținut a fost prezentat la începutul prezentei expuneri.
Referitor la soluția pronunțată de prima instanță, de achitare a celor trei recurenți, curtea constată că ea are la bază o greșită interpretare a probelor aflate la dosarul cauzei, probe cărora, tribunalul le-a dat, însă, cuvenita eficiență, cu ocazia soluționării apelurilor.
Astfel, hotărârile civile în conținutul cărora se menționează că ar opera o prezumție simplă de existență a dreptului de proprietate în patrimoniul inculpaților se bazează pe "simplul fapt" al posesiei și pe contractul autentificat sub nr. 4820/29.09.2004 - chiar actul despre care partea vătămată susține că ar conține elemente false ( 52 - 55 și 92 - 94 dosar fond).
Cum însă reclamațiile părții vătămate vizează comiterea de către inculpați a unor infracțiuni de fals și de uz de fals cu ocazia întocmirii acestuia și anterior, prin înscrisurile sub semnătură privată care au fost prezentate notarului public în vederea încheierii actului autentic - aspecte ce nu erau cunoscute instanței civile cu ocazia soluționării litigiului -, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 44 alin. ultim din Codul d e procedură penală.
Prin urmare, nici această apărate nu poate fi reținută, întrucât este neîntemeiată.
Este, însă, dincolo de orice dubiu că inculpații și, în calitate de reprezentanți ai "", au înscris date nereale cu prilejul întocmirii actelor de înstrăinare a imobilului - construcție către inculpatul
, deși cunoșteau că bunul nu figura înscris în patrimoniul "", ai cărei reprezentanți erau, au procedat la întocmirea unui înscris sub semnătură privată, în cuprinsul căruia cu bună - știință au atribuit imobilului un număr de inventar fictiv.
La baza acelui înscris, de a produce consecințe juridice (transmiterea dreptului de proprietate), a stat și întocmirea actului autentic, prin care inculpata, ca reprezentantă a "vânzătorului" "", a vândut cabana inculpatului G ( 13, 14 dosar urm. penală).
Sub aspectul laturii subiective, rezultă că inculpații au acționat cu intenție, așa cum, de altfel, a reținut și tribunalul.
Este exclus ca aceștia să se fi aflat într-o eroare cu privire la apartenența bunului înstrăinat deoarece în mod cert nu exista vreun act care să ateste că imobilul era, la data înstrăinării, în proprietatea vânzătorului.
De asemenea, este fără dubiu că întocmirea actelor sub semnătură privată de către inculpați a avut ca scop tocmai a se face notarului dovada dreptului de proprietate.
Așa fiind, în mod judicios tribunalul a pronunțat condamnarea inculpaților și, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 290 Cod penal, art. 292 Cod penal și, respectiv, a celei prev. de art. 25 rap. la art. 290 din cod.
Pedepsele au fost corect individualizate, cu respectarea dispozițiilor art. 72 Cod penal.
Întrucât actele translative de proprietate având ca obiect imobilul -cabană conțin date necorespunzătoare adevărului, ca urmare a pronunțării condamnării, ele trebuie anulate, așa cum corect a decis instanța de apel.
Pentru cele ce preced, curtea conchide că decizia atacată este legală și temeinică, urmând a fi menținută și, pe cale de consecință, a fi respinse ca nefondate recursurile, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) cod de procedură penală.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 din cod,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de inculpații, domiciliat în Pitești,-, domiciliată în Curtea de A, str. - -, --1, scara B,. 22, județul A și, domiciliat în Curtea de A, B-dul -, --17,.E,.78, județul A, împotriva deciziei penale nr.164 din 20 septembrie 2007, pronunțate de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, ca nefondate.
Obligă pe fiecare recurent-inculpat la câte 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 27 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.
Grefier,
Red.
Tehn.
2 ex./17.04.2008
Jud.fond:.
Jud.apel:
.
Președinte:Marioara DumitruJudecători:Marioara Dumitru, Marius Andreescu
