Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 cod penal). Decizia 403/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 403/
Ședința publică din data de 09 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Aurel Președinte Secția pentru cauze cu
Minori și de Familie
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI și de partea civilă ""SRL, cu sediul în T, str. - nr. 14, județul G, prin administrator, împotriva deciziei penale 494 din 25 noiembrie 2008 Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr- privind pe inculpatul, domiciliat în comuna, județul
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 01 iunie 2009 și au fost consemnate în încheierea din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 09 iunie 2009.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 184/09.04.2008 pronunțată de Judecătoria Tecucia fost achitat inculpatul, conform art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală combinat cu art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzute de art. 290 alin. 1 Cod penal și de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 25 Cod penal raportat la art. 290 alin 1 Cod penal.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în sumă de 100 lei au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul nr.2571/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecucia fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.290 alin.1 și de art.25 rap. la art.290 alin.1
Cod PenalPrin rechizitoriu s- reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul este persoană fizică autorizată cu sediul în com. sat, jud.
La data de 27.12.2007, inculpatul încheiat un contract de asociere în participațiune cu SC - SRL T, al cărei unic asociat și administrator este martora. Contractul fost autentificat sub nr.3681/27.12.2001 la Biroul Notarului Public.
În luna iulie 2002, SC - SRL T contractat un credit de 480.000.000 lei (ROL) pentru achiziționarea unui stoc de marfă ( acte, file 24 - 31).
În baza contractului de asociere, SC - SRL T achiziționat, din creditul la CEC, păsări în valoare de 286.500.000 lei (ROL). achiziționate au rămas în posesia exclusivă inculpatului ( aspecte ce rezultă din motivarea sentinței civile nr.511/27.03.2006 Judecătoriei Tecuci - filele 49-51).
În aceste condiții, inculpatul și au convenit, la data de 1.10.2002, ca inculpatul să preia obligația de plată sumei de 286.500.000 lei reprezentând partea din creditul CEC rămasă neachitată. Înțelegerea dintre părți fost urmarea faptului că suma respectivă fost folosită pentru achiziționarea de păsări care au rămas în posesia inculpatului, profitând numai acestuia (act fila 35).
În anul 2004, SC - SRL T a cesionat în favoarea SC - SRL T creanța pe care o avea împotriva inculpatului (aspect ce rezultă, de asemenea, din cuprinsul sentinței civile nr. 511/2006 Judecătoriei Tecuci ).
SC - SRL s- adresat cu acțiune civilă în pretenții Judecătoriei Tecuci, act făcând obiectul dosarului nr.5278/2005.
Prin sentința civilă nr.511/23.03.2006, Judecătoria Tecucia admis acțiunea și obligat pe inculpat să achite SC - SRL reprezentată de, suma de 286.500.000 lei ROL.
Din cuprinsul motivării soluției instanței de judecată ( fila 3, paragraful 2 din hotărâre) rezultă că inculpatul depus întâmpinare în cuprinsul căreia invocat faptul că ar fi achitat suma solicitată de reclamantă, susținere ce fost însă înlăturată de instanță pe motiv că nu s-au depus de inculpat acte doveditoare ale plății.
Împotriva sentinței civile nr. 511/2006 Judecătoriei Tecuci, inculpatul a formulat recurs, înregistrat la Tribunalul Galați sub nr. 2983/COM/2006 ( fila 10).
Întrucât prima instanță îi înlăturase susținerile din întâmpinare cu motivarea că nu s-au depus înscrisuri doveditoare ale plății, inculpatul a luat hotărârea de a-și procura astfel de înscrisuri, false.
Ca urmare, inculpatul întocmit patru ordine de deplasare care atestau nereal că la datele de 30.10.2002, 31.01.2003, 30.04.2003 și 17.07.2003 s- deplasat la sediul Sucursalei CEC T, unde s- întâlnit cu delegatul SC - SRL T, căruia i- înmânat anumite sume de bani pentru fi depuși de acesta în contul creditului contractat. În acest fel inculpatul acredita ideea că ratele trimestriale ( care figurau plătite de și ) fuseseră de drept plătite de aceștia cu bani ai inculpatului.
Inculpatul luat apoi legătura cu învinuita, care îndeplinea, la acea dată, funcția de director economic al CEC Inculpatul a rugat-o să- ștampileze și semneze ordinele de deplasare. Deși ordinele de deplasare aveau dată mult anterioară celei la care inculpatul le- înmânat spre avizare, deși nu văzuse pe inculpat deplasându-se la CEC și înmânând vreo sumă de bani numitei, totuși semnat și ștampilat ordinele de deplasare, conferindu-le astfel forță probantă.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă următoarele:
În iulie 2002, SC - SRL T contractat un credit de 48.000 lei, iar în baza contractului de asociere autentificat sub nr. 3681/27.12.2001 la BNP, încheiat de această societate cu inculpatul, s-au achiziționat din creditul de la CEC păsări în valoare de 28.650 lei.
Inculpatul și au semnat ulterior, ca obligația de plată sumei de 28.650 lei să fie preluată de inculpat (35 dosar ).
Audiat, fiind în instanță inculpatul contestat obiectul contractului reținut prin rechizitoriu, susținând că nu fost vorba de achiziționare de păsări și că un astfel de contract s- încheiat abia cu un an în urmă.
mai arătat inculpatul că, în anul 2002 s- achitat integral împrumutul la CEC, iar faptul că SC - SRL T ( în favoarea căreia SC - SRL T cesionat creanța) a avut câștig de cauză s-a datorat inducerii în eroare a instanței.
Atât din declarația inculpatului cât și din probele cu înscrisuri și martori propuse în apărare rezultă intenția acestuia, nu numai de a-și proba nevinovăția, ci și de lămuri relațiile de afaceri comerciale existente între SC - SRL și inculpat.
Or, prezenta cauză nu are ca obiect elucidarea acestor relații și nici dacă inculpatul achitat sau nu debitul la CEC și în ce modalitate.
Inculpatul fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată constând în aceea că în cursul anului 2006, întocmit 4 ordine de deplasare care atestau nereal că inculpatul s-a deplasat la CEC T, unde înmânat delegatului SC - SRL T sume de bani pe care acesta din urmă le- achitat la CEC, acte de natură a dovedi că inculpatul achitat debitul pentru care fusese acționat în judecată de și și folosite în acest scop în fața Tribunalului Galați în dosarul 2983/COM/2006.
Într-adevăr, inculpatul recunoaște că întocmit aceste ordine de deplasare ulterior, dar că atestă fapte reale și anume că, la datele respective și anume 30.10.2002, 31.01.2003, 30.04.2003 și 17.07.2003 s- deplasat la Sucursala CEC unde s- întâlnit cu delegatul SC - SRL T, căruia îi înmâna sumele de bani ce reprezentau ratele contractuale, rate care erau achitate în aceeași zi.
Martorii audiați în cauză, și anume, -, și confirmă faptul că în cursul anului 2004 inculpatul s- deplasat în mai multe rânduri la Sucursala CEC T unde se întâlnea cu unul din reprezentantul societății, și anume, ori cu, ori cu și se achitau ratele.
Martorii și au declarat chiar că l-au văzut pe inculpat numărând bani în sediul CEC.
Inculpatul nu fost înregistrat în evidențele CEC că ar fi achitat partea din debit ce- revenea conform înțelegerii, deoarece, suma respectivă se cumula cu suma pe care aducea reprezentantul societății ( unul din cei doi ), banii fiind depuși pe singură foaie de vărsământ pentru societate. Acest aspect rezultă clar din declarația martorei ( 74-77 dosar ), care în acea perioadă avea ca atribuții de serviciu credite persoane juridice, declarație care se coroborează cu declarațiile celorlalți martori amintiți.
Cu toate acestea, SC - SRL T l- acționat în judecată civilă pe inculpat și prin sentința civilă 511/2006 Judecătoriei Tecucis - admis acțiunea și fost obligat inculpatul să achite acestei societăți suma de 28.650 lei.
Împotriva sentinței civile 511/2006, inculpatul formulat recurs și pentru că nu încheiase nici un act cu reprezentanții societății din care să rezulte că contribuit la achitarea debitului conform înțelegerii, întocmit așa cum s-a reținut și cum recunoaște și inculpatul cele patru ordine de deplasare, considerând că astfel va putea face dovada în recurs înmânării sumelor de bani.
Dosarul nr. 2983/2006, având ca obiect recursul declarat împotriva sentinței civile 511/2006 în prezent este suspendat prin încheierea din 15.11.2006.
Inculpatul cerut numitei, care îndeplinea la acea dată funcția de director economic al CEC T, să ștampileze și să semneze ordinele de deplasare, ceea ce aceasta a și făcut.
Pentru aceasta inculpatul fost trimis în judecată și pentru instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.25 rap. la art.290 alin.1 Cod Penal, iar față de s- dispus prin rechizitoriu scoaterea de sub urmărire penală în temeiul art.262 pct.2 lit. C.P.P. și art.11 pct.1 lit. C.P.P. raportat la art.10 lit.b/1 C.P.P. aplicându-se acesteia sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii de 500 lei.
Instanța reținut însă că, așa cum rezultă și din declarația inculpatului care se coroborează cu declarațiile martorilor, - și, cele patru ordine de deplasare, chiar dacă au fost încheiate ulterior, atestă fapte reale și anume că inculpatul s- deplasat la sediul Sucursalei CEC T, ocazie cu care se făcea plata ratelor. Chiar declară că deși a semnat și ștampilat ordinele de deplasare ulterior, nu a considerat că încalcă vreo dispoziție legală, deoarece îl văzuse personal pe inculpat și deci că atesta un fapt real.
În plus, faptele inculpatuluinu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilorprev. de art.290 alin.1 și art.25 raportat la art.290 alin.1 deoarece, cele patru ordine de deplasare nu sunt de natură a dovedi că inculpatul achitat debitul așa cum s- reținut prin rechizitoriu.
Aceste acte pot face dovada că, inculpatul s-a deplasat în zilele respective la CEC, iar mențiunile făcute pe verso emană de la inculpat și nu prezintă nicio relevanță, neputând provoca vreo consecință juridică deoarece nu există pericolul ca respectivele mențiuni să facă dovada achitării sumelor de bani acolo prevăzute. "raportul zilnic" întocmit pe cele patru ordine de deplasare par fi desprinse dintr-un jurnal personal al inculpatului și în nici un caz nu sunt de natură a dovedi că inculpatul achitat debitul așa cum s- reținut prin rechizitoriu.
În cauză, au fost audiați ca martori și și, care nu au recunoscut că s-au întâlnit cu inculpatul la sediul CEC în vederea achitării ratelor, dar având în vedere că aceștia sunt reprezentanții SC - SRL T, societate cu care inculpatul se află în litigiu, declarațiile acestora se privesc a fi subiective și au fost înlăturate.
În cauză, de altfel, SC - SRL T formulat o cerere prin care a solicitat citarea sa în calitate de parte vătămată - parte civilă, cerere care fost respinsă deoarece prin incriminarea faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului, legiuitorul urmărit să ocrotească încrederea publică în înscrisurile sub semnătură privată, fiind infracțiuni de pericol și nu de prejudiciu.
Față de considerentele ce preced, instanța dispus achitarea inculpatului în conformitate cu art.11 pct.2 lit. C.P.P. combinat cu art.10 lit. C.P.P. pentru cele două infracțiuni.
Împotriva acestei soluții au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci și partea civilă SC SRL
În motivarea apelului declarat, Parchetul a criticat soluția instanței de fond pe motive de nelegalitate și netemeinicie invocând următoarele aspecte:
În mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunile prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal și art. 25 rap. la art. 290 alin. 1 Cod penal, în temeiul disp. art. 10 lit. d din Cod procedură penală. Inculpatul a întocmit cele 4 ordine de deplasare datate fals - 30.10.2002, 31.01.2003, 30.04.2004 și 17.07.2003, tocmai pentru a dovedi că s-a întâlnit la CEC - Filiala T cu delegatul SC SRL T, unde i-a înmânat sume de bani pe care le datora. În acest fel inculpatul acredita ideea că a achitat ratele trimestriale pentru ca astfel SC SRL T să nu mai poată pretinde sumele de bani ce i se cuveneau.
În conformitate cu disp. art. 379 pct. 2 lit. a din Cod procedură penală, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și în rejudecare condamnarea inculpatului.
În motivarea apelului declarat, partea civilă SC SRL Tas olicitat a fi despăgubită, iar instanța de apel să desființeze sentința penală cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru a fi introdusă în cauză în calitate de parte civilă. Cauza a fost judecată în condițiile prezente în lipsa unei părți nelegal citate.
Prin decizia penală 494 din 25.11.2008 a Tribunalului Galațis -a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci și ca inadmisibil apelul declarat de partea civilă SC SRL T împotriva sentinței penale 184 din 09.04.2008 a Judecătoriei Tecuci.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Verificând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate de Parchet cât și, din oficiu, cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, Tribunalul a constatat că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică, care a fost menținută.
Instanța de fond a examinat judicios probele cauzei și a făcut o corectă apreciere a acestora dispunând achitarea inculpatului în conf. cu disp. art. 11 pct. 2 lit. a în referire la art. 10 lit. d din Cod procedură penală.
În mod corect s-a reținut, așa cum rezultă din declarația inculpatului care se coroborează cu declarațiile martorilor, -, că cele 4 ordine de deplasare atestă fapte reale și anume că inculpatul s-a deplasat la sediul Sucursalei CEC T, la datele respective, ocazie cu care s-a făcut plata ratelor.
Faptul că aceste mențiuni sunt reale a fost confirmat de toate salariatele de la CEC audiate atât la urmărirea penală cât și în fața instanței. Mențiunile de pe cele 4 ordine de deplasare sunt conforme cu realitatea. Motivarea instanței că nici infracțiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată nu poate fi reținută deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive, lipsind latura obiectivă, este fondată. La cererea inculpatului, martora a semnat și ștampilat ordinele de deplasare deoarece l-a văzut personal pe inculpat venind la CEC și a considerat că atestând un fapt real nu încalcă nici o dispoziție legală. a ținut evidența contabilă a SC SRL T, care a avut ca administrator unic pe, și cunoaște foarte bine relațiile de parteneriat dintre părți, precum și faptul că a achitat integral suma de 286.500.000 RON așa cum a declarat în cursul urmăririi penale și în fața instanței.
Cu privire la apelul declarat de partea civilă SC SRL T, s-a apreciat că acesta este inadmisibil. Cu adresa nr. - din 09.06.2008 a Gărzii Financiare se face dovada faptului că în anul 2004 contractul de cesiune de creanță invocat de SC SRL T în dosarul civil nr. 5278/2005 al Judecătoriei Tecuci, în care prin sentința civilă nr. 511/23.03.2006, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 286.500.000 ROL plus 1.610.000 ROL cheltuieli de judecată, nu era înregistrat în evidența contabilă a acelei societăți.
Contractul de cesiune de creanță întocmit în fals s-a înregistrat în luna mai 2008 după ce inculpatul a invocat în apărare inexistența acestuia și după ce la data de 09.04.2008, instanța l-a achitat.
Partea civilă SC SRL T nu a avut calitate procesuală la fond motiv pentru care apelul declarat de aceasta a fost respins ca inadmisibil.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI și partea civilă SC SRL
Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate sub aspectul greșitei achitări a inculpatului pentru cele două infracțiuni deduse judecății.
S-a arătat, cu privire la situația de fapt, că inculpatul a întocmit acele patru înscrisuri, atestând în fals că au fost emise la acele date la care susține că s-ar fi prezentat la bancă. Or, acele înscrisuri erau de natură a produce consecințe juridice.
Întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată este realizată dacă actele false sunt de natură a produce consecințe juridice, însă nu se cere ca o asemenea consecință să se fi produs.
S-a mai susținut că declarațiile martorilor, în sensul că inculpatul a achitat partea lui de bani, că a fost prezent la sediul CEC, sunt absolut irelevante și nu au nicio legătură cu obiectul judecării cauzei. Este cert că inculpatul a atestat în fals, ulterior, pe parcursul procesului civil, că ar fi întocmit acele înscrisuri la datele respective, ceea ce nu este real. Acele înscrisuri nu existau la momentul care se pretinde că existau.
S-a invocat și un motiv suplimentar de recurs, întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 3859pct. 10 Cod procedură penală, respectiv nepronunțarea instanței ( TRIBUNALUL GALAȚI ) asupra unei căi de atac promovată de către o parte, în sensul că s-a respins ca inadmisibil apelul părții civile SC SRL.
S-a considerat, astfel, că SC SRL avea calitate de parte în prezentul proces, fiind subiect pasiv al infracțiunii, respectiv persoana împotriva căreia s-au folosit actele false, în cadrul procesului civil.
Astfel, s-a concluzionat că SC SRL este parte în cauză, însă urmează a lua procesul din faza apelului, sens în care se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la TRIBUNALUL GALAȚI.
Dacă se va trece peste acest motiv de recurs, s-a solicitat condamnarea inculpatului la pedeapsa amenzii penale cu suspendarea condiționată.
Partea civilă SC SRL T a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Tecuci, considerând că are calitate de parte civilă în prezentul proces.
În subsidiar, a solicitat condamnarea inculpatului.
Recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI este nefondat.
Recursul declarat de partea civilă SC SRL T este inadmisibil.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu în limita cazurilor de casare prev. de art. 3859Cod procedură penală, se constată că hotărârile anterioare sunt legale și temeinice.
Așa cum s-a arătat mai sus, prin sentința penală 184/09.04.2008 Judecătoriei Tecucis -a dispus achitarea inculpatului conform art. 11 pct. 2 lit. a în referire la art. 10 lit. d Cod procedură penală pentru infracțiunile prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal și, respectiv, prev. de art. 25 Cod penal raportat la art. 290 alin. 1 Cod penal.
Conform dispozițiilor art. 290 alin. 1 Cod penal, constituie infracțiune falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288 (respectiv prin contrafacerea înscrierii ori subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod), dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice.
Prin actul de sesizare s-a reținut ca situație de fapt împrejurarea că inculpatul a întocmit în cursul anului 2006, 4 ordine de deplasare care atestau nereal că acesta s-a deplasat la CEC T unde a înmânat delegatului SC SRL T sume de bani, pe care acesta din urmă le-a achitat la CEC, acte ce au fost folosite în fața Tribunalului Galați, în dosarul 2983/COM/2006.
De asemenea, s-a mai reținut că inculpatul a determinat ulterior, prin rugăminți pe să semneze și să vizeze ordinele de deplasare la CEC T, întărind astfel forța probantă a respectivelor acte.
Argumentând soluția de achitare, instanța de fond a arătat că actele menționate fac dovada că inculpatul s-a deplasat în zilele respective la CEC, iar mențiunile făcute pe verso emană de la inculpat și nu prezintă nicio relevanță, neputând provoca vreo consecință juridică, întrucât nu există pericolul ca respectivele mențiuni să facă dovada achitării sumelor de bani.
Pentru a se putea aprecia că faptele deduse judecății întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și respectiv instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată este necesar ca fapta să fi fost comisă cu vinovăție de inculpat, prin contrafacerea înscrierii ori a subscrierii sau prin alterarea în orice mod a respectivului act, în vederea producerii unei consecințe juridice.
Or, în speță cele patru ordine de deplasare (filele 11-14 dosar urmărire penală), așa cum rețin și instanțele anterioare, nu sunt de natură a produce consecințe juridice în cadrul procesului civil, respectiv în cadrul dosarului 2983/COM/2006 al Tribunalului Galați.
Rezultă, din probele administrate în cauză, faptul că inculpatul a depus acele ordine de deplasare, cu ocazia soluționării recursului civil promovat de acesta, pentru a face dovada că ar fi înmânat reprezentanților SC SRL, anumite sume de bani, reprezentând ratele unui credit obținut de la CEC, filiala
Fără a detalia modalitățile de desfășurare a procesului civil și a valorii probatoriilor necesare dovedirii efectuării plății unor debite, considerăm că în mod corect instanțele anterioare au considerat că acele mențiuni din ordinele de deplasare nu pot face dovada achitării sumelor de bani menționate. În acest sens, se desprinde ideea că acele înscrisuri presupus a fi falsificate de inculpat nu pot produce consecințe juridice.
Pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 290 Cod penal este necesar să se dovedească în mod cert că actele presupus falsificate pot produce consecințe juridice.
că actele falsificate ar fi putut produce consecințe juridice sau faptul că inculpatul cu bună intenție a folosit acele înscrisuri pentru producerea unor consecințe juridice, în favoarea sa, deși acest aspect ar fi imposibil de realizat, nu echivalează în sensul legii cu întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată.
Mai mult, probatoriile administrate în cauză (declarațiile martorilor, -, și ) confirmă împrejurarea că inculpatul s-a deplasat la datele menționate în ordinele de deplasare, respectiv: 30.10.2002; 31.01.2003; 30.04.2003 și 17.07.2003 la sediul CEC - Sucursala T, unde s-a întâlnit cu unul din reprezentanții SC, respectiv ori.
Împrejurarea că inculpatul a întocmit cu întârziere de câteva luni acele ordine de deplasare nu confirmă împrejurarea că aceste acte sunt false.
Având în vedere cele mai sus arătate, considerăm că soluția de achitare a inculpatului pentru cele două infracțiuni, conform art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, este legală și nu se impune condamnarea acestuia.
Considerăm că este nefondat și motivul suplimentar de recurs al Parchetului, vizând trimiterea cauzei spre rejudecare la TRIBUNALUL GALAȚI, iar recursul părții civile este inadmisibil întrucât:
Prin incriminarea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, legiuitorul a urmărit ocrotirea relațiilor sociale referitoare la încrederea publică pe care trebuie să o inspire acele înscrisuri, sens în care aceasta este considerată o infracțiune de pericol și nu o infracțiune de prejudiciu.
În speță, așa cum au reținut instanțele anterioare, SC nu poate avea calitate de parte civilă (prin presupusele infracțiuni reținute în sarcina inculpatului nu s-a cauzat acesteia nici un prejudiciu material), dar nici calitate de parte vătămată, sens în care nu este incident cazul de casare prev. de art. 3859pct. 10 Cod procedură penală.
Apreciem că apărările formulate de partea civilă SC SRL T privind prejudiciul material cauzat de inculpat vor fi avute în vedere cu ocazia soluționării cauzei civile, și în nici un caz, acestea nu pot fi analizate în cadrul prezentului proces penal.
Nu au relevanță în speță (față de SC SRL) dispozițiile art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, privind dreptul la un proces echitabil, invocate în mod generalizat de partea civilă, întrucât, așa cum am arătat mai sus, aceasta nu are calitate de parte în prezenta cauză.
Față de cele de mai sus se va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI și ca inadmisibil recursul declarat de partea civilă SC SRL
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligată partea civilă SC SRL T la plata cheltuielilor judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI și ca inadmisibil recursul declarat de partea civilă SC SRL T, cu sediul în T, str. - nr. 14, județul G, prin administrator, împotriva deciziei penale 494 din 25.11.2008 a Tribunalului Galați (sentința penală 184 din 09.04.2008 a Judecătoriei Tecuci pronunțată în dosarul nr- privind pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 25.03.1951 în comuna, județul G, CNP -, domiciliat în comuna, județul G).
În baza disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă partea civilă SC SRL T la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 09 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier,
Red. -/15.06.2009
Tehnored. /2 ex./30.06.2009
Fond:
Apel:,
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Mariana Cristache, Aurel
