Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 cod penal). Decizia 29/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 29
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Elena Zăinescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de condamnatul revizuent domiciliat în sat, comuna, județul C, partea responsabilă civilmente revizuentă, cu sediul în -M, județul C, intimații părți civile, domiciliat în C,-,.5B,.A,.5,.22, județul C, SRL C, cu sediul în C, -,.5B,. A,.5,.22, județul C, domiciliată în C,-, -. C,. 2,. 35, județul C, SRL C, cu sediul în C,-, -. C,.2,.35, județul C, împotriva deciziei penale nr. 143/09.06.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu și cu, domiciliat în B,-, sector 2.
Prin decizia penală nr. 143/09.06.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-au admis apelurile declarate de revizuientii, și - -, împotriva sentinței penale nr. 201/21.06.2007 pronunțată de Judecătoria Vălenii d Munte prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat de - - împotriva sentinței penale nr. 201 din data de 21.07.2005 pronunțată de Judecătoria Vălenii d Munte.
Prin aceeași hotărâre a fost desființată sentința atacată și s-a trimis cauza în vederea judecării conform încheierii din data de 23.12.2002 a Judecătoriei Giurgiu, la Judecătoria Vălenii d Munte.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat recurenții revizuenți asistat de avocat, - - prin administrator și avocat din Baroul Brașov, lipsă fiind recurenții intimați - decedat, Jitia, - SRL C, - SRL C reprezentanți de apărător ales din cadrul Baroului B, conform împuternicirii avocațiale nr. - din 10.06.2008 aflată la fila 48 dosar și intimatul revizuent, reprezentat de avocat din Baroul Prahova conform împuternicirii avocațiale nr. 110/04.12.2008.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul pentru - -, arată că la dosar nu s-a depus copia tradusă a certificatului de deces privind pe intimatul.
Curtea, aduce la cunoștința apărătorului ales că la dosar a fost depusă traducerea certificatului de deces privind pe.
Avocat precizează că în acest caz trebuie introduși în cauză și moștenitorii revizuentului. Solicită introducerea în cauză a acestora.
Avocat având cuvântul lasă la aprecierea instanței cu privire la cererea formulată. Precizează că procedura de citare este legal îndeplinită.
Avocat având cuvântul pentru recurenți, se opune cererii precizând că nu se impune introducerea în cauză a moștenitorilor lui.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul se opune cererii de introducere în cauză a moștenitorilor recurentului.
Curtea, constată că raportat la obiectul cauzei, procedura de citare este legal îndeplinită. Se apreciază că nu este necesară introducerea în cauză a moștenitorilor recurentului, decedat pe parcursul procesului, interesele sale fiind reprezentate prin avocat ales și ca atare se respinge cererea.
Apărătorii aleși ai recurenților având pe rând cuvântul precizează că nu au alte cereri de formulat, nici excepții de invocat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Curtea, având în vedere că nu sunt alte cereri de formulat, nici excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea recursurilor.
Avocat având cuvântul pentru recurentul revizuent critică decizia penală nr. 143 din 09.06.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova ca nelegală. Depune la dosar motive de recurs pentru recurentul.
Învederează instanței că Tribunalul Prahovaa casat cauza cu trimitere la instanța de fond motivat de faptul că greșit a fost respinsă cererea de revizuire.
Arată că dacă ar fi dorit să ia o asemenea hotărâre, instanța de fond nu ar mai fi acordat atâtea termene de judecată pentru a se administra probatorii în cauză. S-a cercetat cazul de revizuire întemeiat pe dis. art. 394 lit. b Cod proc. penală, anume săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă de către expert. Pe acest aspect, tribunalul a trimis cauza spre rejudecare. Instanța de apel avea însă obligația să se pronunțe pe fondul cererii de revizuire.
Cu privire la infracțiunea de mărturie mincinoasă precizează că trebuia să se pronunțe o hotărâre judecătorească sau o ordonanță de către procuror. Expert a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 al. 1,2 și 5 Cod penal. Prin rechizitoriu procurorul a dispus trimiterea în judecată a expertului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, dar a analizat fapta și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă dispunând scoaterea de sub urmărire penală pentru că fapta era prescrisă.
În acest caz nu se mai putea da ordonanță așa cum prevede textul de lege, de altfel o reglementare veche, procurorul prin rechizitoriul emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța pronunțându-se asupra comiterii infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Este greșită interpretarea Tribunalului Prahova dată faptelor pentru care se impunea revizuirea cauzei.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată de Tribunalul Prahova și pe fond fiind întemeiată cererea de revizuire, să se dispună achitarea inculpaților. Aceleași concluzii pentru intimatul.
Avocat având cuvântul pentru - -arată că la Judecătoria Vălenii d Munte nu a existat rechizitoriul despre care s-a făcut vorbire.
Deși s-a cerut amânarea cauzei pentru lipsa apărătorului ales cu care fusese încheiat contract de asistență, cererea a fost respinsă, cauza s-a judecat, încălcându-se astfel dreptul la apărare.
Între timp cercetarea penală fiind finalizată cu privire la expert, rechizitoriul a fost depus la dosar când acesta era în apel la Tribunalul Prahova.
La instanța de fond, judecătorul a rejudecat cererea de admitere în principiu și nu s-a pronunțat asupra cererii de revizuire. Acesta a motivat în hotărâre că nu sunt aplicabile prevederile cu privire la judecata în fond, deși cauza era în stadiul de judecată pe fond după admiterea în principiu a cererii de revizuire.
Aceste încălcări ale dreptului la apărare și dreptului la un proces echitabil conform art. 23 din Constituție și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, au fost invocate la Tribunalul Prahova. Instanța a sesizat faptul că judecătorul fondului nu a respectat chestiuni de procedură care sunt de ordine publică și duc la nulitatea hotărârii. Nu s-a acordat inculpatului ultimului cuvânt și de asemenea nu s-a cercetat cauza pe fond și nu a fost analizată cererea de revizuire, ci numai încheierea de admitere în principiu.
Ca atare, Tribunalul Prahova în mod corect a dispus admiterea apelului și casarea cu trimitere a cauzei la instanța de fond. Se impune trimiterea cauzei la Judecătoria de
În subsidiar, se arată de apărătorul ales, să se constate că Tribunalul Prahova nu a cercetat însă cauza pe fond, dând prioritate chestiunilor de procedură.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei la Tribunalul Prahova pentru cercetarea cauzei pe fond.
Avocat având cuvântul pentru recurenții intimați, cu privire la recursurile părților adverse.
Conform art. 38510alin. 3 rap. la art. 3856al. 3 Cod proc. penală, termenul de motivare a recursului este cu 5 zile înainte de primul termen de judecată.
Motivele de recurs sunt tardive, nici unul dintre cele două recursuri nu se încadrează în situația în care ar putea fi avute în vedere de instanță din oficiu.
-Cu privire la recursul declarat de: motivele de recurs vizează chestiuni de fond (s-a solicitat casarea cu reținere spre rejudecare menționându-se că la dosar există rechizitoriul prin care s-a constatat prescripția răspunderii penale).
Dar la acest moment nu se poate extinde procedura pentru a se pronunța instanța de recurs pe fondul cererii de revizuire. În acest stadiu procesual nu se poate constata că sunt întrunite elementele privind săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
-Referitor la recursul - -. Ce s-a invocat astăzi în instanță este o aparentă încălcare a dreptului. Motivul de recurs este tardiv și nu este nici fondat. Aceste pretinse încălcări ale dreptului la apărare, neluarea ultimului cuvânt al inculpatului, nu pot fi luate în considerare.
Solicită respingerea acestui motiv de recurs în principal ca tardiv și în subsidiar ca nefondat.
Cu privire la concluziile formulate în subsidar de -, în cauză nu există cadru procesual privind casarea cu reținere. C mult s-ar putea discuta cu privire la admiterea în principiu a cererii de revizuire.
Soluția pronunțată de Judecătoria Vălenii d Munte este legală. Judecătorul a analizat materialul probator în procedura revizuirii dar și fondul cauzei.
- În susținerea recursului declarat de recurenții intimați, - SRL C, Jitia și - SRL
Se invocă inadmisibilitatea căii de atac a apelului. Cererea de revizuire potrivit disp. art. 406 al. 1 și 407 Cod proc. penală, poate fi atacată prin cale specială de atac derogatorie de la dreptul comun raportat la legislația comunitară.
În cauză trebuia să fie respectat dreptul la apărare al părților și potrivit art. 6 din CEDO - celeritatea procesului și un termen rezonabil. În mod greșit s-a respins motivul de apel cu privire la aceste încălcări ale dreptului.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată de Tribunalul Prahova și menținerea sentinței pronunțată de Judecătoria de
În subsidiar, față de criticile vizând casarea cu trimitere a cauzei pronunțată de Tribunalul Prahova, se arată că instanța de apel trebuia să cerceteze motivele de apel pe fond și apoi să dispună trimiterea cauzei la Judecătoria de
Cu privire la solicitarea vizând trimiterea cauzei la Tribunalul Prahova, lasă la aprecierea instanței.
În situația în care se va aprecia de instanță că se poate reține cauza spre rejudecare, să se aprecieze că la data introducerii cererii de revizuire nu erau incidente motivele invocate.
Arată că a depus concluzii scrise la fond și în apel, solicitând instanței să fie luate în considerare la soluționarea cererii de recurs.
Avocat având cuvântul în replică, precizează: conform disp. art. 405 Cod proc. penală, rejudecarea cauzei în cererea de revizuire se face potrivit regulilor privind judecata în fond, anume după regulile dreptului comun.
Solicită respingerea recursului formulat de recurenții intimați.
Precizează că nu se poate cerceta cauza pe fond la acest moment. Arată că au fost încălcate disp. art. 197 al. 4 Cod proc. penală, nu s-a acordat ultimul cuvânt al inculpatului, corect fiind invocată nulitatea relativă. Nu s-a respectat dreptul la un proces echitabil. Se impune trimiterea cauzei la Judecătoria Vălenii d Munte.
Avocatprecizează că se impuneau a fi aplicate disp. 407 Cod proc. penală.
Avocatdepune la dosar motive de recurs pentru revizuentul. Precizează că revine asupra concluziilor formulate oral la acest termen în sensul admiterii recursului, casarea deciziei tribunalului și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru a se pronunța pe fondul cererii de revizuire.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântularată că în recurs nu se mai poate analiza pe fond cererea de revizuire. Rechizitoriul dat în cauză de procuror cu privire la infracțiunea de mărturie mincinoasă a fost corect.
La Judecătoria Vălenii d Munte hotărârea a fost într-adevăr greșit motivată dar acest lucru nu mai poate fi îndreptat decât prin trimiterea cauzei spre rejudecare. Judecătoria Vălenii d Munte nu a soluționat cauza pe fond.
Se invocă excepția de inadmisibilitate a căii de atac a apelului, în cauză trebuia să se facă aplicarea disp. art. 403 al. 3 Cod proc. penală.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată:
Prin sentința penală nr. 201 din 21 iunie 2007 Judecătoriei Vălenii d e M, în baza art. 406 al. 4 Cod proc. penală s-a respins cererea de revizuire a sentinței penale nr. 1259/15.12.1999 pronunțată de Judecătoria Giurgiu, modificată prin decizia nr. 227/03 iulie 2000 Tribunalului Giurgiu, definitivă prin decizia penală nr. 2011/30 noiembrie 2000 Curții de Apel București, formulată de condamnații, domiciliat în orașul Oltenița, B-dul - 20 - 22, - 22,. A,. 1, județul C și reședința în comuna, sat -, județul C, domiciliat în B,-, sector 2 și partea responsabilă civilmente - - cu sediul în Stațiunea - M, Hotel, str. - - nr. 4, - 3,. D,. 62, județul C, în contradictoriu cu intimații și, ambii cu ultimul domiciliu în C,- A, - 55,. C,. 1,. 47, județul C și - SRL C cu sediul în C, la aceeași adresă.
Conform art. 192 al. 2 și 4 Cod proc. penală, revizuenții au fost obligați la plata sumei de câte 1.100 lei (fiecare condamnat) și respectiv 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în esență, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin sentința penală nr. 1259 din 15 decembrie 1999 Judecătoriei Giurgius -a dispus condamnarea inculpaților și la pedepsele de câte 2 ani închisoare pentru autorat și respectiv complicitate la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal, precum și uz de fals prev. de art. 291 cod penal, ambele grațiate conform art. 1 lit. a din Legea nr. 137/1997 precum și câte 2 ani închisoare pentru înșelăciune prev. de art. 215 al. 2 cu aplic. art. 13 Cod penal.
Totodată, s-au admis în parte acțiunile civile exercitate de părțile civile - SRL C și - SRL C, astfel cum au fost precizate prin cererile din 30 și 16 noiembrie 1999, s-au omologat sub aspect valoric raportul de expertiză contabilă întocmit de expert economist, dispunându-se obligarea coinculpaților în solidar cu partea responsabilă civilmente - - județul C la plata sumei de 4.258.384.530 lei către partea civilă - SRL C, din care 1.722.150.921 lei profit brut nerealizat pe perioada 1996 - 1999; 365.609 lei debite către furnizori, organe fiscale, bănci și alți creditori și 1.936.868 lei c/val. investiției - construcții.
În aceleași condiții, au fost obligați să restituie acelorași părți civile bunuri reprezentând dotări, mijloace fixe, obiecte de inventar sau c/val. acestora, menținându-se măsurile asigurătorii dispuse prin încheierea pronunțată la 08 decembrie 1998 până la achitarea efectivă a prejudiciului.
De asemenea, inculpații și partea responsabilă civilmente au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, a acelora efectuate de părțile civile, anulându-se și înscrisurile denumite chitanțe aflate la filele 263 și 266 din dosar.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut că cei doi inculpați au completat, în fals, conținutul cererilor de cesionare a contactelor de locație pentru restaurantul " și Hotel " din Stațiunea - M, chitanțele privind împrumutul sumelor de 70 milioane lei și respectiv 40 milioane lei către soții și, documente de care au uzat pentru administrarea celor două unități în sezonul turistic estival 1996.
Sentința primei instanțe a fost modificată prin decizia nr. 227 din 03 iulie 2000 Tribunalului Giurgiu, care admițând apelurile declarate de părțile civile, a majorat despăgubirile civile la care au fost obligați coinculpații și partea responsabilă civilmente - - - C de la suma de 4.258.384.000 lei, la suma de 14.970.169.214 lei pentru - SRL C și de la suma de 1.250.740.331 lei la suma de 9.211.025.390 lei (dotări cu mijloace fixe) pentru - SRL
S-au majorat de asemenea cuantumurile valorice pentru mijloace fixe și obiecte de inventar de la 1.245.047.000 lei la 1.657.655.577 lei pentru - SRL iar dotările cu mijloace fixe realizate de - SRL de la 45.024.000 lei la 59.955.954 lei.
Apelurile exercitate de inculpații și precum și partea responsabilă civilmente - - s-au respins ca nefondate.
Soluția adoptată la al doilea grad de jurisdicție a fost menținută prin decizia penală nr. 2011 din 30 noiembrie 2000 Curții de Apel București, respingându-se ca nefondate recursurile declarate de coinculpați și partea responsabilă civilmente - SRL.
Hotărârile adoptate pe cale ordinară au fost reformate în parte în latură penală, prin decizia penală nr. 1857 din 09 aprilie 2002 adoptată de Curtea Supremă de Justiție în dosarul nr. 3002/2001.
Astfel, admițându-se recursul în anulare promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă această instanță, în baza art. 334 Cod proc. penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a activității infracționale, reținându-se în sarcina inculpaților și autorat și respectiv complicitate la infracțiunea prev. de art. 290 Cod penal precum și uz de fals prev. de art. 291 Cod penal, texte de lege în baza cărora au fost condamnați la pedepsele de câte 2 ani închisoare, grațiate conform Legii nr. 137/1997.
Dispozițiile referitoare la rezolvarea laturii civile a procesului penal au fost menținute în totalitate.
Între timp prin cererea înregistrată sub nr. 51/VIII/1/2001 din 19 martie 2001, pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu, cei doi condamnați și partea responsabilă civilmente - - M au solicitat revizuirea sentinței penale nr. 1259/1999 a Judecătoriei Giurgiu, a deciziei penale nr. 227/2000 a Tribunalului Giurgiu și deciziei penale nr. 2011/2000 a Curții de Apel București, în contradictoriu cu intimații, și părțile civile - SRL și - SRL C, invocând cazurile prev. de art. 394 al. 1 lit. a,b,c Cod proc. penală, precum și suspendarea executării acestora în condițiile art. 400 din același cod.
În esență, s-a susținut că soluția s-a adoptat pe baza expertizei contabile întocmită de experta, incompatibilă procedural să efectueze o atare lucrare, raport care de altfel este și fals, atestând situații nereale și s-au descoperit și împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță, la judecata cauzei.
Apreciindu-se ca oportună cererea privind suspendarea executării sentinței penale nr. 1259/1999 a Judecătoriei Giurgiu, modificată, prin Ordonanța nr. 51/VIII/1 din 23 martie 2001 unitatea de parchet a dispus admiterea acesteia până la terminarea cercetării prealabile impusă prin art. 399 Cod proc. penală.
În final, ca urmare a actelor efectuate s-a dispus sesizarea primei instanțe Judecătoria Giurgiu formulându-se propunere de respingere a cererilor de revizuire, ca inadmisibile, apreciindu-se că în cauză nu sunt incidente cazurile expres prevăzute în art. 194 al. 1 lit. a, b, și c Cod proc. penală, cauza făcând obiectul dosarului nr. 4951/2002.
Prin încheierea din 23 decembrie 2002 judecătoria a admis în principiu căile de atac extraordinare, menținând suspendarea executării sentinței penale nr. 1259/1999 și dispunând rejudecarea fondului, situație în care pe lângă proba cu înscrisuri au fost audiații și martorii, și iu.
În cursul derulării procedurii urmare cererii de recuzare formulată de inculpatul, Tribunalul Giurgiua dispus transferarea cauzei la Judecătoria Bolintin Vale, județul G, menținându-se actele procedurale anterioare.
Ulterior la cererea părții civile - SRL C prin încheierea nr. 3250 din 03 iulie 2003 pronunțată în dosarul nr. 2005/2003, Curtea Supremă de Justiție a strămutat judecata la Judecătoria Vălenii d Munte, județul
Dosarul s-a reînregistrat sub nr. 1776 din 13 august 2003, suferind numeroase amânări datorită cererilor repetate de recuzare, strămutare și excepții de neconstituționalitate invocate de către revizuenți.
Trecându-se la soluționarea cauzei prin sentința adoptată sub un prim aspect s-a apreciat că în mod greșit Judecătoria Giurgiua admis în principiu cererea de revizuire, care este inadmisibilă, nefiind întrunite condițiile cumulativ cerute de prev. art. 394 lit. a,b și c, art. 395 al. 2 Cod proc. penală.
Astfel, în speță nu s-a dovedit prin hotărâre judecătorească ori ordonanța procurorului că martora și experta ar fi săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă ori că raportul de expertiză contabilă întocmit de aceasta din urmă a fost declarat fals.
Pe de altă parte, nici nu se putea face aplicarea dispozițiilor art. 395 al. 2 cod proc. penală, întrucât nu s-a constatat o imposibilitate de examinare a fondului, simpla schimbare a declarației martorei neputând fi primită ca mărturie mincinoasă pentru stabilirea elementelor constitutive ale acestei infracțiuni.
În fine, mijloacele de probă propuse în completarea celor administrate de instanța de fond pentru dovedirea unor împrejurări de fapt relevate la cele trei grade de jurisdicție ordinare, excede situației prev. de art. 394 lit. a cod proc. penală, reprezentând în realitate o încercare de prelungire a probațiunii, pe linia apărării invocată inițial și verificată în cursul procesului penal.
S-a considerat că față de principiul legalității ce primează la soluționarea cauzei, ca instanță desemnată să continue judecata în calea extraordinară de atac exercitată, Judecătoria Vălenii d Munte nu poate fi "legată" de o încheiere dată contrar dispozițiilor art. 394 și art. 395 Cod proc. penală.
Ca urmare, rămânând la nivelul procesual al admisibilității cererii nu sunt aplicabile nici dispozițiile privind ultimul cuvânt al inculpatului, sancționate cu nulitate relativă conform art. 197 Cod proc. penală.
Separat de aceasta, pe fond s-a reținut că prin probele administrate revizuenții nu au putut demonstra situațiile de fapt învederate în calea extraordinară de atac promovată.
Astfel, schimbarea declarației martorului este irelevantă în condițiile în care acesta a fost audiat la prima judecată la un interval de timp mult mai apropiat de comiterea faptei.
De aceea, nefiind în situația de a se pronunța asupra infracțiunii de mărturie mincinoasă, ci doar a aprecierii sincerității noilor afirmații, s-a apreciat că ultima declarație este mai puțin credibilă, necoroborându-se cu un alt mijloc de probă.
În concluzie, cât timp nici expertul nu a fost condamnat pentru o atare faptă iar lucrarea sa nu a fost anulată, s-a impus respingerea cererii de revizuire, conform art. 406 al. 4 Cod proc. penală.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel revizuenții condamnați și, precum și partea responsabilă civilmente - -
S-a susținut că soluția este nelegală și netemeinică, solicitându-se casarea hotărârii iar pe fond admiterea cererii de revizuire pe motivul că martora a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă iar experta infracțiunile de fals, uz de fals și mărturie mincinoasă, judecarea cauzei conform art. 345 și urm. Cod proc. penală iar în final achitarea celor doi apelanți condamnați și exonerarea părții responsabile civilmente de răspundere civilă.
Apelurile au fost admise de Tribunalul Prahova prin decizia penală nr. 143 din 09 iunie 2008 dispunându-se desființarea sentinței atacată și trimiterea cauzei la Judecătoria Vălenii d Munte în vederea judecării conform încheierii de ședință din data de 23 decembrie 2002 Judecătoriei Giurgiu.
S-a considerat că prima instanță a depășit cadrul procesual stabilit de încheierea nr. 3250/2003 a Curții Supreme de Justiție, prin care s-au menținut toate actele și lucrările efectuate în dosarul cauzei până la data de 28 mai 2003, situație în care nu se mai putea reveni asupra admisibilității cererii de revizuire.
Ca atare, fiind investită cu reluarea ciclului procesual în momentul pronunțării încheierii de admitere în principiu, aceasta era obligată să soluționeze cauza pe fond, respectiv în funcție de actele și lucrările dosarului, cercetările efectuate, să pronunțe o soluție de condamnare sau achitare a inculpaților revizuenți precum și să rezolve latura civilă a procesului.
Decizia a fost recurată în termenul legal atât de revizuenții și - - M, cât și de intimații părți civile, - SRL C, Jitia și - SRL
Față de certificatul de deces prezentat în ședința publică din 05 decembrie 2008, instanța a luat act că după exercitarea căii de atac, respectiv la data de 08 noiembrie 2008, intimatul a decedat, interesele părții civile continuând să fie reprezentate prin avocatul ales conform împuternicirii avocațiale nr. - din 10.06.2008 aflată la fila 48 dosar.
Recursurile exercitate de intimații părți civile vizează în principal nelegalitatea hotărârii atacate, susținându-se că revizuirea fiind o cale de retractare iar cererea respingându-se ca neîntemeiată în baza art. 406 al. 4 Cod proc. penală, în rejudecare după admiterea în principiu și examinarea probelor administrate pentru verificarea cazurilor invocate de condamnați și partea responsabilă civilmente, apelurile au fost greșit admise, fiind inadmisibile, conform art. 407 din același cod.
În subsidiar, sub un prim aspect, s-a arătat că decizia este netemeinică pe de o parte pentru că nu cuprinde temeiurile de drept ce au stat la baza dispoziției de desființare și trimitere pentru reluarea judecății, iar pe de alta pentru că potrivit art. 397 al. 2 lit. b Cod proc. penală, instanță de apel nu avea această posibilitate legală ci era obligată să procedeze la rejudecarea cauzei potrivit art. 345 și urm. Cod proc. penală, în procedura specială impusă de art. 405, după admiterea în principiu a căii extraordinare de atac.
S-a solicitat admiterea recursurilor, casarea acesteia urmând să se mențină hotărârea primei instanțe, în principal pe considerentul că apelul este inadmisibil iar în subsidiar ca fiind temeinică și legală.
La rândul său, în esență, recurentul revizuent a invocat nelegalitatea și netemeinicia soluției adoptate la al doilea grad de jurisdicție, deoarece respingându-se ca neîntemeiată cererea de revizuire după admiterea în principiu, ca efect al primirii apelurilor declarate, tribunalul era obligat să rețină cauza și să procedeze la rejudecarea cauzei pe fond.
Pe de altă parte, față de probele administrate și actele noi depuse inclusiv la judecata căii de atac, dovedindu-se săvârșirea infracțiunilor de mărturie mincinoasă de către martoră și expertă dar și a acelora de fals cu ocazia întocmirii raportului de expertiză, reținut în ciclul procesual ordinar, se impunea anularea hotărârii de condamnare și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit dispozițiilor art. 345 - 353 Cod proc. penală, în sensul achitării acestuia și intimatului coinculpat, iar în final exonerarea de răspundere civilă și a revizuentei - - -
Ca atare, s-a cerut admiterea recursului, casarea deciziei tribunalului și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru a se pronunța asupra fondului cererii de revizuire.
Prin calea de atac exercitată, reiterând motivele invocate în apel recurenta parte responsabilă civilmente - - M, în principal, a susținut că sentința primei instanțe este nelegală întrucât s-ar fi încălcat dispozițiile art. 23 din Constituție și art. 6 din CEDO, prin nerespectarea chestiunilor de procedură ce reglementează obligativitatea rejudecării cauzei după admiterea în principiu a revizuirii și menținerea dispoziției în cazul sesizării prin strămutarea judecății de la o altă instanță egală în grad.
În subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei la Tribunalul Prahova pentru cercetarea cauzei pe fond, deoarece contrar dispozițiilor legale instanța de apel a dat prioritate exclusivă normelor procedurale.
Verificând hotărârile atacate pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, în raport de motivele de casare invocate, precum și din oficiu în limitele art. 3859alin. 1 și 3 comb. cu art. 407 Cod proc. penală, rezultă că într-adevăr acestea sunt afectate de nelegalitate fiind adoptate cu încălcarea dispozițiilor legale ce reglementează desfășurarea procesului penal având ca obiect revizuirea hotărârilor judecătorești definitive intrate sub puterea lucrului judecat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Este de principiu că accesul la justiție recunoscut prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale este garantat prin articolul 23 din Constituția României sub condiția ca atât părțile cât și instanțele judecătorești să se supună normelor procedurale și competențelor astfel cum determinate prin legea organică, în speță Codul d e procedură penală.
În acest sens, analiza sistematică a dispozițiilor art. 403 - 407 ce reglementează atacarea hotărârilor judecătorești în calea de atac extraordinară a revizuirii precum și a acelora prev. de art. 60 referitoare la strămutarea judecării cauzei penale, determină concluzia că investită fiind pentru continuarea procesului penal într-o atare situație, instanța stabilită prin încheierea definitivă adoptată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în cazul în care s-au menținut toate actele procedurale efectuate până la aceea dată, este obligată să se supună măsurilor dispuse anterior de către instanțele de la care s-a transferat dosarul respectiv.
Astfel, nu există posibilitatea legală de a se reveni asupra stadiului procedurii inclusiv a repunerii în discuție și reaprecierii cazurilor invocate de revizuenți, atâta timp cât prin încheiere cererea a fost admisă în principiu, controlul jurisdicțional asupra temeiniciei soluției constituind atributul exclusiv al instanței ierarhic superioare odată cu sentința adoptată în rejudecare conform art. 405 - 407 Cod proc. penală.
Prin sentința penală nr. 201 din 21 iunie 2007, Judecătoria Vălenii d Muntea respins cererea de revizuire a sentinței penale nr. 1259 din 15 decembrie 1999 pronunțată de Judecătoria Giurgiu, modificată prin decizia penală nr. 227/2000 a Tribunalului Giurgiu, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1857 din 09 aprilie 2002 Curții Supreme de Justiție, prin care în final revizuenții și au fost condamnați pentru infracțiunile prev. de art. 290 și art. 291 Cod penal și obligați alături de partea responsabilă civilmente - - M la plata despăgubirilor civile în folosul părților civile - SRL C și - SRL reprezentate de și respectiv.
Cauza inițial s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Giurgiu (dosar nr. 4951/2002) ulterior a fost transferată la Judecătoria Bolintin Vale iar urmare admiterii cererii formulată de - SRL C prin încheierea nr. 3250 din 03 iulie 2003, s-a strămutat judecata la Judecătoria Vălenii d Munte, județul P formându-se dosarul nr. 1776/13 august 2003.
De la data investirii Judecătoriei Giurgiu și până la data dispunerii măsurilor de transferare a dosarului la alte instanțe egale în grad, în condițiile expuse respectiv prin încheierea din 23 decembrie 2002 constatându-se îndeplinite condițiile prev. de art. 394 lit. a, b și c cod proc. penală, în baza art. 403 s-a dispus admiterea în principiu a cererilor de revizuire, fixându-se termen pentru rejudecare conform art. 405 precum și menținându-se suspendarea executării sentinței penale nr. 1259/15 decembrie 1999 pronunțată de aceeași instanță, acordată prin Ordonanța parchetului nr. 51/VIII/1 din 23 martie 2001 până la soluționarea căii extraordinare de atac.
În această situație, după admiterea în principiu găsindu-se necesar, conform art. 405 și urm. aceeași instanță a încuviințat și administrat o serie de probe apreciate ca utile, respectiv înscrisuri, martori propuși de revizuenți inclusiv prorogând discuția probei cu expertiză contabilă, solicitată de aceștia.
Pe de altă parte, din conținutul încheierilor pronunțate la data de 04 iunie 2003 în dosarul nr. 3169/2003 al Tribunalului Giurgiu cât și al încheierii nr. 3250 din 03 iulie 2003, rezultă cu certitudine că admițându-se cererile de recuzare și respectiv strămutare, ambele instanțe au dispus continuarea procesului menținându-se toate actele îndeplinite în cauză până la data de 03 iulie 2003.
Or, în atare situație cum dispozițiile procedurale mai sus citate sunt de strictă interpretare, justificat Tribunalul Prahova prin decizia nr. 143/09 iunie 2008 apreciat că prin sentința atacată Judecătoria Vălenii d Munte nu era competentă să reanalizeze admisibilitatea în principiu a încheierii adoptate de Judecătoria Giurgiu, argumentele invocate cu trimitere la primatul principiului legalității în soluționarea procesului penal fiind greșite și inaplicabile într-o cale de retractare a hotărârilor judecătorești intrate sub puterea lucrului judecat.
Este real că în subsidiar, la primul grad de jurisdicție, judecătorul fondului a făcut și o trimitere sumară asupra pertinenței probelor administrate până la investirea sa și ulterior acesteia precum și la neîndeplinirea condițiilor aplicării dispozițiilor art. 395 al. 2 Cod proc. penală, ce reglementează dovedirea unor cazuri de revizuire, iar din minuta și dispozitivul întocmite la data adoptării sentinței nr. 201 din 21 iunie 2007, nu rezultă dacă cererea de revizuire s-a respins ca inadmisibilă sau ca neîntemeiată.
Așadar, criticile părților privind contradicțiile existente între motivarea soluției și dispozitivul hotărârii, neînțelegându-se cu certitudine temeiurile de fapt și de drept pe care se întemeiază, este pe deplin întemeiată, indicarea dispozițiilor art. 406 al. 4 din același cod, nesuplinind cerințele art. 356 și 357 aplicabile corespunzător și în cazul soluționării căilor de atac extraordinare.
Procedând în acest mod prima instanță în realitate, cum de altfel a și motivat în principal, a refuzat să rejudece cererea de revizuire - astfel cum fusese abilitată de către Curtea Supremă de Justiție - Secția penală, ceea ce echivalează într-adevăr cu nesoluționarea cauzei pe fond conform art. 405 - 406 rap. la art. 313 - 360 Cod proc. penală și pronunțarea după caz a unei soluții de condamnare sau achitare inclusiv stabilirea răspunderii civile delictuale față de intimații părți civile, potrivit regulilor de procedură aplicabile la judecarea cauzelor în primă instanță.
Prin urmare, față de cele ce preced Curtea apreciază că admiterea apelurilor exercitate de revizuenții condamnați și partea responsabilă civilmente și desființarea sentinței atacate este corectă.
Nu se poate pune problema inadmisibilității unei atari căi de atac, deoarece în cauză s-a pronunțat o încheiere de admitere în principiu a cererii conform art. 403 al. 3 Cod proc. penală, hotărâre care potrivit art. 407 este supusă aceluiași control ordinar, ca și hotărârea la care se referă revizuirea promovată.
Tribunalul a greșit însă atunci când aplicând prevederile art. 379 pct. 2 Cod proc. penală a dispus trimiterea cauzei în vederea judecării conform încheierii din data de 23 decembrie 2002 Judecătoriei Giurgiu, la prima instanță Judecătoria Vălenii d Munte.
Acesta era dator să observe că prin reformularea dispozițiilor art. 378, 379 pct. 2 lit. b comb. cu art. 197 al. 1 și 2 din același cod, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 356/2006, la data soluționării procesului o atare nulitate absolută nu mai constituie motiv pentru reluarea ciclului procesual la primul grad de jurisdicție.
Nelegalitatea constatată trebuia suplinită în calea de atac apreciată ca întemeiată, în virtutea căreia cauza este devoluată sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 al. 2 Cod proc. penală, reținându-se cauza spre rejudecare, conform încheierii respective, după caz, completându-se probatoriile, inclusiv prin readministrarea acelora efectuate în cursul primei judecății sau dispuse cu ocazia admiterii în principiu, iar în final să se pronunțe una dintre soluțiile arătate la art. 406, în situația anulării hotărârii atacate.
Cu această ocazie potrivit art. 378 din același cod se impunea de asemenea verificarea, ori complinirea și a celorlalte aspecte de nelegalitate și netemeinicie invocate prin apelurile declarate, a eventualelor excepții ori cereri ridicate și apreciate ca admisibile în cadrul exercitării pe fond a controlului jurisdicțional determinat de legea organică.
Aceasta cu atât mai mult cu cât la judecata apelului exercitat în baza art. 407 Cod proc. penală, revizuenții au prezentat un înscris apreciat drept concludent și necunoscut până la 24 martie 2008, respectiv rechizitoriul nr. 61/D/P/2005 întocmit de DIICOT - Serviciul Teritorial Constanța, pe aceeași dată și prin care s-a dispus trimiterea în judecată și a expertei pentru complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 al. 1,2 și 5 Cod penal, iar pentru alte fapte încetarea sau scoaterea de sub urmărire penală atât a acesteia cât și a reprezentanților părților civile și Jitia () în condițiile art. 10 lit. g sau 10 lit. c și d Cod proc. penală.
Nerespectarea acestor dispoziții legale nu poate fi îndreptată în fața instanței de recurs întrucât ar afecta drepturile revizuenților condamnați, și parte responsabilă civilmente - - M la un proces echitabil, în sensul art. 6 paragraful din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privind rejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire, în dublul grad de jurisdicție.
Ca urmare, constatându-se că decizia atacată este lovită de nulitate absolută în sensul cazului de casare prev. de art. 3859pct. 10 Cod proc. penală, iar reluarea judecății la al doilea grad de jurisdicție neagravând situația părților în propria cale de atac conform art. 38515pct. 2 lit. c Cod proc. penală, se vor admite recursurile declarate atât de revizuenți cât și de intimați.
-se hotărârea recurată se va trimite cauza la același tribunal, pentru continuarea judecății și soluționarea pe fond a apelurilor declarate de revizuenții, și - - împotriva sentinței penale nr. 201 din 21 iunie 2007 Judecătoriei Vălenii d e
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de revizuenții domiciliat în sat, comuna, județul C, partea responsabilă civilmente, cu sediul în -M, județul C, intimații părți civile SRL C, cu sediul în C, -,.5B,. A,.5,.22, județul C, domiciliată în C,-, -. C,. 2,. 35, județul C, SRL C, cu sediul în C,-, -. C,.2,.35, județul C, împotriva deciziei penale nr. 143/09.06.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu revizuentul, domiciliat în B,-, sector 2.
Casează sus menționata decizie și dispune trimiterea cauzei la aceeași instanță, pentru continuarea judecății și soluționarea pe fond a apelurilor declarate de revizuenții, și - -.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători,
Aflându-se în CO se semnează Aflându-se în CO se semnează
de președinte complet de președinte complet
Grefier,
Red. NE
Tehnored. GM
5 ex./03.02.2009
Dosar apel nr- Trib.
Judec. fond /
Dosar fond nr- Judec. i de
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Ioana Nonea, Elena Zăinescu
