Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 30/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 30
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Elena Zăinescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de partea civilă domiciliată în Câmpina,-, bloc 1,. A,. 3,. 12, județul P împotriva deciziei penale nr. 233/06.10.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr- prin care s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul, părțile civile, și împotriva sentinței penale nr. 228 din 06.06.2008 pronunțată de Judecătoria Câmpina.
Prin această sentință, în temeiul disp. art. 211 alin. 2 lit. b, alin. 21lit. c cu aplic.art.76 lit. b rap. la art. 74 lit. a Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 24.07.1988 în P, județul P, CNP -, cetățean român, studii școala profesională, necăsătorit, domiciliat în comuna de, sat Minier nr. 145, bloc 8,. 2, județul P, fără antecedente penale, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă din 24 februarie 2007.
Totodată, în temeiul disp. art. 71 alin. 2 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal și s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 4 (patru) ani închisoare sub supraveghere conform disp. art. 861Cod penal pe durata termenului de încercare de 6 (șase) ani, stabilit potrivit disp. art. 862Cod penal.
Conform disp. art. 863Cod penal a fost obligat condamnatul ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de textul de lege, iar în temeiul disp. art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale.
În baza art. 359 Cod proc. penală s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 864Cod penal privind împrejurările ce determină revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În soluționarea laturii civile, în temeiul disp. art. 346 alin. 1 rap. la art. 14 alin. 3 lit. a Cod proc. penală, s-a constatat integral acoperit prin restituire prejudiciul în cuantum de 410 lei cauzat părții vătămate, respingându-se ca inadmisibile, pretențiile formulate de părțile civile.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta parte civilă, personal, intimatul inculpat, personal și asistat de apărătorul desemnat din oficiu din Baroul Prahova, conform delegației nr. 4831/2008 aflată la fila 17 dosar, intimatul parte civilă, personal și în calitate de apărător ales al intimaților părți civile, lipsă și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenta parte civilă având cuvântul arată că nu are cereri de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Apărătorul desemnat din oficiu având cuvântul pentru inculpatul declară că nu are cereri de formulat.
Intimatul parte civilă arată de asemenea că nu are cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că nu are cereri prealabile de formulat.
Curtea, văzând că nu sunt cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurenta parte civilă având cuvântul arată că mama sa care a fost victima infracțiunii de tâlhărie, pe fondul bolilor de care suferea și a șocului psihic determinat de fapta inculpatului, fiind internată în spital, a decedat după câteva luni.
Banii pe care i-a sustras inculpatul după ce a amenințat victima, erau necesari procurării de medicamente pentru tratamentul bolilor de care suferea.
Precizează că inculpatul a mai săvârșit fapte penale, atacând și violând o altă persoană la scurt timp după comiterea infracțiunii din cauza de față.
Critică hotărârile pronunțate, arătând că instanța de fond a motivat că nu există raport direct de cauzalitate între faptă și prejudiciul suferit de victima infracțiunii. Greșit s-au respins ca inadmisibile pretențiile solicitate de părțile civile.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și admiterea acțiunii în latură civilă cu acordarea despăgubirilor materiale și morale conform cererilor de la dosar.
În latură penală, critică hotărârile în ce privește individualizarea pedepsei și aplicarea pedepsei de 4 ani cu executare sub supraveghere arătând totodată că în mod greșit s-au reținut circumstanțele atenuante.
Solicită reindividualizarea pedepsei și înlăturarea circumstanțelor atenuante, nefiind de acord cu modalitatea de executare a acesteia.
Solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri, înlăturarea disp. art. 861Cod penal privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și a circumstanțelor atenuante, menționând că inculpatul prezintă pericol social și se impune ca acesta să execute efectiv pedeapsa.
Apărătorul desemnat din oficiu având cuvântul pentru inculpat solicită respingerea recursului declarat de partea civilă arătând că în mod corect instanța de fond a aplicat dispozițiile legale în latură penală și civilă.
Precizează că decesul părții vătămate a survenit la un interval mare de timp de la data comiterii faptei și ca urmare a bolilor de care aceasta suferea.
Solicită respingerea recursului declarat de partea civilă și menținerea hotărârilor atacate.
Avocat având cuvântul în nume personal și în calitate de apărător ales pentru intimatele părți civile solicită admiterea recursului declarat de partea civilă, casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Arată că în mod greșit inculpatului i s-au aplicat circumstanțe atenuante, în condițiile în care din adresa emisă de IPJ P rezultă că inculpatul a mai comis o faptă de furt și viol. Față de pericolul social al faptelor comise de inculpat, pedeapsa aplicată este prea blândă. Solicită înlăturarea executării pedepsei sub supraveghere și executarea în regim privativ de libertate.
În latură civilă, precizează că sumele solicitate se referă la cheltuielile ocazionate cu îngrijirile acordate mamei sale care a fost internată în spital unde ulterior a decedat, boala de care suferea agravându-se.
Arată că s-a constituit parte civilă cu suma de 12.000 RON (420 RON plată îngrijiri medicale și consiliere psihologică la Centrul de îngrijiri paleative B, 180 lei cheltuieli cu transportul, 1.300 lei cheltuieli de înmormântare și 10.000 lei RON daune morale), din care nu a recuperat nimic.
Este adevărat că inculpatul a plătit o sumă de bani dar aceștia reprezentau o parte din suma furată de la victimă. Precizează că nelegal au fost obligați și la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că pe latură civilă hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice.
Cu privire la decesul victimei precizează că acesta a survenit la 10 luni de la comiterea faptei, neavând o legătură directă cu urmările cauzate de infracțiunea de tâlhărie.
Pe latură penală solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate de instanța de fond și de apel și să se dispună înlăturarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea acesteia în regim de detenție.
Inculpatul având ultimul cuvânt arată că muncea cu ziua la mama părților civile. Aceasta îi datora o sumă de bani iar inculpatul a solicitat un împrumut de la partea vătămată care i-a dat suma de 2.600 lei. Precizează că nu a comis infracțiunea de tâlhărie.
Pe latură civilă nu este de acord cu plata sumelor solicitate de părțile civile. Solicită respingerea recursului declarat de partea civilă.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.228 din 06 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Câmpina, în temeiul disp. art.211 alin. 2 lit. b și alin. 21lit.c, cu aplicarea art. 76 lit.b rap. la art.74 lit.a cod penal, a fost condamnat inculpatul, domiciliat în com. de, sat Minier, nr.145,.8,. 2, jud.P, la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă din 24 februarie 2007.
În temeiul art.71 alin 2 cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi prev. de art 64 lit.a teza a II a și lit.b cod penal.
Potrivit dispozițiilor art.861cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare pe durata termenului de încercare de 6 ani, stabilit conform disp. art.862cod penal, dispunându-se ca pe durata termenului de încercare condamnatul să se supună anumitor măsuri de supraveghere.
În baza disp. art.71 alin.5 cod penal a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale.
Conform art.359 cod penal s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864din același cod, privind împrejurările ce determină revocarea suspedării executării pedepsei sub supraveghere.
În latură civilă, s-a constatat acoperit integral, prin restituire, prejudiciul în cuantum de 410 lei cauzat părții vătămate și s-au respins, ca inadmisibile, pretențiile formulate de către părțile civile, și.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, pe baza probatoriilor administrate în cauză, următoarele:
La data de 24 februarie 2007, în jurul orelor 18,00 inculpatul a pătruns în locuința părții vătămate și profitând de faptul că aceasta era singură, a amenințat-o cu moartea și i-a cerut să-i dea toți banii pe care-i are în casă.
Sub presiunea amenințărilor exercitate, partea vătămată a indicat locul unde-și ținea banii, inculpatul însușindu-și suma de 410 lei și o bancnotă de 10 euro, după care a părăsit locuința. La data de 27 februarie 2007 inculpatul a mers la magazinul din localitate cerând vânzătoarei să-i accepte bancnota de 10 euro pentru achiziționarea de produse alimentare.
S-a reținut că situația de fapt a rezultat din coroborarea probatoriilor administrate în faza urmăririi penale respectiv, plângerea și declarația părții vătămate, procesul verbal de conducere în teren, declarația martorei, planșa fotografică, coroborate cu declarațiile inculpatului, care a recunoscut și regretat infracțiunea săvârșită precum și a celor administrate în faza cercetării judecătorești.
S-a reținut că în fața instanței de judecată inculpatul, audiat în prezența apărătorului ales, a revenit asupra declarației făcută în timpul urmăririi penale, în sensul că nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, susținând că în ziua de 24.02.2007 a vizitat-o pe partea vătămată și i-a solicitat acordarea unei sume de bani cu titlu de împrumut, necesară pentru rezolvarea unor probleme de sănătate ale mamei sale. Cunoscând acest aspect, partea vătămată a fost de acord cu acordarea împrumutului, indicându-i suma de 2.700.000 lei vechi aflați pe o masă lângă televizor și suma de 10 euro dintr-un portofel.
Cu privire la declarațiile date în faza de urmărire penale, prin care a recunoscut comiterea faptei astfel cum aceasta a fost reținută prin actul de acuzare, inculpatul a precizat că a fost cercetat abuziv de organele de poliție, deși la parchet declarația, prin care de asemenea a recunoscut fapta, a fost dată în prezența apărătorului ales.
Față de contradictorialitatea declarațiilor date de inculpat, prima instanță a dispus administrarea probei testimoniale, apreciind pe baza coroborării tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză că situația de fapt reținută în actul de acuzare este pe deplin dovedită, ca și vinovăția inculpatului, înlăturând ca nesinceră declarația dată de acesta în timpul cercetării judecătorești ca și cea a martorului, tatăl inculpatului.
Prin urmare, s-a stabilit că fapta săvârșită de inculpat, care la data de 24 februarie 2007, în jurul orelor 18,00, a pătruns fără drept în locuința părții vătămate și după ce a amenințat-o cu moartea i-a sustras suma de 410 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 lit.b alin.21lit.c cod penal, text de lege în baza căruia a dispus condamnarea.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile cuprinse în art.72 cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea dedusă judecății, gradul sporit de pericol social al faptei săvârșite, evidențiat prin împrejurările în care a fost comisă fapta, prin urmarea imediată determinată de obiectul juridic complex, sustragerea sumei de 410 lei și o stare de pericol în ceea ce privește libertatea morală a părții vătămate, dar și în raport de circumstanțele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale, a avut o atitudine nesinceră în fața instanței, încercând să zădărnicească aflarea adevărului, are 20 de ani și a absolvit cursurile Școlii de Artă și Meserii, profil industrie alimentară, motive pentru care a reținut în favoarea acestuia disp. art.74 lit.a cod penal, aplicând inculpatului o pedeapsă situată sub minimul special prevăzut de lege, conform disp. art.76 lit.b cod penal.
De asemenea, având în vedere că inculpatul este infractor primar, este o persoană tânără, cu ocupație stabilă, a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi realizat și prin suspendarea executării pedepsei sub supraveghere conform art.861cod penal, dispunând în consecință.
În ceea ce privește latura civilă, prima instanță a reținut că față de împrejurarea că partea vătămată a decedat la un interval de 10 luni de la data comiterii faptei penale, nu există legătură de cauzalitate între aceasta și decesul victimei, astfel că a respins ca inadmisibile cererile formulate de moștenitorii acesteia, respectiv, și, prin care au solicitat despăgubiri civile constând în daune materiale și morale.
Împotriva sentinței au declarat apel inculpatul și părțile civile, criticând hotărârea de nelegalitate și netemeinicie.
În apelul declarat, părțile civile au susținut că pedeapsa aplicată inculpatului pentru fapta comisă este ușoară, instanța de fond neținând seama de gravitatea faptei cât și de considerentul că inculpatul a mai săvârșit o altă faptă de tâlhărie și viol pentru care se află în urmărire penală, că inculpatul provine dintr-o familie care constituie un "grup infracțional", întrucât din cei zece membri ai familiei sale, trei membri au dosare penale, unul fiind deja condamnat, astfel încât, au arătat apelanții, în raport cu gravitatea deosebită a faptelor săvârșite de inculpat, nu există garanția îndreptării acestuia fără privarea sa de libertate.
Pe latură civilă, apelanții părți civile au solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de bani cu care s-au constituit părți civile.
Prin apelul declarat, inculpatul a solicitat ca instanța de control judiciar să țină seama de circumstanțele sale personale prev. de art.74 cod penal și prin urmare să dispună reindividualizarea pedepsei, în sensul coborârii acesteia sub minimul special prevăzut de lege, solicitând totodată respingerea apelurilor formulate de părțile civile, ca nefondate.
Prin decizia penală nr.233 din 06 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul și părțile civile, și, dispunându-se totodată obligarea fiecărui apelant la plata unor sume reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
La pronunțarea deciziei, instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Prima instanță a administrat în totalitate probele necesare și utile soluționării cauzei, la propunerea părților, care au beneficiat de condiții legale în derularea cercetării judecătorești, probe ce au fost complet analizate, rezultând situații de fapt confirmate de ansamblul probator administrat în cauză.
Astfel, s-a apreciat că au fost avute în vedere Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina nr.588/P/2007 din 14.09.2007; referatul cu propunerea de scoatere de sub urmărire penală a inculpatului nr.76024/2004 instrumentat de Poliția orașului - de poliție rurală; fișa de cazier judiciar și declarațiile inculpatului, declarațiile date de partea civilă, procesul-verbal de percheziție domiciliară din data de 27.02.2007, planșele fotografice cuprinzând aspecte de la conducere în teren a inculpatului; certificatul de deces nr.- eliberat de Primăria de, jud.P și declarațiile martorilor, și.
Instanța de apel a reținut că din întregul material probator, care se coroborează cu declarațiile inculpatului apelant date la urmărirea penală, a rezultat că acesta a comis cu intenție fapta penală pentru care a fost trimis în judecată, în dauna părții vătămate.
S-a apreciat că în conformitate cu disp. art.74 conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită ca și atitudinea avută după săvârșirea infracțiunii, pot constitui circumstanțe atenuante, situație deja reținută de instanța de fond la individualizarea pedepsei, astfel încât, critica apelantului a fost apreciată ca fiind nefondată.
De asemenea, s-a reținut că și apelurile părților civile, atât în latură penală cât și în latură civilă, sunt nefondate.
Astfel, s-a reținut că potrivit disp. art.52 cod penal pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar în teza a-II-a se stipulează în mod imperativ că scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Analizând întreg ansamblul probator administrat în cauză, având în vedere și criticile apelanților părți civile, instanța de control judiciar a apreciat că prima instanță, la aplicarea pedepsei inculpatului a ținut seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului, care nu este cunoscut cu antecedente penale și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală a acestuia.
Astfel, s-a reținut că din fișa de cazier judiciar a inculpatului apelant a reieșit că acesta este infractor primar, considerent pentru care susținerea apelanților părți civile, prin care arată că mai mulți membrii ai familiei inculpatului au fost condamnați penal, nu a putut fi reținută ca o circumstanță agravantă pentru inculpat, deoarece excede disp. art.75 precum și principiului de drept penal potrivit căruia răspunderea penală este personală.
În latură civilă, s-a constatat că apelurile părților civile sunt nefondate, întrucât din probatoriul cauzei a rezultat că apelantul inculpat a restituit în faza urmăririi penale părții vătămate suma de bani de 410 lei de care o deposedase la data de 24 februarie 2007, iar în ceea ce privește suma de 12000 lei pretinsă de apelanții părți civile la instanța de fond și reiterată prin apelul declarat, tribunalul a constatat că și acest motiv de apel este nefondat, deoarece nici la fond și nici la apel nu s-a dovedit temeinicia acestor pretenții, dimpotrivă tribunalul a reținut inexistența unei legături de cauzalitate a pretențiilor civile cu obiectul infracțiunii, respectiv cu faptul decesului părții vătămate care a survenit la un interval de zece luni de la data comiterii infracțiunii de tâlhărie.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs, în termen legal, partea civilă, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a motiva în scris calea de atac promovată, astfel cum cer disp. art.38510alin.1 și 2 cod proc. penală.
Cu ocazia dezbaterilor, recurenta parte civilă a criticat ambele hotărâri, atât în latură penală cât și în latură civilă.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată inculpatului, s-a susținut că în mod greșit instanțele au reținut în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prev. de art.74 cod penal și totodată, că față de gravitatea faptei și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, nu se justifică suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, menționând că inculpatul prezintă pericol social și prin urmare se impune ca acesta să execute pedeapsa în regim privativ de libertate.
Referitor la latura civilă a cauzei, s-a susținut că instanțele au greșit atunci când au considerat inadmisibile cererile formulate de părțile civile-moștenitori ai părții vătămate, pretențiile solicitate având legătură directă cu decesul mamei sale, deoarece, în urma săvârșirii infracțiunii de către inculpat, aceasta, pe fondul bolilor de care suferea, a avut un șoc psihic și a fost internată în spital, decedând după câteva luni.
Pentru motivele invocate, s-a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri, în sensul condamnării inculpatului la o pedeapsă în regim privativ de libertate și admiterea acțiunii civile, astfel cum a fost formulată.
Curtea, examinând hotărârile recurate, în raport de criticile invocate, circumscrise cazurilor de casare prev. de art.3859pct.14 și 18 cod proc. penală, pe baza materialului probator administrat în cauză, constată că recursul declarat de partea civilă este fondat, în limitele și pentru considerentele ce urmează:
Pe baza probelor și mijloacelor de probă administrate în timpul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv plângerea și declarația părții vătămate, procesul verbal de conducere în teren de către inculpat a organelor de poliție, însoțit de planșele fotografice, declarațiile martorei, ambele instanțe au reținut în mod corect și complet situația de fapt, astfel cum a fost expusă pe larg anterior, din care rezultă că la data de 24 februarie 2007, în jurul orelor 18,00, inculpatul a pătruns fără drept în locuința părții vătămate și după ce a amenințat-o cu moartea i-a sustras suma de 410 lei.
Probele la care s-a făcut referire anterior au fost complet analizate și just apreciate de instanțe, astfel încât, reținând vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, în formă agravată, în mod temeinic și legal au dispus condamnarea acestuia conform disp. art.211 alin.2 lit.b și alin.21lit.c cod penal.
Deși inculpatul, atât în faza cercetării judecătorești cât și cu ocazia acordării ultimului cuvânt în recurs, a revenit asupra declarațiilor date în timpul urmăririi penale, prin care a recunoscut întreaga activitate infracțională, astfel cum a fost expusă în actul de acuzare, față de cadrul judiciar stabilit de apelul declarat de partea civilă și dispozițiile cuprinse în art.317 cod proc. penală, Curtea nu mai poate lua în discuție și analiza aspectele privitoare la situația de fapt, vinovăția inculpatului, respectiv încadrarea juridică a infracțiunii, acestea intrând în puterea lucrului judecat.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, se constată că prima instanță a evaluat în mod parțial corespunzător criteriile cuprinse în art.72 cod penal.
Astfel, la stabilirea cuantumului pedepsei de 4 ani închisoare, prima instanță a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al infracțiunii, limitele de pedeapsă cuprinse în textul de lege incriminator, respectiv închisoarea de la 7 la 20 ani și circumstanțele reale în care a fost săvârșită.
Totodată, față de vârsta inculpatului, împrejurarea că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale și anterior comiterii faptei a urmat cursurile unei școli de pregătire într-un domeniu social util, în mod corect s-a apreciat că se justifică reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante judiciare facultative prev. de art.74 lit.a cod penal, cu consecința reducerii cuantumului pedepsei sub minimul special, conform disp.art.76 Cod penal.
Prin urmare, având în vedere toate aceste aspecte,Curtea constată că sub aspectul cuantumului, sancțiunea este corect individualizată, astfel încât nu se impune înlăturarea circumstanțelor atenuante prev.de art.74 Cod penal și majorarea pedepsei, așa cum s-a solicitat, confirmarea soluției instanței de fond de către tribunal fiind pe deplin justificată.
Referitor însă la modalitatea de executare a pedepsei, ambele instanțe au greșit atunci când au apreciat că scopul preventiv-educativ poate fi atins chiar fără executarea acesteia, întrucât chiar dacă inculpatul este infractor primar iar pe parcursul urmăririi penale a manifestat o atitudine sinceră de recunoaștere și regret, circumstanțele reale în care a fost comisă fapta nu justifică o asemenea opțiune.
Astfel, așa cum rezultă din întregul material probator administrat în cauză și recunoașterea inculpatului, acesta, ca și ceilalți membrii ai familiei sale au mers frecvent în domiciliul părții vătămate, în scopul declarat al efectuării anumitor lucrări în gospodărie, pentru care erau remunerați cu diverse sume de bani, iar la data de 24 februarie 2007, în jurul orelor 18,00, profitând de încrederea părții vătămate, dar mai ales de neputința acesteia de a opune rezistență din cauza vârstei înaintate, respectiv 83 de ani, a pătruns în domiciliu și sub amenințarea cu moartea, i-a sustras întreaga sumă de bani pe care aceasta o avea și care era destinată achiziționării de medicamente.
Prin urmare, în raport de aceste considerente, în mod greșit s-a apreciat că în cauză sunt îndeplinite cumulativ cerințele impuse de art.861alin.1 cod penal, întrucât, în ceea ce privește condiția prev. de art.861alin.1 lit.c cod penal aceasta nu poate fi reținută, simpla pronunțare a hotărârii de condamnare neputând constitui un avertisment pentru inculpat și conduce la atingerea scopului preventiv al pedepsei.
În raport de acestea, critica apelantei părți civile este întemeiată și ca atare, în temeiul disp. art.38515pct.2 lit.d cod proc. penală, se va admite recursul declarat, se vor casa în parte, în latură penală, ambele hotărâri în sensul înlăturării disp. art.861- art.863cod penal și art.71 alin.5 cod penal, privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului.
Referitor la modul de soluționare a laturii civile, Curtea reține că ambele instanțe au evaluat în mod corespunzător probatoriul administrat în cauză, în raport de disp. art.346 cod proc. penală, art.14 alin.3 lit.b cod proc. penală, coroborate cu art.998 cod civil ce reglementează răspunderea civilă delictuală.
Așa cum s-a arătat anterior, inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie comisă la data de 24 februarie 2007 asupra părții vătămate, autorul infracțiunii procedând la acoperirea prejudiciului cauzat victimei, prin restituirea sumei de 410 lei.
Totodată, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că după comiterea tâlhăriei de către inculpat, victima a fost internată în spital iar la data de 17 decembrie 2007 decedat, astfel cum reiese din certificatul de deces seria - nr.-, fila 72 dosar fond.
Este real că după introducerea în cauză a moștenitorilor victimei aceștia s-au constituit parte civilă cu suma de 12.000 lei, compusă din 420 lei îngrijiri medicale, consilier spirituală, psihologică și socială pe o durată de 45 de zile, 280 lei cheltuieli de transport pe ruta B-Câmpina și retur, 1.300 lei cheltuieli de înmormântare și 10.000 lei daune morale, însă, avându-se în vedere că partea vătămată, victima infracțiunii de tâlhărie, a decedat după trecerea unei perioade relativ mari de timp de la comiterea faptei și împrejurării că părțile civile nu au probat temeinicia acuzațiilor în sensul că decesul mamei lor a fost determinat în mod direct ori indirect de fapta săvârșită de inculpat, în mod corect s-a apreciat că între infracțiunea de tâlhărie și deces nu există legătură de cauzalitate, așa încât respingerea cererilor de despăgubiri ca inadmisibile, este corectă.
În susținerea aceluiași punct de vedere stau datele privitoare la persoana părții vătămate, în vârstă de 83 de ani, cu suferințe cardiace anterioare momentului în care a devenit victima acestei infracțiuni, astfel că, neputându-se reține îndeplinirea condițiilor ce atrag răspunderea civilă delictuală, soluțiile pronunțate apar ca fiind legale și temeinice, iar criticile invocate de partea civilă ca fiind neîntemeiate.
Prin urmare, în raport de considerentele expuse, se justifică menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârilor recurate, soluțiile pronunțate fiind legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de partea civilă, domiciliată în Câmpina,-,.1,. A,.3,.12, județul P împotriva deciziei penale nr. 233/6.10.2008 a Tribunalului Prahova și sentinței penale nr. 228/6.o6.2008 a Judecătoriei Câmpina, privind pe intimatul inculpat, fiul lui și, născut la 24 iulie 1988, domiciliat în comuna de, sat Minier, nr.145,.8,.2, județul
Casează în parte, în latură penală, ambele hotărâri în sensul că înlătură disp. art. 86/1 - 86/3 Cod penal și art. 71 alin. 5 Cod penal privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului.
Menține în rest dispozițiile hotărârilor recurate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător,
Grefier,
Red. NI/ Tehnored.
4 ex/28 ianuarie 2009
Dosar apel nr- Trib.
Judec. apel /
Dosar fond nr- Judec. Câmpina
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Ioana Nonea, Elena Zăinescu
