Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 cod penal). Decizia 53/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 53/
Ședința publică din 26 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de partea civilă MINISTERUL FINANȚELOR - C-S, împotriva deciziei penale nr. 136 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsește inculpatul intimat, pentru care se prezintă avocat din oficiu din cadrul Baroului T, cu delegație la dosar, lipsind partea civilă recurentă MINISTERUL FINANȚELOR - C-S și părțile responsabile civilmente SC SRL Oțelu și SC SRL
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente la dezbateri.
Avocatul din oficiu solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de partea civilă și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Procurorul pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat de partea civilă, făcând totodată referire și la faptul că nici apelul și nici recursul declarate de această parte civilă nu au fost motivate.
A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul C-S din data de 27 decembrie 2007, înregistrat la Judecătoria Caransebeș sub nr.16 din 3 ianuarie 2008, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.8 alin. 1, art. 9 alin.1 lit. b și respectiv art. 8 alin. 3 din Legea 241/2005, rap.la art. 20 alin. 1 și art. 21 al. 1 și 2 din Codul penal, art. 43 din Legea 82/1991 rep. art. 290 Cod penal și art. 291 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
S-a reținut în sarcina inculpatului că, folosindu-se de acte false, a stabilit cu rea credință TVA-ul, obținând restituirea de la bugetul consolidat al statului a unor sume de bani, una dintre fapte nefinalizându-se deoarece a fost descoperită de către Direcția Generală a Finanțelor Publice C- De asemenea, inculpatul a evidențiat în actele contabile operațiuni fictive.
Prin sentința penală nr. 147 din 21.04.2008, pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Caransebeș, în baza art. 8 al.1 din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din art. 8 al.1 și art. 8 al. 3 din Legea 241/2005 rap. la art. 20 al. 1 Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul, fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 9 lit. c din Legea 241/2005 cu aplic. art.41 al. 2 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din art. 9 lit. b din Legea 241/2005 l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art.10 lit. a și art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, l-a achitat pe același inculpat pentru infracțiunea prev. de art. 43 din Legea 82/1991 rap.la art. 289 Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din art. 43 din Legea 82/1991.
A respins schimbarea încadrării juridice din art. 43 din Legea 82/1991 rap.la art. 289 Cod penal în art. 9 al. 1 lit. c din Legea 241/2005.
În baza art. 290 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din art. 290 Cod penal, l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art. 292 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din art. 291 Cod penal, l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art. 33 - 34 Cod penal inculpatul s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, și anume aceea de 3 ani închisoare.
În baza art. 861- 862Cod penal a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe perioada termenului de încercare de 6 ani.
A stabilit pe seama inculpatului respectarea obligațiilor prev. de art. 863al. 1 lit. a, b și c Cod penal sub sancțiunea lui art. 863al. 4 Cod penal; supravegherea va fi efectuată de Serviciul de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul C-
A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 869Cod penal.
A obligat inculpatul împreună cu partea responsabilă civilmente SC SRL Oțelu față de partea civilă Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S la plata sumei de 298,618 RON-lei.
A respins pretențiile părții civile Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S cu privire la plata sumei de 279.680 lei.
În baza art. 65 Cod penal a interzis inculpatului după efectuarea pedepsei, pe o perioadă de 2 ani, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. b și c Cod penal.
În baza art. 445 Cod procedură penală, a declarat false și a anulat următoarele înscrisuri:
- decont A nr.238/25.07.2006 (fila 176 dosar );
- factură de export nr.1/19.07.2006 (fila 179 dosar );
- notă la contractul comercial din 20.07.2006 (fila 165 dosar );
- declarație pe proprie răspundere (fila 180 dosar );
- decont înregistrat la Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S sub nr.256(25.10.2006 (fila 197 dosar );
- declarație pe proprie răspundere (fila 200 dosar );
- declarație vamală de export nr. I 7458/20.07.2006 (fila 33 dosar );
- declarație vamală de export nr. I 14996 din 31.10.2006 (fila 46 dosar ).
În baza art.13 din Legea 241/2005, la rămânerea definitivă a hotărârii se va comunica la Registrul Comerțului o copie de pe dispozitivul hotărârii judecătorești definitive.
A obligat inculpatul împreună cu partea responsabilă civilmente SC SRL la 500 lei cheltuieli judiciare față de stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
La data de 30 iunie 2006, SC "" SRL a primit de la furnizorul SC "" SRL B, cantitatea de 20 tone îngrășământ "folistop" care a fost depozitată în custodie la SC " " SRL Reșița, iar ulterior a fost returnată furnizorului.
Dar, SC "" SRL s-a înregistrat în contabilitate cu acest produs și a întocmit acte fictive de export, respectiv factură de cumpărare a mărfii (fila 156 dosar ), factură externă și declarație vamală de export, (filele 32 și 33 vol. I dosar ). În baza acestor acte, inculpatul, în calitate de administrator al firmei SC "" SRL a întocmit cerere de rambursare TVA, la data de 30 iunie 2006 (fila 176 dosar ), deoarece conform art. 143 al. 3 lit. a din Legea 571/2003, pentru bunurile achiziționate în vederea exportului, nu se plătește TVA.
Firmei SC "" SRL i-a fost restituit TVA în sumă de 298,618 lei.
De asemenea, inculpatul, în calitate de administrator la SC " " SRL, a formulat din nou cerere pentru rambursare de TVA în sumă de 279,680 lei, în baza documentelor de export, factură externă, declarație vamală, scrisoare de transport internațional, care au fost înregistrate și în contabilitatea firmei.
În fapt, SC " " SRL, a achiziționat de la furnizorul SC " Internațional" SRL -G, 2300 bucăți mufe cuplaj țevi de foraj petrolier.
Dar, C-S, procedând la verificarea operațiunilor de aprovizionare cu marfă și exportul acesteia, a constatat că aprovizionarea cu marfă este reală, dar că exportul acesteia nu s-a efectuat și că documentele prezentate de învinuit sunt false. Prin urmare, nu a mai dat curs cererii formulate de către inculpat în numele SC " " SRL de restituire a TVA-ului.
Aceste fapte săvârșite de către inculpat, au fost confirmate de martorii audiați în cauză, fila 16 dosar, (fila 34 dosar), G (fila 57 dosar) și (fila 58 dosar).
În cauză, C-S s-a constituit parte civilă cu suma de 298,618 RON împotriva inculpatului și a părții responsabile civilmente și SC "" SRL (fila 21 dosar ), și cu suma de 279,680 RON (fila 36 dosar ) împotriva inculpatului și a firmei SC " "SRL.
S-a reținut că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prev.de art. 8 al.1 din Legea 241/2005, în formă continuată, și cele prev. de art. 9 lit. c, tot în formă continuată, din Legea 241/2005, precum și ale infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și fals în declarații.
Instanța de fond a pus în discuție schimbarea încadrării juridice în ședințele publice din datele de 18 februarie 2008 și 03 martie 2008.
Instanța de fond a reținut că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 8 alin. 1 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, și nu așa cum s-a reținut în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul C-S, de evaziune fiscală și tentativă la evaziune fiscală, fapte prev. de art. 8 alin. 1 și art. 8 alin. 3 din Legea 241/2005.
De asemenea, și fapta prev. de art. 9 lit. c, de evidențiere în actele contabile de operațiuni fictive, este săvârșită tot în formă continuată.
Instanța de fond a reținut că infracțiunea prev. de art. 291 Cod penal, respectiv uzul de fals, este absorbită de infracțiunea prev. de art. 292 Cod penal - falsul în declarații.
În ședința publică din 14 aprilie 2008, procurorul de ședință a solicitat schimbarea de încadrare juridică cu privire la infracțiunea prev. de art. 43 din Legea 82/1991, în infracțiunea de evaziune fiscală, deoarece prin decizia IV/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție se stabilește că infracțiunea prev. la art. 43 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 Cod penal, este cuprinsă în conținutul constitutiv al laturii obiective a infracțiunii de evaziune fiscală.
Instanța de fond a constatat că, conform Deciziei nr. IV/2008 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, infracțiunea prev. de art. 43 din Legea contabilității rap. la art. 289 din Codul penal, este cuprinsă în infracțiunea de evaziune fiscală, așa cum a constatat Înalta Curte de Casație și Justiție, dar a respins solicitarea procurorului de schimbare a încadrării juridice, deoarece prin rechizitoriul parchetului inculpatul a fost trimis în judecată în mod distinct, atât pentru infracțiunea de evaziune fiscală, cât și pentru infracțiunea prev. de art. 43 din Legea 87/1998.
În cauză, instanța de fond a constatat că pretențiile părții civile sunt întemeiate doar pentru suma de 298,618 lei, sumă care a fost încasată de către partea responsabilă civilmente SC "" SRL. În ceea ce privește suma de 279,620 lei, aceasta nu a fost încasată de către SC " "SRL.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere prev. art. 72 Cod penal, respectiv persoana inculpatului, faptul că acesta nu a mai săvârșit fapte cu caracter penal, așa cum reiese din fișa de cazier judiciar, precum și gradul de pericol social al faptei săvârșite, apreciind că aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării ei sub supraveghere, orientată spre minimul general, este suficientă pentru îndreptarea conduitei inculpatului, deoarece acesta nu este un infractor care să persiste în săvârșirea fenomenului infracțional.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș și părțile civile Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C-
În motivarea apelului parchetului s-a arătat că sentința pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală, întrucât în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 43 din Legea nr. 82/1991, întrucât această infracțiune intră în conținutul infracțiunii complexe prev. și ped. de art. 9 alin. 1 lit. b și c din Legea nr. 241/2005, astfel încât instanța de fond trebuia să dispună schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului, din două infracțiuni, una prev. și ped. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 și una prev. și ped. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, într-o singură infracțiune prev. și ped. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005. S-a mai arătat că, la aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, instanța de fond nu a respectat dispozițiile art. 64 alin. 2 Cod penal, atunci când interzis doar drepturile prev. de art. 64 lit. b și c Cod penal, întrucât drepturile de la lit. b nu pot fi interzise decât împreună cu cele de la lit. Totodată, s-a susținut în apelul parchetului că prima instanță a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului, fără a fi îndeplinite condițiile prev. de art. 861alin. 1 lit. c Cod penal și fără să fie respectate dispozițiile art. 863alin. 1 Cod penal, întrucât inculpatul este plecat din țară și nu pot fi puse în aplicare măsurile de supraveghere dispuse.
Părțile civile nu și-au motivat apelul în fapt și în drept.
Prin decizia penală nr. 136 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș împotriva sentinței penale nr. 147/21.04.2008, pronunțată de Judecătoria Caransebeș, în dosar nr-, care a fost desființată în latura penală și rejudecând:
A fost admisă cererea Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș de schimbare a încadrării juridice a faptelor inculpatului, și în baza art. 334.C.P.P. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor inculpatului, din 2 infracțiuni prev. și ped. de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005 și respectiv art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 Cod penal, cu aplicarea art. 33 Cod penal, într-o singură infracțiune prev. și ped. de art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
S-au menținut celelalte dispoziții privind schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului, dispuse de instanța de fond.
În baza art.8 al.1 din Legea 241/2005 cu aplic.art.41 al. 2 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din art. 8 al.1 și art. 8 al.3 din Legea 241/2005 rap. la art. 20 al. 1 Cod penal a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 9 lit. c din Legea 241/2005, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. și ped. de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005 și art. 43 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 Cod penal, cu aplicarea art. 33 Cod penal a fost condamnat același inculpat, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 290 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din art. 290 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art. 292 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din art. 291 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art.33-34 Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, și anume aceea de 3 ani închisoare.
În baza art. 861Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului, pe un termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 862Cod penal.
În baza art. 863alin. 1 Cod penal inculpatul a fost obligat ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul C-S la datele fixate de acesta;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864și 865Cod penal raportat la art. 83-85 Cod penal cu privire la revocarea și anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 65 Cod penal s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, pe o durată de 2 ani, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b și c Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de părțile civile Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală apelantele părți civile au fost obligate la câte 50 RON cheltuieli judiciare către stat în apel, iar celelalte cheltuieli judiciare efectuate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia și s-a stabilit pe seama avocatului din oficiu 150 RON cu titlu de onorar.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul C-S a reținut următoarele:
În ce privește apelul declarat de parchet, s-a constatat că primul motiv de apel este întemeiat.
Astfel, pentru a dispune achitarea inculpatului pentru infracțiunea de fals, prev. și ped. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 Cod penal, prima instanță a reținut că, potrivit Deciziei nr. 4/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, dată în recurs în interesul legii, infracțiunea prev. și ped. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de evaziune fiscală.
Tribunalul a reținut că această constatare a instanței de fond este corectă însă, în situația dată, fiind în prezența unei infracțiuni complexe în forma sa tip, instanța de fond trebuia să procedeze la schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului, din cele două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată, în una singură, complexă, ce realizează conținutul ambelor infracțiuni.
S-a reținut că, potrivit art. 41 al. 3 Cod penal, o infracțiune este complexă când în conținutul său intră, ca elemente sau ca circumstanță agravantă, o acțiune sau inacțiune care constituie prin ea însăși o faptă prevăzută de legea penală.
O astfel de infracțiune este și infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005, în conținutul căreia intră două acțiuni, care prin ele însele constituie o faptă prevăzută de legea penală.
Așa cum a decis și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia nr. 4/2008 dată în recurs în interesul legii, infracțiunea prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 este înglobată în conținutul infracțiunii de evaziune fiscală prev. și ped. de art. 9 lit. b sau art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005, în speță fiind vorba despre înglobarea în infracțiunea complexă prev. și ped. de art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 în modalitatea "efectuarea cu știință de înregistrări inexacte", modalitate ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii complexe de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005, ce constă în "evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive", astfel încât a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor inculpatului în sensul arătat.
S-a reținut de către tribunalul faptul că și cel de-al doilea motiv de apel invocat de parchet este întemeiat.
Prima instanță a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară numai drepturile prev. de art. 64 lit. b și c Cod penal, fără a interzice și drepturile prev. de art. 64 lit. a Cod penal.
Dispozițiile art. 64 lit. a Cod penal se referă la interzicerea dreptului de a alege și a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice.
Dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice este indisolubil legat de dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat prev. de art. 64 lit. b Cod penal, întrucât funcțiile de la lit. b ale art. 64 Cod penal pot fi ocupate prin exercitarea dreptului de a fi ales prev. de art. 64 lit. a Cod penal.
Potrivit art. 64 al. 2 Cod penal, interzicerea drepturilor de la lit. b nu se poate pronunța decât pe lângă interzicerea drepturilor prev. la lit.
Având în vedere că exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și exercitarea dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, sunt condiționate de lege de inexistența unei condamnări penale, tribunalul a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, aceste drepturi.
De asemenea, având în vedere că inculpatul s-a folosit de funcția de administrator al unei societăți, s-au interzis ca pedeapsă complementară și drepturile de la lit. c ale art. 64 Cod penal.
Nu s-a interzis dreptul de a alege prev. la lit. "a" al art. 64 Cod penal, întrucât exercitarea acestuia nu este condiționată de inexistența unei condamnări, după cum nu s-au interzis nici drepturile prev. de art. 64 lit. d și e Cod penal, întrucât inculpatul nu are copii minori și nici calitatea de tutore sau curator.
Ultimul motiv de apel invocat de parchet, în sensul neîndeplinirii condițiilor pentru suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului, a fost considerat de instanța de apel ca fiind neîntemeiat.
În ce privește primul aspect invocat, acela al faptului că inculpatul este plecat din țară și astfel măsurile de supraveghere dispuse sunt lipsite de finalitate, s-a reținut că acesta este nefondat.
Astfel, inculpatul s-a prezentat în fața instanței de apel și a declarat că urmează să rămână în țară și să se supună măsurilor de supraveghere ce au fost dispuse.
Referitor la neîndeplinirea condițiilor prev. de art. 861lit. c Cod penal invocată de parchet în motivele de apel, s-a reținut, de asemenea, că această susținere este neîntemeiată, având în vedere că inculpatul se află la prima încălcare a legii penale și că s-a prezentat în fața instanței de apel, ceea ce demonstrează că acesta nu se sustrage de la judecată, astfel încât se poate considera că pronunțarea condamnării (singură) constituie un avertisment pentru inculpat, de natură a-l împiedica să mai săvârșească alte infracțiuni.
În ce privește apelul părților civile, declarat în latură civilă, s-a reținut că acesta este neîntemeiat.
Tribunalul C-S a mai reținut și faptul că prima instanță a soluționat corect latura civilă, pe baza probelor administrate, reținând temeinic faptul că suma de 279,620 lei nu a fost încasată de " ", și deci aceasta nu poate fi obligată la plata acestei sume.
Împotriva deciziei Tribunalului C-S a declarat recurs partea civilă Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, care nu a fost motivat în scris.
Potrivit prevederilor art. 38510al.1 și 2.C.P.P. recursul trebuie motivat, iar motivele de recurs se formulează în scris, prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat.
În cazul în care nu sunt respectate aceste condiții, potrivit prev. art. 38510, al. 21.C.P.P. instanța ia în considerare numai cazurile de casare, care potrivit 3859al. 3.C.P.P. se iau în considerare din oficiu.
Examinând recursul formulat de partea civilă, se constată că nu poate fi reținut nici unul din cazurile de recurs care se iau în discuție din oficiu.
Din actele de la dosar se observă că inculpatul, în solidar cu partea civilmente responsabilă SC SRL Oțelul, au fost obligați să plătească recurentei suma de 298,618 lei reprezentând TVA încasat pe nedrept, și s-au respins pretențiile părții civile pentru plata sumei de 279.680 lei, instanța de fond constatând în mod întemeiat că această sumă nu mai fost încasată de inculpat, întrucât DGFP C- S nu a mai dat curs cererii inculpatului, formulată în numele SC SRL, de restituire a TVA-ului.
Prin urmare, recursul părții civile este nefondat și urmează a fi respins, în baza art. 38515, pct. 1 lit. b C.P.P.
Văzând și prev. art. 192 al. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă MINISTERUL FINANȚELOR - C-S, împotriva deciziei penale nr. 136/2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Obligă partea civilă la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat și dispune plata din fondurile a sumei de 200 lei, onorariu avocat oficiu către Baroul Timiș.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Anca Nacu
G - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /28.01.2009
Tehnored./2 ex./02.02.2009
Prima instanță:
Inst. de apel:,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 53/
Ședința publică din 26 ianuarie 2009
În baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă MINISTERUL FINANȚELOR - C-S, împotriva deciziei penale nr. 136/2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Obligă partea civilă la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat și dispune plata din fondurile a sumei de 200 lei, onorariu avocat oficiu către Baroul Timiș.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G - - - - -
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea, Anca Nacu
