Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 cod penal). Decizia 547/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 547/R/2008
Ședința publică din 22 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Morar JUDECĂTOR 2: Monica Rodina Livia
JUDECĂTORI: - -
: -
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin
PROCUROR: -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpata, împotriva deciziei penale nr.151/A/24.07.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, inculpata fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vișeu d S u s, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev.de art.290 alin.1 penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul inculpatei, av., fără delegație avocațială depusă la dosar în substituirea av., lipsă fiind inculpata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpată, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar, care solicită acordarea onorariului avocațial pentru studiul dosarului.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului susține recursul declarat solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor pronunțate de instanța de fond și cea de apel și rejudecând cauza, a se dispune achitarea inculpatei apreciind că raportat la probatoriul administrat în cauză nu se poate reține existența infracțiunilor pentru care inculpata a fost cercetată. În speță există un raport de expertiză care concluzionează că inculpata nu a semnat citația deci nu este nici o contribuție din partea inculpatei care să realizeze latura obiectivă a acestei infracțiuni. Acest raport se coroborează cu declarația inculpatei care declară că nu a semnat actul. La dosar nu există nici un element probator care să reliefeze legătura de cauzalitate dintre starea de pericol și acțiunea de falsificare. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, raportat la infracțiunea reținută care nu generează pagube materiale, nu s-a demonstrat că părții vătămate i s-ar fi creat vreun prejudiciu.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinice și legale a hotărârilor pronunțate de instanța de fond și cea de apel. Rezultă din probele dosarului că inculpata, cu ocazia exercitării atribuțiilor de serviciu a făcut mențiuni necorespunzătoare adevărului prejudiciind partea vătămată în cauză. Expertiza efectuată în cauză confirmă că semnătura nu a aparținut destinatarului. Ambele instanțe au făcut o analiză detaliată apreciindu-se că fapta prezintă gradul de pericol al unei infracțiuni, partea vătămată suferind un prejudiciu întrucât executarea silită a avut loc în lipsa acesteia. Referitor la pedeapsa pronunțată, aceasta este în mod judicios individualizată.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 109 din 16 aprilie 2008 Judecătoria Vișeu d Susa condamnat pe inculpata, fiica lui și, născută la 6.12.1968 în, CNP -, fără antecendente penale, căsătorită, domiciliată în comuna nr. 1560 jud.M pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev.de art. 288 al.2 pen. prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art. 290 al.1 pen. cu aplicarea art. 74 și 76 lit.e pen. la 3 luni închisoare.
În baza art. 81 și 82 pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 3 luni și a atras atenția inculpatei asupra consecințelor prev.de art. 83.pen.
A respins cererea de despăgubiri formulată de partea civilă, domiciliat în comuna nr. 1690, jud.
A obligat pe inculpată la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vișeu d Sus înregistrat sub nr- (în format vechi 2613/2006) inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art. 290 al.1 pen. comisă la data de 19.09.2002 când, în calitate de factor poștal în cadrul Oficiului, având de înmânat o citație procedurală în dosarul execuțional nr. 121/2001 al executorului judecătoresc către partea vătămată a trecut la rubrica "destinatar" pe subliniind semnătura de la pct.1 din dovada de înmânare că "acesta a primit actul semnând în fața noastră", fapt nereal întrucât partea vătămată nu a semnat acest act.
Judecătoria Vișeu d S u s, prin sentința penală nr. 603/7 decembrie 2006 schimbat încadrarea juridică a faptei și a condamnat-o pe inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 al.2 pen. la 6 luni închisoare, dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni.
Prin decizia penală nr. 66/A din 9 martie 2007 Tribunalul Maramureșa admis apelul declarat de inculpată și a redus pedeapsa aplicată de la 6 luni la 3 luni reținând în favoarea inculpatei circumstanțe atenuante.
Curtea de APEL CLUJa admis recursurile declarate de către inculpată și de părțile civile și, a casat decizia Tribunalului Maramureș precum și sentința Judecătoriei Vișeu d e și a dispus rejudecarea cauzei de către instanța de fond, pentru alt motiv decât cele invocate, anume acela că judecătoria și tribunalul nu și-au exercitat rolul activ pentru a verifica prin cercetarea judecătorească dacă inculpata este sau nu autoarea infracțiunii imputate, astfel că s-au încălcat reguli de bază ale procesului penal.
Judecătoria, prin sentința penală nr. 211/18.09.2007 a condamnat-o pe inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 al.1 pen. și i-a aplicat 3 luni închisoare, reținând în favoarea acesteia circumstanțe atenuante.
A reținut aceeași stare de fapt după audierea inculpatei care admite în interogatoriul de la fila 14 din dosarul nr- că probabil din greșeală a completat rubrica "destinatar" și a înmânat citația altui membru de familie.
Sentința a fost din nou casată de către Tribunalul Maramureș prin decizia penală nr. 284/A din 9 noiembrie 2007 reținându-se că prelungirea termenului de amânare a pronunțării a fost făcută de către alt complet de judecată, fapt ce contravine prevederilor imperative ale art. 292 al.2 pr.civilă.
De asemenea s-a reținut că nu s-au administrat probele necesare în vederea stabilirii corecte a stării de fapt, soluția pronunțată fiind rezultatul unei judecăți formale.
În rejudecare, din probele administrate, instanța a reținut în fapt următoarele:
Inculpata a lucrat mai mulți ani în calitate de factor poștal la Oficiul fiind instruită asupra modului de înmânare a corespondenței.
În data de 19 septembrie 2002, aceasta a avut de înmânat o citație și o publicație de vânzare emise de biroul executorului judecătoresc în dosarul execuțional nr. 121/2001 urmând să completeze proces-verbal al cărui model a fost trimis odată cu citația (fila 4 dosarul ) În acest proces verbal inculpata menționează pe imprimat că a găsit pe și încercuiește cu mâna proprie rubrica "destinatar", fapt recunoscut de inculpată în toate declarațiile date atât în cursul urmăririi penale cât și la instanță. Apoi, inculpata a subliniat pe imprimat "acesta a primit actul semnând în fața noastră", iar în josul paginii inculpata a semnat la rubrica "semnătura agentului", semnătură pe care de asemenea o recunoaște în declarațiile date.
La rubrica "semnătura primitorului actului" figurează semnătura indescifrabilă despre care a afirmat în mod constant că nu îi aparține. Prin raportul de expertiză efectuat de serviciul criminalistic din cadrul IPJ M se concluzionează că semnătura de la rubrica "semnătura primitorului actului" de pe actul intitulat "dovadă de îndeplinire a procedurii de citare - proces verbal" din 19 septembrie 2002 nu a fost executată de către titularul. Inculpata nu faptul că ar fi înmânat citația altei persoane decât destinatarul și declară că nu își amintește exact în acel caz dar recunoaște faptul că a menționat în imprimat că găsește pe "destinatar".
Că semnătura de pe actul incriminat, aflat în original la fila 4 din dosarul de urmărire penală nu aparține lui se observă chiar și fără o analiză grafică de specialitate și inculpata recunoaște în declarația dată în cursul cercetării judecătorești că "dovada" a fost semnată de o altă persoană însă nu își aduce aminte cine este aceea. Declarația citată a fost dată de inculpată în dosar nr- la data de 28 august 2007 însă în cursul prezentei cercetări judecătorești nu s-a prezentat fiind plecată în Spania.
A fost audiată în calitate de martoră soția părții civile, care declară că o cunoaște pe inculpată, știe că a lucrat în calitate de poștaș dar că niciodată aceasta nu a fost la domiciliul lor din comuna nr. 1690 pentru a le înmâna corespondența ci facturile ori corespondența erau lăsate la magazinul din apropiere de unde le ridicau personal sau le primeau prin intermediul altor persoane.
S-a constatat că în drept, fapta inculpatei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. și ped.de art. 288 al.2 pen. astfel că s-a impus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art. 290 al.1 pen. Aceasta pentru că citația trimisă părții vătămate de către biroul executorului judecătoresc este un "înscris oficial" în accepțiunea art. 150 al.2 pen. și falsul a fost comis de un funcționar în exercițiul atribuțiilor de serviciu.
Falsificarea înscrisului oficial nu a avut loc prin contrafacerea scrierii ci prin "alterarea" lui în modul descris. Prin fapta comisă de inculpată s-a dat impresia că actul a fost înmânat destinatarului și că acesta are cunoștință de conținutul său dar, în realitate, prin "alterarea" conținutului a rezultat o altă atitudine a părții vătămate care nu a aflat data și locul unde urma să se prezinte.
Inculpata nu a "întocmit" înscrisul, acesta exista dinainte ci doar i-a alterat conținutul.
Pentru infracțiunea reținută prin schimbarea încadrării juridice instanța a condamnat pe inculpată la o pedeapsă cu închisoarea individualizată în dispozitivul sentinței.
La individualizarea pedepsei s-a ținut cont de faptul că inculpata a recunoscut practic săvârșirea faptei, că are în îngrijire un copil minor, astfel că s-a redus cuantumul pedepsei sub limita minimului special prin aplicarea art. 74 și 76 lit.e pen.
Fiind întrunite condițiile prev. de art. 81 și 82.pen. și apreciind că scopul pedepsei poate fi realizat și fără privare de libertate, instanța a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata termenului de încercare și a atras atenția inculpatei asupra consecințelor prev.de art. 83.pen.
Instanța a respins cererea de despăgubiri formulată de partea civilă deoarece infracțiunea de fals material este o infracțiune de pericol și nu una de rezultat. Partea civilă are la îndemână alte mijloace juridice pentru a fi dezdăunată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apeluri inculpata și partea civilă.
Inculpata, prin apărător, a solicitat achitarea în baza disp.art. 11 pct.2 lit.a, art. 10 lit.d pr.penală, iar în subsidiar, achitarea în temeiul prev.art. 10 lit.1pr.penală prin raportare la art. 181.penal. În motivare a arătat că nu sunt realizate elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii obiective, respectiv lipsește acțiunea de falsificare.
Partea civilă, prin apărător, a solicitat obligarea inculpatei la plata despăgubirilor civile în cuantum de 35.000 lei, precum și desființarea actului falsificat și restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii. A solicitat și cheltuieli judiciare.
Prin decizia penală nr.151/A din 24.07.2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, a fost admis în parte apelul declarat de partea civilă, domiciliat în nr. 1690, județul M, cu domiciliul procesual ales în C N, Calea nr. 78, -. 1,. 1,. 5, județul C, împotriva sentinței penale nr. 109 din 16 aprilie 2008 Judecătoriei Vișeu d e, care în temeiul art. 379 pct 2 lit. a pr.penală a fost desființată în parte, sub aspectul omisiunii desființării actului falsificat și judecând cauza s-a dispus desființarea înscrisului falsificat "Dovadă de îndeplinire a procedurii de citare - Proces Verbal" din 19.09.2002 emis în dosarul execuțional 121/2001 al Biroului Executorului Judecătoresc.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.
În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b pr.penală, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpata, domiciliată în nr. 1560, județul M, cu domiciliul procesual ales în B M,-, județul M, împotriva aceleiași sentințe.
În temeiul art. 192 al 2.pr.penală, a fost obligată inculpata să plătească statului 50 lei cheltuieli judiciare.
În temeiul art 193.pr.penală, a fost obligată inculpata să plătească părții civile 500 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Din analiza actelor și lucrărilor de la dosar, rezultă că prima instanță a reținut întemeiat vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, câtă vreme aceasta având de înmânat citația emisă în dosarul execuțional nr. 121/2001, a menționat în mod nereal că a găsit pe destinatarul " ", încercuind rubrica "destinatar" și făcând sublinierea "acesta a primit actul, semnând în fața noastră".
Împrejurarea că aceste mențiuni nu corespund realității rezultă din raportul de expertiză care concluzionează că semnătura de la rubrica "semnătura primitorului actului" nu a fost executată de către, concluzii ce se coroborează cu declarația numitului și a inculpatei, care a recunoscut efectuarea acestor mențiuni. Sub acest aspect, nu are relevanță că semnătura nu a fost contrafăcută de inculpată, câtă vreme prin mențiunile făcute s-a alterat adevărul, iar înscrisul este de natură să producă consecințe juridice și să aibă astfel semnificație juridică în raport cu conținutul său.
În raport de această modalitate de realizare a acțiunii de falsificare, prima instanță în mod corect a încadrat fapta în prev.art. 288 al.2 penal și a dispus schimbarea încadrării juridice, ținând seama și de calitatea inculpatei.
Față de declarația inculpatei, în sensul că a înmânat citația altei persoane decât destinatarul, și cu toate acestea a făcut mențiunile, că nu poate preciza cine este acea persoană care a și semnat citația, în cauză nu s-a putut efectua o altă expertiză grafologică.
Pentru aceste considerente, cererea inculpatei de achitare nu poate fi primită, cu atât mai puțin prin prisma dispozițiilor art. 181.penal, având în vedere relațiile sociale lezate și starea de pericol creată, prin prisma caracterului oficial al actului falsificat și a situației generate de alterarea adevărului.
Pedeapsa aplicată inculpatei pentru comiterea infracțiunii a fost judicios individualizată, ținându-se seama de pericolul social al faptei, dar și de persoana inculpatei, de lipsa antecedentelor penale și poziției procesuală sinceră, împrejurări care au fost reținute ca și circumstanțe atenuante. De asemenea, în mod întemeiat s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, prima instanță în mod corect a constatat că infracțiunea de fals este o infracțiune de pericol și nu de rezultat, și, prin urmare, nu este cauzatoare de prejudicii prin ea însăși, astfel că a respins cererea de despăgubiri civile. Doar pe calea unei acțiuni civile se pot determina și recupera eventualele pagube cauzate și înlătura consecințele faptei.
Apelul părții civile este admisibil doar sub aspectul desființării actului falsificat, împrejurare cu privire la care prima instanță avea obligația să se pronunțe, chiar în lipsa unei solicitări exprese a părții civile, potrivit disp.art. 348.pr.penală.
Pentru aceste considerente s-a admis apelul declarat de partea civilă, s-a desființat în parte hotărârea atacată și s-a dispus desființarea înscrisului falsificat "Dovadă de îndeplinire a procedurii de citare - Proces Verbal" din 19.09.2002 emis în dosarul execuțional nr. 121/2001, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței.
În temeiul art. 379 pct.1 lit.b pr.penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpată, cu consecința obligării acesteia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat și a celor efectuate de partea civilă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat în termen legal, recurs, inculpata criticând decizia pronunțată ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, inculpata a învederat faptul că nu există probe de vinovăție în cazul inculpatei, că din raportul de expertiză aflat la dosar rezultă că nu inculpata a semnat citația, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de textul incriminator. Mai mult decât atât, inculpata nu avea nici un interes să comită o astfel de faptă nefiind în relații conflictuale cu partea civilă.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
În urma administrării unui vast probatoriu și a analizării detaliate a acestuia, atât instanța de fond cât și cea de apel, au reținut o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea.
Astfel, s-a constatat pe deplin dovedită vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, constând în aceea că, inculpata, având de înmânat citația emisă în dosarul execuțional nr.121/2001, a menționat în mod nereal că a găsit pe destinatarul " ", încercuind rubrica "destinatar" și făcând sublinierea "acesta a primit actul, semnând în fața noastră".
Apărările inculpatei nu pot fi primite, nefiind relevante în cauză, întrucât coroborând probele administrate în cauză și anume declarațiile inculpatei, declarațiile părții civile, concluziile raportului de expertiză întocmite în cauză, rezultă că inculpata este autoarea sublinierilor descrise mai, a mențiunilor din dovada de citare. Sub acest aspect, nu are relevanță, după cum a subliniat și instanța de apel, dacă semnătura a fost sau nu contrafăcută de către inculpată, atâta vreme cât aceste mențiuni alterează adevărul, iar înscrisul este în măsură să producă consecințe juridice.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată, se apreciază că aceasta este în măsură să contribuie la atingerea scopului prevăzut de art.52 Cod Penal, cel preventiv și cel sancționator.
Față de cele de mai, constatând că hotărârea pronunțată este temeinică și legală, în baza art.385 ind.1 pct.1 lit.b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat.
Va obliga pe inculpată să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata, domiciliată în nr.1560, jud. M și B M-, jud M, împotriva deciziei penale nr. 151/A din 24 iulie 2008 Tribunalului Maramureș.
Obligă pe inculpată să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 22 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
Red./
3 ex./20.10.2008
Președinte:Ioana Cristina MorarJudecători:Ioana Cristina Morar, Monica Rodina Livia
